Nicolae Labis s-a nascut la 2 decembrie 1935, in casa invatatorilor Ana-Profira si Eugen Labis din Malini, Poiana-Marului, judetul Suceava, sat aflat la confluenta lumii lui Creanga cu umanitatea pastratoare a vechilor traditii Baltagul sadovenian.
Intaii ani de viata ai copilului stau sub semnul cunoasterii realitatii inconjuratoare si al patrunderii in lumea fascinanta a basmului.
Printr-un complex fenomen de participare, Nicolae Labis a receptat cu o aviditate uluitoare, similara cu aceea a lui Mihail Sadoveanu, copil - natura Moldovei de la o varsta neinchipuit de frageda.
Nicolae Labis a inceput scoala in satul natal, ca elev al mamei sale care nu il rasfata deloc la orele de curs. Clasa a III a a urmat-o, in anul scolar 1944-1945, la scoala din satul Vacarea, comuna Mihailesti. Aici se refugiase in vara anului 1944, Profira Labis cu copii si doua din rudele sale, dupa un drum plin de peripetii, cu caruta la Falticeni, apoi cu trenul prin Ploiesti spre Campulung-Muscel. In luna mai 1945, familia Labis s-a reintors la Poiana-Marului, unde elevul Nicolae Labis va continua clasa a IV-a, in anul scolar 1945-1946. Peste sat trecuse, pustiitor, razboiul. Stateau marturie proiectilele neexplodate, risipite prin gradina, scoala si locuinta fara usi si ferestre, prin care vulpile intrau nestingherite noaptea. Tatal lasat la vatra, ajutat de copil, repara cladirile si in vara aceluiasi an, familia, ca intregul sat si tara toata, se vede confruntata cu seceta.
Razboiul si seceta, obsesia foamei si lupta pentru supravietuirea biologica, saracia si copilaria fara copilarie vor constitui o alta serie de motive tematice ale viitoarei opere.
Nicolae Labis invatase buchiile pe furis, inainte de varsta scolaritatii, ajutat si de un elev mai marisor. Trecuse cu cateva luni peste cinci anisi, intr-o zi, Eugen Labis l-a surprins
"razand singura, cu ochii intr-o carte". Silabisea "Motanul Incaltat". La sase ani, citea Capra cu trei iezi si parintii au retinut patima pentru lectura.
In toamna anului 1946, Profira si Eugen Labis au hotarat sa-si inscrie copilul la Liceul "Nicu Gane" din Falticeni.
La Falticeni, hazardul a voit ca parintele sa-i gaseasca o gazda pe ulita Radasenilor, unde cu aproape un secol in urma locuise si Ion Creanga. La acelasi liceu studiase Mihail Sadoveanu; numele strazilor, placile comemorative de pe zidurile caselor rechemau staruitor numele inaintasilor. Cu sase ani in urma, absolvise acelasi liceu Mihai Gafita, care avea sa-i fie lui Niocolae Labis profesor la Scoala de literatura "Mihai Eminescu", din Bucuresti.
Avand o situatie materiala modesta, elevul Labis a beneficiat de o bursa in tot timpul scolii. S-a dovedit un foarte bun elev si a incheiat primele patru clase cu medii generale peste 9. O fericita intamplare a facut sa-l aiba profesor pe Aurel George Stino, fiul acelui Stino care-i fusese dascal lui Mihail Sadoveanu. Fara a neglija celelalte obiecte de invatimant, Nicolae Labis a inceput sa manifeste in cursul superior de liceu preferinte exclusive pentru literatura, unde se remarca, la compuneri si teze, prin usurinta improvizatiei, prin fluenta si patosul ce razbateau din fiecare fraza.
Asemenea lui George Cosbuc, Nicolae Labis compunea, la rugamintile fetelor din sat, scrisori pentru tinerii plecati in armata. In poemul intitulat In refugiu, redactat prin 1951 si publicat postum, poetul marturisea a fii deprins " ritmurile nu din carti", ci " la hora din dant", iar rimele "din bocete si colinde". Afirmatia se dovedeste a fi reala. Neobisnuit de receptiv la formele culturii orale, copilul a fost ajutat de un accident banal sa-si dezvolte eruditia folclorica. In Moldova de sus era obiceiul, pastrat si astazi in satele de munte, sa se rosteasca la nunta traditionalele oratii. La o astfel de ceremonie, un invitat " dintre cei batrani s- aimpleticit intr-un vers, si atunci frageda odrasla a invatatorului a reluat de la capat oratia, tanand asistenta muta aproape un ceas. Tatal l-a mustrat la sfirsit cu un cuvant greu, de tandrete. Unde invatase el pana atunci toata datina muntilor dimprejur in limbajul natural ?!"
Din clasa a-IV-a primara, versurile se vor ivi tot mai des in caietele sale. In timpul liceului, Nicolae Labis a tinut un jurnal, cu titlul Antologie si Informatii Literare. In paginile lui isi insera gandurile, nota versuri razlete, ivite in febra creatiei, precum si titlurile cartilor citite, impreuna cu scurte rezumate; uneori, transcria pasajele care i se pareau deosebit de atragatoare. Prin 1963 cineva a vazut caietul acesta si a retinut surprins ca tanarul elev citea aproximativ patruzeci de volume lunar. Este plauzibil, acum, ca multe din versurile recitate in turneele efectuate cu echipele artistice intre anii 1947-1950 ii apartin!
In noiembrie 1950, Nicolae Labis a fost invitat sa participe la Consfatuirea tinerilor scriitori din Moldova,tinuta in orasul Iasi. La festivitatea de inchidere, fretetic aplaudat de asistenta, Nicolae Labis a recitat poezia - confesie Fii darz si lupta, Nicolae! aparuta in decembrie acelasi an in revista Iasul nou.
Cu convingerea ca se afla in fata unui virtual scriitor, filiala din Iasi a Uniunii Scriitorilor a intervenit si a obtinut transferarea elevului Labis, in trimestrul al II-lea al anului scolar 1951-1952, la Scoala medie "M.Sadoveanu" din Iasi, unde i s-a incredintat responsabilitatea conducerii cenaclului literar din capitala Moldovei.
De acum incolo, Nicolae Labis isi va consuma existenta cu o intensitate sporita. In toamna anului 1952, va fi trimis la Scoala de literatura "Mihai Eminescu" din Bucuresti, pe care o va absolvi doi ani mai tarziu. Va lucra in redactiile revistelor Contemporanul si Gazeta literara, iar poezia sa va fi implicata in toate evenimentele importante ale epocii.
In aceeasi perioada temporala, se cristalizeaza personalitatea viitorului poet si se contureaza tot mai pregnant imaginea unui scriitor original, deosebit de inzestrat. Poeziile sale sunt intalnite in aproape toate periodicele anilor 1950-1956: Iasul nou, Viata romineasca, Tanarul scriitor, Gazeta literara, Contemporanul si altele. Volumul Primele iubiri, elogios intampinat de critica, anunta inceputul unei cariere lirice de exceptie. Insa un tragic accident, surveni in noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, curma nemilos destinul aceluia ce sa anunta a fi marele poet al contemporaneitatii. Cu coloana vertebrala sectionata, dupa o scurta dar atroce suferinta, Nicolae Labis a trecut in lumea umbrelor la 22 decembrie 1956.
