Administratie | Alimentatie | Arta cultura | Asistenta sociala | Astronomie |
Biologie | Chimie | Comunicare | Constructii | Cosmetica |
Desen | Diverse | Drept | Economie | Engleza |
Filozofie | Fizica | Franceza | Geografie | Germana |
Informatica | Istorie | Latina | Management | Marketing |
Matematica | Mecanica | Medicina | Pedagogie | Psihologie |
Romana | Stiinte politice | Transporturi | Turism |
CONUL LEONIDA FATA CU REACTIUNEA farsa intr-un act (1880)
PERSOANELE CONUL LEONIDA, pensionar - 60 de ani COANA EFIMITA, consoarta lui - 56 de ani SAFTA, slujnica lor In Bucuresti, la Leonida
(O odaie modesta de mahala. In fund, la dreapta, o usa; la stanga o fereastra. De-o parte si de alta a scenii cate un pat de culcare. In mijlocul odaii o masa imprejurul careia sunt asezate scaune de paie. Pe masa, o lampa cu gaz; pe globul lampii un abat-jour cusut pe canava. In planul intai, la stanga, o soba cu usa deschisa si cu cativa taciuni palpaind. - Leonida e in halat, in papuci si cu scufia de noapte; Efimita in camizol, fusta de flanela rosie si legata la cap cu tulpan alb. Amandoi de vorba la masa.)
SCENA I
LEONIDA
Asa, cum iti spusei, ma scol intr-o dimineaza, si, stii obiceiul meu, pui mana intai si-ntai pe 'Aurora Democratica', sa vaz cum mai merge tara. O deschiz si ce citesc? Uite, tiu minte ca acuma: '11/23 Faurar a cazut tirania! Vivat Republica!'
EFIMITA
Auzi colo!
LEONIDA
Raposata dumneaei - nevasta-mea a d-intai - nu se sculase inca. Sar jos din pat si-i strig: 'Scoala, cocoana, si te bucura, ca esti si dumneata muma din popor; scoala, c-a venit libertatea la putere!'
EFIMITA
(afirmativ)
Ei!
LEONIDA
Cand aude de libertate, sale si dumneei raposata din pat ca era republicana! Zic: gateste-te degrab', Mitule, si hai si noi pe la revulutie. Ne imbracam, domnule, frumos, si o luam repede pe jos pan' la teatru (Cu gravitate:) Ei, cand am vazut stii ca eu nu intru la idee cu una cu doua
EFIMITA
Ti-ai gasit! dumneata nu esti d-aia. Ehei! Ca dumneata, bobocule, mai rar cineva.
LEONIDA
Ori sa zici nu stiu ce si nu stiu cum, ca adicatele 'acu, unde esti tu republican, tii parte natiunii'
EFIMITA
As!
LEONIDA
Dar, cand am vazut, am zis si eu: sa te fereasca Dumnezeu de furia poporului! Ce sa vezi, domnule? Steaguri, muzici, chiote, tambalau, lucru mare, si lume, lume, de-ti venea ameteala nu altceva.
EFIMITA
Bine ca n-am fost in Bucuresti pe vremea aia! Cum sunt eu nevricoasa, Doamne fereste! Pateam alte alea
LEONIDA
Ba nu zi asta; puteai trage un ce profit. (Schimband tonul:) Ei, cat gandesti c-a tinut toiul revulutiei?
EFIMITA
Pana seara.
LEONIDA
(zambind de
asa naivitate, apoi cu seriozitate)
Trei saptamani de zile, domnule.
EFIMITA
(minunandu-se)
Nu ma-nnebuni, soro!
LEONIDA
Ce te gandesti dumneata, ca a fost asa un bagadel lucru? Fa-ti idee: daca chiar Galibardi, de-acolo, de unde este el, a scris atunci o scrisoare catra natiunea romana.
EFIMITA
(cu interes)
Zau?
LEONIDA
Mai e vorba!
EFIMITA
Adica cum?
