Exista opere, unice in felul lor si inimitabile, care concentreaza intr-o sinteza artistica, originala intreaga spiritualitate din care au izvorat. O astfel de opera este Eneida, in a carei grandioasa viziune sunt contopite si transfigurate cele mai variate surse, cu insasi conjunctura istorica si particularul ei reflex in constiinta poetului, pana la vasta cultura filozofica, stiintifica, literara si artistica a acestuia, in raport cu care s-a configurat traiectoria sa spirituala.
Cartea I - Subiectul si invocatia muzei. Caderea Troiei
Prima carte incepe prin prezentarea motivelor urii ce o poarta Iunona, o zeita pasionata, orgolioasa si dominatoare pentru troieni, a caror cetate este distrusa. In trecut, Paris, fiul mai mic al lui Priamos, regele Troiei, fusese desemnat sa decida in disputa pentru frumusete dintre zeitele Iunona, Minerva si Venus. Acesta o alesese pe Venus, iar cum Aeneas, protagonistul acestei epopee, era fiul alesei si in acelasi timp compatriot cu Paris, va fi obiectul razbunarii geloasei zeite. De asemenea, intemeietorul Troiei fusese Dardanos, nascut din unirea lui Jupiter cu Electra, fiica lui Atlas, dovedita astfel o rivala a Iunonei. Aici ura fata de rivala se rasfrange si asupra urmasilor ei. In plus, existase si Ganyamedes, fiul regelui Tros, a carei frumusete a impresionat pe Jupiter, ce il rapeste si il duce in Olimp. Acolo acesta o inlocuieste pe Hebe, fiica Iunonei, in rolul de paharnic al zeilor. Printre supravietuitorii Troiei distruse, s-au numarat si Aeneas impreuna cu tatal lui Anchises si cu fiul sau Iulus. Acestia impreuna cu ceilalti s-au imbarcat in douazeci de corabii si au pornit pe mare in cautarea unui loc pentru intemeierea unei noi cetati. Dar zeita Iuno, cere ajutorul lui Aeol, zeul vantului pentru a scufunda corabiile troienilor. Acesta consimte la rugamintea zeitei, dupa ce aude promisiunea ei, si anume sa o vada pe Déïopéa. Odata cu inceperea furtunii, corabiile troienilor incep sa se scufunde. Din fericire, Neptun - zeul marii - este induiosat de necazurile celor de pe apa, si cu ajutorul lui Eurus, Zefir, Triton si Cymothol, potoleste vanturile si totodata marea.
Ostenitii aeneazi, din cele sapte corabii ramase, poposesc pe tarmurile Cartaginei, care se afla in construire; cu toate acestea ei nu stiau unde se aflau. Venus, mama lui Aeneas, pledeaza cauza fiului sau pentru a-l ajuta, lui Jupiter. Acesta ii spune ca Aeneas este viitorul intemeietor al provinciei Latium, dupa razboaie indelungate impotriva rutulilor iar fiul lui Aeneas, Iulus (Ascanius) va intemeia cetatea Alba-Longa.
In continuare protagonistul operei afla unde este cu ajutorul lui Venus, preschimbata intr-o slujitoare de-a Didonei, stapana Cartaginei. Cand Aeneas ajunge la castelul lui Dido, cerandu-i sprijinul, aceasta il ofera, promitandu-i ajutorul celor mai priceputi cartagineni in construirea de noi corabii. Ingrijorat pentru fiul sau, Iulus este chemat la palatul reginei. Venus preocupata, il duce pe Iulus pe varful muntelui Idelia , in locul acestuia ducandu-se Amor, un alt fiu al lui Venus. Misiunea acestuia era ca printr-un sarut sa aprinda in inima reginei Dido, o puternica iubire pentru Aeneas.
In incheierea primei carti, Amor prefacut in micutul Iulus reuseste sa o sarute pe Didona, luand astfel nastere un sentiment puternic pentru Aeneas.
