Dialectul Crisan - Momente din istoria satului PINTICU, judetul Bistrita-Nasaud

Dialectul Crisan

Momente din istoria satului PINTICU, judetul Bistrita-Nasaud.

Limba si literature romana

Cuprins

Cuvant inainte 5 Introducere 7 Cap. I. Cadrul natural 9 1. Asezarea geografi ca 9 2. Relieful 10 3. Clima 10 4. Reteaua hidrografi ca 11 5. Solurile 11 6. Vegetatia 12 7. Fauna 13 8. Resursele minerale 14 Cap. II. Cadrul istoric 17 1. Atestarea documentara a localitatii Pinticu 17 2. Atestarea documentara a localitatii Teaca 20 3. Referinte istorice 21 4. Descoperiri arheologice 23 5. Cetatea Pinticului (Cetatuia) 24 6. Pinticu si Rascoala lui Horia 26 7. Pinticu in Revolutia de la 1848-1849 34 8. Drapelul tricolor si Constantin Romanu-Vivu in Revolutia de la 1848-1849 39 9. Constantin Romanu-Vivu, prefectul Legiunii a XII-a in anii 1848-1849 45 Cap. III. Biserica 67 Cap. IV. Personalitati care au vizitat localitatea Pinticu 79 Cap. V. Cronologia preotilor parohi cunoscuti din istoria parohiei Pinticu 81 Cap. VI. Obiecte cu valoare patrimoniala in inventarul parohiei ortodoxe Pinticu 85 134 Preot VASILE ALEXA ~ Cap. VII. Aspecte ale vietii socio-economice 87 1. Populatia 87 2. Structura populatiei 87 Cap. VIII. Ocupatiile locuitorilor din Pinticu 93 1. Agricultura 93 2. Cresterea animalelor 93 3. Exploatarea lemnului 94 4. Albinaritul 94 5. Vanatoarea 95 6. Exploatarea pietrei 95 Cap. IX. Invatamantul 97 Cap. X. Personalitati din istoria Pinticului 101 Protopop Stefan Moldovan 101 Profesor Gregoriu Moldvai 102 Poetul Teodor Podariu 103 Compozitorul Ioan Harsia 104 Constantin Romanu-Vivu 107 P.F. Elie Miron Cristea 108 Cap. XI. Pinticani persecutati de regimul comunist 113 1. Ioan Faliboga 113 2. Ioan Moldovan 115 3. Andrei Arcalean 115 4. Andrei Pantea 116 Cap. XII. Traditii, port popular, folclor 117 Plugarul 118 Colinda berii 123 Urarea din turnul bisericii 125 Obiceiuri de nunta 126 Cap. XIII. Comemorarea eroilor martiri din satul Pinticu 129 Cap. XIV. Componenta personalului bisericesc 131.

CUVANT INAINTE Fiecare om ori institutie bisericeasca sau laica are momente insemnate in viata; asa se intampla si in cazul localitatilor. Acest aspect incearca sa ni-l reliefeze si Parintele Vasile Alexa, prin lucrarea: Momente din istoria satului Pinticu, judetul Bistrita-Nasaud. Cu toate ca a fost conceput ca un prinos de recunostinta fata de jertfele inaintasilor pinticani, dar si de multumire inchinata celor pe care ii pastoreste Parintele Vasile, discursul dansului respecta, totusi, metodologia unei lucrari monografi ce; de fapt, autorul nici nu si-a propus mai mult, ci doar un pas catre realizarea, in viitor, a unei lucrari complexe si temeinice. Dupa o scurta creionare a cadrului natural al localitatii, facem cunostinta cu istoricul Pinticului (localitate atestata documentar cel putin din secolul al XIV-lea), dar, mai cu seama, suntem purtati prin valtoarea evenimentelor care au trecut peste acest sat romanesc: efectele nefericite ale rascoalei lui Horea (1784) si, indeosebi, urmele adanci ale revolutiei din Transilvania (1848 - 1849), care a dat cel putin zece martiri din Pinticu, in frunte cu prefectul Legiunii a XII-a, Constantin Romanu-Vivu si Preotul viceprefect de aici (o buna vreme si protopop al districtului Faragau, judetul Mures) . Tot din secolul al XIV-lea se cunosc si primii preoti, ceea ce presupune si un locas de cult din aceeasi perioada, oricat de modest ar fi fost el; urme sigure ce atesta existenta unei biserici in Pinticu dateaza din anul 1607, iar o alta dainuieste pana astazi; din secolul al XVIII-lea pana astazi biserica din Pinticu a avut preoti vrednici, implicati in actiuni 6 Preot VASILE ALEXA ~ culturale si sociale, dar mai ales nationale, fi ind adevarate modele de aparare a drepturilor romanilor din Transilvania. Capitole insemnate sunt si cele privitoare la structura populatiei, ocupatiile de baza, traditiile, folclorul si portul popular din Pinticu, in marea lor majoritate, pe cale de disparitie. Un accent deosebit s-a pus pe ,,comemorarea eroilor martiri”, o datorie sfanta a fi ecarui roman, in cazul de fata – a pinticanilor. N-au fost uitati nici acei pinticani care au avut de suferit in perioada comunista si ale caror jertfe se incununeaza cu cele de la 1784 si 1848-1849; jertfele lor se adauga de fapt sirului numerosilor martiri romani de pe Altarul Neamului si al Bisericii Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Aceasta creionare a evenimentelor de seama din Pinticu, inseamna un inceput bun pentru o viitoare si temeinica monografi e a acestui sat, al carui nume merita sa ramana inscris in istoria noastra nationala si bisericeasca. Scrisa intr-un stil placut, curgator, usor de lecturat, lucrarea ramane un indemn pentru Parintele Vasile Alexa spre noi cercetari in aceasta problema, actiune ce inseamna slujire si prin cultura a credinciosilor din Pinticu, judetul Bistrita-Nasaud. Cluj-Napoca Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru 30 decembrie 2008 Facultatea de Teologie Ortodoxa Universitatea ,,Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca

7 ~ Momente din istoria satului PINTICU

INTRODUCERE Pe coordonatele timpului, satul Pinticu navigheaza existential de la origini pana astazi, continuu, constant, neobosit. Satul e o asezare situata in podisul transilvan, cu specifi cul comunitatilor zonei geografi ce concretizata prin unduirile de relief, ancorata intre Dealurile Sieului. Pinticul e considerat ca facand parte din Tinutul colinelor, (dintre ses si munte), acest spatiu romanesc, intracarpatic, avand numeroase valente culturale si istorice. Din punct de vedere istoric, Pinticul dainuie de mult. Daca existenta lui se leaga de a unor cetati din vecinatate; vechimea satului e foarte mare, confi rmand viata sociala pe meleagurile sale, insa documentar, initial sub numele Pintuch, este cunoscut din al doilea val de consemnare a localitatilor, din secolul XIV, respectiv anul 1332. De la aceasta data el nu mai lipseste din scriptele principale ale secolelor urmatoare, din statisticile cu populatia si din evidentele de stare civila. Cu atat mai mult cu cat Pinticul este strans legat de evenimentele tulburi de clatinare a oranduirilor ce se succedasera peste Transilvania si Europa din partea central-rasariteana. Antrenarea la miscarile revolutionare din vremea lui Horia si angajarea navalnica la cele de sub conducerea lui Avram Iancu, fac satul sa-si legitimeze identitatea romaneasca. Asadar, Pinticul este una dintre localitatile insemnate prin afi rmarea lui ca si a unor fi i de mare prestigiu ridicati dintre pinticanii autohtoni. Aceste probleme de investigare si multitudinea celor ce defi nesc evolutia comunitatii, cat si perspectivele, fac obiectul lucrarii. 8 Preot VASILE ALEXA ~ Cateva nume sunt de neocolit, dupa ce satul se afi rmase ca un militant de prestigiu in tinut. Mai intai, intalnirea cu numele lui Constantin Roman-Vivu (1821-849) – Prefectul legiunii a XII-a a Muresului de Sus, membru al Comitetului National Roman, martir al Revolutiei Romane din 1848-1849 si gloria lui in epoca, apoi PREOTUL STEFAN MOLDOVAN(†1849), ctitorul actualei biserici parohiale (1834), fratele mamei lui Constantin Romanu- Vivu, precum si frate cu Paraschiva Romanul, bunica dupa mama a primului Patriarh al Romaniei P.F. MIRON CRISTEA, a carui mama, Domnita Cristea (n. Coman) s-a nascut in Pinticu. Din „familia” pinticana mai face parte si plasticianul Flaviu T. Domsa (care a pictat la vremea respectiva iconostasul bisericii din Pinticu), fi ul protopopului Theodor Domsa, paroh al Pinticului. Alt nume drag, relevat de documentele ce-i schiteaza biografi a e cel al lui Ioan Harsia – compozitor si muzician; apoi fostul redactor al revistei liceale „Aurora”, din Bucuresti, de asemenea, profesorul, poetul si scriitorul Teodor Podariu, de la liceul din Nasaud. Nici in zilele noastre pinticanii nu sunt mai prejos decat inaintasii pe care ii cinstesc; multe personalitati ale vietii publice, sociale si culturale isi au originea in Pinticu, incercand sa le urmeze exemplul, motiv pentru care am decis sa scot la lumina, prin aceasta lucrare, macar o parte din bogatia de date istorice existente. Autorul 9 ~ Momente din istoria satului PINTICU C APITOLUL I CADRUL NATURAL 1. Asezarea geografi ca Satul PINTICU, asezat in sud-vestul judetului Bistrita-Nasaud, este o insemnata localitate istorica din zona de campie a Transilvaniei. Localitatea Pinticu, impreuna cu satele Archiud, Budurleni, Ocnita si Viile Tecii, face parte din comuna TEACA, avand urmatoarele coordonate geografi ce: 46s57’30’’ longitudine nordica, 46s50’00’’ longitudine sudica, 24s 23’ 00’’ longitudine vestica, 24s 35’30’’ longitudine estica. Vecinii si hotarul satului Pinticu : – la nord se invecineaza cu satele Jeica si Sintioana, comuna Mariselu; la nord-vest cu satul Viile Tecii; la nord-est cu satul Posmus, din comuna Sieu; la sud-vest cu localitatea Teaca; la sud-est cu satul Logig din comuna Lunca, judetul Mures; la est cu satul Uila din comuna Batos, judetul Mures. Comuna TEACA apartine in prezent judetului Bistrita-Nasaud, iar inainte de aceasta organizare administrativa Teaca facea parte din raionul Bistrita, regiunea Cluj. Din anul 2008, primar este Iustian Damian Muntean, iar viceprimar este Vasile Petrus. Localitatea Teaca este asezata pe drumul national 15 A si este situata la o distanta de 35 km fata de Bistrita si 25 km fata de Reghin. Prin intermediul acestei sosele se face legatura cu judetul Mures si zona centrala a Transilvaniei, precum si cu capitala tarii. 10 Preot VASILE ALEXA ~ Drumul judetean ce face legatura intre comuna Teaca si comuna Sieu, in lungime de 15 km, trece prin satul Pinticu la km 5. Comuna Teaca este cunoscuta ca o bogata zona viticola si pomicola a judetului Bistrita-Nasaud, fi ind renumita datorita soiurilor de vin specifi ce zonei. 2. Relieful Pe teritoriul judetului Bistrita-Nasaud intalnim aproape toate formele de relief: munti, dealuri, podisuri si depresiuni. Campia propriu-zisa nu este prezenta, dar este suplinita de luncile raurilor si suprafetele create de reteaua hidrografi ca intre culmi si dealuri. Dealurile impadurite ale Pinticului inconjoara satul de la vest la nord si de la nord spre est si sud-est. Relieful satului Pinticu se incadreaza in relieful specifi c Campiei Transilvaniei. Campia Transilvaniei este denumita asa datorita functiei agricole, cu toate ca relieful ce o formeaza este deluros, cu altitudini medii intre 600 si 700 m. Aceasta zona este formata din culmi ondulate, formate pe depozite mai noi, neogene, pe alocuri cu structuri de domuri, numeroase fenomene diapire si puternice procese de versanti. Vaile care s-au format in aceasta zona sunt largi, lipsite de terase, avand aspecte de culoare, versantii sunt erodati cu albii majore aluvionate si inmlastinate, cum ar fi : Pintic, Dipsa, Lechinta, Beudiul, Apatiul, Melesul si altele. 3. Clima Satul Pinticu, incadrandu-se in zona din centrul Transilvaniei, are clima cu caracter continental-moderat, diferentiat in functie de relief. Temperatura medie 11 ~ Momente din istoria satului PINTICU inregistrata in aceasta zona deluroasa este de 9° C, variind in functie de anotimp. Precipitatii mai abundente sunt primavara si toamna. Pe langa aspectele climatice, trebuie amintite si apele minerale din judetul Bistrita-Nasaud, prezente si la Pinticu. In general, in functie de formele de relief, litologie, tectonica a teritoriului si circulatia apelor vadoase, apele minerale pot fi clasifi cate in patru grupe: carbogazoase, bicarbonatate, feruginoase si clorurate. In zona Pinticu sunt semnalate ape clorurate sodice, avand o mineralizare de 243 g/l .1 4. Reteaua hidrografi ca Reteaua hidrografi ca este bogata si densa. Satul Pinticu este impanzit atat in partea de nord, cat si in est si vest de o multime de paraie. Toate acestea se varsa in paraul Pintic, care izvoraste din valea Posmusului, iar acesta, la randul lui, se varsa in paraul Dipsa, afl uent al raului Bistrita. Paraiele si vaile formate de aceste ape au denumiri diferite si poarta nume locale specifi ce: Paraul Dronii la vest, Paraul Gengelii la sud-vest, Paraul Fanatului la sudest, Paraul Roadasii la nord-est, Paraul Jugastru la sud-est si Valea Mortilii la nord-vest, Valea Mazarii la nord-vest, Valea Uilii, la est, paraul Belderii si Didineasca, in zona centrala s.a. 5. Solurile Corespunzator conditiilor climatice si litologice variate, pe teritoriul apartinand satului Pinticu s-a dezvoltat o gama foarte larga de soluri. 1 T. Morariu, I. Buta, A. Maier, Judetul Bistrita-Nasaud, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1972, p. 58. 12 Preot VASILE ALEXA ~ Solurile specifi ce zonei de sud a judetului Bistrita- Nasaud, prezente in bazinele raurilor Dipsa, Meles etc., sunt constituite din depozite cu aspect specifi c argilei. Mai apar in aceasta zona soluri mlastinoase, putin permeabile, care conduc la acumularea si stagnarea apei la suprafata, fapt ce provoaca formarea saraturilor si mlastinilor. 6. Vegetatia Flora zonei din care face parte localitatea Pinticu este direct legata de structura geologica, de formele de relief si de conditiile de clima. Generalizand, la nivel de judet, intalnim toata gama fl oristica specifi ca zonelor colinare si pana la cea alpina din nord, unde predomina relieful muntos. Astfel, la peste 1800 m altitudine, vom intalni aglomerari de jnepenis si pajisti alpine alcatuite din ierburi si tufarisuri care acopera aproape in intregime masivele muntoase. La o altitudine mai joasa intalnim padurile mixte de molid, fag, carpen, mesteacan etc. Dealurile si colinele sunt acoperite de paduri de stejar si gorun. Acest fond forestier constituie o sursa de materii prime in primul rand pentru localnici (constructii, combustibil), cat si pentru industria exploatarii si industrializarii lemnului. Padurile de campie adapostesc arbusti, cum ar fi : alunul, gladisul, paducelul, iar la marginea acestor paduri creste porumbarul. De-a lungul apelor cresc mai multe varietati de plop. Satul Pinticu are o bogata avere silvica, sub diferite forme de organizare administrativa. Padurile composesorale ale satului Pinticu se intind pe o suprafata de 216,2 ha, in partea de vest a satului, de la paraul Gengelii si pana la padurea Poiana. Composesoratul poarta numele Eroului Constantin Romanu-Vivu. In acest composesorat 13 ~ Momente din istoria satului PINTICU Biserica Ortodoxa din Pinticu are cele mai multe drepturi (parti), in numar de 64, iar un astfel de drept are o suprafata de 0,12 ha, parohia ortodoxa avand suprafata de 7,68 ha padure. Acestea au fost cumparate de locuitorii satului de la groful Teleki, in anul 1934, si au fost intabulate si legalizate la Ofi ciul de Cadastru din comuna Teaca si Bistrita ca „padure de obste” a Pinticului. Biserica Ortodoxa Pinticu mai are langa Composesorat, in locul numit Poiana, inca o parcela de padure cu suprafata de 10,20 ha. Mai exista diverse suprafete de padure apartinand localnicilor. 7. Fauna Datorita reliefului deosebit de variat la care se adauga conditiile de mediu, in zona de sud a judetului Bistrita-Nasaud, din care face parte si satul Pinticu, intalnim o fauna variata si bogata. Daca in zonele muntoase ale judetului intalnim ursul carpatin, cerbul, capra neagra, ierunca, cocosul de mesteacan, vulturul plesuv, pajura, cocosul de munte, coborand in zonele colinare si de campie vom intalni mistretul, capriorul, vulpea, ursul, jderul si lupul, care completeaza tabloul cinegetic si biologic al padurilor din aceste locuri. La ses traiesc, printre altele, iepurele, fazanul, potarnichea, prepelita cat si numeroase rozatoare. Teritoriul judetului Bistrita-Nasaud, in ansamblu, reprezinta un important domeniu de vanatoare din tara noastra. Trebuie amintit, daca studiem aceasta zona, si fauna ihtiologica reprezentata de mai multe specii de pesti ca: scobar, mreana, clean etc. De semnalat este si prezenta si cresterea albinelor, cat si arta stuparitului in regiune, indeletnicire stramoseasca a harnicilor oameni de pe aceste meleaguri. 14 Preot VASILE ALEXA ~ 8. Resursele minerale Relieful existent si formatiunile geologice formate de-a lungul timpului in partea de sud a teritoriului judetului Bistrita-Nasaud, in care se incadreaza si localitatea Pinticu, au determinat formarea si exploatarea unor bogatii si resurse din timpurile cele mai vechi. Astfel, in subsolul judetului exista zacaminte de metale neferoase (Cu, Pb, Zn etc.), de roci utile (marmura, andezit, dacit), nisipuri, pietrisuri, carora oamenii le dau intrebuintari multiple, pamanturi colorate, numite de localnici si „lutisoare”, precum si aparitii de gaze naturale s.a. Pe langa toate acestea, sarea constituie una dintre bogatiile de seama care pot fi gasite si in localitatea Pinticu. Aceasta sursa de apa sarata este semnalata inca din perioada daco-romana, cand era folosita in scop terapeutic si alimentar de catre locuitorii zonei si de catre multe personalitati ale timpului ce vizitau localitatea. In mica depresiune ce se gaseste sub Dealul Cetatii din Pinticu se afl a azi o groapa, in lungime de 12 m si latime de 6 m, cu namol sarat, iar grosimea stratului de namol este de cca. 2 m. In aceasta groapa curge un mic paraias cu apa sarata ce pleaca din fantana cu slatina situata mai sus pe versant. Astazi exista aici un, ,lac’’ (balta) cu apa sarata2. Analiza chimica a apei sarate din ,,lacul” Pinticului arata o concentratie de saruri de 243,139 mg/kg, in care se remarca prezenta bromului intr-o concentratie de 2,0 mg/kg. Din analiza apei sarate din fostul bazin a rezultat o concentratie de 104,211 mg/kg, din ca re bromul este 1,2 mg/kg. In anul 1900, proprietarul bazinelor si al terenului cu apa sarata de la Pinticu era Arcalean Mihaila. Acesta a dat in arenda baile care se gaseau langa sosea, patronului 2 Ioan Rusu si loan Chintauan, File de istorie, vol. V, Muzeul Judetean Bistrita-Nasaud, 1988, p. 266. 15 ~ Momente din istoria satului PINTICU evreu, Taler Victor. Ele au primit denumirea de „Baile lui Taler” si aveau in dotare si anexe necesare statiunii de tratament balnear. In anul 1918, baile se muta la 200 m de sosea spre nord-est, intr-o cladire acoperita. Aici erau amenajate bai reci si calde, unde acelasi patron detinea si o pravalie, o popicarie, chioscuri etc. Cei care doreau sa se trateze la aceste bai erau transportati din Teaca pana la bai si inapoi cu ,,anibuzul”, un atelaj tras de cai, anume construit pentru a transporta persoane. Se faceau curse regulate pana la gara din Teaca, de unde se lua trenul pentru a se pleca mai departe. Prin Teaca trenul circula folosind linia de cale ferata cu ecartament ingust. Linia ferata exista si astazi, insa trenul nu a mai circulat de ani de zile, ignorandu-se faptul ca ar putea fi o deosebita atractie turistica. „Baile lui Taler” au functionat pana in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand cabinele, cazanele, instalatiile si alte amenajari exterioare au fost distruse, dupa care trec in administrarea Primariei comunei de atunci, Pinticu. Astazi, se pare ca aceste bai prezinta interes pentru investitori si speram ca se va putea readuce faima de odinioara acestor locuri renumite atat prin valoarea terapeutica a acestor ape sarate cat si prin valoarea lor istorica si turistica. 16 Preot VASILE ALEXA ~ 17 ~ Momente din istoria satului PINTICU