LEONIDA
Vezi dumneata, i-a placut si lui cum am adus noi lucrul cu un sul subtire ca sa dam exemplu Evropii, si s-a crezut omul dator, ca un ce de politica, pentru ca sa ne firitiseasca
EFIMITA
(curioasa)
Da' ce spunea in scrisoare?
LEONIDA
(cu
importanta)
Patru vorbe, numai patru, da' vorbe, ce-i drept! Uite, tiu minte ca acuma: 'Bravos natiune! Halal sa-ti fie! Sa traiasca Republica! Vivat Printipatele Unite!' Si jos iscalit in original 'Galibardi'.
EFIMITA
(satisfacuta)
Apoi, atunci daca-i asa, a vorbit destul de frumos omul!
LEONIDA
Hehei! Unul e Galibardi: om, o data si jumatate! (Cu mandrie si siguranta:) Ei! Gianta latina, domnule, n-ai ce-i mai zice. De ce a bagat el in racori, gandesti, pe toti imparatii si pe Papa de la Roma?
EFIMITA
(mirata)
Si pe Papa de la Roma? Auzi, soro?
LEONIDA
Ba inca ce! I-a tras un tighel, de i-a placut si lui. Ce-a zis Papa - iezuit, aminteri nu-i prost! - cand a vazut ca n-o scoate la capatai cu el? 'Ma, nene, asta nu-i gluma; cu asta, cum vaz eu, nu merge ca de cu fitecine; ia mai bine sa ma iau eu cu politica pe langa el, sa mi-l fac cumatru.' Si de colea pana colea, tura vura, c-o fi tunsa, c-o fi rasa, l-a pus pe Galibardi de i-a botezat un copil.
EFIMITA
(cu ironie)
Si-a cunoscut omul nasul!
LEONIDA
Vezi bine! Acu ia spune, cam cati oameni te bate gandul ca sa aiba Galibardi?
EFIMITA
Sumedenie!
LEONIDA
O mie, domnule, numa' o mie.
EFIMITA
Ei! Fugi ca mor! Si adica numa' cu o mie sa
LEONIDA
(intrerupand-o)
Da, da' intreaba-ma sa-ti spun ce fel de oameni sunt.
EFIMITA
Ceva tot unul si unul.
LEONIDA
Ai mai prima, domnule, alesi pe sprinceana, care mai de care, da cu pusca-n Dumnezeu; volintiri, ma rog: azi aici, maine-n Focsani, ce-am avut si ce-am pierdut!
EFIMITA
Ei! Asa da.
LEONIDA
Si toti se-nchina la el ca la Christos; de hatarul lui, sunt in stare, trei zile d-a randul, sa nu manance si sa nu bea, daca n-or avea ce.
EFIMITA
Ce spui, soro?
LEONIDA
Ce-ti spui eu, si cate si mai cate altele si mai si.
EFIMITA
Bravos!
(O mica
pauza si cascaturi de amandoua partile.)
LEONIDA
Trebuie sa fie tarziu, Mitule; ne culcam?
EFIMITA
(se
scoala si se uita la ceas)
Douaspce trecute, bobocule.
LEONIDA
(sculandu-se
si el si mergand spre patul din stanga)
Vezi dumneata cum trece vremea cu vorba
EFIMITA
(dregandu-si
patul)
Ei! Cum le spui dumneata, sa tot stai s-asculti; ca dumneata, bobocule, mai rar cineva.
LEONIDA
(la pat
si intrand sub plapuma)
Mito, ai zis matale fetii sa vie maine mai de dimineata ca sa faca focul?
EFIMITA
(stingand
lampa)
Da. (Se-nchina si se asaza in pat la dreapta.)
(Odaia ramane luminata numai de flacara taciunilor din soba.)
LEONIDA
(dupa ce
s-a invartit in pat pana sa-si faca culcusul, cu
satisfactie)
A! Aasa!
(Un moment pauza, in timp ce fiecare se asaza bine in asternutul sau.)
EFIMITA
(din
asternut)
Si zi asa cu Galibardi, 'ai?
