Caracterizarea personajului principal gelu ruscanu din drama de idei jocul ielelor camil petrescu ( drama interbelica)

CARACTERIZAREA PERSONAJULUI PRINCIPAL GELU RUSCANU DIN DRAMA DE IDEI JOCUL IELELOR Camil Petrescu ( drama interbelica)

Gelu Ruscanu este personajul principal al dramei de idei Jocul ielelor ( 1918) de Camil Petrescu, fiind realizat prin modalitatile de caracterizare specifice personajului dramatic.Se stie ca drama reprezinta o specie a genului dramatic, avand un continut grav si un conflict puternic, in desfasurarea caruia se contureaza personalitatea complexa a protagonistului. Prezent in toate momentele subiectului, directorul gazetei Dreptatea sociala,Gelu Ruscanu, este portretizat in mod direct , de catre tovarasii sai, sau de catre autor, in didascalii, dar si indirect, prin ceea ce spune si face, cat si prin tehnica moderna a oglinzilor paralele, sau a relativizarii perspectivelor. Reprezentand tipul intelectualului, aici in ipostaza de jurnalist, cu o viziune superioara asupra actului de justitie sociala, eroul acestei drame de idei traieste un conflict interior puternic, fiind caracterizat mai ales prin descrierea psihologica decat prin fapte. Actiunea dramelor moderne este redusa, iar confruntarile se petrec in planul subiectivitatii. Drama de constiinta a personajului provine din conflictul existent intre conceptia sa despre dreptate ( Utopia) si ordinea sociala contrarie ( Realia). Colegul sau de redactie, Penciulescu, defineste natura etica si filozofica a conflictului interior, sub forma unei meditatii, avand totodata rolul unei caracterizari directe : « Cine a vazut ideile devine neom,ce vrei ?A mai fost un grec, unul Platon, care pretindea ca a vazut ideile pure .  » Actiunea dramei are loc in redactia ziarului condus de Gelu Ruscanu, in perioada anterioara izbucnirii primei conflagratii mondiale. Subiectul dramei prezinta campania de presa dusa de acesta impotriva ministrului de justitie, Serban Saru-Sinesti, caruia ii cere sa demisioneze , amenintandu-l cu publicarea documentului incriminatoriu : este vorba despre scrisoarea de dragoste primita de la Maria Sinesti ( sotia ministrului) , in care aceasta dezvaluie faptul ca ministrul era, in realitate, asasinul batranei Manitti, careia i-a luat banii. Spirit lucid, nonconformist si revoltat, directorul publicatiei este hotarat sa dezvaluie aceasta nedreptate, in ciuda presiunilor care se fac asupra lui. Avand rolul unei caracterizari indirecte, toate aceste evenimente completeaza portretul moral al unui ziarist, bun profesionist, curajos, consecvent cu sine si cu ceilalti. Aceste trasaturi sunt evidentiate si prin atitudinea ferma, inflexibila , atunci cand i se cere sa renunte la intentia, sa de catre matusa Irena, de catre Maria,fostea iubita, si mai ales de ministrul Sinesti. Dezamagirile tanarului jurnalist dezvaluie alte dimensiuni ale personalitatii sale : orgoliul,vulnerabilitatea, sensibilitatea. El concepe iubirea la modul absolut, insa va fi dezamagit. «  O iubire care nu este eterna nu este nimic ». A doua deceptie echivaleaza cu distrugerea suportului moral pe care il reprezenta memoria tatalui sau, despre care afla acum adevarul (juca la carti, delapidase o suma, iubea o femeie vulgara, se sinucisese).Din acest moment,destinul fiului se va identifica cu cel al tatalui, optand pentru un sfarsit tragic,prin siucid,negasind o alta solutie pentru dilema sa etica. Potretul personajului este completat si prin caractrerizarea directa a unui alt coleg, Praida, care spune : « Era prea inteligent ca sa accepte lumea asa cum este, dar nu destul de inteligent pentru ceea ce voia el ». Prin Gelu Ruscanu autorul impune un nou tip de personaj in dramaturgia romana : intelectualul profund, cu vocatia reflectiei filozofice,remarcabil prin verticalitatea morala, interesat in acelasi timp de realitatea socio-politica a lumii in care traieste. Portretul fizic este conturat in mod direct in didascalii, inca de la intrarea in scena : «  Gelu e un barbat ca de 27-28 de ani,de o frumusete mai curand feminina, cu un soi de melancolie in privire, chiar cand face acte de energie ». Detaliile vestimentare sugereaza distinctie, bun gust,discretie si rafinament : «  Destul de elegant imbracat, desi fara preocupari anume ».Utilizata in caracterizarea indirecta, tehnica reflectarii multiple ( pluriperspectivismul) subliniaza modurile diferite in care eroul este perceput de celelalte personaje ale dramei. Pentru prietenii sai Praida si Penciulescu acesta este omul care vede idei, pentru Maria Sinesti, Gelu Ruscanu este tipul omului superior , inteligent, admirabil, demn de a fi iubit : «  . intre inima ta si inima mea simt mereu , mereu, lama rece a mintii tale ». Pentru ministrul impostor, tanarul director al ziarului cu titlu sugestiv, Dreptatea sociala,este un idealist insetat de absolut, care confunda iluziile ( fumurile dumitale) cu realitatea, cele doua personaje masculine fiind prezentate intr-o relatie antinomica. Autocaracterizarea evidentiaza sinceritatea, autenticitatea si dorinta de a se confesa a eroului: «  Am putut gresi,dar masca nu am purtat niciodata », cat si capacitatea de a se exprima aforistic, semn al celor care cred in principii : «  Cata luciditate, atata existenta si deci atata drama. » In opinia mea, Gelu Rusacnu reprezinta un model pentru presa romaneasca actuala, avand in vedere dorinta lui de a face cunoscut adevarul, dar consider gestul sau final si fatal o falsa solutie, o autocondamnare.