CAPITOLUL II CADRUL ISTORIC 1. Atestarea documentara a localitatii Pinticu Satul Pinticu este atestat documentar din anul 1332 sub diferite denumiri: Pintuch, Pintac, Villa Pentek, Sasz Pentek. Se pare ca numele satului ar proveni de la Veneria, zeitate romana. Localitatea s-ar fi numit ,,Vineri” pana la cucerirea Transilvaniei de catre statul maghiar, cand ar fi primit numele de „Pentek” – care se traduce din limba maghiara tot Vineri. Atestarea documentara a localitatii Pinticu este confi rmata de documentele serviciului papal (din anii 1332-1337) care au inscrise darile (dijmele) colectate de la preotii satelor bistritene, dar si de pe intreg teritoriul Transilvaniei. Astfel, constatam ca masele populare din Transilvania erau exploatate nu numai de stapanii feudali din tara, ci si de catre serviciul papal care avea in aceasta privinta sprijinul regelui, al clerului si al nobilimii locale. „Afl and ca sumele de bani provenite din dijma pe sase ani, se spune intr-un document, statornicita de papa Clement al V-lea, la sinodul din Vienne in 1311, au fost stranse si depuse ori ascunse la anumite persoane sau locuri din tarile amintite, pentru paza lor mai sigura, ori n-au fost platite de loc, papa Ioan al XXII-lea insarcineaza, la 31 martie 1331, pe Iacob a lui Berengarin si pe Raimund de Bonofacto, doi prelati originari din Franta, sa cerceteze cu luare aminte, pe scurt, de-a dreptul si fara inconjor si sa stranga banii 18 Preot VASILE ALEXA ~ si bunurile nepredate, depuse sau ascunse, care privesc biserica romana.3 Din cuprinsul socotelilor inscrise in Registrele de mai jos redam numai datele care se refera la strangerea darilor de catre preotii din localitatea Pinticu. Registrul anului 1332 Socoteala despre prima si a doua plata pe anul intai din Arhidiaconatul de Chezdi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . „Deasemenea Ioan preotul din Pinticu a platit trei fotoni de argint dupa aceeasi greutate.”4 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Registrul anului 1332 Socoteala despre plata pe anul intai din Arhidiaconatul de Satu Mare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . „Deasemenea Ioan preotul din Pinticu a platit un fertun de argint bun dupa greutatea din Bistrita.”5 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Registrul anului 1332 Socoteala despre plata a doua pe anul al treilea din Arhidiaconatul de Ozd. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . „Deasemenea loan preotul din Pinticu a platit doi grosi si patru banali vechi.6 3 Colectiv, Documente privind istoria Romaniei, veacuI XIV, C. Transilvania, vol. III (1331-1340), Editura Academiei Republicii Populare Romane, 1954, p. 154. 4 Ibidem, p. 154. 5 Ibidem, p. 157. 6 Ibidem, p. 196. 19 ~ Momente din istoria satului PINTICU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . „De asemenea, acelasi magistru, Ioan, a platit pentru Nicolae, preotul din Viile Tecii (lda) cu un fertun de argint.7” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . In secolul al XlV-lea apar in satul Pinticu primii nobili unguri, care au introdus iobagia. O statistica din anul 1462 arata ca in sat erau un numar de 18 familii de iobagi; in secolele urmatoare se observa o crestere a populatiei, ajungandu-se la inceputul secolului al XVIIIlea la peste 500 de locuitori. In anul 1857 in Pinticu erau 198 de case si 1031 de locuitori, dintre care 6 erau reformati, iar restul de 1025 erau greco-catolici. In anul 1900, satul Pinticu avea 238 de case cu un numar de 1059 sufl ete. (Dupa religie erau 10 ortodocsi,972 greco catolici, 21 romano catolici, 14 evanghelisti si 21 izraeliti). Mai tarziu, in anul 1910, satul avea 244 de case cu 1034 sufl ete, dintre care 949 de romani, 25 de maghiari, 9 germani si alte nationalitati – 51. Dupa confesiunea religioasa erau: 988 greco-catolici, 7 ortodocsi, 4 romanocatolici, 11 reformati si 24 izraeliti. Dupa N. Istrate, in anul 1925, gasim ,,Pintic – Szaszpentek, in Muras, comuna mica, romaneasca, situata la o distanta de 5 km de localitatea Teaca”.8 In Dictionarul istoric al localitatilor din Transilvania, intocmit de prof. Coriolan Suciu9, apar 7 Pompei Boca, File de Istorie (Culegere de studii, articole si comunicari) volumul I, Bistrita, 1971. 8 N. Istrate, Indicatorul comunelor din Ardeal si Banat, Ed. Cartea Romaneasca,1925, Cluj-Napoca, p. 151. 9 Suciu Coriolan, Dictionarul istoric al localitatilor din Transilvania, vol. II, Ed. Academiei R.S.R., Bucuresti, p. 43. 20 Preot VASILE ALEXA ~ mai multe denumiri ale localitatii Pinticu, de la prima atestare pana in anul 1854, date pe care le redam mai jos: Pinticu; in limba maghiara, Szaszpentek; in limba germana, Pintak; 1332 – ,,sacerdos de Pintuch’’, Pintuk, Penung, Byntuk; 1334 – Pentyk; 1335 – Poutuk, Pentok;10 1388 – possessio Penthwk; 1422 – Pynthek11; 1439 – Pyntek; 1443 – Pentek; 1457 – Pinthek; 1464 – Villa Penthwk, possessio Pentheky; 1486 – Penthek; 1733 – Pintilku; 1760-1762 - Szasz Pentek;1808 - Pintyiku; 1850 – Pintyik, Pintaken;1854 - Suasz Pentek,12 Pintic, Pinticu. In traducere libera din limba maghiara, Pintic = Vineri. In zilele noastre denumirea localitatii este Pinticu. 2. Atestarea documentara a localitatii Teaca In perioada interbelica Pinticu a avut Primarie proprie fi ind organizata sub forma de comuna, avand arondat si satul Posmus, unul din primarii mai renumiti fi ind Ioan Bucur. Astazi, satul Pinticu apartine administrativ comunei Teaca. Veche localitate istorica din Campia Transilvaniei, Teaca este atestata documentar de la 1318, cu denumirea Theke si de-a lungul timpului, aceasta a fost cunoscuta cu mai multe denumiri, conform ,,Dictionarului istoric al localitatilor din Transilvania”, vol.II, p. 185, autor: Coriolan Suciu: Teaca, maghiara – Teke; germana – Tekendorf; 1318 10 Colectiv, Documente privind istoria Romaniei. Seria C.,Transilvania, voi. I-VI (1075-1350), Bucuresti, 1951-1955, b III,127, 142, 154, 157, 196,210); 11 Zimmermann, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenburgen, voi IV (1416-1437), Editura Gundisch Gustav, Sibiu, 1892,1897,1902 si 1937, p. 159 12 Csanki Dezso, Magyarorszag torteneti foldrajza a hunyadiak koraban (Geografi a istorica a Ungariei pe timpul Huniazilor), vol. V, Budapesta, 1890, 1894, 1913, p. 394; 21 ~ Momente din istoria satului PINTICU – Theke, 1322 – possesie Teke, sacerdos de Theke, 1334 – Teka, 1446 – oppidum Theke, 1464 – villa Theke, 1465 – Theke, 1808 – Tyaka, 1850 – Tyake, Tekendorf, 1854 –Teke, Tekendorf, Teaca.13 3. Referinte istorice In contextul mai larg al istoriei Transilvaniei, satul Pinticu – parte integranta a judetul Bistrita-Nasaud – s-a inscris pe coordonatele evolutiei istorice a poporului roman, in general, si a Transilvaniei, in special. In derularea celor mai importante evenimente petrecute de-a lungul secolelor pe aceste meleaguri, Pinticul si locuitorii sai au avut un rol important. Nenumaratele vestigii si documente atesta vechimea si participarea Pinticului si a pinticanilor la toate evenimentele importante care au marcat istoria poporului roman. In istoria multimilenara a poporului roman, isi face simtita prezenta si populatia existenta pe teritoriul satului Pinticu, populatie geto-daca bastinasa. Ramura nord-dunareana a marelui si puternicului popor al tracilor «cel mai numeros si mai puternic, dupa cel al inzilor» (dupa cum ii numea parintele istoriei, HERODOT, pe geto-daci), a lasat numeroase vestigii si pe teritoriul de azi al Pinticului,care consacra o activitate prospera si in aceste locuri. Urmarind cercetarile efectuate de specialisti ai Muzeului Judetean Bistrita-Nasaud la o serie de cetati din aceasta zona, cum ar fi : Sieu-Magherus, Feleac-Nuseni, Ardan, Arcalia, PINTICU si altele, observam ca pe langa 13 Coriolan Suciu, Dictionarul istoric al localitatilor din Transilvania, Bucuresti, vol. II, p. 185. 22 Preot VASILE ALEXA ~ materialele arheologice din epoca feudala, s-au obtinut si numeroase obiecte ceramice si de alta natura, apartinand Comunei Primitive si, in special, din a doua epoca a fi erului. Cu ocazia cercetarilor efectuate in data de 7 mai 1968 de catre colectivul Muzeului Judetean Bistrita-Nasaud in Pinticu, in vatra satului, in spatele casei parohiale, pe locul unde azi se afl a Monumentul Eroilor, s-a descoperit un topor de lupta din quart datand din sec. VI idHr., care se afl a acum la Muzeul Judetean din Bistrita, impreuna cu numeroase ,, fragmente ceramice feudale din sec. XII dHr., descoperindu-se si oase umane.14 In Evul Mediu, s-au format domeniile nobiliare. Domeniul Cluj s-a format in anul 1175, cu sediul la Cluj, includea si cateva asezari din partea sudica si vestica a judetului Bistrita-Nasaud, cum ar fi : Teaca, Viile-Tecii, Pinticu, Posmus, Sieut, Monor si Gledin. Au existat in aceasta zona a Bistritei mai multe domenii feudale. Un exemplu este domeniul familiei Kokenyes-Renold (de origine franceza), care a avut ca loc central Teaca, de care au apartinut urmatoarele asezari: Teaca, Pinticu, Viile-Tecii (Iuda), Archiud, Posmus (cedat temporar, intre anii 1319-1422, familiei Kacsik), Logig, Ocnita, Comlod, Milas, Cozma si Baita. In 1322 Renold moare, fara urmasi, domeniul intrand in posesia familiei Kacsik. Dupa cum bine stim, pe teritoriul tarii noastre au existat multe localitati care astazi nu mai sunt. Raman doar mentionarile din diferite documente, ori simpla amintire a celor din localitatile invecinate. Asa s-a intamplat in cazul asezarii umane din comuna Nuseni, unde, intre centrul de comuna si localitatea Rusu de Sus, a existat, in secolele XIII-XV, localitatea Melesd, de aici 14 Colectiv, File de Istorie, Bistrita,1972,p. 98-107. 23 ~ Momente din istoria satului PINTICU venind si numele paraului Meles, care strabate aceste localitati, fi ind unul dintre afl uentii raului Somes. In aceeasi comuna intalnim, intre Beudiu si Vita, localitatea Babosa, care astazi nu mai exista. Si in apropierea satului Pinticu a existat un sat numit Roadesi (RADESCH), amintit tot in anul 1228, situat intre Pinticu, Uila si Monor, mentionat ultima data in anul 1508. Azi satul nu mai exista, insa paraul Roadasa pastreaza numele vechiului sat si confi rma datele istorice. De-a lungul istoriei, localitatea Pinticu a apartinut administrativ urmatoarelor comitate si regiuni din Transilvania: intre anii 1332 si 1781 – comitatul Cojocna- Cluj; 1781-1790 – comitatul Turda Superioara; 1790- 1848 – comitatul Cojocna-Cluj; 1848-1849 – Prefectura Legiunii a XII-a „Constantin Romanu-Vivu”; 1849-1854 – Cerc Militar; 1854-1860 – Cerc Militar;1860-1868 – comitatul Cluj; 1868-1918 – comitatul Cluj; 1918-1925 – judetul Cluj; 1925-1950 – comuna in Pinticu, apartinand de judetul Mures; 1950-1968 – comuna Teaca, raionul Bistrita, regiunea Cluj; 1968-2005 – comuna Teaca, judetul Bistrita-Nasaud. 4. Descoperiri arheologice Asezat intr-un cadru natural armonios, dispunand de terenuri agricole destul de fertile, cu paduri, livezi, pomi si intinse pasuni si fanete naturale, satul Pinticu constituie vatra milenara a unei istorii ce se integreaza in istoria generala a judetului Bistrita-Nasaud, a Romaniei. Marturiile bogatei culturi materiale si spirituale ale stramosilor nostri geto-daci, ramura nordica a marii familii a tracilor, se regasesc si la Pinticu, reprezentate prin identifi carea vestigiilor arheologice din aceste locuri 24 Preot VASILE ALEXA ~ asemanatoare cu cele de la Ocnita, Salcuta, Galatii Bistritei, Tarpiu, Arcalia, Viile Tecii si altele. Cercetarile efectuate de catre specialistii Muzeului de Istorie din Bistrita pe platoul cetatii de la Pinticu, pe parcursul a mai multor ani: 1961,1963,1966, 1967, 1968 au condus la descoperirea si adunarea unui bogat material arheologic, adaugate celor prezentate in subcapitolul 2, care confi rma, o data in plus, existenta civilizatiei in aceste locuri, inca din timpuri indepartate. 5. Cetatea Pinticului (Cetatuia) Spatiul geografi c de care ne ocupam – Pinticu – constituia in secolele XIV-XV nucleul de formare al unei unitati administrative a comitatului, respectiv a judetului Bistrita-Nasaud. Reconstituirea evolutiei asezarilor omenesti ale acestui tinut este aproape imposibila deoarece datele si sursele istorice sunt foarte sarace sau inca nu sunt descoperite. Varietatea si particularitatea reliefului din zona Pinticului au infl uentat si au condus direct la construirea unei cetati de aparare. Multe dintre asezarile intarite din Transilvania au fost la inceput „cetati taranesti”, dintre care unele au devenit apoi cetati regesti sau feudale. Se cunosc peste 200 de cetati taranesti, impreuna cu cele a caror amintire o pastreaza toponimele si ruinele diseminate in Ardeal.15 Aceste cetati au fost construite la inceput din pamant, iar dupa aceea intarite cu ziduri de piatra, intreg teritoriul transilvan, la acea vreme, era impanzit de astfel de cetati. Atat numarul, cat si densitatea cetatilor din aceasta zona difera de la munte la ses si printre acestea amintim: Aghires, Huedin, Singeorzu-Nou, Coldau, Chirales, 15 Colectiv,,,File de istorie”. Culegere de studii, articole si comunicari, vol. II, Muzeul de istorie Bistrita, 1972, p. 98. 25 ~ Momente din istoria satului PINTICU Sasarm, Posmus, Dabaca, Ciceu, Reteag, Batos, Sieu Magherus, Dumitrita, Monor, Saratel, Ardan, Nimigea, Budac, Nuseni-Feleac ( numita,,Cetatea Doamnei”), Ardan, Satu Nou, Teaca, Viile-Tecii, Pinticu si multe altele care nu au fost in atentia istoricilor si lingvistilor si inca nu sunt cercetate. Aproape toate cetatile din Transilvania au fost ridicate pe un varf de deal sau pe un varf de stanca, pentru a constitui un punct de observare, cat si de aparare al teritoriului respectiv. Datorita imprejurarilor, cat si a puterii economice a zonei din acea perioada (secolele XIVXV), nu a fost posibila zidirea unor cetati de proportii. La nord-est de satul Pinticu, in dreapta soselei ce duce spre localitatea Posmus, pe varful unui deal lipsit complet de padure se afl a resturile unei interesante fortifi catii, de forma ovala, cu un diametru de 83/68 m si o inaltime de 703 m. Cetatea Pinticului, ca si alte cetati taranesti, si-a indeplinit rolul pentru care a fost construita la acea vreme, fi ind construita pe un deal inalt ( 703 m), de unde se putea supraveghea, pana in departare, atat spre localitatea Teaca, cat si spre Posmus. Dealtfel, se spune ca ar exista un tunel subteran de la Cetatuie si pana la Castelul Grofi lor din Posmus (informatie neverifi cata). Se cunoaste ca, pe langa aceste „monumente populare’’ de mai mare insemnatate sociala si militara, locuitorii transilvaneni au ridicat si alte constructii de adapost impotriva dusmanilor si cotropitorilor, cum ar fi zidurile de aparare din jurul bisericilor, printre care se inscrie si biserica actuala din Pinticu care nu are ziduri imprejur, dar zidurile peretilor au grosimea de 110 cm ca si ai unei cetati autentice. Locul poarta numele Dealul Cetatuii si dateaza din sec. XIV-XV. 26 Preot VASILE ALEXA ~ 6. Pinticu si Rascoala lui Horia In zilele premergatoare rascoalei lui Horia, romanii din Pinticu s-au adunat la casa popii Vasilie si au trimis la Alba Iulia, pe cheltuiala satului, pe Vasilie Luca si pe judele satului, Stefan Bucur, pentru a se inscrie oamenii in conscriptia militara din vara anului 1784, dorind sa scape de iobagie. Taranii priveau ca un miraj aceasta actiune si voiau sa se inscrie „catane’’, la „porunca imparatului’’. Din pacate, taranii nu au fost primiti la Alba Iulia. Se auzise si in Pinticu vestea, cu totul nefondata, dar semnifi cativa pentru starea de lucruri, ca imparatul a dat ungurii pe mana rusilor, deoarece nu vreau sa mai asculte de el. Judele Stefan Bucur din Pinticu a fost auzit spunand crasmarului domenial din sat, sa nu mai sileasca saracimea sa plateasca vinul ca au venit ,,muscalii” (rusii) in tara si vor lua ei tot ce mai este, fara bani. Conform actelor din timpul rascoalei lui Horia, punctul cel mai primejdios pentru nobilime in Campia Transilvaniei era satul Pinticu. In toamna anului 1784, taranii, in frunte cu preotul lor, s-au pus din nou in miscare. Nu mai voiau sa faca slujbe la stapanii de pamant si ii asteptau pe rasculatii lui Horia. Unii nici nu se mai dezbracau noaptea, asteptand pe rasculati. Au sfatuit pe preotul reformat si pe administratorul contelui Mihail Rhedei sa-si ascunda tot ce au, ca vine multimea si pustieste mai ales curtile domnesti. Judele Stefan Bucur i-a mai zis crasmarului domenial „sa nu mai ceara datoria de la iobagi ca si asa domnia va fi stearsa si va fi alta lume”. (Iata, asadar, care erau idealurile taranimii romane). Vasilie Luca ii convingea pe tarani ca vestea despre arderea curtilor domnesti vine de la Viena prin niste trimisi (sasi) din Batos si Reghin. Ofi cialii comitatului Turda, disperati, solicitau, in 20 noiembrie 1784, 15 soldati imperiali care sa fi e incartiruiti 27 ~ Momente din istoria satului PINTICU in satul Pinticu. Pe zi ce trecea, vestile erau alarmante, astfel ca peste 5 zile, in 25 noiembrie, comitatul cerea din nou soldati imperiali, acum in numar de 25. Dupa ce Suprema Comanda a Armelor din Sibiu a aprobat, colonelul imperial Leonardo a trimis in Pinticu 20 de soldati. S-a constatat ca tulburarile erau intr-adevar pe punctul de a izbucni, ca se si dadusera semne prin impuscaturi de la casa preotului si ca, daca nu sosea armata la timp, rascoala putea sa inceapa si in aceasta parte. Colonelul Leonardo a dispus capitanului Veisz sa faca cercetari impreuna cu autoritatile comitatense. Au fost prinsi si aruncati in inchisoare preotul Popa Vasilie, judele satului, Stefan Bucur, si inca alti cinci pinticani, considerati primejdiosi. Ofi cialul comitatens Ludovic Szeplakia ii investiga la 10 decembrie 1784 pe cei prinsi din Pinticu, afl ati in carcerile inchisorii comitatului, din localitatea Apalina (azi cartier al orasului Reghin). In timpul judecarii preotului din Pinticu, Popa Vasilie, procuratorul fi scal, in acuzatia sa a spus: „Tara [aici in sensul de nobilimea conducatoare] stie azi ca pricina acestor tulburari pretutindeni au fost preotii romani, pretutindeni ei au fost capii, ei au amagit poporul, sau chiar cand nu l-au amagit, nu l-au indrumat pe calea cea buna, cum le era datoria; acest mare rau si ei l-au vrut, l-au cautat si au fost partasii lui. In inchisoarea comitatului Turda era inchis si fi ul protopopului din Lechinta, pe nume Iov, iar in inchisorile Clujului au fost inchisi preotii: Popa Dumitru din Ocolisu Mare, Popa Vasile din Cucerdea, amandoi preoti ortodocsi, Popa Obreja din Sancrai, Popa Constantin din Decea (grecocatolici), Popa Petre din Petrestii de Sus, Popa Precup din Saliste (a caror confesiune nu este precizata). Procesul taranilor din Pinticu a fost lung. Ofi cialii i-au acuzat pe taranii din acest sat din Campia Transilvaniei ca sunt turbulenti si chiar si inainte erau „rai, hoti, talhari’’– se 28 Preot VASILE ALEXA ~ spune in acuzatie. Dorinta lor de libertate era astfel etichetata. Se mai spunea despre ei ca trec destul de des in Moldova, fura vite de acolo si le vand in Transilvania, in vara (anul 1784) au vrut sa se inscrie soldati „cu gandul sa-si lepede de pe cap jugul iobagiei, cand ei, dupa legile patriei, sunt iobagi pe vecie.’’ se spune in continuare in acuzatie. Acum, in toamna, „sunt ca praful de pusca, la care numai o scanteie ii lipsea ca sa ia foc.’’ Procuratorul fi scal a cerut astfel pedeapsa cu moartea fara crutare pentru toti cei sapte tarani din Pinticu, arestati. In apararea lor, taranii s-au plans de greaua robie la care sunt supusi, fara vina. Tabla Continua a comitatului Turda i-a condamnat pe tarani astfel: pe Stefan Bucur, judele satului, si pe Vasilie Luca, la cate doi ani inchisoare si cate 200 de lovituri de bata, care sa le fi e aplicate la rastimpuri, pe Precup Monea si pe Costin Buta la cate un an inchisoare si cate 100 de lovituri de bata, iar pe Pintea Luca si pe Vasile Buzunc la cate 25 lovituri de bata, dupa care sa fi e eliberati pe chezasie impreuna cu Pantelimon Luca. Primii patru tarani au apelat la Tabla Regeasca. Preotul Popa Vasilie sau Popa Vasilica, a fost capul acuzatiei. El ar fi adus – se spune in acuzatie – de la Targu-Mures, din targ, vestea rascoalei din tinuturile Zarandului si Hunedoarei si a raspandit-o, impreuna cu Todor Andronic, un pintican care – se spune – „fura vite din Moldova’’. Procuratorul fi scal, la 17 decembrie 1784, a cerut „sa fi e dat mortii, fara mila.’’ Preotul s-a aparat la judecata si a spus ca numai din ura este facut vinovat, ca si cei sapte tarani din Pinticu. „Aceasta e mai mult decat se cade – a spus el – caci, chiar daca pentru altii [nobilimea ungara] am ajuns de ocara si de ura vesnica, tot mai e scump sangele nostru [], fi e el chiar sange romanesc, dar daca e nevinovat, si acesta striga la cer.’’ 29 ~ Momente din istoria satului PINTICU A fost, totusi, condamnat la un an inchisoare si s-a cerut episcopului greco-catolic de la Blaj, Ioan Bob, sa-l scoata pe preot din slujba pentru totdeauna. Si preotul a apelat la Tabla Regeasca, aceasta declinandu-si competenta in anul urmator, 1785, intrucat venisera ordine mai noi ca procesele privind rascoala trebuiau revizuite de guvern sau de imparat. La 7 martie 1785 au fost inaintate procesele la guvern, care in 31 martie 1785 sustine pedepsele lui Vasilie Luca si Stefan Bucur, iar pe cele ale lui Precup Monea si Costin Buta le-a redus la 25 de lovituri de bata care sa le fi e aplicate in targul Teaca; in privinta preotului Popa Vasile, guvernul a decis ca el sa fi e trecut pe la episcopie la Blaj, unde sa fi e degradat, apoi sa fi e redat justitiei civile (in 28 aprilie 1785). Episcopul Bob a dispus protopopilor din Catsia si Targu-Mures sa cerceteze cazul, ceea ce a nemultumit pe ofi cialii comitatensi, pentru ca cei doi erau inferiori si se prejudicia autoritatea ofi cialilor care judecasera cazul. Spre sfarsitul anului 1785, cazul preotului din Pinticu nu era rezolvat si la 29 noiembrie 1785 guvernul cerea inca sa se verifi ce afi rmatiile contelui Mihai Rhedei contra preotului Popa Vasilie. Iata ce se spune intr-un document: ,,miscarea celor din Pinticu, sat din districtul Bistritei care fusese inglobat foarte recent comitatului Turda, a facut mare valva, starnind justifi cate temeri din partea autoritatilor si punand, prin gravitatea vorbelor si a pregatirilor ce le faceau, in incurcatura, nu numai pe cornitele suprem Kalnoki Ludovic, ci prin aceasta si Guberniul si Prefectura Armelor (General Commando), din Sibiu. Cei de aici, auzind despre conscriptia militara, se aduna la casa popii Vasile, unde hotarasc sa trimita la Alba Iulia pe cheltuiala satului delegati in persoana lui Luca Vasile, iar ulterior 30 Preot VASILE ALEXA ~ pe judele satesc, Stefan Bucur. Pe baza datelor cuprinse in corespondenta confi dentiala a comitelui suprem al nou infi intatului comitat Turda, Kalnoki Ludovic cu ,,Guberniul” Transilvaniei, cu omologii lui din comitatele limitrofe si cu vicecomitii si solgabiraii celor 29 de plase cat cuprindea aria lui de supraveghere, redam situatia creata in aceasta parte a Campiei.16’’ Mersul evenimentelor si aplicarea masurilor de pedepsire a celor ce au urzit miscarea din Pinticu sunt redate de cateva rapoarte ulterioare, dar care denota ca intre demersurile de conscriere si starea de revolta generata de izbucnirea rascoalei din munti, aici, la Pinticu, n-a fost decat un pas. Mai rezulta ca, in tot acest timp, intre cornitele Kalnoki si Guberniu a existat o stransa legatura prin corespondenta bogata ce ne-a ramas, refl ectand un consens unanim de scopuri si intentii. Raportul din 9 noiembrie 1784 nu arata la inceput ca cornitele suprem din Reghin ar fi luat cunostinta la acea data despre izbucnirea rascoalei in Muntii Apuseni, in schimb, da relatii despre interventia facuta de el la Guberniu, care, la randul lui, a cerut Prefecturii Armelor, Suprema Prefectura Militara (General Commando) sa dispuna Regimentului Sabandian sa trimita in satul Pinticu, dezvaluind concomitent si faptul ca plutonul trimis acolo n-a servit numai la intimidarea populatiei, ci mai ales si, in primul rand, arestarii catorva din corifeii locali, ca fara prezenta armatei „furia rasculatilor si conspiratia lor tainuita, in 2-3 zile ar fi irupt intr-o rascoala deschisa prin asociere cu satele invecinate, distrugand prin fi er si foc linistea tuturor locuitorilor, ca in comitatele Zarand si Hunedoara.17’’ 16 Ioan Ranca, Romanii din secuime si rascoala lui Horea, Targu-Mures, 2001, pp. 86-87. 17 Ibidem, p. 86. 31 ~ Momente din istoria satului PINTICU Ca opozitia locuitorilor satului Pinticu a constituit cea mai ingrijoratoare si de durata stare de criza de pe Campie o dovedeste si raportul din 12 decembrie 1784, adresat contelui Francisc Ezterhazi, presedintele Cancelariei Aulice din Viena. Prin faptul ca in centrul atentiei ofi cialitatilor comitatului Turda, in pofi da desfasurarii vertiginoase a rascoalei propriu-zise din Muntii Apuseni, chiar si pe o parte din comitat, mai apropiata de zona, au continuat sa se mentina aceleasi evenimente de la Pinticu, se vadeste gravitatea lor si urmarile ce le puteau avea fara interventia armatei. „Putin a lipsit – se spune in raport – ca, chiar si in acest comitat, fl acara rascoalei periculoase () sa izbucneasca in satul Pinticu.’’ Elogiind promptitudinea dovedita de Guberniul Regesc in a se adresa Prefecturii Armelor din Sibiu pentru a obtine ajutorul militar, textul reda de fapt incordarea existenta in raporturile de clasa dintre iobagime si nobilimea proprietara de pe marile latifundii de pe Campia Transilvaniei. „Caci daca acel popor taranesc din Pintic, unindu-se cu satele de munte din acest comitat ar fi putut sa se rascoale mai inainte de arestarea lor cu ajutorul militarilor a conducatorilor lor, si daca puterea lor n-ar fi fost diminuata prin trimiterea acolo a armatei credeam ca si noi usor am fi fost prefacuti in cenusa.’’ Este mentionata existenta unei nesupuneri generale „a poporului taranesc romanesc, care pretutindeni in comitat a devenit neascultator’’, asa cum rezulta din repetatele informatii trimise Guberniului.18’’ Ofi cialitatile comitatului Turda, preocupate insa de incheierea lucrarilor determinate de noua organizare si de pacifi carea anevoioasa a revoltei locale din Pinticu, in nelinistea asteptarii nu se grabira cu ridicarea nobilimii. Cand insa, la 16 noiembrie 1784, contele Csaki, comitele 18 Ibidem, pp. 87-89. 32 Preot VASILE ALEXA ~ suprem al comitatului Cluj, le ceru – pentru a putea opri intinderea rascoalei pe Campie – o centurie de pedestri si doua escadroane de calareti, se mobilizara si ei si trecura la actiune19. Rezulta ca Ludovic Kalnoki, comitele suprem de Turda, plecand din apropierea zonei de actiune a rasculatilor spre Reghin, spre a se instala in noua resedinta a comitatului, cunostea evenimentele care au pecetluit soarta Trascaului si a satelor din imprejurimi. Se mai spune in raportul respectiv ca „mare valva in sanul autoritatilor, inclusiv provinciale, Guberniul si Prefectura Armelor, a facut razmerita locala din satul Pinticu, situat in nordul comitatului Turda in zona submontana, locuit de o generatie de oameni darji si bataiosi. Inceputa inca din timpul miscarilor prilejuite de conscriptia militara, lupta lor s-a intins in timp pana dupa izbucnirea rascoalei din Muntii Apuseni si a continuat pana la pacifi carea fortata a taranimii, constituind un punct nevralgic la asanarea caruia si-au dat concursul cu mult zel, cum mai aratam, atat autoritatile superioare din Sibiu, cat si cele ale comitatului. Inca de la 9 noiembrie 1784, inainte de a se fi declansat in comitat primele masuri de impotrivire la actiunile rasculatilor, miscarea celor din Pinticu trebuie sa fi recidivat, fi indca in raportul catre Guberniu, purtand aceasta data, Kalnoki Ludovic relateaza ca s-a adresat – fara succes, insa – colonelului Leonardo, comandantul regimentului Sabadian, cerandu-i sprijin militar pentru reprimarea miscarii de nesupunere a celor din Pinticu. S-a dovedit si aici procedura greoaie, tipic austriaca, afl ata in uz, in privinta cooperarii autoritatilor civile cu cele militare, inainte de a-i fi pus la dispozitie militarii ceruti, colonelul ezita si numai dupa dese interventii ocolite ale lui Kalnoki la Guberniu, militarii ceruti vor fi , in sfarsit, dirijati aici. Gravitatea situatiei de 19 Ibidem, p. 126. 33 ~ Momente din istoria satului PINTICU aici rezida din raportul catre Guberniu. „. De fapt, daca acel rau care ne-a amenintat – se spune in raport – n-ar fi fost reprimat prin trimiterea de soldati si prin arestarea cu ajutor militar a catorva corifei, furia rasculatilor si conspiratia lor tainuita in 2-3 zile ar fi irupt intr-o rascoala deschisa care, prin asociere cu satele invecinate, ar fi distrus prin fi er si foc linistea tuturor locuitorilor, ca in comitatele Zarand si Hunedoara, unde au avut urmari20.’’ In varianta mai completa a aceluiasi raport, ajunsa la ,,Guberniu la 30 noiembrie”, se precizeaza si numele celor arestati: Popa Vasile, preotul satului, Bucur Stefan, jude satesc, Luca Vasile si Luca Pantelimon, care au fost escortati la inchisoarea comitatului din Apalina si la Reghin, urmand apoi a fi judecati. Vestea despre izbucnirea rascoalei in Zarand si Hunedoara ar fi adus-o chiar Popa Vasile, cu un altul, care au afl at-o in targ, la Targu-Mures, unde fusesera in acel timp.21’’ Se redeschide in acest context si cazul celor din Pinticu, focar de durata maxima din intregul mare principat, al revoltei nestinse taranesti. Se urzeste – cum era de asteptat – razbunarea nobilimii impotriva faimosului preot Popa Vasile, a carui sentinta de condamnare n-a fost pusa in executare, motiv din care – arata nobilul proprietar Rhedei Mihali din Cluj – mosia nu-i este in siguranta, iar oamenii sai sunt tare inraiti. Cere ca Popa Vasile sa fi e nu numai destituit din preotie si redus la iobagie, dar sa fi e si mutat in alta parte, spre a nu mai putea agita taranimea. Dar se pare ca recursul lui Rhedei n-a reusit, fi indca Popa Vasile se bucura de o mare popularitate. Pentru moment, prin 1785 este mutat la Blaj intr-un post oarecare pe langa Episcopie, 20 Ibidem, pp. 132-134. 21 Ibidem, pp. 135-136. 34 Preot VASILE ALEXA ~ iar in noiembrie 1786 este adus in Reghin si instalat aici ca protopop. In aceste zone rasaritene si muntoase cu populatie mixta, preotimea romaneasca, indiferent de rit, continua sa fi e urmarita si stigmatizata mereu, reclamata ofi cialitatilor pentru orice demers al ei mai iesit din comun. Adunarile protopopesti suspendate prin legea statariului si prin celelalte dispozitii ale comitatelor si scaunelor, cu greu se vor relua in limitele normale, si aceasta in conditii speciale, abia pe la jumatatea anului 1785. In protopopiatul Bandului, pe Campia Transilvaniei, de exemplu, la adunarea preoteasca din 8 iunie 1785, participa in calitate de cenzori doi comisari ai comitatului, care intocmesc raport detaliat despre cele discutate de participanti.22’’ 7. Pinticu in Revolutia de la 1848-1849 Primavara anului 1848 a fost timpul izbucnirilor revolutionare inabusite pentru aproape toate natiunile din Europa. Dupa revolutia din februarie 1848 a parizienilor, incep sa se miste una dupa alta si alte natiuni, contra fratilor lor de sange, dar asupritori. In toiul miscarilor revolutionare ale francezilor, germanilor, ungurilor etc. au inceput si revolutiile romanilor din cele trei Principate: Transilvania, Moldova si Muntenia. Focul aprins in sufl etele revolutionarilor romani n-a putut sa stinga tot raul, fi indca nu s-a putut crea o unitate nationala in lupta impotriva asupritorilor, care erau mai solidari si mai uniti. Deosebit de importanta a fost revolutia din 1848 a ardelenilor impotriva ungurilor, care voiau sa alipeasca Transilvania la Ungaria si sa continue si mai mult exploatarea romanilor. 22 Ibidem, p. 193 35 ~ Momente din istoria satului PINTICU La 15 mai 1848, pe Campia Blajului se adunara sub conducerea celor doi episcopi romani ardeleni – Andrei Saguna si Ioan Lemeny, peste 40.000 de revolutionari, unde, prin cuvantarea lui Simion Barnutiu, s-au declarat liberi fata de orice natiune si au protestat contra incercarilor de a uni Transilvania cu tara ungureasca. La aceasta adunare a luat cuvantul si tanarul avocat Avram Iancu din Vidra, sufl etul Revolutiei de la 1848, alaturi de alti romani dornici de libertate. Tot la aceasta adunare au participat toti prefectii, subprefectii si tribunii revolutiei de la 1848, printre care amintim: Ioan Buteanu, Simion Balint, Axente Sever, Alexandru Batraneanu, Alex. Papiu Marian, Alexandru Pop, Florian Micas, Constantin Romanu-Vivu, Protopopul Stefan Moldovan (ultimii doi originari din Pinticu) si altii. Petitiunea nationala a fost citita de catre August Treboniu Laurian si a fost votata in unanimitate de cei prezenti pe Campia Libertatii. Redam in continuare cele 16 puncte ale proclamatiei nationale de la Blaj: 1. Natiunea romana, razimata pe principiul libertatii, egalitatii si fraternitatii, pretinde independenta sa nationala in respectul politic ca sa fi gureze in numele sau ca natiune romana, sa-si aiba reprezentantii sai la dieta tarii in proportiune cu numarul sau, sa-si aiba dregatorii sai in toate ramurile administrative, judecatoresti si militare in toate trebile ce se ating de dansa, atat in legislatiune cat si in administratiune. Ea pretinde pe tot anul o adunare nationala generala. La acestea s-au adaus ca de aici inainte in lucrarile legale ale celorlalte natiuni transilvane si in limbile lor romanii sa se numeasca romani, iar nu olah, walah si bloch. 2. Natiunea romana pretinde ca biserica romana, fara distintiune de confesiune, sa fi e si sa ramana libera, independenta de orice alta biserica, egala in drepturi si foloase cu celelalte 36 Preot VASILE ALEXA ~ biserici ale Transilvaniei. Ea cere restabilirea mitropoliei romane si a sinodului general anual dupa vechiul drept, in care sinod sa fi e deputati bisericesti si mirenesti. In acelasi sinod sa se aleaga si episcopii romani, liber, prin majoritatea voturilor fara candidati. (La aducerea aminte despre vechiul drept al romanilor de a avea mitropolie si sinod general anual s-a proclamat de popor mitropolia romana transilvana cu aplaus unanim. Daca episcopii celorlalte natiuni si confesiuni vor avea pe venitoriu scaun in dieta ca reprezentanti ai bisericii lor si daca capitlurile lor vor fi reprezentate, natiunea romana cere aceleasi drepturi pentru episcopii si capitlurile lor). 3. Natiunea romana, ajungand la constiinta drepturilor individuale, cere fara intarziere desfi intarea de iobagie fara nici o despagubire din partea taranilor iobagi atat in comitate, cat si in districte, scaune si granita militara. Ea cere tot deodata si desfi intarea dijmelor ca a unui mijloc de contribuire impedicatoriu economiei. 4. Natiunea romana pofteste libertatea industriala si comerciala cu ridicarea tehurilor [corporatiilor] si a privilegiurilor si a tuturor pedecelor si stavilelor cu tarile convecine de care se tine desfi intarea vamilor la granita. 5. Natiunea romana pofteste ca dajdea ce s-a pus de la un timp incoace asupra vitelor – care din pricina stramtorii hotarelor se tin si se pasc in tarile vecine cu mari cheltuieli si nespusa greutate si insusi cu pericolul vietii – ca o vederata pedeca a industriei si a comertului activ, sa se stearga cu totul, si tractatele care s-au incheiat intre inalta Casa austriaca. Poarta otomana si Principatele romane pentru economia vitelor sa se pazeasca cu toata scumpatatea. 6. Natiunea romana cere desfi intarea dijmei, adica a zeciuielei metalelor create in patria aceasta, care zeciuiala e o adevarata pedeca pentru lucrarea minelor. La toti proprietarii de fodine [mine] sa li se dea acelasi drept in privinta masurei hotarului fodinei. 7. Natiunea romana cere libertatea de a vorbi, de a scrie si a tipari fara nici o censura, prin urmare pretinde libertatea 37 ~ Momente din istoria satului PINTICU tiparului pentru orice publicare de carti, de jurnale si de altele, fara sarcina cea grea a cautiunii, care sa nu se ceara nici de la jurnalisti, nici de la tipografi . 8. Natiunea romana cere asigurarea libertatii persoanelor; niminea sa nu se poata prinde supt vreun pretest politic. Cu acestea dimpreuna cere libertatea adunarilor ca oamenii sa nu cada la nici un prepus daca se aduna numai ca sa vorbeasca si sa se inteleaga in pace. 9. Natiunea romana cere tribunale de jurati cu publicitate, in care procesele sa se faca verbale. 10. Natiunea romana cere inarmarea poporului sau garda nationala spre apararea tarei in launtru si din afara. Militia romana sa-si aiba ofi terii sai romani. 11. Natiunea romana cere denumirea unei comisiuni mixte compusa din romani si alte natiuni transilvane pentru cercetarea causelor de mezuire ale mosiilor si padurilor, de ocuparea pamantului comun si a sesiunilor [parcelelor] colonicale si altele cate se tin de categoria aceasta. 12. Natiunea romana cere dotarea clerului roman intreg din casa statului, intocmai cu cierurile celorlalte natiuni. 13. Natiunea romana cere infi intarea scoalelor romane pe la toate satele si orasele, a gimnaziilor romane, a institutelor militare si tehnice si a seminarelor preotesti, precum si a unei universitati romane dotate din casa statului in proportiunea poporului contribuient, in dreptul deplin de a-si alege directori si profesori si de a-si sistematiza invataturele dupa un plan scolastic si cu libertatea de a invata. 14. Natiunea romana pretinde purtarea comuna a sarcinilor publice dupa starea si averea fi ecaruia si stergerea privilegiurilor. 15. Natiunea romana pofteste ca sa se faca o Constitutie noa pentru Transilvania prin o adunare constituenta din natiunile tarii, care constitutiune sa se intemeeze pe principiile dreptatii, libertatii, egalitatii si fraternitatii, sa se lucreze codici noa de legi civile, criminale, comerciale s.c.l. tot dupa acelea principii. 38 Preot VASILE ALEXA ~ 16. Natiunea romana cere ca conlocuitoarele natiuni nicidecum sa nu ia la desbatere causa uniunii Transilvaniei cu Ungaria, pana cand natiunea romana nu va fi natiune constituta si organisata cu vot deliberativ si decisiv, reprezentata in camera legislativa; iar din contra, daca dieta Transilvaniei ar voi totusi pertractarea aceleiasi uniuni de noi fara noi, atunci natiunea romana protesteaza cu solemnitate.”23 Planul Consiliului National al revolutiei din 1848 prevedea formarea a 15 legiuni comandate fi ecare de catre un prefect si de catre un Viceprefect; legiunile se imparteau in mai multe „tribunate”, sub comanda a cate unui tribun si a unui vicetribun, iar tribunatele in cate 10 centrii sub conducerea de centurioni si vicecenturioni. ,,Constantin Romanu-Vivu, numit prefect al Legiunii a Xll-a, in 18 octombrie 1848, cu sediul la Reghin, al carei viceprefect a fost ales Stefan Moldovan, avea sub jurisdictia sa 104 sate impartite in 9 tribunate, fi ecarui tribunat revenindu-i cate 10-12 localitati.”24 Contributia prefectului Constantin Romanu-Vivu in fruntea Legiunii a XII-a a fost de o deosebita importanta pentru cauza revolutiei de la 1848, insa fi nalul dramatic si moartea acestuia au indurerat toata Transilvania si au afectat pe toti locuitorii satului sau natal Pinticu. Se cunoaste ca localitatea Pinticu a dat revolutiei de la 1848 multe jertfe, prin eroii martiri Constantin Romanu- Vivu si Stefan Moldovan care si-au gasit sfarsitul tragic la iesirea din Targu-Mures, in localitatea Sangeorgiu de Mures, in data de 9/21 februarie 1849, cat si prin ceilalti zece revolutionari pinticani care, in luna februarie 1849, au fost impuscati de soldatii unguri, intre comuna Lunca si satul Frunzeni. 23 Florian Tuca, Nicolae Ionescu, O fl acara strabate veacurile- Revolutia romana de la 1848-1849, Editura Sylvi, Bucuresti, 1998, pp. 21-23. 24 loan l. Costea, Reghin, un oras ardelean in valtoarea istoriei . Revolutia de la 1848-1849, Editura Veritas, Targu-Mures, 1996, pp. 74, 76. 39 ~ Momente din istoria satului PINTICU Avram Iancu si prefectii sai: Ioan Buteanu, Petru Dobra, Simion Balint, Nicolae Solomon, iar in colturi: Vasile Turcu, Constantin Romanu-Vivu (dreapta sus), Alexandru Batraneanu, Nicolae Moldovan*

