El te leaga pe veci de singura dragoste adevarata 'incat sa n-o mai poti uita viata ta intreaga'. Dragostea capata un caracter magic, fiind personificata in blestem. Ea este o boala incurabila de care nu poti scapa pana la moarte. Iubirea ne face sa privim atenti persoana dorita astfel orice semn insignifiant pentru altii ne poate capta atentia si ne poate face fericiti('De-un semn din treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga').
Dragostea are nevoie de intimitate. Aceasta este ceruta de catre inima('Cum inima ta cere), care este personificata, atribuindu-I-se rolul intregii noastre fiinte. Omul nu mai este om, el ajunge sa fie format numai din imina.
Strofa a patra neaga intimitatea creandu-se astfle o antiteza intimitatea-universalitate"dispar si ceruri si pamant', indragostitii devenind centrul universului, si fiind cunoscuti de toata lumea. In inima universului, in loc deschis iubitii isi creaza intimitatea lor spirituala('Totul atarna de-un cuvant soptiti pe jumatate'-epitet).
Obsesia sentimentului de iubire este vazuta ca un lucru de care nu poti scapa, in afara de momentul cand esti cu persoana iubita.