Cartea a II-a - Povestirea lui Aeneas-Sosirea la Cartagina, in
Africa
Pe intreg parcursul cartii a II-a, Aeneas, la dorinta Didonei, povesteste neasteptata noapte a caderii Troiei. Intr-una din zile, troienii vad pe o insula numita Tenedos, aflata in apropierea cetatii lor, un imens cal din lemn, construit de greci sub falsul motiv ca acel monument este adus ca dar pentru zeita lor Minerva, ca drumul lor spre casa sa fie asigurat. Grecii pustiisera acea insula, lasasera capcana acel cal, in care se ascunsesera o multime de greci inarmati. Troienii, dupa ce cercetasera acel dar, aveau parerile impartite: majoritatea doreau sa-l aduca in cetate iar restul, in frunte cu Laocoon il considerau o cursa. Pentru a demonstra ca parerea sa este indreptatita, Laocoon arunca sulita in calul gigantic. Troienii sunt intrerupti de sosirea unui prizonier grec, pe nume Sinon. Acesta, prefacut, se arata dispus sa le povesteasca dusmanilor cum grecii au incercat sa-l omoare si isi exprima dorinta de a locui in Troia. Oracolul lui Apollo, la Delphi, dupa spusele mincinoase ale lui Sinon, le aratase grecilor ca obtinerea vanturilor favorabile plecarii armatelor la Troia a fost conditionata de sacrificarea unui suflet grec. Cum Sinon fusese ales spre a fi sacrificat, conform falsei marturii a acestuia i se facuse frica si fugise, ajungand prizonier in tabara adversa. Cat despre calul gigantic acesta le spuse sa-l aseze pe roti si sa-l duca tras de funii in Troia. Imediat cum Sinon a spus acestea, doi serpi gigantici au iesit din apa si au atacat pe cei doi micuti ai lui Laocoon. Acesta, sarind in ajutorul fiilor sai, este de asemeni ucis. Cei prezenti au considerat intamplarea un semn divin, ca trebuie sa duca acel cal in cetate, ceea ce si fac.
Odata cu sosirea noptii, favorizati de somnul increzatorilor dusmani, grecii ies din cal. In timp ce armatele grecesti omoara strajerii, Aeneas are un vis in care apare Hector. Acesta ii spune ca Troia este distrusa si ca el trebuia sa fuga. Cand se tezeste, din vis, el nu asculta de spusele lui Hector, avantandu-se in lupta. In curand, in calvarul creatm, regele Priam este omorat. El se ascunsese, fiind batran impreuna cu familia sub sfintele ramuri, fiind inviolabile. Cu toate acestea, cand isi vede fiul, pe Polites omorat de Pyrrhus se manieaza dar oricum asasinul fiului sau ii i-a viata si lui. Cand Aeneas isi facea griji pentru tatal, fiul si sotia sa Creusa, acesta o zareste pe Elena, fiica lui Tindar. Plin de furie, desi nu era demn de acest lucru, Aeneas dorea sa o omoare dar a fost oprit de Venus. Aceasta ii aminteste de Anchises, iar el se duce sa il salveze. Nelinistitul Aeneas se intalneste cu impotrivirea tatalui sau de a pleca. O raza de lumina aparuta in jurul capului lui Iulus este considerat un semn divin, iar Anchises consimte sa plece. In drum spre templul de pe colina, Creusa se rataceste iar Aeneas nu o mai vede niciodata decat in forma sa spirituala. Cu ajutorul astrului Venerei, supravietuitorii pornesc spre munte.