Litografi e executata din initiativa Comitetului revolutionar roman,

la Paris (1850) dupa desenele si pictura lui Barbu Iscovescu din 1849, pastrata la Muzeul de Istorie Nationala Bucuresti. 8. Drapelul tricolor si Constantin Romanu-Vivu in Revolutia de la 1848-1849 Muzeul de Istorie din municipiul Bistrita pastreaza azi, la loc de cinste, steagul tricolor al Legiunii a Xll-a, comandata de prefectul martir de la 1849, Constantin Romanu-Vivu. Constantin Romanu-Vivu 40 Preot VASILE ALEXA ~ Dupa infrangerea Revolutiei din Muntenia unde a luptat alaturi de Nicolae Balcescu, Constantin Romanu- Vivu trece Carpatii in Transilvania, la Avram Iancu. Aici devine prefect al regiunii Muresului de Sus, cu sediul la Reghin si comandant al Legiunii a XII-a romane, sprijinind astfel Revolutia romana transilvana. In toamna anului 1848 acesta castiga o serie de lupte importante impotriva trupelor nobiliare maghiare si a brigazii de husari secui. In timpul acestor ciocniri, revolutionarii Legiunii a XII-a erau imbarbatati de fl amurile acestui steag tricolor. In semn de recunostinta pentru vitejia si patriotismului de care au dat dovada cei doi martiri, Constantin Romanu-Vivu si Stefan Moldovan, pe locul asasinarii lor, la Sangeorgiu de Mures in data de 9 februarie 1849, primaria din Targu-Mures le-a ridicat un monument ce a fost dezvelit si sfi ntit la data de 14 septembrie 1936.25 La acest eveniment a participat si un grup de tarani din Pinticu, care au adus cu ei steagul Legiunii a XII-a purtat in Revolutia de la 1848. Din informatiile primite de la Victor Pop (fost cantaret bisericesc, astazi decedat) din localitatea Pinticu, drapelul Legiunii a Xll-a, comandata de profesorul Constantin Romanu-Vivu a fost pastrat din generatie in generatie de catre populatia locala. Cand steagul era in pericol de a fi capturat de catre autoritatile stapanirii dualiste, acesta era „purtat de la om la om” si ascuns in locuri sigure, in timpul ocupatiei horthiste drapelul a fost ascuns in turnul bisericii din Pinticu, precum si in alte locuri tainice din biserica, fi ind astfel salvat”.26 25 Stefan Danila, File de Istorie, Muzeul Judetului Bistrita-Nasaud, vol.V, Bistrita, 1988, p. 86. 26 Ibidem, p. 86. 41 ~ Momente din istoria satului PINTICU Dupa incheierea festivitatilor din anul 1936, acest drapel a fost readus in sat unde oamenii locului au reusit sa-l ascunda in biserica din Pinticu, pana in anul 1967, cand a fost predat muzeului bistritean. Acest steag tricolor de la 1848, simbol al unitatii neamului romanesc, a fost purtat de pinticani, in decembrie 1918, la serbarile Marii Uniri de la Alba Iulia. Dimensiunile acestui drapel sunt: lungimea de 2,40 m si latimea de 1,91 m. in mijlocul drapelului, peste cele trei culori, este cusuta orizontal urmatoarea inscriptie, confectionata din litere de matase in marime de 10 cm:27 „ACUM ORI NECIODATA.’’ Aceste versuri ale poetului bistritean Andrei Muresanu fac parte din imnul national al Revolutiei de la 1848 si au tinut aprinsa fl acara unitatii nationale romane. In partea de jos, drapelul prezinta doi ciucuri mari, confectionati din matase, probabil adaugati cu ocazia evenimentelor din anul 1918. Istoria drapelului tricolor salvat de locuitorii Pinticului a fost consemnata in mai multe publicatii si reviste de-a lungul timpului. Acest drapel este o zestre inestimabila a satului Pinticu, iar locuitorii de aici se pot mandri azi cu inaintasii lor care si-au jertfi t viata pentru libertatea si unitatea nationala a tuturor romanilor. Daca facem o analiza mai amanuntita cu privire la combinatia culorilor principale in redarea minunatelor tesaturi de port, cat si de interior, putem observa cu usurinta frecven ta culorilor principale: rosu, galben si albastru, care consti tuie, de fapt, culorile drapelului romanesc,28 fata 27 Iibidem, p. 87. 28 Denumirea drapel este de origine franceza si vine de la cuvantul stofa (drapeau). In limba romana se mai utilizeaza pentru aceeasi notiune si cuvintele steag, stindard. 42 Preot VASILE ALEXA ~ de care popo rul nostru, in lunga sa istorie, si-a manifestat un atasament deosebit. Cercetari mai aprofundate in aceasta privinta si cu deosebire in zonele etnografi ce ale Transilvaniei, incepand cu anii re volutionari 1848-1849, arata ca aceasta combinatie cromati ca a culorilor, pe langa reprezentarea frumosului in arta, avea si rostul de-a marca apartenenta nationala a romanilor, cat si aspiratia lor la unitate politica nationala. Acest simbol al unitatii — tricolorul romanesc — a incalzit inimile poporului nostru in lupta sa pentru apararea pamantului strabun, pentru independenta si unitate. E sufi cient sa reamintim cateva din aceste momente mai importan te: 1848, 1859, 1877-1878, anii luptei pentru desavarsirea uni tatii nationale de stat (1916-1918) sau lupta pentru elibera rea tarii de sub ocupatia fascisto-hortista si participarea la razboiul antihitlerist (1944-1945). In frumoasa lor imbinare, culorile drapelului romanesc isi au o traditie ce se pierde in negura veacurilor, traditie pe care unii cercetatori o remarca si pe baza unor marturii scrise. Printre acestia amintim pe istoricul german J.F. Neigebaur care, intr-o lucrare a sa29, presupune ca cele trei culori ale drapelului romanesc consti tuie o pretioasa mostenire inca din timpul Daciei Traiane. De asemenea, unul din documentele — se pare cel mai vechi — in care sunt amintite (insa nu ca un simbol) culorile drapelului romanesc: rosu, galben si albastru, dateaza de la mijlocul veacului al VI-lea. Este vorba de Novella XI, din 14 aprilie 553, data de imparatul Iustinian, in care, printre alte teritorii de sub stapanirea sa, se aminteste si de unele regiuni de la nord de Dunare. Cu aceasta ocazie sunt descrise insem- 29 J.F. Neigebaur, Dacien aus der Oberresten des klassichei Alterthums mit besonderer Rucksicht auf Siebenburgen, Topogiaphische zusammengestellt, Brasov,1851, p. 234. 43 ~ Momente din istoria satului PINTICU nele unor zone, printre care figureaza si parti din Dacia romana. De obicei pe un drapel se afl a si o stema. Stema de pe tricolorul in discutie este descrisa astfel: are rosu in dreapta, auriu in mijloc si albastru la stanga si se refera la partile sau regiunile locuite de daco-romani. Pe scutul rosu sunt vizibile niste turnuri — semn distinctiv al Daciei de la nord de Carpatii Meridionali — Transilvania de azi. Este stiut faptul ca imparatul Iustinian a cautat sa-si ex tinda stapanirea si la nord de Dunare. Tot din descrierea acelei asa-zise steme reiese ca Dacia dintre Carpati si Dunare avea scutul de culoarea albastra, iar Dacia de la nord de Carpati avea scutul rosu, ambele legate printr-o imbinare de cu loare galbena la mijloc. Din cele rezumate mai sus, reiese faptul ca tricolorul nos tru are traditii adanc infi pte in glia stramoseasca,30 aparata si pastrata cu atatea sacrifi cii. Cercetatorii sant de parere ca, la aproape toate popoarele si in special la cele europene, drapelul, in diferite combina tii de culori, a aparut ,,ca simbol national31” mai mult ca sigur in perioada revolutiei franceze de la 1789, culminand cu re volutia de la 1848. Tricolorul romanesc a aparut pe fondul grandioaselor miscari de eliberare sociala si nationala din anii 1784-1821 si 1848-1849. 30 - Aurelia Bunea, Steagul poporului roman din Transilvania in revolutia de la 1848-1849, in Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie, Cluj, 1969, p. 37-52; - Colectiv, Steagul Romaniei, simbol mobilizator in lupta pentru unirea Transilvaniei cu Romania (1850-1918) in Anuarul Institutului de Istorie, Cluj, 1971, p. 299-311; - Camil Muresan, Trico lorul romanesc atestat pe timpul imparatului Iustinian, in Tribuna, Cluj, an XIX, nr. 44,1970, p. 6. 31 Stefan Pascu, Marea Adunare Nationala de la Alba-Iulia, Cluj, 1968, pp. 68, 77, 80-81 44 Preot VASILE ALEXA ~ Este adevarat ca istoria celor trei culori ale drapelului romanesc a constituit o preocupare pentru multi cercetatori. Primul care atesta documentat introducerea oficiala a celor trei culori (rosu, galben si albastru) in alcatuirea steagului romanesc, este maiorul I. Popovici in cartea Organizarea armatei romane (Roman, 1900). I. Popovici arata ca, la cererea lui Alexandru Ghica, domnul Tarii Romanesti, Poarta otomana daduse un fi rman in care se prevedea, printre altele: corabiile negustoresti vor avea steagul cu fata galbena si rosie cu stele, iar la mijloc o pasare albastra cu cap. Steagurile ostasesti, vor avea fata rosie, albastra si galbena cu stele si pasarea cu cap in mijloc. Este adevarat ca primele drapele inmanate unitatilor militare muntene, in toamna anului 1834, au fost cele tricolore: rosie, albastra si galbena cu stele si pasarea cu cap in mijloc. 32 32 O. Cozanisteanu, , Magazin istoric, nr. 8, Bucuresti, 1967, p. 35. 45 ~ Momente din istoria satului PINTICU 9. Constantin Romanu-Vivu, prefectul Legiunii a XII-a in anii 1848-1849 Constantin Romanu –Vivu, revolutionar pasoptist, unul din cei mai aprigi, cutezatori, activi luptatori pentru idealul de libertate al romanilor, s-a nascut in anul 1921 in Pinticu, intr-o familie de oameni invatati, familie care peste cateva decenii va darui romanilor pe Elie Miron Cristea, primul Patriarh al Romaniei intregite, incununand astfel lupta si jertfa inaintasilor. Constantin Romanu-Vivu, in fruntea revolutionarilor si purtand tricolorul pintican, defi land prin fata Plalatului Adminsitrativ din Bucuresti, la data de 11 iunie 1848 46 Preot VASILE ALEXA ~ Manifestandu-se cu aceeasi vigoare si dincoace si dincolo de Carpati, prieten si tovaras de lupta cu Nicolae Balcescu si A. G. Golescu, cu Simion Barnutiu si Avram Iancu, Constantin Romanu-Vivu a fost purtatorul drapelului tricolor sub care se insirau revolutionarii munteni ca sa arda regulamentul organic, in fata Palatului Administrativ din Bucuresti, la data de 11 iunie 1848; membru al primului Comitet National Roman din Ardeal sub presedintia Mitropolitului Saguna, comandant alaturi de Axente Sever, vataf al secuilor in ciocnirile de la Atintis si Cecalaca, Prefect al Legiunii a XII -a din regiunea Reghinului si, in fi nal, martir al Revolutiei, ucis miseleste de unguri la Sangeorgiu de Mures, in 1849. Fara a avea renumele razboinic al lui Avram Iancu, talentul de aur al lui Nicolae Balcescu si prestigiul istoric al lui Alexandru Papiu Ilarian, tovarasii de lupta si de generatie, care de altfel au trait mai mult decat el, ei avand timp sa-si rotunjeasca opera, Constantin Romanu-Vivu impresioneaza prin curajul vietii sale, curaj manifestat inca in anii cei mai tineri cand, la Blaj, solidarizanduse cu profesorul sau Simion Barnutiu, cu fratele mamei sale si unchiul dupa mama al lui Elie Miron Cristea, profesorul de limba germana de la Seminarul din Blaj, Grigoriu Moldovan (frate cu martirul Stefan Moldovan – ctitorul actualei biserici parohiale din Pinticu), impotriva prigonitorilor acestora, fi ind silit sa paraseasca scoala, apoi in iuresul Revolutiei, cand arunca indemnul de foc „Sa tremure secuiul, ca noi destul am tremurat 500 de ani”. In galeria gloriosilor revolutionari de la 1848, revolutionari care au despicat in doua istoria noastra prin categoricul „Acum ori niciodata!”, Constantin Romanu- Vivu straluceste ca un erou care si-a faurit cununa istoriei din propriul sange. Alaturi de titanii generatiei sale, unii mai inzestrati cu daruri dumnezeiesti, altii mai favorizati de imprejurari, 47 ~ Momente din istoria satului PINTICU inaltandu-se in viata si in istorie ca niste varfuri de munti ale sufl etului valah, Constantin Romanu-Vivu, cel mort la 28 de ani, cu teasta zdrobita de pietre si cu trupul ciopartit de cutite si de bate, infatiseaza jertfa vietii pe altarul credintei. Prea multe date biografi ce asupra lui Constantin Romanu-Vivu nu avem la indemana. Totusi, cele care se cunosc, datorate istoricului Silviu Dragomir, care si-a intocmit discursul de receptie la intrarea in Academia Romana din viata si faptele lui Constantin Romanu-Vivu, viata, ideile si actiunile sale, moartea sa, se pot infatisa intr-o lumina destul de limpede, clara, in care gesturile unei vieti eroice se reliefeaza aspre si categorice. Adaugand la aceste date biografi ce si contributiile aduse de catre Traian Popu si Aurel Filimon de la Targu- Mures, primul prin monografi a sa asupra orasului Targu- Mures, iar al doilea prin articole speciale, adaugand si colectia de „Note si documente asupra anului 1848 in Principatele romane”, in care sunt publicate si cateva scrisori ale lui Constantin Romanu, precum si cateva informatii asupra lui, putem incadra perfect pe curajosul revolutionar in ambianta vremii sale. Si daca mai adaugam si insemnarile Preotului Dranea de la Aluaia, contemporan si partas al revolutiei din 1848, publicate de Alexandru Ceusianu33 din Reghin, avem astfel informatii precise si asupra imprejurarilor in care a fost omorat Constantin Romanu-Vivu. Constantin Romanu este originar din comuna Pinticu, din judetul Bistrita-Nasaud. Pe mama lui o chema Paraschiva si era sora cu strabunica Patriarhului Miron Cristea, dupa mama, cu preotul Stefan Moldovan din Pinticu si cu profesorul de la Blaj, Grigore Moldovan. Aceste putine date dovedesc totusi ca parintii lui Constantin Romanu 33 Ceusianu Alexandru, Vremuri de osanda – Revolutia din 1848-1849 din perspectiva unui orasel ardelenesc, Tipografi a Unirea, Brasov, 1988. 48 Preot VASILE ALEXA ~ erau oameni mai instariti, fruntasi, care s-au luptat sa faca din fi ii lor oameni de seama. Dupa cum reiese din cercetarile facute de biograful sau, istoricul Silviu Dragomir, care il afl a in 1842, la varsta de 21 de ani, inscris la seminarul teologic din Blaj, inseamna ca eroul nostru s-a nascut in anul 1821, astfel ca anul nasterii lui Constantin Romanu-Vivu coincide cu anul napraznicului sfarsit al lui Tudor Vladimirescu, a carui soarta o va urma cu atata urgie si revolutionarul de la 1848. In luna iunie 1843, Constantin Romanu-Vivu este eliminat din seminar impreuna cu alti 12 colegi, motivul eliminarii fi ind urmatorul: Blajul, in acea vreme, era crancen framantat de neintelegerile dintre Episcopul Lemeny si Simion Barnutiu. Impreuna cu Constantin Romanu-Vivu a fost eliminat unchiul sau, profesorul Grigoriu Moldovan impreuna cu alti opozanti ai episcopului. Constantin Romanu-Vivu a plecat la Bucuresti unde activeaza ca profesor si unde il cunoaste pe Nicolae Balcescu. Ochii lui erau insa mereu indreptati spre Transilvania. Suntem in preajma anului 1848. O generatie vijelioasa si darza se infi ora de rasunetul libertatii ce venea de pe baricadele apusene. O framantare rascolitoare cuprinsese toate inimile romanesti. Toate se entuziasmau pentru idealurile libertatii. Ecoul revolutiei franceze si, mai ales, ambianta revolutionara a vremii, infl acarasera pe toti tinerii intelectuali romani: transilvaneni, munteni, moldoveni; toti se agitau si se organizau pentru lupta romanismului. In aceste vremuri sufl etul lui Constantin Romanu ardea. Lasase in Transilvania atatia prieteni care erau acum rascolitori ai idealurilor nationale, gasise in Bucuresti o atmosfera atat de prielnica revolutiei, incat chemarile 49 ~ Momente din istoria satului PINTICU revolutionare ale Transilvaniei il cuprinsesera in vraja lor infi erbantata. Se reintoarce, asadar, in Transilvania copilariei sale. Aici, fostul sau profesor, Simion Barnutiu, ridicase steagul revendicarilor nationale si chema tinerimea la lupta, vesnica tinerime a tuturor orientarilor noi, a tuturor biruintelor vii, a tuturor jertfelor neinfricate. Constantin Romanu fu din prima zi alaturi de marele roman ale carui idei si atitudini le impartasea cu atata curaj si insufl etire. Sosit in Transilvania, el se situa imediat in tabara acelora care cereau grabirea dezlantuirii revolutiei. Impreuna cu alti prieteni, stabilise chiar si un plan al revolutiei. Axente vorbea de-a dreptul despre o revolutie, care sa obtina cel putin inlaturarea robotelor si a tuturor nedreptatilor indurate pana acum. Daca revolutia se admite, atunci Ilie Molnar, jude in Comana, ar conduce-o acolo, el (Axente) in districtul sau, Constantin Romanu in al sau, Margineanu pe Mures, Baternai in Campie, Iancu pe Ampoiu s.a.m.d. El, Constantin Romanu-Vivu, ca si Avram Iancu, n-avea nici o simpatie pentru intarzierile unora dintre batranii infricati si dezorientati de zgomotul evenimentelor. Simion Barnutiu, doctrinarul revolutiei, impiedicat deseori in actiunea sa de anumiti batrani, gasea salvarea numai in inimile si bratele tinerilor. Acesti tineri se chemau Avram Iancu, Al. Papiu Ilarian, Florian Micas, Constantin Romanu si toata fl oarea tineretului constient. Initiativa si pregatirea Adunarii de pe Campia Libertatii de la Blaj, in 3-15 mai 1848, sunt opera acestor tineri. Ei l-au insarcinat cu aceasta pregatire pe Simion Barnutiu, iar ei au cutreierat satele pentru a duce poporul la Blaj. Nu mica va fi fost contributia lui Constantin Romanu la dezlantuirea acestor evenimente, caci, inimos 50 Preot VASILE ALEXA ~ cum era, si cum il vedea deja fi gurand ca factor activ in primul proiect al revolutiei, e sigur ca el a fost unul din cei mai infl acarati sustinatori ai revolutiei. Al. Papiu Ilarian il infatiseaza in felul urmator, intr-o situatie extrem de difi cila, cand conferinta preliminara dezlantuirii revolutiei era pe punctul de a se incurca in niste penibile discutii confesionale: „Cand se tinea aceasta conferinta, intra in mijlocul conferintei un roman necunoscut si abia s-a pus pe scaun, si incepu indata a cuvanta cu mare insufl etire, provocandu-i pe romani, ca sa stearga diferenta aceasta religioasa, si sa fi e toti una. Acest roman era fericitul prefect Constantin Romanu, care atunci se intorsese din Romania. Conferintei ii aduse aminte ca acum nu e la timpul sau a atinge coarda aceasta fara pericol de a reuni pe romanii care si pana acum au fost uniti, cand a venit la mijloc cauza nationala si atunci inca lucrau cu puteri unite.”34 Asa se si explica de ce, in urma adunarii de la Blaj, este ales si el in comitetul permanent de la Sibiu, care avea conducerea generala a actiunii. Comitetul era condus in felul urmator: Episcop Andrei Saguna, presedinte; Simion Barnutiu, vicepresedinte; protopop Ion Moga; protopop Ioan Panovici; protopop loan Badila; concip. Petru Maniu; Paul Dunca; Nicolau Manu; prof. Aron Pumnul; A. Papiu-Ilarian; adv. loan Buteanu; adv. Avram Iancu; cand. Ioan Pipos, jurist loan Puscas, prof. Al. Batraneanu, adv. Nicolau Aurel Pinciu; Gabriel Vaida; paroh Sava Popovici; prof. Nicolae Balcescu; loan Suciu; protopop Stefan Moldovan preot in Pinticu (ctitorul actualei biserici parohiale din Pinticu) si prof. Constantin Romanu; Basiliu Tomasiu; adv. Florian Micas. Iata dar ca intre cei mai alesi barbati ai Transilvaniei gasim si pe Constantin Romanu, impreuna cu unchiul sau Stefan Moldovan. 34 Papiu-Ilarian Al., Istoria romanilor din Dacia Superioara, schita tomului III, Tiparul Institutului de Arte grafi ce ,,Dacia traiana” S.A., Sibiu, 1943, p. 187. 51 ~ Momente din istoria satului PINTICU In sanul acestui comitet, Constantin Romanu desfasura o activitate intensa si extrem de necesara. El a fost unul din initiatorii, alaturi de Barnutiu si Papiu, a unei intelegeri cu sasii, pentru a face bloc impotriva ungurilor. Tot alaturi de Simion Barnutiu il gasim si in cazul de la Mihalt, unde se produce cea dintai ciocnire intre taranii romani si secui. Vinovatia secuilor era evidenta, dar guvernul refuza sa faca o ancheta alaturi de membrii comitetului, acuzand insa pe membrii acestuia de instigatie si declara comitetul desfi intat. De aici incolo incep persecutiile maghiare impotriva tuturor elementelor revolutionare din sanul natiunii romane si momente de stagnare a activitatii acestora, dezorientati in fata atator probabilitati si evenimente. Multi fruntasi, mai ales episcopul Saguna si Lemeny, sperau sa-si castige drepturile prin diplomatie si buna intelegere, insa imparatul Ferdinand I, speriat de zgomotul maghiar, ezita sa se pronunte. Tremura de spaima, iar in curand isi va prezenta abdicarea. Ungurii hotarasera unirea Transilvaniei cu Ungaria. Lozinca lor era „Uniunea sau moartea!”. Conducatorii romanilor ramasesera nedumeriti. Actiunea ofi ciala ajunsese la un punct mort. Entuziasmul si clocotul de la inceput se topise. Un scepticism contagios ostenise inimile. Constantin Romanu suferea El voise un iures cotropitor al razbunarii seculare in urma caruia neamul romanesc sa se inalte ca un codru falnic. Voise o dezlantuire violenta care sa curme naprasnic umilintele noastre! Voise, sperase, luptase si totusi dusmanul ramasese stapan. In fata acestei situatii neasteptate si mai ales fi indca incepuse a fi urmarit de unguri, tanarul revolutionar trecu iarasi Carpatii pentru a participa la revolutia de acolo. Acestea se intamplau la inceputul lui iulie 1848. Revolutionarii munteni proclamau revolutia la Islaz. Acum 52 Preot VASILE ALEXA ~ cutreierau tara pentru a trezi poporul la o viata noua. La Bucuresti, revolutia triumfa. Domnitorul Gheorghe Bibescu abdica. La carma tarii se instala un guvern format din conducatorii miscarii revolutionare: Ion Heliade Radulescu, Ion Bratianu, Golesti, N. Balcescu, Magheru etc. Noul guvern tinea sa aiba alaturi de el intreg poporul, pentru a scapa de tirania ruseasca. Pentru aceasta trebuia dinamizata intreaga populatie romana, iar in acest scop a fost intrebuintat Constantin Romanu. Desigur, cunoscute fi ind relatiile lui cu insisi capii guvernului revolutionar, el fusese onorat cu misiuni deosebit de grele, adeseori chiar secrete. Era omul de incredere al lui Nicolae Balcescu. Iata o scrisoare adresata de Constantin Romanu lui N. Balcescu, si care oglindeste admirabil raporturile dintre ei. ,,Frate Balcescu, Ma grabesc a pleca la plasa, ca sa adun oameni pe poimane seara. Acum expeduesc pe d. Puscasu, Ionescu si pe Maniu la Transilvania; te rog pe d-ta, in numele natiunii, ca sa le faci ceva cheltuiala de drum. Eu trebuie sa astept pe Pumnu si Butean si pe Namsaiul pana atunci nu voiu sa pierd vremea, ci sa plec la plasa. Iar in cat pentru secret, sa nu faceti nimic pana nu ma voi intoarce, insa te rog, ca nu cumva sa spui nici macar tovarasilor mei, si te rog ca sa mijlocesti venirea celor trei tineri pomeniti mai sus. C. Roman”35 Balcescu, secretarul guvernului provizoriu, fi ind incredintat de guvern in 10 iulie 1848 sa scoata o gazeta care sa popularizeze scopurile revolutiei, proiecteaza aparitia ziarelor „Nationalul” si „Foaia satului”. Printre cei ce urmau sa formeze redactia „Nationalului” era si 35 Ilarie Opris, Sangeorgiu de Mures, 150 de ani de la revolutia din 1848- 1849, Editura Pax. Historica, Targu-Mures, 1999, p. 12. 53 ~ Momente din istoria satului PINTICU Constantin Romanu. (Din redactie mai trebuie sa faca parte si C. Botta, Axente Nicaforu.) In acelasi timp tinea un fericit contact cu fruntasii Transilvaniei si cu ziarele transilvane. Activitatea aceasta energica si continua il istoveste insa pe Constantin Romanu in asa masura, incat cade bolnav la pat. Dupa plecarea lui Constantin Romanu in Muntenia, dezorientarea si pasivitatea cercurilor conducatorilor transilvaneni continua inca o bucata de vreme, iar in fata acestei politici tineretul sedea ca pe spini. Trebuia sa se termine cu aceasta politica de amanari. De acum inainte incepe rolul eroic al lui Avram Iancu. Strigatul lui aruncat in fata comitetului de la Sibiu era irevocabil si catranit de manie: „Vorbiti, vorbiti, eu ma duc in munti si fac revolutie!”. Si Avram Iancu a plecat in munti, la motii lui cei aprigi si a facut revolutie. Transilvania fu patrunsa in toate fi brele sale de agitatia ce cutreiera un neam intreg. S-au inrolat pentru libertate si dreptate toti locuitorii satelor cutreierate de Horia cu 64 de ani mai inainte. Cugetele ardeau, bratele se inarmau, satele asteptau comanda si jertfa. Avram Iancu scosese din umbra codrului o armata intreaga. Ostile maghiare ce patrunsera in munti au fost zdrobite, iar ramasitele lor se retrageau istovite. Neamul romanesc isi facea din nou probele de vitejie. Transilvania se inclestase in lupta naprasnica cu dusmanul de veacuri. S-au trait atunci zile de apriga nadejde – revolutia din Moldova esuase de la inceput, muntenii, in fata ostilor turcesti si rusesti, au fost siliti sa se astampere deocamdata. Alecu Russo si Nicolae Balcescu vin in Transilvania. Aici se framanta acum mai energic sufl etul neamului. Putea lipsi din aceasta valtoare Constantin Romanu? 54 Preot VASILE ALEXA ~ Comitetul condus de Simion Barnutiu imparti Transilvania in 15 prefecturi, numind pe Constantin Romanu prefect al Legiunii XII, in ziua de 18 octombrie 1848, din regiunea Reghinului si a Campiei estice, cu sediul in Reghin. Confi guratia militara il impiedica sa plece imediat la prefectura sa, Reghinul fi ind ocupat de maiorul imperial Orban. In calitate de prefect, Constantin Romanu isi latinizeaza numele, asa cum facuse si Axente Sever, D. Popovici Martianu, zicandu-si de acum inainte Vivu. Prefectul Constantin Romanu-Vivu, dandu-si seama de pericolul ce-l reprezentau secuii din regiunea Targu- Muresului, ce se pregateau sa-i atace pe revolutionarii romani si sasi de pe linia Medias, Blaj, Aiud, pentru a se uni cu revolutionarii unguri din inima Ardealului, Clujului si Alba lulia, isi organizasera o legiune de 1500 de ostasi din satele de la impreunarea Tarnavei cu Muresul, pentru a stavili invazia secuiasca. In fruntea acestei Legiuni, care se apropia mereu, Constantin Romanu-Vivu a plecat sa infrunte bandele secuiesti care se revarsasera ca un puhoi pustiitor si ucigator peste satele romanesti din josul Targu- Muresului. Bine inarmate, cu pusti si arme mitraliere, bandele dusmane distrugeau cu violenta smeritele rezistente ce le ridicau romanii. Multi romani pierira, multi tineri, multe nadejdi. Rand pe rand sunt distruse rezistentele romanesti de la San-Paul, de la Cipau si Saulia, Legiunea lui Florian Micas de la Iernut. Legionarii, care n-au cazut de plumbul dusman au fost cu totii spanzurati a doua zi si a ramas de pomina cinismul cu care, opt zile de-a randul, comisarul guvernului, contele Gheorghe Apor, se plimba printre sirul de furci, cu pipa aprinsa in gura, pentru a se desfata de privelistea fi oroasa. 