LEONIDA
(asemenea)
Asa zau! Ei! mai da-mi inca unul ca el, si pana maine seara, - nu-mi trebuie mai mult, - sa-ti fac republica (Cu regret:) Da' nu e! Da' o sa-mi zici ca cu incetul se face otetul, ori ca mai rabda, ca n-a intrat zilele-n sac. (Cu tarie:) D-apoi bine, frate, pana cand tot rabda azi, rabda maine? Ca nu mai merge, domnule, s-a saturat poporul de tiranie, trebuie republica!
EFIMITA
Adica, zau, bobocule, de! Eu, cu mintea ca de femeie, pardon sa te-ntreb si eu un lucru: ce procopseala ar fi si cu republica?
LEONIDA
(minunat
de-asa intrebare)
Ei! Bravos! S-asta-i buna! Cum, ce procopseala? Vezi asta-i vorba: cap ei, minte ce-ti mai trebuie? Apoi, inchipuieste-ti dumneata numai un condei, stai sa-ti spui: mai intai si-ntai ca daca e republica, nu mai plateste niminea bir
EFIMITA
Zau?
LEONIDA
Zau Al doilea ca fiestecare cetatean ia cate o leafa buna pe luna, toti intr-o egalitate.
EFIMITA
Parol?
LEONIDA
Parol Par egzamplu, eu
EFIMITA
Pe langa pensie?
LEONIDA
Vezi bine; pensia e basca, o am dupa legea a veche, e dreptul meu; mai ales cand e republica, dreptul e sfant: republica este garantiunea tuturor drepturilor.
EFIMITA
(cu
toata aprobarea)
Asa da.
LEONIDA
Si al treilea, ca se face si lege de muraturi.
EFIMITA
Cum lege de muraturi?
LEONIDA
Adicatele ca nimini sa nu mai aiba drept sa-si plateasca datoriile.
EFIMITA
(crucindu-se
de mirare)
Maica Precista, Doamne! Apoi daca-i asa, de ce nu se face mai curand republica, soro?
LEONIDA
Hei! Te lasa reactionarii, domnule? Fireste, nu le vine lor la socoteaza sa nu mai plateasca niminea bir! E aproape de mintea omului: de unde ar mai manca ei lefurile cu lingura?
EFIMITA
Asa e da' (Reflectand mai adanc:) un lucru nu-nteleg eu.
LEONIDA
Ce lucru?
EFIMITA
Daca n-o mai plati niminea bir, soro, de unde or sa aiba cetatenii leafa?
LEONIDA
(in
lupta cu somnul)
Treaba statului, domnule, el ce grije are? Pentru ce-l avem pe el? E datoria lui sa-ngrijeasca sa aiba oamenii lefurile la vreme
EFIMITA
Asa
da vezi, mie nu-mi dadea-n gand. (Dupa o pauza de
reflectie:) Ce bine ar fi! Unde da Dumnezeu odata sa o
mai vedem s-asta, republica! (Leonida incepe sa
sforaie:) Dormi, soro? (Leonida sforaie-nainte.) A
adormit.
SCENA II
(Coana Efimita se asaza pe o ureche si adoarme si ea. - Unul dupa miezul noptii suna rar in vecinatate: patru batai pentru sferturi, apoi o bataie mai grava pentru ceas. In orchestra melodrama 'misterioso'. Cateva momente pauza, dupa care s-aud in departare doua-trei detunaturi de pusca si chiote surde; apoi, altele mai multe si strigate mai distincte, si inca o data.)
EFIMITA
(Se
desteapta si se ridica-n pat, privind cu nedomirire
catre use si intreband cu neastampar.)
Cine
e? (Pauza.) Cine e? (Pauza; sare din pat, alearga
repede la usa si o incearca daca e bine incuiata,
asemenea la fereastra, si se-ntoarce mai putin ingrijata
sa se aseze iar la loc, facandu-si o cruce.) Cine
stie ce-oi fi visat! (Se culca si atipeste iar;
in orchestra melodrama; pauza; o salva de detunaturi
si strigate inmultite; cocoana sare din pat cat colo.)