Cartea a III-a - Ratacirile troienilor pe mare
Cartea a III-a constituie continuarea povestirii lui Aeneas dupa ce parasisera Troia distrusa. Dupa un timp petrecut pe mare, Aeneas soseste in tara lui Licurg, unde incepea a pune zidurile unui nou oras. Intr-o zi, cand Aeneas plecase sa smulga ramuri pentru altar, dupa ce smulsese cu frica doua ramuri din alcaror loc a izbucnit sange, protagonistul operei aude vocea cumnatului sau, care in trecut fusese omorat in acel loc de Polymnnesto, rege tracic. Vazand unele ca acestea, fiul lui Venus hotaraste impreuna cu ceilalti sa-i faca celui omorat o inmormantare, si sa paraseasca acel loc blestemat. Ajungand intr-o insula din arhipelagul Cycladelor, condus de Delos, troienii sunt primiti regeste, ca niste prieteni. Cand aeneazii cer lui Anius, pamanturi pentru a-si construi o noua cetate, trepiedul pythic incepe a se zgudui si a vorbii, indemnandu-i sa plece pe tarmurile Italiei. Ascultand de semnul divin, troienii aduc jertfe zeilor, dupa care pleaca. In curand ei ajung in Creta, unde isi construiesc o cetate, iar viata lor incepe a prinde sens. Dar, din nefericire, acest lucru nu a durat mult deoarece asupra lor s-a abatut ciuma. Aeneas a avut o viziune in care penatii, pe care ii smulsese din mijlocul flacarilor, in noaptea fatala il indeamna ca si trepiedul din Tracia, sa plece in Italia, lucru pe care il si asculta. In drum spre destinatie, corabiile sunt invaluite de negura. Dupa patru zile, nestiutorii zaresc malurile a doua mici insule din Marea Ioniana, maluri pe care ei poposesc. Acele insule erau pline de vaci si capre din care troienii se ospateaza si aduc jertfe. Ceea ce ei nu stiau, era ca acele tinuturi apartineau celor trei Harpi: Celaeno, Aello si Ocypeta, care erau niste monstrii inaripati, cu corp de pasare de prada si cu cap de femeie si care aveau obiceiul sa-si rapeasca victimele. Enervate de paguba facuta de intrusi Harpiile ii ameninta ca daca vor ajunge in Italia, nu vor reusii sa ridice zidurile cetatii pana ce nu vor manca scarboasele mese.
Dupa parasirea acelor, troienii istoviti ajung in oraselul unde se afla templul lui Apollo si unde aduc jertfa lui Jupiter. Odata ce scurtul timp petrecut pe pamantul graic, condus de Helenus, un fiu de-al lui Priam ce avea ca sotie pe Andromaca, vaduva lui Hector. Bucurosi de reintalnire, cei trei (Aeneas, Helenus si Andromaca) isi povestesc cele petrecute de la caderea Troiei. Deoarece Helenus avea darul profetiei, Aeneas il intreba pe acesta despre viitor. Profetul ii da sfaturi neclare, dar ii spune ca in Italia, fiul lui Venus trebuie sa construiasca cetatea pe locul unde va gasi o scroafa uriasa cu treizeci de purcei. La plecarea troienilor de acolo, ei primesc multe daruri de la Helenus si Andromaca. Porniti iarasi pe mare, dupa un timp aeneazii zaresc Italia, dar trec mai intai sa duca jertfe protectoarei grecilor, Iuno, asa cum ii sfatuise Helenus. Incercand sa se apropie in continuare de Italia ei sunt prinsi de valtoarea produsa de monstrul marin Chryledis - astfel pierd cararea si ajung nestiutori pe malul cyclopic. Acolo se afla vulcanul Actna, iar in curand gasesc acolo un grec speriat numit Achaemenides. Acel biet barbat era speriat de cyclopul Polyhem, mereu infometat. Dintr-o data acel urias, cu un ochi ranit isi face aparitia, iar troienii impreuna cu Achaemenides sunt nevoiti sa paraseasca malul cyclopic. Din nefericire la Drepanum, localitate situata in N-V Siciliei, Anchises, obosit de furtunile de pe mare, de nevoi si de lipsuri, moare. Aceasta carte se incheie in momentul in care Aeneas isi termina povestirea, ultima sa oprire fiind aici, in Cartagina.
