Genurile literare

Genurile literare

Ø Ideeile si trairile autorului sint exprimate

nemijlocit, direct

Specii ale genului liric:

ü Elegie-specie a genului liric cult, meditative, care

e patrunsa de o tristete, melancolie, jale, deznadejde printr-o filosofie profunda, intr-o atmosfera de adinci framintari existentiale(sint prezente metafore si symbol.).

ü Romanta- cintec specific doar romanilor.

Acesta putind fi trist melanolic, senti-tal.

ü Meditatie- specie a genului liric, cu caract.

filosofic in care sint puse probleme ,teme mari, legate de existenta omului: binele, raul, (societatea) trecera timpului, conditia geniului, viata, nastera, moartea- ca element al destinului.

ü Satira- specie a genului liric in care sint biciuite

defectele morale ale oamenilor sau ale societatii cu intentii moralizatoare.

ü Epistola- sp. a gen. lir. in versuri apartinind

poeziei didactice, in care se trateaza un subiect filosofic moral, artistic etc. sub forma de scrisoare.

ü Idila- specie de poezie lirica si erotica din sfera

poeziei bucolice in care este prezentata dragostea in

cadrul rustic; bucolica.

Poezie cu forma fixa:

ü Sonetul- specie a genului liric alcatuit din 2

catrene si 3 tertene, ultima fiind cu un continut de mesaj. Exemplu: Eminescu "Cind insusi glasul"

Particularitati:

Nu se admite repetarea cuvintelor  cu exceptia

instrumentelor gramaticale

ü Rondelul- specie a liricii fixe ,constituita din 13

si 14 (lit. univers.) versuri si cu un refren, care deschide poezia si care este reluat la mijlocul si la sfirsitul ei.

Exemplu: N.Costenco "Rondelul doinei".

ü Gazelul- specie a liricii culte cu forma fixa

alcatuita din 5-15 distihuri, originala in literaturile orientale; in care fiecare al 2-lea vers al strofelor rimeaza cu 1 distih. Exemplu: G. Cosbuc "Lupta vietii".

ü Glosa- specie a liricii culte filosofice de forma

fixa ce este alcatuita din atitea strofe cite versuri cuprinde I , fiecare vers din prima strofa e comentat in strofele ulterioare, iar ultima e prima inversata. Exemplu: Eminescu "Glosa".

Particularitati:

• Incepind cu strofa a2-a unde se comenteaza

fiecare vers, versurile din prima pot sa nu se repete; abordeaza principii filosofic, morale, epice si estetice.

Genul epic:

Ø Toate sentimentele, ideile si gindurile

sint prezentata de autor cu ajutorul personajelor si al actiunilor.

Ø Sint prezente momentele subiectului

Este prezenta expunerea artistica. Sint prezente personajele artistice.

Ø Sint prezente modurile de expunere.

Specii ale genului epic:

ü Poem- specie a genului epico-lirica, alcatuita din

mai multe episoade de intindere mare, in care se evoca fapte glorioase din istoria unui popor, cu unul sau mai multe personaje axate in jurul unui erou exceptional, legendar. Exemplu: "Dumbrava Rosie" de Alecsandri.

ü Balada- specie a genului epic in versuri in care

sint descrise real, fantastic sau mixt, momente incordate, de regula tragice, din viata unui popor (fapte neobisnuite, intimplari dramatice din trecutul istoric, social, national).

Specii ale genului epic:

ü Povestirea- specie a genului epic in proza, in care

se descrie o intimplare, un fapt real din viata, in care actiunea se petrece intr-o perioada de timp nu prea mare. Ex.:Sadoveanu "Cealalta Ancuta"

ü Basm- specie a genului epic, cu elemente fantas-

tice supranaturale care simbolizeaza fortele bine- lui si ale raului in lupta p/u sau impotriva fericirii omului.

ü Poveste-specie a genului epic in proza in care se

relateaza intimplarile fantastice ale unor perso- naje imaginare in lupta cu personaje nefaste in care binele triumfa.

ü Snoava- s. a gen. epic in proza, de dimensiuni

mici, care ironizeaza viciile societatii si ale oamenilor (minciuna, lasitatea, lenea, mindria, aviditatea, avaritia).

Particularitati:

• Caracter de fabula, anecdota.
• Naraiune expresiva.
• Predomina dialogul.

ü Legenda - s. a gen. epic in versuri sau in proza in

care se impleteste armonios realitatea cu fantasticul, in care se exprima geneza unui lucru, finite, fenomen, eveniment, istorie, eroi.

Tipuri de legende:

• Istorice  zoologice

• Mitologice din pastori
• Culte ("O sama de cuvinte" I. Neculce) populare

ü Nuvela- s. a gen. epic in proza de dimensiuni mai

mari decit schita si mai reduse ca romanul (cu un fir narativ), in care este prezentat un episod, un eveniment de mare importanta din viata personaj. Principal, cele secund. axinduse in jurul acestuia.

Particularitati:

Stilul obiectiv.  Final tragic. Intriga relativ complexa.

Un singur fir narativ. Accentul se pune pe personaje.

Actiunea are loc pe un singur plan.

ü Schita- specie a genului epic in proza de

dimensiuni reduse ce infatiseaza o intimp- lare scurta, dar caracteristica unui personaj

Particularitati:

Caracter hazliu. Personaje tipice. Un adevar

veridic. Un singur fir narativ. Stil concis.

Caracter moralizator deschis.

Genul dramatic

Ø Actiunea se desfasoara in fata spectatorilor. Mod.

principal de expunere este dialogul.

Ø Actiunea e impartita in acte, actele in scene si

tablouri.

Ø Cuprinde textul propriu-zis, literar (monologurile,

dialogurile personajelor), dar si indicatii scenice (mimica, gesturi, decorul). Efecte vizuale, auditive (zgomot., muz.)

Ø Intre acte se face de obicei cite o pauza.

Ø De obicei se prezinta multe personaje.

Ø De obicei actiunea se axeaza in jurul citorva

personaje.

Ø Continutul de idei si mesajul operei sint scoase in evidenta de jocul actorilor.

Ø Subiectul si momentele subiectului sint specifice.

Specii ale genului dramatic:

ü Comedia- s. a gen. dramatic, in versuri ori in

proza, cu un conflict comic, ce satirizeaza  viciile omenesti si sociale, avind deznodamint vessel si caracter moralizator.

ü Drama- s. a gen. dramatic in proza, plasata

intr-e comedie si tragedie , avind conflicte puternice intre personaje, conceptii si actiuni cu deznodamint grav.

Particularitati:

Personaje puternice, comlexe, imbinind

trasaturile positive si negative.

Sublimul se imbina cu grotescul, tragicul cu

comicul.

Prezenta elementelor lirice. Reda viata in

toata complexitatea.

Tipuri de drame:

• Sociala, istorica, romantica.
• Psihologica, satirica, antica.

ü Tragedia- s. a gen. dramatic in versuri sau in

proza, care are conflicte puternice, actiune grava si

deznodamint tragic.

Particularitati:

• Personajele- inflexibile.
• Personajul se clasifica ca un ideal.
• Contine conflicte psihologice intre om si destin,

datorie si pasiune.

• Sentimente marete: patriotismul,

dragostea, demnitate.