55 ~ Momente din istoria satului PINTICU A fost distrusa si legiunea lui Axente Sever la Nojlac. Secuii triumfau. Cu puhoiul acestei bande invingatoare, in fata careia nu mai ramasese decat legiunea lui Constantin Romanu-Vivu, avea sa dea viteazul nostru piept deschis. Lupta cu secuii fu apriga. Iata cum o infatiseaza istoricul Silviu Dragomir: „La Atintis si Cecalaca fura isbiti la 31 octombrie de legiunea lui Romanu. De astadata gloatele romane smulsera invingerea complecta si secuii decimati s-au retras in plina debandada, in zadar incearca atunci contele Lazar in trei zile consecutive sa rupa cordonul de fi er si sa-si faca trecatoare peste Mures. Toate atacurile fura inecate in sange si unul dupa altul, trei poduri batute in pripa, fura distruse de legionari, in 3 noiembrie intreaga coloana a secuilor se retragea in fuga spre Iernut si Targu- Mures, lasand in mana romanilor o imensa prada, tot rodul jafurilor barbare, in 5 noiembrie, cand gloatele de pe Tarnava Mica de sub conducerea tribunilor Bianu si Nicolae Pop, sprijinite de cateva detasamente de soldati regulati, reunite cu legiunea a Xll-a, ii inconjoara la Iernut si Cuci, brigada secuiasca fu complet distrusa, husarii lor, impreuna cu capitanul Piinkoady, fura luati prizonieri, iar comisarul guvernului abia isbuti sa se strecoare la Targu- Mures si de acolo spre secuime.”36 Astfel si-a inceput cariera de prefect Constantin Romanu-Vivu. Dupa aceasta stralucita fapta de arme, una dintre cele mai frumoase din revolutia de la 1848, prefectul porni sa-si organizeze regiunea. La 22 noiembrie ajunse in Teaca, incepandu-si imediat activitatea. Din romanii din jurul Reghinului isi reinnoi legiunea cu tineri si batrani, gata sa savarseasca noi fapte de vitejie. O suta patru sate erau sub comanda sa. In fruntea lor numi 9 tribuni. Silviu 36 Dragomir Silviu, Un precursor al unitatii nationale: profesorul ardelean Constantin Romanu-Vivu, Academia Romana, Bucuresti, 1929, p. 26. 56 Preot VASILE ALEXA ~ Dragomir mentioneaza numele urmatorilor tribuni: Valea Ion (tribun peste Ocnita,Pinticu, Posmus, Galati, Uifalau (Corvinesti), Archiud, Iuda (Viile-Tecii), Beudfalau (Bediu), Budurlau (Budurleni), Stupini; Gavril Dorgo, fost notar; Ioan Pop, maior; Teodor Pop, Mihai Orbanny si Ioan Bardosi avocati, iar pentru sasi pe G. Miller. Viceprefect al legiunii fu numit unchiul sau, Stefan Moldovan, preot in Pinticu si protopop de Faragau. El tinea ca legionarii sai sa fi e bine deprinsi cu mestesugul armelor si cu tactica de lupta, straduindu-se sa-i inarmeze cat mai temeinic. In monografi a sa asupra orasului Targu-Mures, profesorul Traian Popa aduce cateva pretioase precizari asupra felului cum activa Constantin Romanu-Vivu, din care reproducem urmatoarele: „Din Teaca, Roman trimite prin tribunii sai ordine severe pentru mobilizarea tuturor barbatilor romani, care pot purta arma. Strans se porunceste, scrie tribunul Ion Valea catre capitanii sai, din porunca d-lui Prefect C. Roman, ca toti oamenii pana la varsta de 50 de ani, pe maine dimineata, in zori de zi, sa se afl e in Teaca, in mai mare incredere si sa trimita capitanul cu cate 2 oameni, acestia sunt datori a scoate toti oamenii pe cum mai sus am scris, a porunci ca toti caii domnesti sau satesti cu ai lor stapani, sa-i aduca. Aveti grija bine si ascultati, eu va zic ca un tribun, impotriva poruncilor acestora nu va puneti, caci care ar indrazni a face impotriva, se pusca.”37 Ordinul sever al prefectului si al tribunilor rascoleste satele romanesti si face pe tarani sa se indrepte spre tabara romana din Teaca si sa se inroleze sub steagul desfasurat; peste 3000 de legionari se inroleaza in legiunea XII, unde tribunii si capitanii fac exercitii zilnice cu ei. Constantin Romanu a incredintat chestiunile 37 Traian Popa, Monografi a Targu-Muresului, Targu-Mures, 1995 p. 156. 57 ~ Momente din istoria satului PINTICU militare locotenentului Dorgo, dansul rezolvand mai mult chestiunile administrative, fi ind ajutat de viceprefectul sau, Stefan Moldovan. Preotul din Filipisul Mic, Petru Ratiu, la 27 noiembrie 1848 scrie prefectului: „Se jelueste biraul satului cum ca multe pagube se fac in toate zilele de catane si de altii. Sa te milostivesti a ne da dreptul nostru.” Pe jalba, viceprefectul protopop Stefan Moldovan pune rezolutia: „Leaga pradatorii, bate-i in fi are, adu-i incoace. Teaca, 2 dec. 1848.” Mai tarziu, acelasi preot face o noua jalba la prefectul legiunii XII, ca in casa sa au venit vreo 5 unguri „cu zile rele cat m-am speriat ca vom pieri cu totii; a cerut pusca de la cinstitul capitan si n-a stiut pentru ce.” La aceasta plangere viceprefectul Moldovan, la 30 dec. 1848, raspunde: „Ungurilor fratilor. Aud ca rau va purtati si aveti grija ca vom trimite lui Domnul Orban; cine a luat pusca capitanului vin inlauntru, la dare de seama.38” Pentru toate nevoile mai insemnate, populatia romaneasca se indrepta catre prefect, de la care cerea: ingaduinta de a taia lemne din padurile satului, de a aduce apa sarata de la Jabenita etc. In luna decembrie, prefectul Constantin Romanu isi muta cartierul la Reghin, in locuinta lui Lupu si de aici comanda. ,,Iubiti concetateni. Nu atat sfera de activitate a atributiilor mele, cat durerea din sufl etul meu, produsa de dezordinile sociale din tara unde multi ani am trait impreuna intr-o liniste fara pereche, ma determina sa va adresez dumneavoastra aceasta sincera Proclamatiune. Va garantez cinstit, concetateni, ca pe unde vor trece trupele mele, romanii vor fi cu crutarea cuvenita fata de persoanele si averile dumneavoastra. 38 Ibidem, p. 158. 58 Preot VASILE ALEXA ~ In interesul asigurarii linistei si ordinei publice, este necesar a se aduna tot felul de arme, cu atat mai mult cu cat, de curand, sosesc la mine plangeri conform carora cetatenii maghiari si azi ii ataca, ameninta pe romani si chiar din acest motiv, pe baza ordinilor superioare, va rog pe dumneavoastra sa depuneti toate armele si sa le predati celor competenti. In fi ne, va rog sa aduceti la cunostinta locuitorilor satelor orice paguba provocata de trupele mele prin sate, sa mi se aduca la cunostinta cat mai urgent; eu voi cerceta paguba si, despagubindu-i pe pagubasi, voi pedepsi pe raufacatori potrivit cu faptele lor penale si pe cei dezordonati ii voi chema la ordine. O parte din trupele mele, trecand prin Panigeni, s-a furat un armasar si paguba a fost recuperata, iar delincventul pedepsit. Cu aceasta ocazie, va trimit si Proclamatia primita de la dl. general comandant Vardener; cititi-o si explicati-o tuturor, ca sa putem fi si sa fi m cu totii credinciosi Majestatii Sale si sa domneasca intre noi adevarata dragoste crestineasca. Noi romanii, anume, nu dorim sa domnim asupra niciunei natiuni, scopul nostru nu este de a-i oprima limba, nationalitatea, religia, sau a le stirbi, ci cu cuvenita fraternitate, cu toata lumea in egalitate de drepturi, sa suportam in mod comun sarcinile. Pe aceasta baza intindem mana frateasca tuturor concetatenilor acestei tari si cerem si pretindem sa inceteze varsarile de sange, jafurile, sa inceteze imediat atacurile asupra tovarasilor nostri si sa ne dam osteneala sub aripile pacii linistite, acordate de Majestatea Sa, sa traim o adevarata viata frateasca, in dragoste parinteasca si egalitate de drepturi”.39 39 Stefan Manciulea, Scrisori si acte privitoare la miscarea revolutionara a romanilor din Ardeal si Ungaria in 1848-1849 in Anuarul Institutului de Istorie Nationala IV, Bucuresti, 1929, p. 132. 59 ~ Momente din istoria satului PINTICU In luna decembrie, prefectul Constantin Romanu- Vivu isi muta cartierul general la Reghin, in locuinta lui Lupu si de aici comanda. La inceput Constantin Romanu- Vivu se interesa de aproape si de operatiile mai indepartate de prefectura sa, spre nordul Ardealului si in sus pe Mures, dar comitetul national interveni pentru a se ocupa numai de prefectura sa. Cand se crezu destul de stapan pe fortele sale, prefectul Romanu porni inspre Gurghiu unde dezarma pe secuii agitati si apoi pe Valea Muresului in jos, unde dezarma comunele din jurul Bondului, apoi Panatul, Silea, Guiejd etc. Silviu Dragomir citeaza mai multe rapoarte40 ale prefectului Constantin Romanu-Vivu inaintate comitetului de la Sibiu, in care se plange, in ton taios, impotriva batjocurilor si neplacerilor pe care i le faceau ofi terii locotenent-colonelului Orban, care comanda regiunea Reghinului sasesc. In urma staruintelor si actiunilor neobosite ale prefectului Legiunii a Xll-a, intreaga regiune era acum pacifi cata si singurele forte inarmate erau cetele romane si trupele imperiale, in urma acestei activitati eroice, fruct al minunatului sau talent de organizator si a tenacitatii sale. Constantin Romanu-Vivu, in fruntea legiunii sale, se indreapta, catre sfarsitul lunii decembrie, spre Targu- Mures. Neavand curajul unei rezistente in fata darjilor romani si a viteazului lor prefect, cetatea maghiara isi deschise portile si astfel legionarii mureseni intrara in Targu-Mures ca biruitori. Dar timpul libertatii nationale si al dreptatii pentru neamul nostru inca nu sosise. Jertfele romanesti nu fusesera destul de scumpe, sange romanesc trebuia sa mai curga, lacrimi sa mai intristeze ochii, aceasta amanand cu inca 70 de ani realizarea visurilor romanesti. 40 Silviu Dragomir, op. cit., pp. 26-31. 60 Preot VASILE ALEXA ~ Biruintele lui Constantin Romanu-Vivu au trebuit sa se plece in fata urgiei maghiare ce venea cotropitoare dinspre Cluj. Bem isi desfasura cu furie turbatul sau geniu exercitat cu atata faima in razboiul napoleonian, impotriva rusilor si a revolutiilor poloneze, gonind totul din calea sa. Trupele locotenent-colonelului Orban se temura sa opuna o rezistenta eroica, retragandu-se spre Bucovina. In fata acestei schimbari neasteptate a lucrurilor, care punea capat actiunilor revolutionare ale lui Constantin Romanu-Vivu, acesta, insotit de unchiul sau, viceprefectul Stefan Moldovan, si de unii tribuni, printre care Maior Ioan din Huduc si Aneta din Baita, se retrasese in sus, pe Valea Muresului, asteptand in Toplita, pana la jumatatea lunii ianuarie 1849, desfasurarea evenimentelor. Ele insa nu-i mai prevestira nimic bun. Ungurii biruitori ocupasera intreaga regiune. Valea Muresului intreaga era invadata de secui si unguri. Cetele romanesti se risipisera cu toatele. De-acum totul era pierdut. Pierduta era cauza neamului romanesc, pierduta era si viata lui Constantin Romanu-Vivu. Visurile si nadejdile sale cele mai aprige, idealurile pentru care se luptasera cu o fanatica disperare se prabuseau zdrobite in durere. In aceste zile de chin, cand viata ii era la tot pasul amenintata, inima lui sangera cu o inversunare nebuna. In aceste clipe, cele din urma de libertate si de viata, vedea desertaciunea tragica a tuturor zvarcolirilor lui, a tuturor jertfelor lui, asa cum peste putin avea sa o vada si nefericitul Avram Iancu. Dupa o tinerete intreaga intotdeauna pe frontul luptei pentru deviza lui scumpa, reinvierea Daciei, atat dincoace de Carpati, cat si dincolo, visand alaturi de Nicolae Balcescu, Simion Barnutiu si Avram Iancu o Romanie mare si libera, dupa ce purtase steagul revolutiei din Muntenia si dupa ce snopise pe dusmani in ciocnirile de la Atintis si Cecalaca, dupa ce isi organizase legiunea si 61 ~ Momente din istoria satului PINTICU intrase triumfator in Targu-Mures, se vedea acum fugarit prin munti, insotit numai de unchiul sau si de prea putini credinciosi, presimtind desigur infricosata moarte ce il astepta. In aceasta dureroasa stare sufl eteasca il prinsera la Gudea (Stanceni) spre sfarsitul lunii ianuarie, in casa tribunului sau Contai, impreuna cu insotitorii sai, o banda de secui de la Ditrau, care maltratandu-i groaznic, ii adusera la Targu-Mures, legati de cozile cailor. Intreaga arhiva a Legiunii a Xll-a a cazut in mainile dusmanilor. Fura tinuti mai multe saptamani in temnita, judecata intarziind din lipsa de dovezi compromitatoare, dusmanii sai neputand face dintr-un erou de epopee un bandit ordinar. Constantin Romanu-Vivu i-a uimit pe toti prin tinuta sa demna si prin inteligenta sa stralucita, neputand fi condamnat in chip drept, destinul sau fi ind hotarat intr-un chip miselesc. Dar, dupa cum cu multa dreptate exclama Silviu Dragomir: „Ungurii n-au inteles nici macar o data, in cursul luptelor seculare, sa raspunda cu noblete marilor antagonisti rasariti din sanul poporului roman”41. Dupa cum s-au purtat in mod criminal cu Mihai Viteazul, cu Mitropolitul Sava Brancovici, cu Horia, Closca si Crisan, cu prefectul Ioan Buteanu, mai apoi, tot asa siau manjit mainile si cu sangele de erou al lui Constantin Romanu-Vivu. La inceputul lui martie 1849, cand colinele din jurul Targu-Muresului se impodobeau cu verdeata si fl ori, cand intreaga natura reinvia intr-o mare apoteoza de lumina si tinerete, sangele lui Constantin Romanu-Vivu si al unchiului sau, Stefan Moldovan, avea sa inroseasca cu durere aceasta primavara. Dam mai jos cateva marturii contemporane asupra acestui tragic eveniment. Citam mai intai insemnarile pr. Branea de la Alunis, date la iveala de scriitorul Dr. Alex. Ceusianu, din Reghin. 41 Silviu Dragomir, Ibidem, p. 32 62 Preot VASILE ALEXA ~ Iata ce a insemnat popa Branea despre prinderea lui Constantin Romanu-Vivu: „Prefectul Constantin Romanu-Vivu, cand au referat Orban, dansul inca au pornit, dupa dansul, ci i-au inchis ungurii drumul si asa ei au cautat a se intoarce de la dansul pe la Budac de acolo la Sebis, la Rapa de sus, de acolo la noi de aici cu vreo 17 tribuni s-au tras la Gudea. Acolo in 8 zile a lui ianuarie 1849 s-au slobozit vreo 60 de sacui calareti, i-au inconjurat casa si din casa dregatorului Contai Zaharie l-au prins impreuna cu fostul protopop Stefan Moldovan, cu doi tribuni Maier loan din Huduc si Nasta din Baita, amandoi feciori de popa. I-au prins zic pe 4 insi, i-au dus legati la Ditrau, cu mare durere. Iara ceilalti tribuni s-au imprastiat toti in toate partile ca apostolii lui lisus, cand L-au prins pe dascalul lor jidovii. Ce va mai fi stie Dumnezeu, destul ca e durere mare revolutia sangeroasa. Despre moartea lui a auzit urmatoarele, fi ind informat gresit numai asupra zilelor nefericite in care s-a stins viata lui Constantin Romanu-Vivu si a protopopului Stefan Moldovan. Nefericitul prefect Romanu Constantin fu dus la Vasarhei pe la Praid. Acolo fu detinut in cetate pana la 28/9 ian. 1849. Vineri cand fu silit impreuna cu Stefan Moldovan, amandoi prin mijloc de batjocura, a se sui intr-un car cu 2 vaci. Acolo fura legati si petrecuti pana la hotarul Sangiorzului langa capalna de acolo si acolo ii omorara, fara de mila cu bota, pari, lanci s.a. si trupurile lor le pravalira in sant unde fura pana a treia zi cand apoi tot de Vasarheeni fura ingropati nu stiu unde. Ci luai aminte. Mai intai omorara pe batranul, pe Moldovan; acesta cate lovituri toate le-au rabdat numai ce se ruga in mainile unite neincetat lui Dumnezeu, ca Sf. Stefan mucenicul sa-l ia. Iara Constantin, fostul prefect cand au vazut ca se apuca si de el neincetat zicea: „Ne oljetek meg baratim, ne oljetek meg (Sa nu ma omorati, prieteni, sa nu ma omorati!)” si asa 63 ~ Momente din istoria satului PINTICU s-au sfarsit; Iata cum s-au sfarsit doi prefecti din prefectura Xll-a Batraneanu si Roman si un vicetribun.42” Dupa ce au fost omorati in acest chip miselesc, trupurile lor ciopartite au fost lasate prada cainilor. Iata asupra acestui lucru marturia sasului Samuel Bluen: „Desbracandu-i au fost aruncati in santurile de pe marginea drumului, fara a permite ingroparea lor. Noaptea s-au strecurat niste tarani, cari scotand pe acesti nenorociti din ghiarele cainilor, i-au bagat intr-o groapa. Fata mea vitrega a vazut personal cand cainii se hraneau din corpurile lor.”43 Iar un fost tribun, Ion Oros, scrie urmatoarele: „Dupa sugrumarea revolutiei am afl at ca pe Constantin Romanu si pe protopopul din Pinticu de pe campie, Stefan Moldovan, i-au prins ungurii pe Mures, in sus intre munti la locul ce se numeste Gurghiu, in casele unui roman cu numele Contai de unde i-au escortat la Mures Osorhei (Targu-Mures) in temnita, insa neputandu-i Tribunalul cel negru sau, dupa cum il numeau ungurii, de sange, judeca, pentru ca nu i-au afl at vinovati, totusi ca sa nu fi e liberati fi indca erau romani inteligenti, au decis ca sa-i trimita la Debreten, care dupa deviza lor era identic cu moartea. Drumul de la Mures Osorhei catre Debreten, a fost jos pe valea Muresului catre Mures, Ludos, Turda, Cluj si Oradea Mare, iar domnii din Osorhei pe numitii martiri i-au pornit pe drumul de tara in sus catre Reghinul sasesc, insa cand au ajuns la marginea orasului, unde la mana dreapta spre sud pe o colina se afl a o capela ce se tine de curtea din Mures Sangeorz si de la capela spre rasarit pe langa colina curge un pariut ce vine din padurea cea din sus de capela si trece spre nord spre subt un pod din drumul tarii, multimea 42 Ceuseanu Alexandru, Vremuri de osanda. Insemnarile preotului Branea de la Maerau – Alunis”, Tipografi a Unirea, Brasov,1997 p. 46. 43 Ibidem, p. 46. 64 Preot VASILE ALEXA ~ orasenilor cari au petrecut pe numitii martiri, se intelege ca cu scop hotarat i-au tocat in cap ca pe niste animale si dupa cum mi s-a spus in Mures Osorhei, pe Constantin Romanu l-a tocat in cap o calfa de macelar cu numele Tanko (care a fost si caraus avand multi cai si carute) probabil acesta a fost carausul pe care insusi in persoana l-au cunoscut din vazut, si apoi luandu-i orologiul si inelul de aur din deget pe care erau gravate initialele lui Romanu si purtandu-i inelul in deget se falea prin Osorhei ca el a tocat in cap pe acel Tribun, iara Domnii din Osorhei si-au spalat mainile in sangele lor cel nevinovat, falindu-se inaintea lumii cu aceea ca numitii martiri au cazut jertfa furiei poporului maghiar. Dupa vreo cateva zile apoi cadavrele numitilor martiri au fost aruncate ca a unor animale intr-o groapa facuta anume si astupate cu pamant. Mormantul lor se afl a cum trece omul peste podul din drumul tarii mai sus amintit la mana dreapta intr-o departare de 1-5 stanjeni de la drum si cam 2 stanjeni de la parautul chestionat intre multe randuri cand am trecut pe drum in sus si in jos peste podul acesta de memorie istorica, am stat cu trasura in loc, m-am dat jos si am mers la mormantul lor, pe care am presarat o mana de fl ori aduse anume cu mine si apoi am mers mai departe. Mormantul lor multi ani s-a cunoscut, acum nu se mai cunoaste. ”44 Numele sau a fost scos din negura uitarii, natiunea romana cunoscandu-i astazi faptele si gandurile, iar pe locul unde a fost ucis s-a ridicat in anul 1936 un monument frumos, care trebuia sa aminteasca tuturor romanilor moartea lui Constantin Romanu-Vivu, insa in anul 1940 a fost aruncat in aer de armata hortista. 44 Ibidem, pp. 46-48. 65 ~ Momente din istoria satului PINTICU Aceasta Troita strajuieste locul de jertfi re al martirilor romani Constantin Romanu-Vivu si protopopul Stefan Moldovan, eroii pinticani, ucisi pe colina numita Capalna, din Sangeorgiu de Mures in anul 1849. 66 Preot VASILE ALEXA ~ 67 ~ Momente din istoria satului PINTICU CAPITOLUL III BISERICA Prima atestare documentara a satului este din anul 1332 si coincide cu primele date scrise despre organizarea vietii religioase de pe aceste meleaguri. Un document semnifi cativ in acest sens este ,,Registrul Dijmelor Papale stranse de pe teritoriul Ungariei si al Transilvaniei intre anii 1332-1337”. In acest document este mentionat „popa Ioan din Pinticul Tecii” care a platit un „fertun de argint” dijma papei. Marturii ale existentei unor asezari umane pe actualul teritoriu al satului avem inca din sec. VI i.d.Hr. prin piesele arheologice gasite chiar pe locul unde este amplasat acum monumentul eroilor si bustul lui Constantin Romanu-Vivu si care se pastreaza la Complexul Muzeal Bistrita. De asemenea, in anul 1577 este mentionat ca preot sas in Pinticu Demianus Wagner, fi ind cunoscute si numele unor tarani sasi. In anul 1607 este atestata in Pinticu o biserica (a carei Sfanta Masa exista si in zilele noastre avand forma rotunda, fi ind facuta dintr-un trunchi de stejar si pastrata in naosul actualei biserici parohiale), avandu-l ca preot slujitor pe popa George. La data de 4 noiembrie 1774 un act in limba romana, dar cu litere chirilice, arata ca popa Filimon adreseaza o scrisoare autoritatilor vremii, in care se interesa de locul cu pasune al bisericii. In anul 1784 Pop Vasilica, absolvent de Morala, a fost cel care a pornit in satul Pinticu si in imprejurimi o rascoala impotriva autoritatilor vremii. Razvratirea 68 Preot VASILE ALEXA ~ locuitorilor din satul Pinticu a cuprins o mare parte a Campiei Transilvaniei, motiv pentru care conducerea imperiala intimidata a trebuit sa ia masuri drastice prin forta militara pentru a controla situatia, asa cum rezulta din diferite rapoarte catre comitele suprem de la Reghin, Kalnoki Ludovic si catre „Guberniul” din Sibiu. In raportul din 9 noiembrie 1784 al comitelui suprem catre „Guberniu” si Prefectura Armelor din Sibiu se cere sa se dispuna Regimentului Sabadian din Sibiu si sa se trimita militari in Pinticu, dezvaluind ca plutonul trimis n-a servit doar la intimidarea populatiei, ci si la arestarea catorva corifei locali. Iata ce se spune intr-un astfel de raport ,, fara prezenta armatei furia rasculatilor si conspiratia lor tainuita in circa trei zile ar fi irupt intr-o rascoala deschisa prin asociere cu satele invecinate, distrugand prin fi er si foc linistea locuitorilor, ca in comitatele Zarand si Hunedoara” facandu-se referire la Rascoala lui Horea, Closca si Crisan. Ca opozitia locuitorilor din Pinticu a constituit cea mai ingrijoratoare si de durata criza de pe Campie o dovedeste si raportul din 12 decembrie 1784 adresat contelui Francisc Eszterhazy, presedintele Cancelariei Aulice din Viena, „putin a lipsit – se spune in raport – ca, chiar si in acest comitat, fl acara rascoalei periculoase () sa izbucneasca in satul Pintic”. Urmeaza razbunarea nobilimii asupra faimosului preot, popa Vasile, dar care nu reuseste pe deplin. Cu toate acestea el este mutat prin 1785 la Blaj intr-un post oarecare la Episcopie, iar in noiembrie 1786 este adus la Reghin si instalat aici ca protopop”45. In anul 1798 e mentionat un preot numit „popa George”, care impreuna cu „dascalul Bucur” cere sa se elibereze pamanturile luate zalog de catre grof. 45 Ioan Ranca, Romanii din Secuime si Rascoala lui Horea, Ed. Pax Historica, Targu-Mures, 2000, p. 28. 69 ~ Momente din istoria satului PINTICU In anul 1829 este mentionat preotul Moldvai Ladislau, care primeste de la Directia Salinei Cluj o adresa in cauza „muratorii” (fantanii cu apa sarata). In anul 1834, sub indrumarea protopopului Stefan Moldovan (1832 - 1849), paroh in Pinticu si Protopop de Faragau (jud. Mures), se construieste actuala biserica parohiala, avand hramul „Sfi ntii Arhangheli Mihail si Gavril”. Ca materiale de constructie s-au folosit (dupa traditia satului) ramasitele bisericii vechi, devastata si daramata de tatari. Ea a fost construita din piatra si caramida pe locul bisericii vechi, datata la anul 1607. Maistru zidar a fost Phfeihfei Franz din Reghin, iar maistru lemnar a fost Kerekes Gyurko din Sieul Mare (Sieu). Biserica a fost sfi ntita in data de 15/27 septembrie 1834, de catre I.P.S. Ioan Lemeny, Arhiepiscop si Mitropolit de Blaj. Preotul Stefan Moldovan, ctitorul acestei biserici, a fost o vreme protopop de Faragau, dar in anul 1834, fi ind complice intr-un proces impotriva episcopului Lemeny de la Blaj, a fost depus din functie (impreuna cu fratele sau, Grigorie Moldovan – profesor de germana la Blaj si cu nepotul lor de sora, Constantin Romanu-Vivu). Acestia erau rude apropiate cu bunica primului Patriarh al Romaniei, Paraschiva Romanu46, deci si cu Domnita Coman (casatorita Cristea), mama Patriarhului, ambele fi ind din Pinticu. Iata, deci, ca pana si primul Patriarh al Romaniei are origini pinticane. In anul 1848 Constantin Romanu-Vivu ajunge Prefect al Legiunii a XII-a a Muresului de Sus iar preotul Stefan Moldovan este numit vice-prefect al aceleiasi Legiuni, luand astfel parte activa la evenimentele din anii 1848-1849. Amandoi au fost prinsi de catre secui langa Toplita si au fost transportati la Targu-Mures, iar apoi 46 Silviu Dragomir, op. cit., pp. 12-13. 70 Preot VASILE ALEXA ~ spre Cluj pentru a fi judecati, insa li s-a schimbat traseul; iar cand au ajuns in localitatea Singeorzul de Mures au fost ucisi si au fost aruncati intr-un sant din apropiere. Sunt inmormantati in aceeasi localitate, iar in satul natal s-au inaltat in anul 2001 un monument al eroilor si un bust al lui Constantin Romanu-Vivu. Dupa Stefan Moldovan, ajunge preot fi ul sau, Demetriu Moldovan (1849-1874) in timpul caruia s-a construit o casa parohiala. Intre anii 1874 si 1877 pastoreste preotul Alexandru Butnariu, originar din localitatea Suseni, judetul Mures, sub indrumarea caruia s-a extins biserica, facandu-se si unele reparatii. Preotul Alexandru Butnariu este inmormantat in gradina bisericii din Pinticu. Intre anii 1877-1924 paroh in Pinticu este preotul Teodor Domsa originar din Blaj. Si in timpul pastoririi sale s-au facut o serie de reparatii la biserica; in anul 1912 s-a pictat iconostasul de catre fi ul sau, profesorul Flaviu Domsa, din Blaj. Scheletul iconostasului a fost executat de catre tamplarul Ioan Halasz din Blaj, cheltuielile fi ind suportate de catre 23 de credinciosi emigrati in America, originari din Pinticu (exista un ,,Conspect”* nominal, descoperit de catre preotul Vasile Alexa, in podul bisericii, in anul 2005, cu ocazia lucrarilor de inlocuire a acoperisului). Tot in anul 1912, in urma unor ploi de lunga durata si vanturi puternice, turnul bisericii s-a inclinat spre apus, fi ind consolidat cu picioare de caramida, numite contraforturi. Preotul Teodor Domsa (vice-protopop) este inmormantat in gradina bisericii parohiale din Pinticu. 71 ~ Momente din istoria satului PINTICU