Cine e? (O pauza; merge tremurand la masa, cauta
p-intunerec chibriturile si aprinde lampa; foarte emotionata,
incearca inca o data usa, merge in varful degetelor la
dulapul de haine, il incuie repede, ca si cum ar fi prins pe cineva in el,
si asculta cu palpitatie ce se petrece inauntru; se
uita apoi pe sub paturi si prin toate colturile, stinge lampa,
se-nchina si se urca iar in pat.) Ce-o fi s-asta? (Deodata,
s-aud o noua salva si chiote prelungite; coana Efimita sare
jos si ramane inmarmurita in picioare ascultand; o
alta salva si strigate.) Leonido! (Zgomotul se
repeta.) Leonido! (Pauza; zgomotul se repeta cu putere;
cocoana se repede peste un scaun cu exasperare, se impiedeca si cade
peste patul lui Leonida.) Leonido!!!
SCENA III
LEONIDA
(sculandu-se
din somn spaimantat)
Ai! Ce e?
EFIMITA
Leonido! Scoal' ca-i foc, Leonido!
LEONIDA
(speriat)
Unde-i foc?
EFIMITA
Scoal' ca-i revulutie, batalie mare afara!
LEONIDA
As! Vorba sa fie! Ce te pomenesti vorbind, domnule?
EFIMITA
Batalie la poarta, soro: pistoale, pusti, tunuri, Leonido, tipete, chiote, lucru mare, de am sarit din somn!
LEONIDA
(luand-o cu
binisorul)
Mitule, nu-i nimica; stii cum este dumneata nevricoasa, unde am vorbit toata seara de politica, t-ei fi culcat si cu fata-n sus si ai visat cine stie ce.
EFIMITA
(impacientata)
Leonido, desteapta sunt eu acuma?
LEONIDA
Apoi de! Mitule, asta dumneata stii.
EFIMITA
(atinsa)
Bravos, bobocule! Nu m-asteptam ca tocmai dumneata sa te pronunti cu asa iluzii in contra mea; te credeam mai altfel imi pare rau! Cocoane Leonido, sunt desteapta; am auzit cum te-auz si m-auzi revulutie, batalie mare!
LEONIDA
Bine, Mitule, stai, nu te importa degeaba. De cand m-ai desteptat pe mine, ai mai auzit ceva?
EFIMITA
Nu.
LEONIDA
Apoi de! Cum vine treaba asta. Spune matale
EFIMITA
(cam in
nedomirire)
De, soro, stiu si eu?
LEONIDA
Apoi, vezi? Dar s-o mai luam si pe partea ailalta, sa vedem ce-ai sa mai zici. Bine, chiar revulutie sa fi fost, sa zicem; nu stii dumneata ca n-are nimini voie sa descarce focuri in oras? E ordin de la politie
EFIMITA
(aproape
rasconvinsa)
De! Bobocule, sa zic si eu cum zici, ca dupa cum le spui dumneata, una si cu una fac doua, n-are de unde sa te mai apuce omul (Stand la ganduri si iar indoindu-se:) Da' bine, soro, am auzit, am a-u-zit; cum s-auz ce nu era? Ce-am auzit daca nu era nimica?
LEONIDA
Ei! Domnule, cate d-astea n-am citit eu, n-am par in cap! Glumesti cu omul! Se-ntampla (cu tonul unei teorii sigure:) ca fiinca de ce? O sa ma-ntrebi Omul, bunioara, de par egzamplu, dintr-un nu-stiu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intra la o idee; a intrat la o idee? Fandacsia gata; ei! si dupa aia, din fandacsie cade in ipohondrie. Pe urma, fireste, si nimica misca.
EFIMITA
Comedie, soro! (Minunandu-se:) Asa o fi!
LEONIDA
Bunioara si la dumneata acuma, o ipohondrie trecatoare; nu-i nimica Hai sa ne culcam: noapte buna, Mitule.
EFIMITA
Noapte buna. (Inca nedomirita oarecum, stinge lampa si se vara in pat.)
LEONIDA
(dupa o
pauza)
Nu te mai culca cu fata-n sus, Mitule, ca iar visezi.
(Cocoana s-asaza p-o ureche; in odaie intunerec, in orchestra melodrama; o pauza, dupa care d-odata se aud in departare chiote, strigate si detunaturi.)
