Literatura si istorie in opera lui N. Balcescu

Literatura si istorie in opera lui N. Balcescu

Nicolae Balcescu se situeaza chiar de la debut la inaltimea stiintei europene. (Paul Cornea)

Opera lui N. Balcescu (1843-1852) adunata in cele patru volume ale editiei critice elaborate de Academia Romana este dominata de problematica istorica. In ansambul sau ea proiecteaza imaginea unei personalitati stiintifice, sobre, pasionate de istoriografie, economie si stiinta politica. Cele mai cunoscute lucrari istorice sunt: Puterea armata si arta militara, Cuvant preliminariu despre istoria romanilor, Despre starea sociala a muncitorilor plugari, Question économique des Principautés Danubiennes. La acestea se adauga cinci monografii istorice, epopeea Romanii supt Mihai Voievod Viteazul si o sincera si inteligenta corespondenta.

In 1845, "Magazinul istoric pentru Dacia" (tomul II) publica patru dintre cele cinci monografii istorice dedicate unor personalitati ale istoriei medievale: Ioan Tautul, Miron Costin, Spatarul Ioan Cantacuzino, Postelnicul C. Cantacuzino. N. Balcescu manifesta interes in aceste lucrari fata de actiunea diplomatica, politica si culturala a unor reprezentanti ai aristocratiei romanesti din secole diferite: Ionica Tautul, secolul al XV-lea, Miron Costin si postelnicul C. Cantacuzino in secolul al XVII-lea si Spatarul C. Cantacuzino, secolul al XVIII-lea.

Trimis sol la Poarta Otomana in 1501 de catre Stefan cel Mare, Ionica Tautul obtine de la sultan recunoasterea unui tratat de supunere convenabil pentru Moldova: "bisericile si religia nevatamata"; "tara sa se administreze dupa legile sale"; "domnul sa trimita anual sub forma de dar 4000 galbeni, 40 iepe, 24 soimi" . Cuvintele lui Ionica Tautul in fata vizirului Portii Otomane sunt expresia diplomatiei si a demnitatii unei epoci medievale glorioase din timpul voievodului Stefan cel Mare. Dupa ce se descalta conform protocolului islamic, el ii cere slugii sa-i pastreze la vedere cizmele deoarece "cu niste oameni care vor sa aiba tot, trebuie sa pastram tot ce putem" iar prietenia cu turcii trebuie sa-i "pastreze capul ca si picioarele" .

Spatarul I. Cantacuzino ii ofera lui N. Balcescu ocazia de a comenta distanta instaurata pe parcursul a trei secole intre inalta boierime si taranime. In opinia sa actiunile militare, diplomatice si culturale ale lui I. Cantacuzino aveau in vedere un concept abstract de patrie si nu realitatea sufleteasca si umana a acesteia. Actiunile lui erau menite a capta bunavointa unor imperii vecine Tarilor Romane uitand ca "niciodata o natie nu se poate mandri decat prin sine insasi, si nu perzand cunostinta in puterile sale si cersatorind ajutor strain". Boierii "nu priveau in jos poporul care statea la picioarele lor si se muncea ca sa le hraneasca lenea"; "ca el a mantuit tara intr-atatea randuri si ca ar mantui-o inca". "Ei nu stia ce poate face un popor cat de mic cand isi apara ale sale si cand e aprins d-o sfanta si nobila idee in sufletul acelor oameni asupriti de o lunga tiranie, orbi si corupti este un glas acum care le vorbeste neincetat de adevar, virtute si care la trebuinta ii preface in eroi" .

Medalioanele despre postelnicul C. Cantacuzino si logofatul M. Costin schiteaza doua personalitati cu vocatie culturala si sfarsit tragic datorat invidiei contemporanilor, incapabili a le recunoaste superioritatea. Aflati sub vremi, destinul acestora ofera lui N. Balcescu prilejul de a demonstra ca lipsa de moralitate, ura, dezbinarea si coruptia sunt rele interne care macina o natiune in ciuda actiunii demne si curajoase in fata dusmanilor externi a unora dintre reprezentantii ei.