CONSPECTUL

BUNILOR ROMANI DIN PINTICU AFLATORI IN AMERICA Suma Suma 1. IOAN HOSTINAR 250 25. IOAN PANTEA L TEODOR 50 2. ANDREI BERCAN L. TOADER 250 26. IOAN TODERUTI 50 3. IOAN BLAGA L. PAVEL 200 27. PETRU TODERUTI 50 4. IOAN LUP L.TOMUCHII 150 28. PETRU BRATAN L. S. 50 5. IOAN LUP L.TOMUCHII 125 29. PETRU PANTEA L IOAN 50 6. PETRU COCOLAS L. NIONU 200 30. PAVEL SUGAR 50 7. ANDREI PANTEA L. TOADER 100 31. MIHAILA CONEA 50 8. IOAN SEICAN L. STEFAN 100 32. GEORGE COTOI 50 9. SIMION SEICAN L. STEFAN 100 33. VASILE SUCIU 50 10. IOAN DANCIU L. IUSTIN 125 34. TANASE PANTEA 50 11. VASILE PRISCORNITA 100 35. TEODOR NETAN 50 12. SIM. MOLDOVAN GALAT 100 36. CONSTANTIN HOSTINAR 50 13. IOAN LEUCA L. IACOB 100 37. SANDU REGHENI 50 14. IOAN POGACEAN 100 38. ILIE TANASE L. PAVEL 50 15. TOD. BRATAN L. TEODOR 75 39. LUCA LEUCA 50 16. TEODOR BUTA L. COSTAN 75 40. GRIGORIU LUCA L. FR. 50 17. IOAN LEUCA L. MACAVEI 75 41. ANDREI FECIU 50 18. IOAN HOSTINAR L. PAVEL 60 42. DEMIAN BUCUR 50 19. IOAN DEDEAN A SAVETEI 60 43. STEFAN MOLDOVAN 50 20. NICOLAE NASTE JUN 60 44. ILIE POP 50 21. GRIGORIU DANCIU L. I. 60 45. MIHAILA ROMAN 50 22. TRAIAN SCEVOLA DRAGUS 50 46. ANDREI BUTA 50 23. VASILE DRAGUS 50 47. HANI IANCU 50 24. IOAN BRATAN L. NIC. 50 48. VASILICA IANCU 50 Suma: 3725 COR. 23 nov. 1913 72 Preot VASILE ALEXA ~