SCENA IV
EFIMITA
Ai auzit?
LEONIDA
Ai auzit?
(Amandoi, d-odata, se ridica infiorati. Zgomotul s-apropie.)
EFIMITA
(sarind
din pat)
E idee, Leonido?
LEONIDA
(cu
spaima)
Aprinde lampa (Sare si el din pat.)
(Zgomotul mai aproape.)
EFIMITA
(aprinzand
lampa)
E fandacsie, bobocule?
LEONIDA
(tremurand)
Nu-i lucru curat, Mitule!
(Zgomotul tot mai tare.)
EFIMITA
E ipohondrie, soro?
(Zgomotul creste mereu.)
LEONIDA
E primejdie mare, domnule! Ce sa fie?
EFIMITA
Ce sa fie? Dumneata nu vezi, ce sa fie? Revulutie, batalie mare, Leonido!
LEONIDA
Bine, frate, revulutie ca revulutie, da' nu-ti spusei ca nu-i voie de la politie sa dai focuri in oras?
(Zgomotul creste inainte.)
EFIMITA
(tremurand)
Voie, ne-voie, auzi?
LEONIDA
(asemenea)
Auz; da' nu e, nu se poate sa fie revulutie Cata vreme sunt ai nostri la putere, cine sa stea sa faca revulutie?
EFIMITA
De! Intreaba-ma sa te-ntreb (Zgomot mare.) Auzi?
LEONIDA
Unde mi-este gazeta? (nervos:) ca daca o fi sa fie revulutie, trebuie sa spuie la 'Ultime stiri'. Unde mi-e gazeta? (Merge la masa, ia gazeta, isi arunca ochii pe pagina a treia si da un tipat.) A!
EFIMITA
Ei!
LEONIDA
(pierdut)
Nu e revulutie, domnule, e reactiune; asculta: (citeste tremurand:) 'Reactiunea a prins iar la limba. Ca un strigoi in intunere, ea sta la panda ascutindu-si ghearele si asteptand momentul oportun pentru poftele ei antinationale Natiune, fii desteapta!' (cu dezolare:) Si noi dormim, domnule!
EFIMITA
(asemenea)
Cine strica, soro, daca nu mi-ai citit gazeta de cu seara!
(Zgomot tare.)
LEONIDA
(prapadit)
Si pe mine ma stiu toti reactionarii ca sunt republican, ca sunt pentru natiune.
EFIMITA
(tremurand
si incepand sa planga)
Ce-i de facut, soro?
LEONIDA
(stapanindu-se
ca sa-i faca curaj)
Nu te speria, Mitule, nu te speria
(Salve si chiote foarte apropiate.)
EFIMITA
Iute, soro, pune mana.
(Amandoi trag cearsafurile din paturi in mijlocul casii, golesc dulapul, scrinul, si fac doua legaturi mari; apoi baricadeaza usa cu paturile si cu mobilele.)
LEONIDA
(lucrand)
Mergem la gara prin dosul Cismegiului, si plecam pana-n ziua cu trenul la Ploiesti Acolo nu mai mi-e frica: sunt intre ai mei! Republicani toti, saracii!
(Zgomot si mai aproape.)
EFIMITA
(ingrozita,
oprindu-se din lucru si ascultand)
Soro! Soro! Auzi dumneata? Zavragiii vin incoace!
LEONIDA
(asemenea)
Auz (Tremura.) Si cum sunt eu deochiat, drept aicea vin, sa ne darame casa.
EFIMITA
(indoindu-se
de genunchi si inecandu-se)
Nu-mi spune, soro, ca mor!
LEONIDA
Fa iute, iute!
(Zgomotul si
mai aproape; Leonida cade-n genunchi.)
EFIMITA
Soro, mor! A intrat in ulita noastra
LEONIDA
Stinge lampa!
(Cocoana
sufla iute in lampa; zgomotul este sub ferestre. Amandoi sunt
trasniti. O pauza, zgomot si apoi cateva batai in
usa d-afara.)