A cincea monografie scrisa de Nicolae Balcescu este dedicata lui Razvan-Voda, unul dintre putinii aliati fideli ai lui Mihai Viteazul care plateste cu propria viata loialitatea sa. Ea a fost publicata de V.Alecsandri in primul numar al revistei "Romania literara" (1852-1855). Evocat intr-o aureola romantica, Razvan-Voda este inzestrat cu trasaturi exceptionale care ii atrag pe de o parte prietenia si protectia unor aliati puternici precum Stefan si Sigismund Bathory, Mihai Viteazul, dar si dusmani impatimiti, ca spre exemplu Ieremia Movila. Alcatuita dintr-o introducere si trei tablouri monografia Razvan-Voda are o compozitie mult mai inchegata decat celelalte patru lucrari anterioare iar eroul este caracterizat prin evocarea consecintelor faptelor sale care trezesc furia orgolioasa a unor vecini puternici.

Create pe parcursul a sapte ani de activitate literara, cele cinci monografii dezvaluie evolutia conceptiei istoriografice a lui N. Balcescu: de la afirmatiile retorice, revendicative si entuziaste ale primei tinereti, la reflectia grava asupra infinitelor si misterioaselor raporturi dintre om si societate. In finalul evocarii lui Razvan-Voda, istoricul noteaza: "el fu inca o dovada puternica mai mult ca in ochii Providentei nu sunt popoare si clase osandite precum nici popoare alese, ca ea raspandeste deopotriva indurarile sale peste toti oamenii, fara osebire de natie si clasa, puind pe deasupra fiecaruia pecetea Dumnezeirii si declarandu-i cu drepturi deopotriva, ca toata omenirea, la libertate, la virtute si la adevar" .

In aceste evocari literare Nicolae Balcescu evidentiaza gesturi exemplare ale unor boieri care au servit interesele nationale. Ca si Ion Neculce in O sama de cuvinte, el imortalizeaza cuvinte memorabile, gesturi si actiuni intr-o lumina anecdotica si moralizatoare convins fiind ca maretia morala individuala este un rezultat al faptelor si nu al originii nobile, al rangului sau al averii.

In ultimii ani de creatie literara N. Balcescu isi aduna fortele pentru a definitiva o monografie de mari dimensiuni despre poporul roman in timpul domniei lui Mihai Viteazul. Spre deosebire de cele cinci evocari literare, el adopta aici tonul epopeic, de omagiere a luptei romanilor impotriva turcilor. El subliniaza justetea idealurilor de libertate si unitate ale romanilor si raspunde astfel provocarii lansate posteritatii cu zece ani mai devreme de Aaron Florian in finalul capitolului 47 dedicat domniei lui Mihai Viteazul, din Idee repede de Istoria Printipatului Tarii Rumanesti unde se afirma ca "acest Ahile romanesc este vrednic a-si avea Omerul sau".

Din opera lui N.Balcescu face parte si o bogata corespondenta. Ea lumineaza icoana unui intelectual preocupat de rolul si rostul sau in lume, comunica precis si limpede idei, comenteaza avizat evenimente, cenzureaza cu sobrietate emotii si sentimente. Biografie sufleteasca patetica, corespondenta lui N. Balcescu este una dintre primele marturii despre laboratorul de creatie al unui scriitor apartinand debutului modernitatii noastre. Ea reflecta nelinistile omului de actiune, ale revolutionarului angajat in opera de reformare a societatii intr-o vreme potrivnica siesi si poporului sau. Scrisorile sale dovedesc identitatea dintre gandurile si faptele omului Balcescu, unitatea dintre sentimentele si ideile istoricului. Ele lumineaza fericita armonie dintre sentiment, gand si fapta, expresie a moralitatii unuia dintre putinii fauritori de istorie onesti din vremea sa. 

Actualitatea mesajului literar al operei lui N. Balcescu se datoreaza asadar "conjunctiei rare dintre eruditie si patetism, dintre inspiratia metodica a savantului si respiratia lirica a tribunului" . Cuvintele adresate camarazilor de lupta in martie 1847 sunt profetice: "tinta noastra, domnilor, socotesc ca nu poate fi decat Unitatea nationala a romanilor. Unitatea mai intai in idei si sentimente, care sa aduca apoi cu vremea unitatea politica, care sa faca din munteni, din moldoveni, din basarabeni, din bucovineni, din banateni, din cutovlahi, un trup politic, o natie romaneasca []. La cererea acestei nationalitati, la o reformare sociala a romanilor bazata pe sfintele principii ale dreptatii si egalitatii, trebuie sa tinteasca toate silintele noastre. Romanismul este steagul nostru sub care trebuie sa chemam pe toti romanii" .