,,CONSPECTUL

BUNILOR ROMANI DIN PINTICU AFLATORI IN AMERICA CARI AU DONAT PENTRU INFRUMUSETAREA S. BISERICI” (FOTO: Preot Vasile Alexa) Intre anii 1924 si 1968 a pastorit preotul Ioan Morariu. S-a nascut la 30 mai 1889, in Blaj. In timpul pastoririi sale s-a reparat biserica de mai multe ori, pentru ca in urma unui cutremur s-au deteriorat si crapat peretii; apoi, in 1963 s-a reparat si consolidat din nou, fi ind incinsa (legata), cu doua bare de fi er. A fost zugravita de mesterul Andrei Ovari din Teaca, cheltuielile fi ind suportate de enoriasi. Tot in timpul preotului Morariu s-a construit actuala casa parohiala, in anul 1938. 73 ~ Momente din istoria satului PINTICU Dupa preotul Morariu Ioan, pastoreste intre anii 1968 si 1971, preotul Fagaras Victor, din Orheiul Bistritei, unul dintre cei mai valorosi preoti de astazi din municipiul Bistrita . Intre anii 1972 si 1980 pastoreste preotul Sabau Iosif (acum preot in municipiul Bistrita), originar din Archiud. Sub indrumarea lui, in anul 1973 se desfasoara ample lucrari de reparatii la biserica, iar in data de 5 septembrie 1976 biserica a fost resfi ntita de catre I.P.S. Teofi l Herineanu, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului. O scurta pastorire de un an si cateva luni are preotul Paslaru Nicolae (1980-1981), originar din partile Moldovei. In perioada ianuarie 1980 - martie 2002, pastoreste preotul Rad Simion, originar din Archiud, in timpul caruia au loc diferite lucrari la biserica si la casa parohiala, aceste lucrari culminand cu ridicarea unui grandios monument, inchinat protopopului-martir Stefan Moldovan si tuturor eroilor satului, precum si a unui bust al eroului pasoptist, profesor Constantin Romanu-Vivu († 9 februarie 1849), sfi ntit la data de 5 noiembrie 2001 de catre P.S. Vasile Somesanul – Episcop-vicar al Eparhiei Clujului. Din data de 1 aprilie 2002- prezent, pastoreste preotul Vasile Alexa, fi ul lui Ioan si Ana, din comuna Nuseni, judetul Bistrita-Nasaud, transferat la cerere, dupa o perioada de peste 8 ani de pastoratie in parohia Mahal, cu fi lia Diviciorii Mici – Protopopiatul Gherla, judetul Cluj. Din anul 2002 incep ample lucrari de reparatie capitala si modernizare a bisericii si a casei parohiale; in anul 2003 se schimba integral acoperisul de pe Sf. Altar prin donatia credinciosilor Bratan Petru si Mioara (acum in S.U.A), precum si alte cateva donatii de la credinciosi. In anul 2005 se inlocuieste integral acoperisul pe sfanta biserica. Toata tigla necesara a fost donata de 74 Preot VASILE ALEXA ~ credinciosul Pantea Petru Iacob, distins fi u al parohiei, transportul acesteia de la fabrica din Teius fi ind suportat de catre credinciosul Sandu Simionca din Jelna a carui sotie, Ramona, este din parohia Pinticu, fi ica consilierului parohial Luca Aurel. Celelalte cheltuieli au fost suportate de catre credinciosii parohiei, iar executant al lucrarii a fost Gheorghe (Gelu) Moldovan din Nuseni. Apoi, in anul 2006, se repara acoperisul casei parohiale, se construiesc o serie de anexe la casa parohiala, se introduce incalzirea centrala, pe lemn, in biserica, o importanta contributie avand familia Baciu Ioan si Maria. In anul 2007 se incepe reparatia capitala in interiorul bisericii. Se schimba geamurile, care erau din cornier metalic cu un singur strat de sticla si se pun geamuri termopan prin grija si donatia unor credinciosi din parohie, pe care ii enumeram, in ordine alfabetica: Aber (Bratan) Gabriela – Germania, Aber (Toma) Lucia si Helmuth, Germania, Toma Ioan ( fatu), Bejan Ioan si Nastasia, Bratan Cristian si Lacrimioara, Bratan Ana (Capiste), Bugnar Adriana, Vasile si Lenuta, Lazar si Adela, Campean Nicolae si Anutica, Cioroianu Dan si Codruta, Cocolas Jenica si Traian, Cocolas Lucretia, Dedean Petru si Voichita, Ersen Nadia, Condrea Geta si Mihaela, Florean Teodor si Florenuta, Gordon Ana, Hodaian Alin, Horga Viorel si Maria, Leuca Arsinica, Ioan si Tatiana, Lup Andrei si Maria, Lup Mirela, Pogacean Ioan si Carmen, Pop Daniela si Jeican Anuta, Pop Julien, Anutica si Moldovan Lucretia, Priscornita Maria (educatoare), Sas Ilie si Felicia. Se restaureaza tencuiala, care este intr-o stare foarte avansata de degradare, incepandu-se din Sfantul Altar. Concomitent cu lucrarile de reparatie din sfanta biserica, se picteaza Sfantul Altar, in tempera acrilica,de catre pictorul bisericesc Horea Indolean impreuna cu sotia Adriana, din Gherla. 75 ~ Momente din istoria satului PINTICU Si in anul 2008 se continua lucrarile de reparatie in interior, prin repararea tencuielii si placarea cu polistiren de interior, lasandu-se in spatele acestuia un spatiu pentru circulatia aerului. S-a ales acest procedeu de lucru datorita gradului foarte mare de umezeala din pereti si pardosea. Lucrarile sunt executate de catre Gheorghe Dasciuc din Sieu. Tot in anul 2008 se demoleaza o anexa lipita de casa parohiala si se construieste o bucatarie moderna, atasata casei parohiale; se instaleaza iluminatul exterior la biserica si la monumentul eroilor (cu sprijinul Consiliului Local si al Primariei Teaca). Se schimba instalatia electrica din biserica, datorita faptului ca cea existenta era depasita tehnic si invechita, prezentand numeroase riscuri. Tot in aceasta perioada se instaleaza un sistem de alarma performant. Si la casa parohiala au loc diverse lucrari de reparatii si modernizare. In plan cultural, se organizeaza o serie de activitati. Astfel ca, in fi ecare an, in prima duminica din luna septembrie are loc,,Praznicul” Bisericii. Acest eveniment ce aminteste de faptul ca, in septembrie 1834, a fost sfi ntita pentru prima data, biserica satului, drept pentru care s-a stabilit ca aceasta zi sa fi e Sarbatoarea Bisericii si, implicit, a satului Pinticu. In fi ecare an, cu ocazia acestei sarbatori, dupa Sfanta Liturghie savarsita de soborul preotilor invitati, se savarseste la monumentul eroilor slujba parastasului pentru eroii si preotii slujitori in Pinticu trecuti la cele vesnice, cu depunerea unor jerbe de fl ori, cuvantari ale personalitatilor prezente, precum si diverse momente folclorice, sustinute de artisti consacrati din judetul Bistrita-Nasaud si din alte judete. Cea mai importanta manifestare culturala a avut loc in ziua de 5 septembrie 2005, cand, dupa savarsirea Sfi ntei Liturghii, a avut loc la monumentul eroilor un Parastas de pomenire a eroilor satului, precum si a preotilor slujitori in Pinticu si 76 Preot VASILE ALEXA ~ care sunt trecuti la cele vesnice, apoi s-au depus coroane de fl ori din partea Parohiei Ortodoxe Pinticu si din partea cadrelor didactice de la Scoala Generala din Pinticu, in timp ce elevii sus amintitei scoli, urmasi ai vrednicilor eroi, intonau Imnul eroilor. Dupa aceste ceremonii a urmat un extraordinar Spectacol folcloric organizat de catre Centrul Judetean pentru Cultura al judetului Bistrita-Nasaud, sub indrumarea si coordonarea personala a directorului acestei importante institutii culturale, Domnului Nicolae Galatean, a carui distinsa sotie, doamna Mia Galatean, este fi ica a satului nostru. Dintre artistii prezenti pe,,scena” de la monumentul eroilor din Pinticu ii amintim pe Mirela Petrus, Domnica Dologa, impreuna cu alti multi artisti de seama ai renumitului ansamblu ,,Dor Transilvan” din Bistrita, care i-au incantat pe pinticani in aceste clipe de aleasa sarbatoare. Trebuie sa amintim aici si numeroasele formatii artistice de dansatori si interpreti prezenti cu aceasta ocazie la Pinticu. Ca sa ne dam seama de amploarea, frumusetea si valoarea acestui spectacol este sufi cient sa mentionam ca a durat de la ora 13.00 pana la ora 20.30. Meritul reusitei acestui eveniment ii revine in cea mai mare parte Domnului Nicolae Galatean, el fi ind cel care a initiat aceasta manifestare culturala. La sarbatoarea Inaltarii Domnului, dupa Sfanta Liturghie, se merge la Monumentul eroilor unde, dupa savarsirea slujbei de Te-Deum si cea de Pomenire a eroilor, au loc urmatoarele activitati: se depun coroane de fl ori din partea Parohiei Ortodoxe, din partea scolii generale si din partea familiilor eroilor si a administratiei locale, dupa care au loc cuvantari ale diverselor personalitati, cum ar fi Primarul comunei, directorul scolii s.a. In anul 2007, de exemplu, dupa incheierea programului obisnuit, mentionat mai sus, prin grija aceluiasi neobosit promotor al culturii, Domnul Nicolae Galatean, director al Centrului 77 ~ Momente din istoria satului PINTICU Judetean pentru Cultura Bistrita-Nasaud, ne-am bucurat de spectacolul oferit de ,,Fanfara de la Trei Prajini”, renumita prin concertele date, atat pe plan national, cat si international. 78 Preot VASILE ALEXA ~ 79 ~ Momente din istoria satului PINTICU CAPITOLUL IV PERSONALITATI CARE AU VIZITAT LOCALITATEA PINTICU In decursul anilor au loc nenumarate vizite ale diferitelor personalitati, ierarhi, parlamentari, precum si alte ofi cialitati. Localitatea Pinticu a fost vizitata, in diverse imprejurari, de numeroase personalitati din viata publica. Enumeram doar cateva dintre acestea, pe cele mai recente : Adriana Doina Pana, Cretu Ovidiu,Daniela Bartos, Emil Radu Moldovan, prof. Univ. Dr. Gheorghe Funar, prof. Dr. Gheorghe Marinescu, Oltean Ioan, prof. Dr. Ioan Ranca, Targu-Mures; prof. Ilarie Gh. Opris, Sangeorgiu de Mures, prof. Univ. Dr. Ioan Silviu Nistor, Cluj-Napoca; prof. Univ. Dr. Petru Iacob Pantea ( fi u al satului) si multi altii. De remarcat este prezenta in mijlocul enoriasilor a P.S. Vasile Somesanul, in data de 5 noiembrie 2001 cand, dupa Sfanta Liturghie arhiereasca savarsita in biserica parohiala, sfi nteste Monumentul eroilor, nou edifi cat. Prea Sfi ntia Sa revine in Pinticu la data de 15 septembrie 2004, la inmormantarea, in curtea bisericii noastre, a Preotului Gheorghe Logigan, fi u prin alianta al satului nostru. Inmormantarea s-a savarsit in biserica, de catre P.S. Vasile Somesanul, insotit de P.C. Arhidiacon Gavril Varva, consilier economic al Arhiepiscopiei Clujului, din partea Centrului Eparhial, impreuna cu un sobor de peste 40 de preoti din protopopiatele Bistrita, Dej, Gherla etc. 80 Preot VASILE ALEXA ~ In ziua de 22 iunie 2007, P.S.Dr. Irineu Pop Bistriteanul face o vizita canonica in parohia Pinticu, insotit de protopopul Bistritei, P.C.Pr. Alexandru Vidican, fi ind intampinat de o multime de credinciosi. Prea Sfi ntitul Episcop-vicar Dr. Irineu Pop Bistriteanul, in mijlocul credinciosilor parohiei Pinticu, cu ocazia vizitei canonice din data de 22 iunie 2007, insotit de Prea Cucernicul Parinte Alexandru Vidican – Protopopul Bistritei. 81 ~ Momente din istoria satului PINTICU CAPITOLUL V CRONOLOGIA PREOTILOR PAROHI CUNOSCUTI DIN ISTORIA PAROHIEI PINTICU 1. 1332 - „popa” Ioan, 2. 1577 - Demianus Wagner 3. 1607 - „popa” George; 4. 1733 - „popa” Ilie, 5. 1737-1744 - „popa” George; 6. 1774 - „popa” Filimon; 7. 1814 - preot Vasilica Pop; 8. 1829 - preot Ladislav Moldvai; 9. 1832 –1849 - protopop Stefan Moldovan, erou martir; 10. 1849 –1874 - preot Demetriu Moldovan, fi ul protopopului Stefan Moldovan; 11. 1874 –1877 - preot Alexandru Butnariu; 12. 1877–1924 - protopop Teodor Domsa, (inmormantat langa biserica dinPinticu); 13. 1924 –1968 - preot loan Vasiliu Morariu, din Blaj; S-a nascut la 30 mai 1889, in Blaj. Este hirotonit preot in anul 1922 si, intre anii 1924 si 1948, slujeste ca preot greco-catolic in parohia Pinticu, ce apartinea protopopiatul Faragau, jud. Mures. La 26 iulie 1922 se casatoreste cu Cornelia. A avut trei copii: Cornelia, nascuta la 3 mai 1923, loan Vasiliu, nascut la 14 martie 1926, Alexandru Constantin, nascut la 21 ianuarie 1932. A fost inrudit indeaproape cu vestita familie de intelectuali din Pinticu, Augur, prin sora sa, invatatoarea Cornelia Augur. In anul 1968, preotul Morariu, devenind pensionar, se retrage la Blaj unde, in acelasi an, trece la cele vesnice. La inmormantarea sa a 82 Preot VASILE ALEXA ~ participat o numeroasa delegatie a credinciosilor din satul Pinticu, pentru a-l petrece pe ultimul drum pe cel care le-a fost preot timp de 44 de ani. Amintirea sa este si astazi vie in randul credinciosilor din parohia Pinticu, care ii pastreaza memoria pentru vesnicie. 14. 1968 –1971 - preot Victor Fagaras, plecat la Bistrita; 15. 1972 –1980 - preot Iosif Sabau, plecat la Bistrita; 16. 1980 –1981 - preot Nicolae Paslariu; 17. 1982 – 2002 - preot Simion Rad care, in anul 1982, la data de 3 ianuarie, a fost hirotonit preot pentru parohia Pinticu, protopopiatul Bistrita, unde a pastorit timp de 20 de ani, pana in anul 2002, luna aprilie, cand este transferat, la cerere, la Parohia Ortodoxa Blajenii de Sus cu fi lia Sigmir. Din anul 2002 pana in anul 2004 a slujit la parohia Blajenii de Sus si Filia Sigmir. Din anul 2004, luna aprilie, Filia Sigmir a devenit parohie si a fost numit preot al acestei parohii nou infi intate. 18. 2002 – prezent – preot Vasile Alexa. S-a nascut la 16 octombrie 1971 in localitatea Nuseni, judetul Bistrita-Nasaud, fi ul lui Ioan si al Anei, avand si o sora, Valeria, casatorita, in Nuseni. Studiile primare le face in satul natal, cele liceale in orasul Beclean, la Liceul Industrial, pe care il absolveste in anul 1990. Absolvent al Facultatii de Teologie din cadrul Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca, promotia 1996; Licentiat in Teologie, elaborand lucrarea de licenta cu tema: „Sf. Maslu – Taina a vindecarii sacramentale”. In data de 22 ianuarie 1994 se casatoreste cu Dorina Marian, fi ica lui Ioan si Anita, din Beudiu. La data de 27 februarie 1994 este hirotonit preot pe seama parohiei Mahal, jud. Cluj, unde a pastorit 8 ani. La 1 aprilie 2002 este transferat, la cerere, la Parohia Ortodoxa Pinticu, unde se afl a si in prezent. 83 ~ Momente din istoria satului PINTICU Este absolvent al cursurilor de perfectionare, Defi nitivat (1998) si Promovare (2002), Gradul I (2008), avand si gradele aferente. In data de 8 decembrie 2008 obtine Gradul I profesional in urma elaborarii si sustinerii lucrarii cu titlul ,,Monografi a Parohiei Ortodoxe Pinticu, judetul Bistrita-Nasaud”, avandu-l ca indrumator stiintifi c pe P.C. Preot Profesor Universitar Doctor Alexandru Moraru, de la Facultatea de Teologie Ortodoxa a Universitatii,,Babes- Bolyai” din Cluj-Napoca. Are trei copii: Ionut Gabriel (n. 12.10.1994), Paul Bogdan (n. 11.07.1996), Madalina Anamaria (n. 06.06.2001). 84 Preot VASILE ALEXA ~ 85 ~ Momente din istoria satului PINTICU CAPITOLUL VI OBIECTE CU VALOARE PATRIMONIALA IN INVENTARUL PAROHIEI ORTODOXE PINTICU In patrimoniul parohiei Pinticu se afla, de asemenea, si cateva obiecte cu valoare istorica deosebita si care fac parte din Patrimoniul National: un potir de arama cu cupa aurita, gravat „Bisericii • Sz. Pinticului 1831”; un sfesnic de arama, gravat ,,1778 - C.M.B“; • stampila parohiala, datata cu anul 1838, cu • inscriptia „Sigillum ecclesie G. C. Szasz-Pentek – 1838; pecetea Protopopului martir • Stefan Moldovan, cu inscriptia, „St. M” si care reprezinta initialele numelui acestuia; un potir, sec. XVIII; • „Strasnic” • – 1817 (carte veche de slujba in limba chirilica); ,,Carte de invatatura bisericeasca” • – sec. XVIII; „ • Minei”-l838; „Propovedaniile la ingropaciunea oamenilor • morti” – Petru Maior, 1809, litere chirilice; „Teologie dogmatica si moraliceasca” • – 1801, 2 vol., litere chirilice; un clopot de 380 kg cu inscriptia „Dies”, donat • de Teodor Buta si sotia Maria; un clopot de 180 kg cu inscriptia „G”, donat de • credinciosii din parohia Pinticu, alte cateva carti de slujba, vechi, scrise atat in • chirilica, cat si in limba romana. 86 Preot VASILE ALEXA ~ in biserica se afl a o Sfanta Masa de Altar, de • forma rotunda, facuta dintr-un trunchi de stejar, datata din 1607. 87 ~ Momente din istoria satului PINTICU CAPITOLUL VII ASPECTE ALE VIETII SOCIO-ECONOMICE 1. Populatia De-a lungul anilor, din timpuri indepartate, in Pinticu a trait o populatie preponderent romaneasca, alaturi de care, in anumite perioade istorice, au venit si s-au asezat aici si alte nationalitati ca: maghiari, sasi, tigani s.a. Pentru a scoate in evidenta evolutia populatiei pe aceste meleaguri, vom analiza datele istorice, folosindune si de recensamintele din diferite perioade istorice, care ne prezinta structura demografi ca a acesteia, pentru anii din care avem informatii. Populatia apare impartita dupa : nationalitate, limba materna, stare civila, sex, varsta, confesiune religioasa etc. Totodata aceste date scot in evidenta si tipul locuintei, al caselor in care traia populatia Pinticului din cele mai indepartate timpuri pana in zilele noastre. 2. Structura populatiei Din datele istorice cunoscute reiese ca populatia Pinticului a fost preponderent romaneasca, cu toate ca vitregiile veacurilor nu a ocolit nici acest sat transilvan. In istoria Transilvaniei sunt cunoscute mai multe recensaminte, unele credibile, altele facute la comanda stapanirilor vremii. Unul dintre cele mai vechi recensaminte care cuprinde si date despre Pinticu este cel din anii 1829-1831, din care reies urmatoarele date: numele localitatii este – in limba romana: 88 Preot VASILE ALEXA ~ Pinticu; - in limba maghiara: Szasz Pentek; comitatul: Cluj; populatie: 870.47 Un alt recensamant a avut loc in anul 1850 din care reies urmatoarele date: numele localitatii: Pinticu; case: 189; gospodarii: 242; populatie de drept: 1025; Plecati: 11; straini: 13; populatie prezenta: 1027; barbati total: 497; necasatoriti: 253, casatoriti: 224; vaduvi: 20; numar barbati incorporati (17-26 ani): 75; femei total: 528; necasatorite: 258; casatorite: 222; vaduve: 48; dupa nationalitate: romani: 989, sasi: 2; tigani: 34; animale: cai: 22; bovine: 112. 48 Din punct de vedere al apartenentei religioase a populatiei, apar date contradictorii. Stim ca, la comanda Vienei, printre masurile prevazute de Buccow, in vederea ancorarii centralismului austriac in Transilvania, a fost si una de natura militara care, in faza de inceput, a avut efecte dezastruoase asupra unor intinse regiuni cu populatie ortodoxa. E vorba de infi intarea Militiei nationale de granita, care inlocuia stravechea organizare a plaiesilor. Infi intata, la propunerea lui Buccow, prin decretul Mariei Terezia din 15 aprilie 1762, noua institutie militara avea sa indeplineasca atat functii cu caracter militar, cat si social-politice. Pe langa paza granitei, asigurarea unei efi ciente carantine si combaterea contrabandelor, granicerii puteau fi folositi si in interiorul tarii, la reprimarea revoltelor etc. Scopul principal, insa, ramanea consolidarea si intarirea autoritatii regimului austriac in Transilvania, mereu nesigur in aceasta provincie de la marginea imperiului datorita opozitiei si rezistentei active a poporului roman, fata de politica catolicizanta a regimului. Miscarile populare in favoarea ortodoxiei, urmate de marile nemultumiri din cauza samavolniciilor Comisiei aulice din Viena in distribuirea bisericilor 47 Colectiv, Magno Principatum Transylvaniare (Transilvania la 1829- 1831)”, Presa Universitara Clujeana, 2003, p. 85. 48 Colectiv, Studia Censualia Transilvanica. Recensamantul agricol din 1850. Transilvania. Editura Staff, Bucuresti, 1997, pp. 76-77. 89 ~ Momente din istoria satului PINTICU si proprietatilor bisericesti cu ocazia dezmembrarii romanilor in uniti si ortodocsi, impuneau infi intarea cat mai grabnica a unei institutii militare, subordonata direct guvernului vienez. Noua institutie militara, scoasa de sub autoritatea guvernului transilvan, avea sa actioneze numai din ordinul Vienei, fapt care a contribuit, pe de o parte, la diminuarea puterii guvernului provincial, al staturilor si nobilimii maghiare, iar pe de alta parte, la intarirea puterii centrale. Politica confesionala habsburgica, prin folosirea unor mijloace de reprimare, reusise sa creeze in aceasta perioada conditii pentru un proces de micsorare a numarului ortodocsilor si sporirea unitilor, care a durat 80 de ani.49 Pentru a cunoaste in ce masura se deplaseaza elementul ortodox spre uniatie, guvernul a cerut episcopului Atanasie Rednic sa inainteze in fi ecare an o conscriptie a credinciosilor sai, in care sa scoata in evidenta progresul numeric al unitilor. In vederea urmaririi aceluiasi scop, generalul Hadick a instituit la 10 ianuarie 1765 o comisie care avea misiunea sa elaboreze,,pe sub mana” o evidenta statistica a romanilor ortodocsi. Ulterior, dupa ce Dionisie Novacovici isi completase examenul de obedienta in fata autoritatilor, acceptand sa efectueze o severa epurare a clerului, din 1424 preoti ortodocsi 201 fi ind eliminati din randul clerului si trecuti in starea de tarani iobagi si a redus numarul hirotoniilor, i s-a impus sa intocmeasca si el in fi ecare an o statistica a ortodocsilor. 50 Asa a luat nastere prima statistica intocmita de Biserica Ortodoxa transilvana, dupa restaurarea eparhiei, numita Conscriptia Eparhii Legii Grecesti in Ardeal la anul 1766. Administratia lui Dionisie Novacovici a efectuat 49 N. Densusianu, Revolutia lui Horea in Transilvania si Ungaria, Bucuresti, 1884, p. 74. 50 Stefan Lupsa, Stiri si documente despre Biserica ortodoxa ardeleana dupa anul 1761, Sibiu, 1945,p. 4. 90 Preot VASILE ALEXA ~ strangerea datelor, pe comune, cu ajutorul protopopilor, in, tot decursul anului 1766.51 La sfarsitul acelui an datele erau centralizate la episcopie, actul redactat la inceputul anului viitor si datat: Rasinari, 18 februarie 1767 si supuse dezbaterii in Curtea aulica din Viena. 52 Pe timpul lui Dionisie Novacovici, eparhia ortodoxa avea 44 protopopiate, 32 repartizate astfel: comitatele Cluj si Hunedoara aveau cate 4 proto popiate; Dabaca, Solnocul din Launtru, Turda, Alba si districtul Fagaras, cate trei protopopiate; Sibiu, 33; Tarnava, Chioara, cate 2 protopopiate, iar restul impartirilor administrative, numai cate un protopopiat. Comparand datele statisticilor Hadick-Novacovici cu cele ale Comisiei aulice din 1762, se constata cu usurinta ca Biserica Ortodoxa transilvana a suferit mari pierderi de credinciosi in acea perioada scurta de timp. Dupa statistica Hadick, numarul ortodocsilor s-a micsorat cu 22.744 familii, iar dupa cea a lui Novacovici cu 85.189 sufl ete. Numarul familiilor ortodoxe scazuse atat de mult datorita masurilor represive luate de Comisia aulica intre anii 1761 si 1763, dar mai ales dato rita granicizarii dintre anii 1763 si 1765. Atunci o parte din familiile orto doxe ale caror comune au cazut in zona de granita, neputand indura sicanele si amenintarile continue ale autoritatilor militare, precum si spectrul dislocarii, au trecut la uniti. O buna parte insa au preferat sa emigreze: cei din nord in Moldova si cei din sud in Tara Romaneasca, asa cum s-a intamplat si in cazul mai multor locuitori din Pinticu, care au ales calea pribegiei.53 Un exemplu tragic in acest sens este si cel al Pinticanilor prinsi si ucisi intre localitatile Lunca si Reghin, in apropierea intersectiei cu satul Frunzeni, loc marcat 51 I. Mateiu, Vacantele Mitropoliei ortodoxe din Ardeal in veacul al XVIII-lea, Cluj, 1922, p. 71. 52 St. Lupsa, op.cit, p.4. 53 V. Ciobanu, Statistica romanilor din Ardeal, Cluj, 1926- extras. 91 ~ Momente din istoria satului PINTICU printr-o troita, ridicata acolo de catre Preotul Ioan Cocolas – paroh in Lunca, fi u al satului Pinticu . Faptul ca in anul 1857 este efectuat un recensamant din care reiese ca toata populatia din Pinticu apartinea religiei greco-catolice, ne duce cu gandul ca deja interesele austro-ungare si-au spus cuvantul si aici si ne bazam aceasta afi rmatie pe datele furnizate de Conscriptia sus amintita, care arata ca in Pinticu erau 500 de barbati si 450 de femei de religie ortodoxa; ori, daca facem o comparatie cu datele recensamantului din 1857, care spune ca in Pinticu erau la vremea aceea 198 de case, 1031 de locuitori, din care 6 reformati, 1025, greco-catolici, iar ortodocsi nu sunt nici unul, putem sa concluzionam ca in cei 91 de ani si locuitorii din Pinticu au fost siliti sa-si paraseasca credinta stramoseasca. Daca vom urmari structura populatiei pe durata unui secol, de exemplu perioada 1870-1970, din care avem mai multe date, vom observa ca in anul 1870 existau 1098 de locuitori in Pinticu; iar in urmatorii 30 de ani populatia a scazut la 905, pentru ca apoi sa creasca progresiv. Analizand datele detinute, observam o fl uctuatie in sensul cresterii sau scaderii numarului de locuitori din satul Pinticu. Luam ca exemplu situatia din anul 1890, cand apare o populatie de 976 de locuitori, comparand cu anul 1941 cand se inregistrau deja 1235 de locuitori. Cresterea aceasta poate fi determinata atat de sporului natural, cat si de asezarea pe aceste meleaguri a altor populatii. Iata cum arata statistica perioadei respective, cu privire la localitatea Pinticu: - anul 1870-1098 persoane; anul 1880: 905 persoane; anul 1890: 976 persoane; anul 1900: 1059 persoane; anul 1910: 1034 persoane; anul 1920: 1110 persoane; anul 1930: 1073 persoane; anul 1941: 1235 persoane; anul 1948: 1109 persoane; anul 1956: 1095 persoane; anul1966: 1070 persoane; anul 1970: 1068 persoane. In intervalul acesta de timp sporul populatiei din Pinticu a fost de 73 de persoane (7,3 %). 92 Preot VASILE ALEXA ~ Astazi, in 2009, populatia care este inregistrata in satul Pinticu, conform datelor statistice de ultima ora, este in numar de 887 de locuitori, o cifra care situeaza aceasta localitate printre cele mai populate sate ale comunei Teaca. 93 ~ Momente din istoria satului PINTICU CAPITOLUL VIII OCUPATIILE LOCUITORILOR DIN PINTICU 1. Agricultura Din istoricul satului Pinticu rezulta ca ocupatia de baza a locuitorilor din trecut a constituit-o agricultura, fi ind practicata din cele mai vechi timpuri. Datorita conditiilor pedoclimatice din zona, se cultiva plante de camp, ca de exemplu: grau, porumb, cartof, secara, orz, ovaz, fl oareasoarelui si altele. Dezvoltarea sectorului zootehnic si, in special, a sectorului de crestere a bovinelor si ovinelor a determinat si cultivarea plantelor furajere (lucerna, trifoi ). Cultivarea pamantului in Pinticu se practica de catre toti locuitorii satului, mai ales de cei care sunt stabili, munca aceasta asigurandu-le cele necesare traiului. Pe langa lucrul pamantului oameni din sat, mai ales barbatii, ies in fi ecare an la cosit, la strangerea fanului si la formarea capitelor pe fanetele existente in Pinticu. Pe suprafete mai restranse si, mai ales, in gospodariile particulare, se cultiva legume, cum ar fi : varza, fasolea, mazarea, morcovul, telina etc. 2. Cresterea animalelor Este una din principalele ocupatii si surse de trai a populatiei Pinticului, crescandu-se ovine, bovine, cabaline si porcine. Determinata de resursele naturale ale locului, care sunt in functie de relieful prezent in zona, cresterea animalelor este practicata de toti pinticanii. Datorita 94 Preot VASILE ALEXA ~ schimbarilor ce au survenit in urma aderarii Romaniei la comunitatea europeana, si in Pinticu se pun bazele unei noi forme de organizare a fermelor, mult mai moderne si mai fi abile, infi intandu-se si aici o astfel de ferma. 3. Exploatarea lemnului O alta ocupatie seculara a locuitorilor din Pinticu a fost lemnaritul. Acestia au exploatat de-a lungul timpului padurile sub diferite forme de proprietate. Una dintre formele de administrare este cea colectiva, sub forma composesoratului, caruia i s-a dat numele eroului pintican „Constantin Romanu-Vivu”, avand personalitate juridica, (condus de Pogacean Ioan – presedinte si de invatatorul Horatiu Sincai – vicepresedinte) si se intinde pe o suprafata de 216 ha. Biserica Ortodoxa din Pinticu detine in composesorat o suprafata de 7,68 ha, iar separat de acesta mai detine o suprafata de 10,20 ha, situate in imediata vecinatate a composesoratului. Biserica Greco–catolica din Teaca detine, in acelasi amplasament, o suprafata de 2,90 ha. Exista paduri si in proprietatea persoanelor particulare. Lemnul din padurile Pinticului se folosea la construirea de locuinte, acum se foloseste la incalzitul caselor, iar cel care indeplineste conditiile necesare pentru prelucrare, se comercializeaza in acest scop, fi ind si o sursa de venit pentru Composesorat si Biserica. 4. Albinaritul O straveche ocupatie romaneasca, cu traditie si in Pinticu, este apicultura, ce se practica si astazi. Printre stuparii renumiti putem sa-i amintim pe: invatatorul Horatiu Sincai, Ioan Baciu si Teodor Coman. 95 ~ Momente din istoria satului PINTICU 5. Vanatoarea Si vanatoarea era o indeletnicire a pinticanilor. Se practica din cele mai vechi timpuri cu ajutorul a capcanelor, a arcului si, mai recent, cu arma de vanatoare. Dea lungul timpului au fost multi vanatori renumiti, iar in zilele noastre cei care mai practica organizat aceasta indeletnicire sunt Luca Aurel si Horga Viorel. 6. Exploatarea pietrei In timpul regimului austro-ungar pinticanii exploatau piatra din cariera de la Cetatuie, care se utiliza la repararea drumurilor si la constructia de case. In zilele noastre, piatra din cariera de la Cetatuie nu mai este exploatata insa, incepand cu anul 2009 s-a deschis spre exploatarea pietrei o alta cariera, amplasata pe deal,in zona numita ,,La piatra” . Din informatiile obtinute de la locuitorii din Pinticu, afl am ca in trecut acestia isi plateau darile catre stapanire, precum si unele forme de comert, cu sare, cereale, animale, oua, miere de albine, branza, lemne de foc si scandura etc. 96 Preot VASILE ALEXA ~ 97 ~ Momente din istoria satului PINTICU CAPITOLUL IX INVATAMANTUL Din datele pe care le detinem in domeniul invatamantului, reiese ca in anul 1811 ia fi inta prima scoala din satul Pinticu – scoala confesionala – cu o sala de clasa si locuinta pentru invatator, construita din lemn si amplasata pe locul in care astazi se afl a ridicat monumentul dedicat eroilor din Pinticu care era si casa cantorala. Primul invatator a fost Timoftei Pop. In anul 1896 s-a ridicat un local de scoala confesionala, construita din caramida, cu doua sali de clasa si locuinta pentru invatator. Cladirea se pastreaza pana astazi, fi ind inca functionala. Coordonator si profesor de istorie si de religie era preotul satului, mai intai preotul Teodor Domsa, apoi preotul Ioan Moraru. In anul infi intarii noului local apare si primul comitet scolar in frunte cu preotul Teodor Domsa, Gheorghe Chis Micu – invatator, Irimie Pop – cantor si Gavrila Bratan – curator primar. In Arhivele Statului din Bistrita se pastreaza un registru matricol numit ,,Dinariu de clasifi cari si absente pentru scoala elementara si de repetitiune” cu evidenta situatiilor elevilor care au frecventat scoala in anii 1902-1905, invatator fi ind acelasi Gheorghe Chis Micu (inmormantat in apropierea bisericii parohiale). Din acest document reiese ca in anul scolar 1902-1903 frecventau cursurile un numar de 86 de elevi in clasele I-IV, iar procesul de invatare se desfasura inainte si dupa masa. In scoala se invata obligatoriu si limba maghiara. Califi cativele erau: nesatisfacator, satisfacator, laudabil si eminent. In anul 1910, din cei 905 de locuitori doar 85 stiau 98 Preot VASILE ALEXA ~ carte, iar in anul 1911, la scoala din Pinticu invatau 130 de elevi, dintre care 41 erau repetenti. Satul Pinticu nu a avut delegati trimisi la Alba Iulia, la Marea Unire, insa prezenta acolo a Patriarhului Miron Cristea, de origine pinticana, nu a lasat gol locul pinticanilor in faurirea istoriei neamului romanesc. Pinticu a trait momentul, organizand o frumoasa manifestatie locala. Invatatorul scolii, impreuna cu ofi cialii satului si cu elevii, au pregatit o primire festiva celor din Teaca ce se intorceau de la Alba Iulia. Era o zi de duminica cand s-a mobilizat tot satul, au scos drapelul tricolor si steagul lui Constantin Romanu-Vivu si cantand marsul „Drum bun, drum bun, toba bate” au plecat spre Teaca pentru a intampina delegatia pe drum. La intalnirea cu delegatia condusa de capitanul Boteanu, acesta anunta ca are misiunea de a organiza comitetele nationale si garzi romanesti in aceasta zona incheind cu urarea „Traiasca Romania Mare”. Toti cei prezenti se descopera si intoneaza Imnul Revolutiei de la 1848 care rasuna cu indrazneala, cu curaj si barbatie: „Acum ori niciodata /Sa dam dovada-n lume/ Ca-n aste maini mai curge /Un sange de roman”. In perioada interbelica numarul stiutorilor de carte creste, in anul 1930 frecventand scoala un numar de 55 de copii. Din totalul de 876 de locuitori 427 stiau carte; 6 aveau scoli secundare; 1 avea studii universitare; 2 alte scoli superioare. Situatia invatamantului, in anul scolar 1939/1940 in Pinticu era urmatoarea: Numar copii in varsta de 7-14 ani =165; romani =165; germani =0; maghiari =0; alte nationalitati = 0. Scoli de stat = 1; Numar de invatatori = 2, Bugnar Aurel – grad. Prov., Augur Cornelia – grad . Def.54 In anul scolar 1940-1941, dupa Dictatul de la Viena, scoala se organizeaza dupa regimul specifi c 54 Invatamantul primar de stat si confesional din judetul Mures, in anul scolar 1939-1940. Asociatia culturala Sfantu Gheorghe, Casa de editura Mures, Targu- Mures, 2005, p. 45. 99 ~ Momente din istoria satului PINTICU Ungariei. Gasim in evidentele scolare doi invatatori: Tibor si Molnar. Se introduce limba maghiara ca obiect de studiu obligatoriu. A fost o perioada difi cila, specifi ca conditiilor de ocupatie. Dupa eliberare, in urma reformei invatamantului din anul 1948, scoala din Pinticu, ca de altfel toate scolile din tara, se va organiza pe baze si structuri noi, va primi numele de „Scoala elementara de 4 clase” pana in anul 1960, cand se vor pune bazele invatamantului gimnazial. Cel care se va ocupa de organizarea scolii gimnaziale va fi directorul scolii din acea perioada, Grigore Campean, invatator apreciat de locuitorii satului, un bun gospodar si pedagog cu rezultate deosebite. In cei aproape 50 de ani de la infi intarea invatamantului gimnazial din Pinticu, anual numarul elevilor s-a mentinut in jurul cifrei de 100-150 de elevi. Conform unor statistici privitoare la variatia numarului de elevi, pe ani scolari, dupa anul 1975 se observa o scadere a populatiei scolare, din cauza migratiei populatiei spre oras. Scoala are un corp didactic califi cat la toate disciplinele didactice, iar baza materiala pentru desfasurarea procesului de invatamant este din ce in ce mai buna, oferind conditii optime elevilor. Mai ingrijorator este faptul ca numarul copiilor este intr-o scadere continua. Pana in anul 1960 un numar mic de elevi au urmat institutii de invatamant superior. Dupa acest an, exista absolventi ai studiilor liceale, de scoli profesionale, invatamant tehnic si de maistri si invatamant superior. In anul 2005 s-a construit un nou locas al scolii din Pinticu, fi nantat de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii, iar in anul 2008 s-a reabilitat si modernizat cladirea existenta a scolii (care avea conditii improprii pentru buna desfasurare a procesului de invatamant), prin stradania dascalului coordonator al aceste scoli, invatatorul Horatiu Sincai. Printre dascalii 100 Preot VASILE ALEXA ~ de seama ai scolii din Pinticu ii putem aminti pe Cornelia Augur – invatatoare, Aurel Bugnar – invatator, Grigore Campean – profesor, Letitia Campean-invatatoare, Ioan Sebastian, Delia Sebastian, Nicolae Patron, Stefan Muti, Viorelia Muti, Pop Gavril, Cornelia Sava, Gherda Rusu, Petru Tocaci, Paraschiva Arcalean – invatatoare, Viorel Priscornita – profesor, Maria Priscornita – educatoare, Filip Priscornita – profesor, Maria Priscornita – profesoara, Valeria Rad – profesoara, Varva (c. Groza) Cornelia – invatatoare, Maria Ivan – profesoara, Nistor Maria – profesor suplinitor, Gabriel Runcan – profesor suplinitor, Horatiu Sincai – invatator (profesor coordonator), Niculina Sincai – invatator, Emil Vultur – profesor, Cotu (c. Bungardean) Viorica – invatatoare, Dasciuc Aurica- invatatoare, Preot Simion Rad – profesor, Preot Vasile Alexa –profesor, Beudean Ioan – profesor. 101 ~ Momente din istoria satului PINTICU CAPITOLUL X PERSONALITATI DIN ISTORIA PINTICULUI PROTOPOP STEFAN MOLDOVAN n. ? –1849 Stefan Moldovan s-a nascut in satul Pinticu, la o data necunoscuta pana in prezent. Este cunoscut ca un mare revolutionar si participant activ la Revolutia din 1848-1849, luptand cu arma in mana pentru implinirea nazuintelor de dreptate, libertate si unitate nationala a romanilor din Transilvania. In 1842, preot este mentionat Stefan Moldovan55, care era protopopul districtului Faragaului. Era un protopop „foarte zelos si activ” pe plan national si bisericesc: a facut inventare bisericesti si scolare prin toate parohiile protopopiatului sau si cate 3-4 inspectii canonice in fi ecare an, tinand predici si indemnand poporul sa faca donatii pentru biserica si scoala, el fi ind primul care dona. A mijlocit sa se transcrie padurile comunale ,,pe numele sfi ntelor biserici” ale satelor Pinticu si Ocnita, comuna Teaca si a Logigului, comuna Lunca. Sub pastorirea sa, s-a construit prima biserica romaneasca din piatra in Pinticu (in conditiile in care romanii nu aveau voie sa-si ridice decat biserici din lemn), in 1832-1834. In anul 1843 a fost depus din functia de protopop, fi ind complice in procesul episcopului Lemeny de la Blaj, alaturi de fratele sau, Grigore Moldovan, profesor de germana la Seminarul din Blaj, impreuna cu marele Simion Barnutiu si alti intelectuali progresisti. Stefan Moldovan este unchiul lui Constantin 55 Arhiva Parohiei Ortodoxe Pinticu. 102 Preot VASILE ALEXA ~ Romanu-Vivu, prefectul Legiunii a Xll-a, cu sediul la Reghin, indeplinind functia de viceprefect al respectivei Legiuni. In urma luptelor duse cu trupele maghiare conduse de Iosif Bem, fruntasii Legiunii a XII-a sunt prinsi si dusi la Targu-Mures in ianuarie 1849, unde, dupa sase saptamani de inchisoare, in luna februarie 1849, Stefan Moldovan este asasinat in hotarul localitatii Sangeorgiu de Mures, impreuna cu prefectul Legiunii a Xll-a , Constantin Romanu-Vivu.56 PROFESOR GREGORIU MOLDVAI GRIGORE MOLDOVAN 1806-1848 S-a nascut in satul Pinticu in anul 1806. Urmeaza gimnaziul la scoala din satul natal, Pinticu, dupa care urmeaza liceul la Targu-Mures si Cluj, apoi teologia la Viena. In anii 1833-1834 primeste postul de profesor la Gimnaziul greco-catolic din Beius, iar intre anii 1834- 1843 este profesor de limba germana la Liceul grecocatolic din Blaj, propunand in acelasi timp si introducerea „normelor“din Blaj. In anul 1843, fi ind implicat in procesul lememyan, a fost destituit din postul de profesor si pleaca in localitatea natala; dupa un timp ajunge invatator la ,,normele” greco-ortodoxe din Brasov.57 La 1 mai 1848, Constantin Romanu-Vivu, in drum de la Bucuresti spre Sibiu, poposeste la Brasov. Cu aceasta ocazie ii face o scurta vizita unchiului sau, prof. Grigore Moldovan care, dupa cateva zile de la plecarea nepotului sau, la 6 mai 1848, trece 56 Dr. Maria Totu, Petre Florea, Paul Abrudan, Barbati ai datoriei, 1848- 1849, Editura Militara, Bucuresti, 1984, p. 175. 57 Comsa Nicolae, Dascalii Blajului, Tip. Seminarului, Blaj, 1940, p. 70. 103 ~ Momente din istoria satului PINTICU la cele vesnice. Familia Moldovan din Pinticu se inrudea cu I.P.S.S. Dr. Miron Cristea, Patriarhul Romaniei. Poetul TEODOR PODARIU 20 ianuarie 1907 - ? S-a nascut in satul Pinticu, comuna Teaca, la 20 ianuarie 1907, fi ul lui Domnica Podariu, cunoscuta in satul natal pentru talentul ei oratoric. A facut scoala primara in satul natal, scoala secundara in Teaca, iar intre anii 1922 si 1923 este elev in clasa a III-a la liceul graniceresc,,George Cosbuc” din Nasaud, pe care-l termina in anul 1927 cu rezultatul foarte bine. In clasa a VIII-a, impreuna cu un grup de colegi, scoate revista ,,Aurora”, sub conducerea profesorului Marin Vancea. La aceasta revista este desemnat redactor sef si in cadrul ei si-a publicat cateva poezii (Mos Craciun, Pastel de iarna), una dintre ele fi ind semnata cu pseudonimul T. Piadaru. Se inscrie apoi la Universitatea ,,Regele Ferdinand I” din Cluj, facultatea de Litere si Filosofi e, incepand cu anul 1927. Aici, la Cluj, i-a avut ca profesori pe Bogdan Duica, Sextil Puscariu, Nicolae Draganu, Ioan Lupas, Popovici s. a. Fiind student in anul II, il preocupa culegerea de poezii, doine si strigaturi din satele Campiei Transilvaniei, in special din zona satului natal, Pinticu, pe care le publica in volumul Flori de pe Campie in iunie 1929, ce avea 96 de pagini, lucrarea fi ind prefatata de scriitorul Ion Agarbiceanu. Cartea sa, care contine folclor cules si din satul sau natal, Pinticu, nu a fost reeditata pana acum, iar numele lui a trecut intr-o nedreapta uitare. ,,Poeziile poporale impreuna cu cantecele, cu datinile, cu portul, cu povestile, sunt cea mai pretioasa comoara a unui popor. Prin ele vorbeste sufl etul unei natii. Si un popor e cu atat mai pretuit in lume cu cat are mai frumoase lucruri, savarsite de mana lui, mai bogate si mai frumoase poezii, cantece si povesti, pentru ca prin ele se arata cat e de bogat sufl etul unui neam”, scria Ion Agarbiceanu,in prefata volumului pomenit mai sus, iar in incheiere, face o apreciere la persoana autorului: E vrednic de lauda dl. T. Podariu, stu dent la Universitatea din Cluj, pentru dragostea ce-o arata pentru aceste comori ale sufl etului poporal, adunand din satul natal, Pinticu, poeziile poporale din cari s-a facut aceasta carticica. Ar fi de dorit, ca pilda D-sale sa prinda. Fiind redactor la ziaru l,,Patria” din Cluj, isi publica o parte din poezii, pastrate in manuscris si care nu au fost publicate in volumul ,,Flori de pe Campie”; a mai fost colaborator la periodicele „Comoara satelor” si,,Foaia interesanta”. Pleaca la Targu-Mures, unde va ocupa postul de profesor si functia de presedinte al Societatii ,,Tinerimea Romana”. Folcloristul Teodor Podariu se numara printre oamenii de cultura putin sau mai deloc cunoscuti generatiilor urmatoare. Din pacate, data mortii nu ne este cunoscuta, dar prin opera sa ramane viu in sufl etele iubitorilor de folclor.58 Compozitorul IOAN HARSIA 1888-1915 Din pleiada compozitorilor care, stingandu-se prea de timpuriu din viata, nu s-au putut realiza pe deplin, face parte si Ioan Harsia. Traind la inceputul secolului XX, evenimentele din aceasta framantata perioada istorica nu numai ca i-au eclipsat frumosul renume de care s-a bucurat in scurta sa viata, dar au asternut valul uitarii mult prea curand peste el, astfel incat in zilele noastre este cu desavarsire necunoscut. 58 Datcu Iordan, Dictionarul etnologilor romani, vol. II, Editura Saeculum I, Bucuresti, 1998, p. 156. 105 ~ Momente din istoria satului PINTICU S-a nascut la 6 august 1888 in satul Pinticu (com. Teaca) din raionul (de atunci) Bistrita, ca unic copil al unor tarani saraci. In urma unor documentari facute de catre autor in Pinticu, reiese ca familia lui a locuit pe o straduta din apropierea bisericii din sat, avand ca vecin, printre altii, si pe Dumitru Bratan. (Din aceeasi familie facea parte si Dr. Danila Harsia – judecator in comuna Teaca, dar despre care nu detinem la aceasta data alte informatii). Dupa terminarea scolii primare, pe care a inceput-o in satul natal si apoi a continuat-o in comuna vecina Monor, tanarul I. Harsia urmeaza primele doua clase secundare la Liceul sasesc din Reghin, de unde trece la Liceul ,,Sf. Vasile” din Blaj.59 Aici are profesor de muzica pe Iacob Muresianu, care — remarcand talentul tanarului elev — se ocupa indeaproape de el. In ultima clasa, I. Harsia s-a mutat la Liceul din Brasov, pe care l-a terminat in anul 1909. In continuare, el si-a satisfacut serviciul militar, conform legilor in vigoare pe atunci, care cereau indeplinirea acestei indatoriri inainte de a urma studiile universitare. Talentul sau muzical fi ind apreciat, primeste un ajutor banesc de la ,,Societatea pentru fond de teatru roman”, astfel incat poate pleca la Viena spre a urma Conservatorul. Acolo, profesorul Eusebiu Mandicewski, roman bucovinean de origine, muzician erudit si de prestigiu mondial, il ia sub indrumarea sa. In anul urmator —1911/1912 — ajutorul banesc i se transforma in bursa, fapt care ii face posibila continuarea studiilor. In anul scolar 1912/1913 se muta la Conservatorul din Leipzig, unde studiaza compozitia cu Max Reger; in anul urmator continua tot aici frecventand si cursurile de dirijat. La 28 iulie 1914, izbucnind primul razboi mondial, in toamna aceluiasi an, dupa ce s-a oprit 59 Arhivele Statului din Blaj, Nr.233/25 sept.1965, care atesta faptul ca I. Harsia, nascut la 6 august 1888 in Szaszpentek, a fost inscris la Liceul ,,Sf. Vasile” intre anii 1903-1908, promovand clasele III-VII. 106 Preot VASILE ALEXA ~ citeva zile la Brasov— spre a-si lua ramas bun de la G. Dima si T. Brediceanu, I. Harsia trece in Romania. Ajuns in Bucuresti, este primit cu multa dragoste. La recomandarea lui D. G. Kiriac, primeste o slujba la un minister si i se incredinteaza postul de dirijor de cor, la biserica grecocatolica din str. Polona. In Europa, razboiul se inteteste. I. Harsia in acest timp lucreaza intens, printre altele si la o simfonie. Dar, intr-o zi din vara anului 1915, o veste trista ii zguduie pe toti: I. Harsia s-a imbolnavit de febra tifoida si a fost internat la Spitalul Coltea. Cu toate ingrijirile ce i s-au dat, nu a putut fi salvat: in ziua de 10 iulie 1915 se stinge, cand inca nu implinise 27 de ani. Decesul lui ,,Ioan Harsia, de profesiune artist, fara avere, fost cu domiciliul in Bucuresti – strada Ecoului, nr. 74', este consemnat in Registrul de stare civila al Sfatului Popular al Raionului ,,30 decembrie' (piata Amzei), sub numarul 4778 din 11 iulie 1915, aratandu-se totodata ca a decedat la Spitalul Coltea, in ziua de 10 iulie 1915 – orele 10.30, moartea fi ind constatata de Dr. Grosmann, avand ca martori pe laborantii Ioan Cristea si Ion Clamba.60 A fost inmormantat la cimitirul Belu, pe ultimul sau drum fi ind condus — in afara de compatriotii sai transilvaneni — si de D. G. Kiriac, G. Enescu, precum si de multi alti intelectuali din Bucuresti, caci I. Harsia desi era in capitala doar de o jumatate de an, a fost apreciat si iubit de toti cei care l-au cunoscut. La sfarsitul inmormantarii, corul transilvanenilor – dirijat de Dariu Pop (tanarul invatator nasaudean, trecut si el in Romania, pe atunci student la Conservator) a cantat balada Hotul si domnitade I. Harsia, apoi si alte cantece patriotice. 60 Ioan R. Nicola, Compozitorul transilvanean Ioan Harsia, Cluj-Napoca, 1966, p. 247. 107 ~ Momente din istoria satului PINTICU CONSTANTIN ROMANU-VIVU 1821-1849 ,, . mantuirea romanilor atarna de la unirea si bunastarea Principatelor’’. Constantin Romanu-Vivu. Un revolutionar de la 1848, unul din cei aprigi, cutezator, activ, manifestandu-se cu aceeasi vigoare si dincoace si dincolo de Carpati, prieten si tovaras de lupta cu Nicolae Balcescu si A. G. Golescu, cu Simion Barnutiu si cu Avram Iancu, purtator al drapelului sub care se insirau revolutionarii munteni ca sa arda Regulamentul Organic, membru apoi al primului Comitet National Roman din Ardeal sub presedintia lui Saguna, comandant, alaturi de Axente Sever, biruitor al secuilor in ciocnirile de la Atintis si Cecalaca, Prefect al Legiunii a XII-a din regiunea Reghinului si, in fi nal, martir al revolutiei, ucis miseleste de unguri 1849. Fara a avea renumele razboinic al lui Avram Iancu, talentul de aur al lui Nicolae Balcescu si prestigiul istoric al lui Alexandru Papiu Ilarian, tovarasii sai de lupta si de generatie, care de altfel au trait mai mult decat el, avand astfel si timp sa-si rotunjeasca opera, Constantin Romanu- Vivu impresioneaza prin curajul vietii sale, curaj manifestat inca in anii cei mai tineri cand, la Blaj, solidarizandu-se cu profesorul sau Simion Barnutiu impotriva prigonitorilor, este silit sa paraseasca scoala in iuresul revolutiei, apoi, cand arunca indemnul de foc „ . sa tremure secuiul, ca noi destul am tremurat 500 de ani’’ si pana clipa mortii sale. In galeria gloriosilor revolutionari de la 1848, care au avut o atitudine hotaratoare in istoria noastra prin categoricul „Acum ori niciodata!’’, Constantin Romanu- Vivu straluceste ca un erou care si-a faurit cununa istoriei din propriul sau sange. 108 Preot VASILE ALEXA ~ Alaturi de titanii generatiei sale, unii mai inzestrati cu daruri dumnezeiesti, altii mai favorizati de imprejurari, inaltandu-se in viata si in istorie ca niste varfuri de munti ale sufl etului valah, Constantin Romanu-Vivu, cel mort la 28 de ani, cu teasta zdrobita de pietre si cu trupul ciopartit de cutitele si de batele ucigasilor, infatiseaza jertfa vietii pe altarul credintei. Prea multe date biografi ce despre Constantin Romanu-Vivu nu avem la indemana. Totusi, cele care se cunosc, datorate si profesorului universitar Silviu Dragomir, care si-a intocmit discursul de receptie la intrarea in Academia Romana,61 din viata si faptele lui Constantin Romanu-Vivu, viata, ideile si actiunile sale, moartea sa, se pot infatisa intr-o lumina destul de limpede, clara, in care costurile unei vieti eroice se reliefeaza aspre si categorice. Aspecte din viata si activitatea sa sunt relatate pe larg in cap. II.9. Numele sau a fost scos din negura uitarii, natiunea romana cunoscandu-i astazi faptele si gandurile, iar pe locul unde a fost ucis, s-a ridicat in anul 1936 un monument frumos, care trebuia sa aminteasca tuturor romanilor moartea lui Constantin Romanu-Vivu. Monumentul a fost insa distrus in anul 1940 de catre armatele unguresti. In satul sau natal s-a inaltat, in anul 2001, un grandios monument, in memoria sa si a celorlalti eroi pinticani.