EFIMITA
(soptind)
Sunt la usa.
LEONIDA
Atat mi-a fost! Nu te misca. (Bataile se repeta mai tare; zgomotul s-a cam departat.) Sa ne ascundem in dulap
EFIMITA
Sa lasam calabalacul si sa sarim pe fereastra
LEONIDA
Dar daca or fi intrat in curte?
(Bataile in usa se indesesc cu nerabdare; zgomotul se departeaza mereu.)
UN GLAS DE FEMEIE
(d-afara)
Dar asta, comedie!
EFIMITA
(cu uimire,
plecandu-se spre usa s-asculte)
'Ai?
LEONIDA
(oprind-o)
St! Nu te misca!
(Pumni tari in
usa; zgomotul si mai departe.)
GLASUL
(d-afara)
Ei! Doamne! (Strigand:) Conita!
EFIMITA
(uimita)
E slujnica, Leonido, Safta.
(Chiotele si impuscaturile d-abia se mai aud foarte departe.)
LEONIDA
St! Parca s-a mai departat zavera!
(Batai desperate in usa.)
GLASUL
(d-afara)
Deschide, cocoana, sa fac focul. (O pauza. Leonida si Efimita asculta uimiti, nestiind ce sa creaza.) Vai de mine! Nu-i buna asta! A patit boierii ceva!
EFIMITA
E Safta (Vrea sa mearga la usa.)
LEONIDA
(oprind-o)
St! Nu deschide o data cu capul!
EFIMITA
(nemaiputand
rabda si zmucindu-se)
Trebuie sa deschiz, soro, ca-ncepe dobitoaca sa tipe si-i mai rau: ne da de gol la zavragii!
(Batai din toate puterile in usa.)
LEONIDA
(comprimandu-si
inima si cu un ton de suprema resignare)
Deschide!
EFIMITA
(mergand in
varful degetelor la usa, intreaba cu gura jumatate)
Cine e?
GLASUL
(d-afara)
Eu, cocoana; am venit sa fac focul.
EFIMITA
(sta un
minut la indoiala, apoi se hotaraste si, dand in
laturi baricada, deschide, si cu glasul alterat)
Haide, intra.
(In odaie e intunerec. Coana Efimita tine piept Saftii la usa.)
SCENA V
EFIMITA
(miscata,
cu tonul misterios)
Ce-i afara, Safto?
SAFTA
(care a
intrat cu un brat de lemne)
Bine, cocoana, ce sa fie! Da' pan-acuma n-am putut inchide ochii: toata noaptea a fost masa mare la bacanul din colt; acu d-abia s-a spart cheful. Adineaori a trecut p-aici vreo cativa, se duceau acasa pe doua carari; era si Nae Ipingescu, ipistatul, beat frant; chiuia si tragea la pistoale obicei mitocanesc.
LEONIDA
(nedomirit)
Ce obicei?
SAFTA
Stii, a facut oamenii chef, c-aseara a fost lasata secului.
EFIMITA
(inseninandu-se
si prinzand limba, catra Leonida cu umor)
A fost lasata, secule!
LEONIDA
(imbarbatat)
Ei vezi? (Plin de triumful teoriei:) Tot vorba mea, domnule! Omul, bunioara, de par egzamplu, dintr-un nu-stiu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intra la o idee; a intrat la o idee? Fandacsia e gata; ei! Si dupa aia, din fandacsie cade in ipohondrie. (Catre cocoana:) Vazusi?
EFIMITA
(cu chef)
Ei! Soro! Parca ziceai ca nu e voie de la politie sa se dea cu pistoale in oras?
LEONIDA
(sigur)
Apoi bine, nu vezi dumneata ca aici a fost chiar politia in persoana
EFIMITA
Ei, bobocule, apai cum le stii dumneata toate, mai rar cineva! (Aprinde lampa.)
(Amandoi sunt foarte veseli. Safta ramane incremenita vazand rasturnarea odaii.) (Cortina)
Acest document nu se poate descarca
E posibil sa te intereseze alte documente despre:
|
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
ComentariiCaracterizari
|
Cauta document |