Fratii Jderi
Mihail Sadoveanu
Creator al romanului istoric romanesc - experientele lui B. P. Hasdeu sau I. Slavici ramanand in sfera bunelor intentii - Mihail Sadoveanu evoca momente din trecut, transformand, dupa opinia lui T. Vianu, in mit si colorand liric realitatea. Inspirandu-se din cronici (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce), din literatura populara, din documente, scriitorul realizeaza o opera in care exista o permanenta alternare de real si fabulos, observatia realista imbinandu-se cu avantul romantic, documentul cu legenda .
De la timpurile indepartate ale existentei noastre pe aceste meleaguri(Creanga de aur, Vremuri de bejenie), pana in perioada secolului al XVII-lea, evocata mai ales prin povestiri, trecutul traieste sub o aura legendara, aflandu-se la granita dintre real si fabulos, incarcat de lirism. Prozatorul se dovedeste preocupat, in mod deosebit, de trei momente ale istoriei Moldovei: perioada de glorie, de independenta si de inflorire sub Stefan-Voievod (Fratii Jderi), perioada luptei pentru recastigarea prestigiului tarii dupa moartea lui Ion-Voda cel Cumplit si perioada decaderii din timpul domniei lui Duca-Voda (Nunta domnitei Ruxanda si Zodia Cancerului sau Vremea DucaiDucai Voda). Trilogia Fratii Jderi are proportii ea singura de epopee, intrucat reprezinta o gigantica, impunatoare constructie epica, in care lirismul sadovenian se topeste intr-o naratiune enorma, homerica. Al. Piru arata cum tehnica din epopeea clasica se uneste in Fratii Jderi cu tehnica romanului de aventuri de tipul Cei trei muschetari de Alexandre Dumas - tatal. Lupte, expeditii, victoria de la Podul Inalt, evocarea unei epoci stralucite din istoria statului moldovenesc cand, intre 1469 si 1475, domnia lui Stefan cel Mare asigurase libertatea tarii sale, toate dau densitate epica unei epopei cu ampla desfasurare.
Romanul este fictiune poetica in care se topeste documentul istoric: accentul se pune intr-o masura mai mare pe eroismul fratilor Jderi, al oamenilor Mariei-Sale, decat pe figura autentica a lui Stefan Voda. Fratii Jderi sunt rodul fanteziei autorului. Lucrarea surprinde esenta spiritului epocii, atmosfera ei particulara, problematica ei sociala si etica al carei element fundamental e lupta istorica a poporului pentru independenta patriei.
Astfel structura acestei opere devine, in mod necesar, epica.
Marele poet al naturii si amintirii, impregnandu-si proza cu un lirism caracteristic, a creat in Fratii Jderi o bogatie de peripetii epice, dupa modele homerice, un adevarat epos coplesitor. Trilogia are o complexa desfasurare. Ucenicia lui Ionut incepe cu evocarea unui hram al ctitoriei Neamtu in primavara anului 1469, la care participa si Stefan Voda. Nechifor Caliman istoriseste multe intamplari printre care, mai insemnate sunt asasinarea lui Bogdan, tatal voievodului, de catre Petre Aron, fratele sau. In ceea ce priveste "ucenicia lui Ionut" ea se realizeaza prin probe de foc, prin batalii vitejesti, care alimenteaza substanta epica a romanului. El se lupta cu mercenarii din slujba dusmanilor lui Stefan Voda, il scapa de la primejdie pe Alexandrel, fiul domnului, iar dupa ce tatarii prada tara si o rapesc pe jupanita Nasta, iubita lui Ionut, el se duce s-o scape, intreprinde o actiune eroica, plina de peripetii, dar zadarnica, intrucat fata preferase sa se arunce in Dunare, ca si Chira Chiralina din balada, decat sa ajunga roaba intr-un serai.
Titlurile capitolelor sunt, ca-n atatea opere sadoveniene, foarte sugestive si cu semnificatii complexe. Capitolul XV poarta titlul: Pe neasteptate, Ionut pune la cale cea mai mare nebunie. Sadoveanu intelege zburdalniciile tineretii, de aceea zugraveste cu simpatie pe Ionut Jder, eroul principal al trilogiei, dar considera o mare nebunie actiunea lui asa de imprudenta sub stapanirea impulsurilor, cand porneste pe urmele Nastei, fara sa mediteze prea mult asupra riscurilor. Jderii cei mari il urmeaza pe mezin cu gandul de a-l salva. Ionut, in toiul actiunii lui, incepe a capata mai muta judecata si masura. Presimtind ca fratii mai mari il vor ajuta, desi plecase fara voia si stirea lor, el ii asteapta in stufurile de pe langa cetatea ienicereasca, unde era seraiul. E o adevarata expeditie a fratilor Jderi, incununata de succes pentru ca se termina cu pedepsirea exemplara a lui Suliman beg, plesuvul, unsurosul si coptul de grasime, stapan al seraiului, caruia ii era destinata si jupanita Nasta.