P.F. ELIE MIRON CRISTEA Primul Patriarh al Romaniei 18 iulie 1868 -6 martie 1939 Printre academicienii de origine sau descendenta bistriteana, numele lui Miron Cristea este unul ce aduce mandrie satului Pinticu dovedind ca acesta poate da si 61 Silviu Dragomir, Un precursor al unitatii nationale, profesorul ardelean Constantin Romanu-Vivu”, Bucuresti,1929. 109 ~ Momente din istoria satului PINTICU un patriarh academician de pe aceste meleaguri. A urmat clasele liceale la Nasaud. Realitatile biografi ce cu privire la Miron Cristea, academicianul de odinioara, alaturat celorlalti, care prin travaliul cultural si carturaresc si prin calitatea de membri ai Academiei cinstesc tinutul, istoria si oamenii acestor locuri. Caci mama lui, Domnita Coman, a fost din familie cu revolutionarul pasoptist Constantin Roman-Vivu a carui mama, cu numele Paraschiva, era rudenie apropiata cu mama viitorului patriarh si academician Elie Cristea. Domnita Coman, nascuta in Pinticu, s-a casatorit cu Gheorghe Cristea din Toplita. Familia Cristea are o istorie dramatica si originile ei sant in alta parte, un inaintas al tatalui patriarhului fi ind nevoit sa se aseze aici, in Toplita. Unul dintre stramosii episcopului, anume Vasile Cristea, era birau domnesc peste averea baronului din Potoc (azi Deleni, judetul Mures), cu numele Kemeny. Iobagul Vasile Cristea era un om indraznet, care adeseori se impotrivea poruncilor si tiraniilor domnesti. De aceea a si fost inchis si judecat sa fi e taiat in grapa de coase. Taranii au trimis insa vorba Domnului, ca in ziua in care va fi taiat Vasile Cristea, va pieri si familia Kemeny pana la cea din urma odrasla. Baronul, in urma acestei amenintari, s-a razgandit si a poruncit argatilor sa mute gospodaria iobagului razvratit in fundul muntilor, in Toplita Romana. Pe urma i-a dat drumul si lui Vasile Cristea, care, cand a vazut iarasi sfantul soare, a multumit lui Dumnezeu si s-a indreptat spre vatra bordeiului sau. N-a mai dat insa de urma lui. Pe unde fusese gospodaria sa, era loc pustiu. Satenii i-au spus ce facuse stapanul. N-a avut incotro, si-a luat toiagul in mana si a plecat sa-si caute sotia si fi ul. Asa a ajuns familia Cristea in Toplita Romana. Gheorghe Cristea (1832-1924) era urmas direct al acestui iobag. Din casatoria lui cu pinticanca de origine, Domnita Coman (1842—1924), stabilita in Toplita, s-a nascut la 110 Preot VASILE ALEXA ~ 18 iulie 1868 pruncul Ilie (ce va obisnui mai tarziu sa-si scrie numele Elie), al patrulea intre cei opt frati si surori.62 Despre nasterea lui povestea invatatorul Florian Nistor din Sintioana (casatorit in Toplita cu Leontina Bucur din neamul patriarhului) ca atunci fusese o senina noapte de vara si in ograda lui Cristea se adapostise un sibian cu turma in trecere si ciobanul dormind langa oi a vazut pe bolta instelata un semn ceresc. (Probabil sa fi fost o „ploaie de stele”, ca in noaptea nasterii lui Liviu Rebreanu ). A intrat in casa si a spus gazdei: „Norul mare de stele ce s-a aratat pe cer, inseamna viata mareata pentru copilul care am auzit ca a venit pe lume odata cu stralucitoarea aratare cereasca.” „Intamplator, in vremea cand s-a nascut Patriarhul, se afl a in comuna Toplita un roman marginean de la Salistea Sibiului, cu numele Ioan Herta, om chiabur, proprietar de oi, care, in fi ecare vara, trecea peaici, cu numeroasa lui turma de 10-12.000 capete de oi, la pasunat in Muntii Hangului din Moldova, proprietatea printului Dimitrie M. Sturdza. Legand prietenie, de cativa ani ,cu taranul George Cristea, ciobanul Herta s-a bucurat si el ca dupa fete in sir i-a harazit Dumnezeu bunului sau prieten un baiat si l-a rugat sa-i faca cinstea de a fi el nasul noului nascut, cu singura conditie ca botezul sa se faca cat mai curand, inaintea de plecarea sa cu oile la munte, pe care n-o putea amana decat o zi doua. Parintii au primit cu placere propunerea delicata si crestineasca a lui Herta si astfel botezul a avut loc in 20 iulie, in ziua de Sf. Ilie”63 Legenda sau adevar, imprejurarea s-a transformat in neuitata poveste circuland si azi intre oamenii batranii din Toplita. Si asa, luminos, i-a fost drumul vietii in cele sapte decenii (a decedat la 6 martie 1939 la Cannes, in 62 Ion Rusu Abrudeanu, Inalt Prea Sfi ntia Sa Patriarhul Romaniei Dr. Miron Elie Cristea, vol. I, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1929, p. 14. 63 Ioan Rusu Abrudeanu, Op. cit., p. 25-26. 111 ~ Momente din istoria satului PINTICU Franta). Avand in vedere ca despre viata si activitatea P.F. Patriarh Miron Cristea s-au scris numeroase alte lucrari si mai ales faptul ca autorul pregateste un material dedicat in exclusivitate Patriarhului Miron Cristea, ne vom limita in dezvoltarea acestor relatari, nu inainte de a scoate in evidenta faptul ca P. F. Patriarh Miron Cristea a fost unul dintre urmasii pinticanilor, care a avut un important rol in unirea tuturor romanilor, prezent la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918, incununand lupta si implinind visul lui Constantin Romanu-Vivu si al altor inaintasi pinticani, care si-au dat viata pentru acest ideal.

