"Micul print " de Antoine de Saint-Exupery este o capodopera a literaturii universale , destinata atat copiilor cat si adultilor , avand ca teme principale prietenia , dragostea si frumosul .
Povestitorul este inca un copil cand se hotaraste sa deseneze un sarpe boa care inghite un elefant . Mergand la "cei mari " si intrebandu-i daca le este frica de desenul lui , acestia raspund cu nonsalanta ca nu ar putea sa le fie frica de o palarie. "Le-am aratat oamenilor mari capodopera mea si i-am intrebat daca desenul acesta ii sperie . " Baiatul dezamagit , deseneaza un sarpe boa despicat penttru a face mai inteligibil desenul . Atunci adultii ii spun ca ar fi mai bine sa lase deoparte serpii boa in favoarea altor lucruri mai importante . Povestitorul alege prin urmare alta meserie decat aceea de pictor : cea de pilot .
O defectiune la motor il obliga pe baiatul devenit acum barbat , sa aterizeze fortat in desertul african , in una din calatoriile sale . In timp ce incearca sa-si repare motorul , este surprins de un baietel fermecator care ii cere un desen cu o oaie . Povestitorul se straduieste sa afle de la baietel de unde vine si cum a ajuns acolo . Dar acesta nu da nici un raspuns . Singura lui dorinta este sa primeasca desenul cu oaia . "Bine , dar ce cauti aici ? Iar el rosti atunci din nou incetisor , cerandu-mi parca un lucru din cale-afara de insemnat : - Te rog deseneaza-mi o oaie !
Din cuvintele scapate de copilas , pilotul deduce ca acesta a venit de pe un asteroid de pe care e plecat pentru a cunoaste lumea . Pe drumul sau a intalnit tot felul de planete miuscule cu un singur locuitor . Prima era locuita de un rege care sustinea ca este stapan peste tot universul , a doua de un om de afaceri care isi petrecea tot timpul numarand stelele care dupa spusele lui ii apartineau . Pe a treia planeta isi facea veacul un vanitos , iar pe a patra un betivan care il cufunda pe micul print intr-o adanca amaraciune . Apoi mai inalni un lamapgiu , singurul care ii lasa o impresie mai placuta , iar in cele din urma un geograf , care il indemna sa viziteze pamantul , o planeta foarte mare si populata .
Toti acesti oameni i se parura baiatului tare neobisnuitit , ei fiind izolati in vanitatile si egoismul lor si nepasatori la valorile reale . "<< Oamenii mari , de buna seama , sunt nemaipomenit de ciudati >> , isi spuse el cu neinovatie . "
Ajuns pe pamant , incepe sa caute oameni . Vorbeste cu un sarpe , mai incolo cu o floare , dar nu intalneste nici un om . Dupa un timp da peste o vulpe , cu care se imprieteneste si din vorbele si povetele careia descopera ca oamenii pot fi singuri chiar si in multime . Intelge ca are o responsabilitate fata de floarea naiva si increzuta , dar vulnerabila , pe care a lasat-o acasa . Realizeaza ca acea floare este unica , deoarece ea are nevoie de el si el de ea . "Devii raspunzator de-a pururi pentru ceea ce ai imblanzit . Tu esti raspunzator de floarea ta . "
Povestitorul este nevoit sa-l intrerupa pe baietelul cu par de aur din istorisire , deoarece provizia de apa era terminata , iar el nu isi reparase avionul . Impreuna incep sa caute o fantana , pe care o gasesc intr-un tarziu si isi potolesc setea . "Si tot mergand asa , am dat , in revarsatul zorilor , peste fantana . "
Prietenia dintre print si aviator ii va lega pentru totdeauna , dar copilul trebuie sa se intoarca acasa , oricat de grea ar fi despartirea . Stelele insa vor avea o cu totul alta semnificatie pentru pilot din acel moment incepand , deoarece pe una dintre ele se afla un baietel cu parul auriu si cu un zambet fermecator . "Si mi-e drag sa ma uit noaptea sa ascult stelele . E ca si cum as asculta cinci sute de milioane de clopotei "