Materia epica este densa si in volumul al II-lea, Izvorul Alb. Sporesc ispravile vitejesti ale fratilor Jderi. Jitnicerul Neculaes Albu o rapeste pe jupanita Marusca, dragostea lui Simion Jder, fiica nelegitima a lui Stefan Voda, apriga ca si ilustrul ei parinte. Lupta lui Simion Jder pentru eliberarea fetei, in Polonia, are semnificatie politica, intrucat Neculaes Albu era nepot al logofatului Mihu, unul din marii boieri tradatori, dusmani ai lui Stefan Voda. Actiunea de pedepsire a lui Neculaes Albu, care-si pierde capul "dintr-o prostie a tineretii", dupa vorba asa de inteleapta a lui Amfilohie Sendrea, sfetnicul de taina al voievodului, are implicatii etice profunde in contextul intregii opere a lui Mihail Sadoveanu. Neculaes Albu nu e departe de Alecu Ruset, eroul din Zodia Cancerului, care cade infrant in actiunea lui nechibzuita de rapire a domnitei Catrina, zdrobit de buzduganul lui Duca Voda. Scriitorul sanctioneaza inca o data dezechilibrul pasional, lipsa de ratiune, spiritul anarhic. Neculaes Albu se face vinovat nu numai prin rapirea unei fecioare, rapire silnica, ci si prin faptul ca facea jocul dusmanilor lui Stefan Voda, prin urmare ai tarii, in contrast cu lupta dreapta a fratilor Jderi.
Ultimul volum al trilogiei, Oamenii Mariei-Sale, e insufletit de un elan epic si mai puternic, incununand toata opera cu evocarea unei eveniment epocal, pentru domnia lui Stefan cel Mare si a tarii, batalia moldovenilor cu turcii la Vaslui, batalie in care isi afla sfarsitul Manole Par-Negru si Simion Jder. Acesta e un deznodamant-apoteoza al epopeii, pregatind, insa, prin alte ispravi eroice.
Titlurile dau o indicatie asupra constructiei epice. E vorba de capitolul X Intamplarile de mirare ale comisului Jder, pe drumurile Imparatiei si de capitolul XI Alte intamplari si mai de mirare. Intr-adevar sunt de mirare, apartin baladei si legendei, actiunile temerare ale lui Ionut ca iscoada pana la muntele Athos, urmarind miscarile armatei turcesti a lui Solomon Hadambul, conform indicatiilor date de marele voievod al Moldovei, demonstrandu-si vitejia, dibacia in manuirea armelor chiar in capitala monstruoasei imparatii inrobitoare. Suflu epic au si evocarile unor lupte preliminare cu urdiile turcesti date de fratii Jderi, comandanti ai razesimii armate, precum si capturarea lui Mitru, mare boier, dusman al stapanirii celei drepte.
Alaturi de partea epica pe alocuri apare in epopee si imaginatia lirica a scriitorului, forta de a plasmui simboluri poetice. Cel mai sugestiv simbol poetic din Fratii Jderi il gasim in capitolul Vanatoare domneasca si bourul cel tare de la Izvorul alb. De altfel, titlul celui de al doilea boul e o indicatie catre esente: Izvorul Alb. Stefan cel Mare apare in primul plan. El pleaca in fruntea oamenilor lui de incredere in cautarea unui pustnic legendar, de la care asteapta indrumare pentru actiunea lui istorica de aparare a tarii, pentru biruinta dreptatii poporului sau. Izvorul alb este simbolul legaturii dintre Stefan cel Mare si traditiile stravechi, neprihanite ale pamantului. Pustnicul n-a mai fost gasit, dar voievodul a inteles ca adancurile s-au miscat si ca lupta cu balaurul se apropie. Pustnicul era ucenic al unui sihastru care a fost proroc lui Alexandru cel Bun, profetind ca dupa acesta va urma o perioada grea pentru Moldova, "cu miselia razvratirii si a uitarii de Dumnezeu", pana ce "va iesi din nouri un bour tanar care va sufla pe nari foc ingemanat". Acesti monahi erau din semintie domneasca, aveau o intelepciune si o stiinta mai veche decat crestinismul si au povatuit pe primii voievozi, Dragos si Bogdan. Cercetand urmele schivnicului, Stefan cel Mare facea legatura cu intelepciunea magilor din stravechea Dacie.
Pentru conturarea personajelor Sadoveanu nu foloseste analiza minutioasa a starilor sufletesti pentru conturarea personajelor care se dezvaluie treptat din evocarea faptelor, printr-o selectie subtila a momentelor semnificative. Aceasta miscare epica fuzioneaza permanent cu lirismul intr-o sinteza artistica unica.
Ionut Jder se contureaza ca personaj literar in mod treptat in functie de viziunea artistica a lui Sadoveanu care e creator de ample povestiri baladesti, opere epico-lirice, nu de tipuri balzaciene.