CAPITOLUL XI PINTICANI PERSECUTATI DE REGIMUL COMUNIST 1. IOAN FALIBOGA S-a nascut la data de 26 mai 1905 in comuna Vlasinesti, judetul Botosani, din parinti tarani. A urmat cursurile scolii primare din comuna natala, apoi a fost inscris la Scoala Normala din Dorohoi, unde elevii erau pregatiti special pentru a fi trimisi in Transilvania, dupa Marea Unire din 1918. Asa se face ca in 1924 a fost numit invatator in judetul Mures, comuna Band, catun Draculea, unde nu existase pana atunci nici o forma de invatamant. Aici nu numai ca a infi intat, dar a si contribuit la construirea unei scoli. Pe langa pregatirea elevilor, s-a ocupat cu alfabetizarea si culturalizarea adultilor din acest sat. In acelasi timp a fost si indrumator al taranilor in raporturile acestora cu autoritatile statului. De exemplu, prin anii ’30 a mers pe jos la Cluj pentru niste probleme agrare ale cetatenilor (nici el si nici oamenii nu aveau cu ce sa plateasca trenul) . In anul 1931 s-a transferat la cerere in comuna Pinticu, plasa Teaca, jud. Mures. Aici, pe langa programul didactic obisnuit, a infi intat o mica biblioteca, a pregatit multe programe artistice cu elevii, dar si cu tinerii din comuna, tarani sau intelectuali (piese de teatru, coruri pe trei voci, recitari etc.), acestea constituind o adevarata sarbatoare pentru toti satenii. Avand doua fi ice care trebuiau scolarizate, in 1937 s-a transferat la Targu-Mures, in 1940, dupa cedarea Transilvaniei de Nord s-a refugiat cu familia la Bacau si Iasi, 114 Preot VASILE ALEXA ~ unde era concentrat la un regiment de infanterie. A luptat pe frontul de rasarit cu gradul de capitan, comandant de companie, ajungand pana la Cotul Donului. A fost ranit si i s-au acordat mai multe ordine si medalii. In 1944, pe frontul de langa Iasi a fost luat prizonier cu toata compania. Cunoscand terenul, a reusit sa evadeze impreuna cu toti ostasii. Dupa razboi s-a intors la Targu-Mures la aceeasi scoala. Si acum incepe marea tragedie a poporului roman: instaurarea regimului sovieto-comunist. Satele au trait sub teroarea caratului cerealelor la arie, a cotelor impovaratoare, a instalarii sistemului cooperatist fortat si mai ales a fricii de Securitate. Intrucat nu impartasea ideologia comunista, Ioan Faliboga a fost mutat ca invatator, de la o scoala centrala, intr-o comuna suburbana. Apoi, desi avea toate gradele didactice luate cu brio (de la defi nitivat la gradul doi si apoi gradul intai), a fost transferat la Toplita si apoi la Deda. Fiind departe de casa, facea naveta cu trenul si asa a ajuns sa cunoasca din suferintele multor oameni. Astfel, ideile de dreptate si de revolta impotriva ineptiilor bolsevice au prins contur si au fost impartasite de un numar tot mai mare de oameni din toate categoriile sociale si de diferite etnii. Toti doreau sa scape de opresiunea securisto-comunista. Un numar mai restrans, dintre care putem aminti pe: Ioan Moldovan, Andrei Arcalean, Andrei A. Pantea, se intalneau din cand in cand, ca sa discute planuri prin care sa realizeze acest scop. Securitatea si-a infi ltrat oamenii ei si astfel s-a ajuns la arestarea catorva sute de protestatari in 1956. Prin Dosarul securitatii nr. 651 /1957, Ioan Faliboga a fost considerat seful acestei organizatii, iar prin Sentinta 1203 a Tribunalului Militar Cluj, Regiunea 3A, a fost condamnat la moarte. Dupa doi ani, sentinta a fost comutata la munca silnica pe viata. Pe 1 august 1963, dupa sapte ani de chinuri groaznice, moare in inchisoarea din Gherla, judetul Cluj. 115 ~ Momente din istoria satului PINTICU 2. IOAN MOLDOVAN 1915-2002 S-a nascut in Pinticu la 17 iulie 1915. Isi satisface serviciul militar timp de 3 ani si 6 luni, apoi este mobilizat pentru razboi incepand cu data de 10 iunie 1942, fi ind lasat la vatra la 6 februarie 1944. In timpul colectivizarii lupta alaturi de alti consateni, pentru apararea drepturilor de proprietate asupra pamanturilor si din aceasta cauza , este condamnat la sase ani de inchisoare, din care a efectuat cinci, la Poarta Alba, intre anii 1956-1961, dupa care, pentru restul de pedeapsa a fost reabilitat. Ioan Moldovan a facut parte din grupul lui Faliboga. Proprietatea pentru care a luptat si a suferit i-a fost restituita in ultimul sau an de viata, decedand la data de 19 ianuarie 2002, neapucand sa se bucure de roadele luptei sale. 3. ANDREI ARCALEAN 1921-1995 S-a nascut in satul Pinticu la data de 25 noiembrie 1921. Dupa ce si-a aparat patria cu arma in mana in cel deal doilea razboi mondial, cand a crezut ca lupta nu i-a fost zadarnica, iata ca in tara reintregita se instaureaza un regim care practic anuleaza dreptul la libertatea pentru care a luptat pe front. Pentru el, ca de altfel si pentru altii, incepe din nou lupta. A facut si el parte din grupul de opozanti ai regimului comunist condus de Ioan Faliboga, iar in urma actiunilor intreprinse face si el inchisoare politica. Trece la cele vesnice la data de 18 aprilie 1995. 116 Preot VASILE ALEXA ~ 4. ANDREI PANTEA 1923-1998 S-a nascut in satul Pinticu, in 1923. A fost veteran de razboi si detinut politic, facand si el parte din grupul lui Faliboga, care lupta pentru idealul de libertate al inaintasilor. Trece la cele vesnice la data de 18 aprilie 1998.

CAPITOLUL XII TRADITII, PORT POPULAR, FOLCLOR Localitatea Pinticu se poate mandri cu o straveche viata artistica si culturala. Daca studiem activitatea artistica si culturala, observam ca s-au pastrat, de-a lungul veacurilor, valoroase creatii populare locale, obiceiuri si traditii care se mai practica si astazi, chiar daca foarte rar, cu ocazia unor sarbatori (Pasti, Craciun, Anul Nou), ori cu ocazia unor evenimente importante din viata comunitatii: nastere, casatorie, inmormantare etc. Traditiile, obiceiurile specifi ce Pinticului sunt expresii ale vietii cotidiene a omului simplu de la sat, care-si manifesta bucuria, tristetea, respectand vechile ritualuri. De remarcat este faptul ca toate acestea se transmit din generatie in generatie, tocmai pentru pastrarea acestui tezaur stramosesc, pe care-l reprezinta folclorul, in general. Unele dintre aceste creatii sunt mentionate si in aceasta carte, un studiu aprofundat este in curs de derulare si speram ca va fi publicat cat mai curand. Portul popular taranesc din Pinticu, care contine anumite elemente specifi ce zonei de campie, in confl uenta cu zona mocanimii, se poarta astazi mai mult la sarbatori. In urma cu doua-trei decenii, activitatea culturalartistica in Pinticu s-a defasurat si in cadrul unor formatii de dansuri, de mare succes, ce au avut ca instructori pe dascalii din sat, cel mai vestit fi ind profesorul Filip Priscornita. Astazi, aceste activitati sunt tot mai reduse, limitandu-se la ceea ce se mai incearca cu elevii de scoala, prin grija si stradaniile educatoarei Maria Priscornita, a invatatoarei Niculina Sincai si a altor dascali . 118 Preot VASILE ALEXA ~ Plugarul Una din cele mai vestite traditii, specifi ce aproape in exclusivitate satului Pinticu, a fost aceea a Plugarului, un obicei stravechi, care se desfasura a doua zi de Pasti. Primul om care iesea cu plugul la arat, in postul Pastilor, va fi considerat plugarul, si trebuia sa fi e obligatoriu un barbat casatorit. Personalul din obicei erau acei feciori care urmau sa plece toamna aceluiasi an in armata . Personajele erau distribuite astfel: 1. Plugarul – o persoana; 2. Biraii – doua persoane; 3. Darabanii – doua persoane; 4. Boii – sase persoane; 5. Poganici – o persoana, si erau costumati astfel : camasa din panza alba cu cusaturi la guler si la maneci. Pantaloni albi, opinci din cauciuc cu nojite. Cureaua de incins era din piele, asemanatoare cu cele purtate de militari, caciula era din piele de miel. La gat se purta o basma rosie innodata in doua colturi iar in caciula se punea pana verde, din holda. Teleguta are o ruda lunga de aproximativ 3 m iar in fata si la mijloc are prinse, transversal, doua bete din carpen, de care se vor prinde boii. De lancea telegii sunt prinse doua funii de care manevreaza boii din spate. In gaura potangului se introduce un lemn de aproximativ un metru lungime, de care se tine plugarul. Pe osia telegutei se prinde o scandura pe care se leaga o perna, pe care sta plugarul, in picioare, tinandu-se de lemnul din gaura potangului. Darabanii si biraii poarta cate bota incrustata, iar biraul dinainte are in mana o plosca din lemn, frumos ornamentata, legata cu o curelusa, in care are tuica de cea mai buna calitate. In a doua zi de Pasti, dupa Sfanta Liturghie de la biserica, incepea ceremonialul, astfel: feciorii costumati in costumul prezentat cu teleaga amenajata mergeau la casa plugarului. Intrau in casa unde biraul din fata unea plugarul 119 ~ Momente din istoria satului PINTICU de stapanul casei. La intrarea in casa, biraul spunea: „Deie Dumnezeu bine”, gazda raspundea: „Sanatate buna.” Biraul: „Cum mai traiti dumneavoastra ?” Gazda: „Bine, dara dumneavoastra?” Biraul: „Ce-a da Dumnezeu; a dumneavoastra-s sanatosi?” Gazda: „Sanatosi, asa cum a vrut Dumnezeu” si in continuare se ciocneste un pahar cu tuica si se serveste paine de casa. Darabanii luau plugarul pe sus, scotandu-l din casa si asezandu-l pe teleaga. Se roteau in curtea gazdei in sensul mersului soarelui, de trei ori, cantand horea plugarului. Era un cantec asemanator unei doine, folosindu-se cuvinte satirice care faceau referire la schimbarile din natura aduse de primavara (cucul, pupaza, scartaitul plugului etc.). In timpul celei de-a treia rotirii, plugarul sare de pe teleaga si fuge, descult, la holda lui . Ajuns la holda ingenuncheaza in lanul de grau si rosteste rugaciunea Tatal nostru. Toti feciorii isi puneau in caciula holda verde din holda plugarului. Aseaza plugarul pe teleaga si se duc la o apa in partea opusa a satului. In apropiere de apa, plugarul sare de pe teleaga si intra in apa, da jos camasa, o afunda in apa si o rasuceste scotand-o din apa, stropeste in semn de cruce in cele patru puncte cardinale si face, de trei ori, urarea:,,Daie Dumnezeu daie / Roada in toate tarinile / Si-n tarinile dumneavoastra / Si sanatate la oameni”. Darabanii si biraul din spate se apropie de marginea apei si iau camasa de la plugar. De multe ori, unii oameni mai sugubati incearca sa impinga darabanii si pe biraul din spate in apa. Biraul din fata va sta tot timpul langa teleaga, pazind-o, impreuna cu cei sase boi si pogoniciul care poarta bici din canepa si pleazna de matase. Dupa ce iau camasa din mana plugarului, plugarul fuge la o casa din apropiere unde isi schimba hainele ude. Apoi este pus din nou pe teleaga, mergand pe drum cantand, facand unele manevre inainte si inapoi in timpul in care plugarul sare de pe teleaga fugind 120 Preot VASILE ALEXA ~ la casele fetelor din sat, la rude si prieteni. Gazdele unde intra incearca sa ascunda plugarul, aici sunt serviti cu tuica, vin. Se continua pana la casa plugarului, unde feciorii din plugarul sunt ospatati la masa cu carne de miel, tuica si vin. Pe urma, in curtea plugarului se organizeaza o hora taraneasca, iar personajele din plugar toata ziua poarta aceleasi costume. In primul joc plugarul joaca in fata, de-a lungul, jucand gazdoaia casei (sotia). Cantecul plugarului (horea plugarului) se canta numai in postul Pastilor si a doua zi dupa Paste. In zilele noastre nu se mai pastreaza, din pacate, acest obicei.

Cantecul Plugarului Vara, vara, primavara Ia o canta si-un canceu Toate plugurile ara Si te du pe*ast parau Numa-l meu sade-n camara Pana-i da de-un fagadau Tanjaua-i pe prisma afara Si ada o canta de vin Potangu mi-i la birau Ca sa-mi fac voia deplin Roatele la fagadau Trage masa langa pat Potangu pentru portiie C-asa-i randu la beteag Roatele pentru betie. Si taie o strujea de pita Cand aud cucul cantand Sa fi e lunga si lata Mierla-n codrii suierand Sa-mbuce beteagu odata Oamenii la plug iesind Si barbatu asa zicea: Nevestele-n crasma band Tu nevasta, draga mea Gata cucu de cantat Dumnezeu o lasat padure Si mierla de suierat Caoaci sa faca sacure Vin barbati cu plugu-n sat Eu oi lua o sacure Nevestele zac in pat Si m-oi duce la padure Nu stiu boii desprinde-oi Oi taia doua nuiele Ori la popa duce-m-oi Si-oi face din drac muiere Barbatu din grai graia: Sa fi e lungi si late Tu nevasta draga mea Si ti le-oi trage pe spate Eu de-acas cand am plecat Sa te fac ca alealalte. Sanatoasa te-am lasat Trageti voi boi dinainte Rau bolnava te-am afl at . Ca voi sunteti cei de cinste Nevasta asa-i zicea : Trageti voi boi din tanjala Ma barbate, dragul meu Ca voi sunteti ai de fala Lasa boii lupilor Trageti voi boi dinapoi Si pe popa dracilor Ca voi sunteti la nevoi. 122 Preot VASILE ALEXA ~ Schita Plugarului din Pinticu64 1. - biraul dinainte 8. - plugarul 2,3. - boii dinainte 9,10. - darabanii 4.5. - boii din mijloc 11. - biraul dinapoi 6,7. - boii de la roate 12. -poganiciul 64 Colectiv, Studii si materiale- arheologie, istorie, etnografi e, vol. V, Editura Marisia, Targu-Mures, 1975. 123 ~ Momente din istoria satului PINTICU Colinda berii Obicei vechi, in apropierea sarbatorilor de Craciun, feciorii din sat umbland in sezatori, se sfatuiau si alegeau doi vatafi (cizesi) care vor angaja muzicantii pentru sarbatorile de Craciun. Se angajeaza ceterasi pe perioada de sapte zile si opt nopti. In ajunul de Craciun, seara, cei doi cizesi impreuna cu muzicantii si feciorii din sat se aduna intr-un loc dinainte stabilit. Apoi plecau cu colinda, dupa ce s-a inserat, persoanele mai importante din sat, unde colinda la usa, si care le dau sfaturi de buna purtare, sunt serviti cu bautura, cu mere, nuci si colaci, dupa care incepe colindul la fetele din sat, cele care vor juca de Craciun, in varsta de 14-15 ani si pana la varsta maritisului. Colindul se incepe de la un capat si se termina la celalalt capat al satului. Cei care au fete invita cateva neamuri la colindat, asteptand impreuna colinda feciorilor, cinstindu-se cu cate un pahar de bautura, pana cand vin fl acaii satului si cu muzicantii si incep colindul: Noi umblam la colindat Sa ducem vestea in sat. Asta seara-i sara sfanta Nici un crestin nu se culca. Lampele nu trebe stansa, Usile nu trebe inchisa Pentru Fiul cel iubit Ce-n iasara-o rasarit. O rasarit in i-asara Hristos din Maica Fecioara. Toti cu inima curata. Sa mai strigam cate-o data Vivat, Vivat, sa traiasca Toata oastea crestineasca!” 124 Preot VASILE ALEXA ~ Apoi se ureaza gazdei: Sa fi i gazda sanatoasa Sa platesti colinda noastra, De azi mandra de colinda De la noi de la vreo doi Stogul cat casa Colacul cat masa La anu’ si la multi ani! Gospodarul deschide usa si primeste cu dragoste colindatorii. Ceterasii ii canta o melodie de invartita din Pinticu si in casa gospodarului incepe jocul la care participa toti cei prezenti in casa. La terminarea jocului se inchina un pahar de tuica sau vin pentru belsug si bucurie si pentru Hristos cel nou nascut. Apoi colindatorii pleaca mai departe din casa in casa, unde sunt fete, pana dimineata. Dupa colinda, dimineata, asa obositi cum sunt, se duc toti la biserica la Sfanta Liturghie din ziua de Craciun, dupa care se duc linistiti la casele lor. Acest obicei s-a numit „Colinda berii” pentru ca in postul Craciunului, crestinii tineau post si nu consumau alcool, deci era prima seara in care se consuma bautura, dupa sase saptamani de post, iar denumirea acestui obicei nu avea nimic in comun cu bautura de azi numita bere. Nici acest obicei nu se mai pastreaza astazi, cu exceptia colindului berii care este cantat de catre cantaretul bisericesc, Pogacean Ioan, la strana, de Craciun, fi ind si printre putinii din sat care mai stiu randuiala acestor obiceiuri. 125 ~ Momente din istoria satului PINTICU Urarea din turnul bisericii Alaturi de alte obiceiuri stravechi intalnite in satul Pinticu, este si urarea care se face in noaptea de Anul Nou, in turnul bisericii. Batranii satului spuneau ca acest obicei era cunoscut si de bunicii lor care il respectau cu sfi ntenie. Aproape de miezul noptii, feciorii satului se indreptau spre biserica unde ii astepta „fatul” (ingrijitorul bisericii). Se urcau in turn iar fatul tragea clopotele un rastimp de cateva minute. Apoi se indreptau cu totii spre geamul turnului din directia rasarit si incepeau sa strige urarea de Anul Nou: „Anul Nou cu bine Cu zile senine. Sanatate si belsug. Noroc la plug, Si la toate casele Inimile vesele!” Se trageau clopotele iarasi un rastimp, dupa care se facea urarea la celelalte trei geamuri deschise ale turnului, urmand aceiasi randuiala. Dupa ce se termina urarea se trageau din nou clopotele, iar tinerii colindau din turn, colinde cunoscute de sateni. Si azi se pastreaza acest obicei, dar pe langa tineri, urarea este facuta si de oameni varstnici care mai pot urca in turnul bisericii. In ultimii ani, in noaptea de Anul Nou se savarseste si un Te-Deum la care participa multi credinciosi, multumind ca au ajuns sa paseasca in Noul An, rugandu-se totodata lui Dumnezeu sa-i aiba in grija Sa si in anul ce tocmai incepe. 126 Preot VASILE ALEXA ~ Obiceiuri de nunta La horele si sezatorile din sat tinerii se cunosteau intre ei mai bine, iar nuntile se faceau de obicei in caslegi adica in afara perioadelor de post. Parintii feciorilor de insurat trimiteau petitori la parintii fetei si daca erau bine primiti si la fata ii placea, feciorul, impreuna cu parintii lui, mergeau la parinti fetei si cadeau la invoiala cu privire la zestrea fetei sau a feciorului si se stabilea data logodnei. Logodna se facea intr-o sambata seara, cand tinerii mergeau impreuna cu parintii si rudele de parte barbateasca la preotul din sat. Numai mireasa era femeie, iar acolo se facea Protocolul bunei invoiri, dintre cei doi, in prezenta martorilor insotitori. Masa la logodna se facea la viitoarea mireasa, unde veneau si femeile rudele miresei. La liturghia din duminica urmatoare, preotul anunta casatoria dintre cei doi tineri, amintind, ca daca cineva stie vreo piedica canonica sau bisericeasca, (adica grade de rudenie nepermise de biserica sau alte impedimente) sa anunte, iar daca nu vor fi , casatoria era permisa. Se stabilea de comun acord data nuntii intre viitorii cuscri. In saptamana premergatoare nuntii, rudele duceau daruri atat la mire cat si la mireasa (pasari, faina, ulei, zahar, oua). Miercurea, femeile rude mai apropiate, adica socacitele, mergeau la casa miresei unde se facea colacul mare: „Colacul miresei”. Se facea din faina, 15-20 kg, cat o roata de car, ornamentat frumos si se cocea intr-un cuptor mare. In urmatoarele zile se facea painea pentru nunta, se taiau gainile, porcul si vitelul. Se pregatea bautura: tuica si vinul iar inainte cu o saptamana - doua, tatal mirelui si tatal miresei mergeau personal la rude si prieteni si ii invitau la nunta. Mirele isi stabilea doi chematori (vatasei) si mireasa doua chematoare. Din rudele cele mai apropiate (verisori necasatoriti), vineri dimineata, imbracati frumos de sarbatoare, chematorii 127 ~ Momente din istoria satului PINTICU mergeau din casa in casa si invitau la nunta tot satul. Cand intrau in casa spuneau „Daie Dumnezeu bine!”,gazda raspundea „Sanatate buna!”, chematorii intrebau „Ce a dat Dumnezeu, ai dumneavoastra sunt sanatosi? ”gazda raspundea: „Sanatosi, dar ai dumnitale?” chematorul spunea: „Si-ai nostri, cum a binevoit Dumnezeu”. Apoi unul dintre ei spunea „Este cuvant de la Dumnezeu si de la varul s-au verisoara si de la parintii dumnisale sa binevoiti Dumneavoastra sa veniti la un pahar de bautura, la un scaun de odihna de Duminica dimineata. Sanatate buna!” Gazda ura mirilor noroc si promitea ca va merge la nunta. Sambata dimineata la mire, cei doi chematori aduceau din padure barbanoc si impreuna cu chematoarele potriveau steagul pentru nunta. Chematorii faceau un lemn incrustat pentru steag, care devenea furca de tors a miresei. Steagul se facea din doua basmale - una alba, alta rosie, iar pe basmaua alba se puneau panglici colorate din struturile miresei, pe care le-a purtat cand a fost,,fata in cozi”. Cununa de barbanoc impreuna cu clopoteii, erau legati pe furca. In dupa-amiaza zilei de sambata, mirele cu cei doi chematori si mireasa cu cele doua chematoare, mergeau pe ulitele satului, impreuna cu muzicantii angajati, strigand la fi ecare casa si chemand la jocul steagului, care incepea de sambata seara si tinea pana duminica dimineata. Duminica dimineata rudele mirelui invitate la nunta mergeau la casa mirelui, si ai miresei la casa miresei si se pregateau de mersul la cununia religioasa. Dupa al doilea tras de clopote, porneau spre biserica si se intalneau de obicei in poarta bisericii. Dupa terminarea Sfi ntei Liturghii, intrau in biserica impreuna cu nasii si tot alaiul de nunta. Dupa ofi cierea casatoriei religioase, la iesirea din biserica, tinerii casatoriti mergeau impreuna cu neamurile mirelui si tineretul la casa mirelui, iar invitatii miresei mergeau acasa la mireasa, unde pregateau carul cu haine (zestrea miresei). 128 Preot VASILE ALEXA ~ Alaiul de nunta cu tinerii casatoriti ajunsi la casa mirelui invitau dupa masa tineretul satului, care duceau fi ecare cate un colac de grau ca cinste mirilor. Mirele nu avea voie sa joace in ziua nuntii, el stand de obicei langa ceterasi, avand grija ca toate sa decurga cat mai placut pentru invitati. Daca mirele este din alt sat, atunci, impreuna cu alaiul, cand se merge duminica dupa mireasa, apar si doi colacari calari care trebuie sa rastoarne cofa cu apa de pe un scaun, ei fi ind calare pe cal, iar in alte cazuri mirele trebuia sa traga cu pusca intr-o tinta fi xa. Cel ce nu nimerea se facea de ras in fata tuturor nuntasilor prezenti. Ritualul era mult mai bogat, insa aici nu ne-am propus sa intram in detalii, urmand ca intr-o lucrare viitoare sa facem acest lucru. 129 ~ Momente din istoria satului PINTICU

CAPITOLUL XIII COMEMORAREA EROILOR MARTIRI DIN SATUL PINTICU Pinticanii au avut si au si in prezent, un mare respect pentru inaintasii lor care si-au jertfi t viata pentru idealurile de libertate si presperitate ale poporului roman. Si in prezent, ca si in trecut, dealtfel, s-a acordat o cinste deosebita pentru inaintasi. In anul 2001, a luat fi inta un grup de initiativa, care a incercat si a reusit sa ridice in Pinticu un grandios ansamblu monumentar, inchinat inaintasilor martiri, care si-au dat viata pe toate campurile de lupta, din toate timpurile. Data de 7 octombrie 2001 va ramane adanc intiparita in inimile tuturor, prin faptul ca la acea data a fost incununata stradania pinticanilor de a lasa urmasilor un monument menit sa readuca aminte despre faptele de vitejie si jertfelnicie ale inaintasilor. Prea Sfi ntitul Episcop Vasile Somesanul a mangaiat si luminat inimile si sufl etele celor din Pinticu, prin slujba de sfi ntire a acestui monument, in prezenta a foarte multe personalitati publice. Prin grija, stradania si, mai ales, munca preotului paroh din acea vreme, Parintele Rad Simion, a profesorului universitar doctor Petru Iacob Pantea, fi u al satului, profesor Pompeiu Arcalean, profesor Filip Priscornita, profesor Viorel Priscornita, invatatorul Horatiu Sincai, profesor inginer Victor Ivan, prim corator Bratan Gavril, corator Alexandru Pantea, Crinu Pantea, Sandu Simionca si multi altii, s-a putut edifi ca acest maret monument. 130 Preot VASILE ALEXA ~

. acestia sunt eroii pinticani . 1848-1849 CONSTANTIN ROMANU-VIVU PREOT STEFAN MOLDOVAN 1914-1918 PANTEA IACOB LUCA PANTELIMON BEREAN IGNAT LUP SIMION BRATAN NICOLAE NETAN TODERICA HARJA DEMIAN POP IOAN HARSIA TEODOR PRISCORNITA ILIE LUCA IOAN F. SIMIONCA TOADER LEUCA IOAN TANASE IOAN LUP PETRU 1941-1945 BRATAN ANDREI LEUCA GHEORGHE CHIBULCUTEAN SIMION MAIEREAN PETRU COCOLAS TRAIAN MOLDOVAN VALER COCOLAS SIMION NETAN TEODOR DANCIU TEODOR ONIGA ARSINTE DANCIU ANDREI PINTEA ANDREI DEDEIAN IACOB POP IOAN DEMETER VALENTIN PRISCORNITA PETRU FURDU IOAN RUSU VASILICA GORDON MANOILA TANASE SIMION HIRJA TEODOR TANASE IOAN LUCA IOAN TANASE PETRU GLORIE ETERNA!

CAPITOLUL XIV COMPONENTA PERSONALULUI BISERICESC IN PERIOADA 2002-2009 Preot Vasile Alexa • Toma Ioan fat • Harja Teodor • – cantaret (decedat) Pogacean Ioan • – cantaret Horga Viorel • – cantaret Luca Vasile • – cantaret si a Consiliului Parohial ( in ordine alfabetica) Bratan Gavril – prim corator (decedat in anul • 2008) Campean Nicolae – prim corator ( din anul • 2008) Bejan Ioan • Bratan Petru • Bratan Petruca (S.U.A.) • Cocolas Traian • Cosma Traian • Cozma Mihai • Deutsch Martin • Leuca Ioan • Leuca Petru • Luca Aurel • Netan Teodor ( decedat) • Pantea Alexandru ( decedat) • Pantea Andrei • Pop Marius • Toma Leon •