Valori in Asistanta Sociala si Sociologie. Semnificatia conceptelor.

Valori in Asistanta Sociala si Sociologie. Semnificatia conceptelor.

1. Delimitari conceptuale ale termenilor de valori, etica, morala, moralitate, deontologie etc.
2. Valori in Asistenta Sociala si Sociologie.

Valorile sunt acele lucruri pe care le consideram importante. Ele includ scopuri, idealuri, comportamente, calitati. Deciziile pe care le luam si comportamentul nostru reflecta sistemul nostru de valori. Aceste valori sunt dobandite pe parcursul vietii si ne ajuta sa identificam ceea ce este corect si ceea ce trebuie facut intr-o anumita situatie. Valorile noastre sunt strans legate de convingerile etice, unii chiar afirmand ca sistemul personal de valori reprezinta propriul cod etic.

In centrul activitatii de Asistenta Sociala este OMUL, ca valoare suprema a Asistentei Sociale.

Definitia valorilor

1. Webster defineste valoarea ca fiind "aceea calitate care determina ceva anume sa devina mai mult sau mai putin dorit sau util".

2. Valorile reprezinta preferinte durabile pentru anumite scopuri (ceea ce ar trebui sa urmareasca cineva) si pentru anumite mijloace (cum ar trebui sa se realizeze respectivele scopuri).

3. Valorile pot fi de asemenea definite ca standarde si modele de decizie care conduc persoanele si grupurile la obtinerea satisfactiei, a implinirii, la gasirea unui sens.

4. Valorile sunt acele lucruri pe care le pretuim, despre care avem o parere buna sau pe care le preferam. Ele reprezinta conceptii sau atitudini despre ceva anume, actiuni sau comportamente preferate.

Valorile sunt convingeri despre oameni, despre viata, despre scopurile oamenilor in societate si despre mijloacele de atingere a acestor teluri. Valorile sunt idei selectionate despre modul in care este sau ar trebui sa fie societatea, idei acceptate de un grup de indivizi sau de societatea in ansamblu.

Valorile sunt concepute ca obiceiuri, conduite si principii considerate dezirabile de catre societate (o cultura), un grup de oameni sau de individ. Ele pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii:

a. dupa gradul de complexitate putem vorbi de valori mai generale, cu pretentia de valori universal-valabile si de valori restranse la un grup de indivizi;

b. dupa operationalitatea lor, unele valori incita la actiune (sunt valori operationale "speram, lucram, traim");

c. valorile profesionale care delimiteaza o profesiune de alta. Valoarea unei profesiuni nu se limiteaza doar la sensul de ocupatie ci implica niste valori care definesc profesiune respectiva.

Referitor la sistemul de valori umane asistentul social ca profesionist considera ca:

- oamenii trebuie sa aiba acces la resursele esentiale de care au nevoie si sa aiba posibilitati reale (materiale) pentru a-si realiza potentialitatile lor;

- fiecare persoana e unica si reprezinta o valoare in sine, omul este o valoare unica.

- oamenii au dreptul la libertate, atit timp cit acest drept este valabil atata timp cat nu incalca/afecteaza libertatea altora.

- realizarea acestor valori este responsabilitatea comuna a membrilor societatii atat  indivizii cat si a societatii insasi, ca ansamblu.

Radacina etimologica a notiunii de etica se afla in limba greaca: ethos (morav, obicei, caracter), iar cea a notiunii de morala se afla in limba latina, mores.

Etica reprezinta o disciplina filozofica ce studiaza problemele practice si teoretice ale moralei. (Dictionar de filosofie, 1978).

Morala reprezinta un ansamblu de norme de reglementare a comportamentului, fondate pe valorile de bine - rau, moral - imoral, cinste, corectitudine, responsabilitate, sinceritate, larg raspandite in cadrul unei colectivitati, caracterizate printr-un grad ridicat de interiorizare si impuse atat de propria constiinta (constiinta morala), cat si de presiunea atitudinilor celorlalti (opinie publica). In sfera moralei sunt cuprinse constiinta morala (convingeri, conceptii, valori, idealuri morale), norme sau principii morale si relatii morale, acestea din urma fiind convertite in fapte si actiuni eficiente social.

Moralitatea se refera la gradul in care normele morale sunt respectate de catre o persoana, grup, colectivitate.

Moravurile reprezinta un concept cu o tenta mai generala, el referindu-se la morala ca ansamblu de norme si valori recunoscute si impuse de catre societate, la moralitate, ca grad de respectare a acestor norme in cadrul unei colectivitati (Zamfir, Vlasceanu, 1998).

Deontologia (gr. deon, deontos "datorie", "ceea ce se cade", "ceea ce este necesar" si logos "stiinta") reprezinta un cod al moralei profesionale, al principiilor si normelor morale specifice pe care le implica exercitarea unei anumite profesii. Acesta poate fi un cod scris sau transmis prin traditie, pe cale orala si acceptat tacit de catre toti practicienii unei profesii. Un astfel de cod este, pentru medici, de exemplu, "juramantul hipocratic" (Dictionar de filosofie, 1978).

Deontologia (in sens restrans) reprezinta ansamblul regulilor dupa care se ghideaza o organizatie, institutie, profesie sau o parte a acesteia, prin intermediul organizatiilor profesionale care devin instanta de elaborare, aplicare si supraveghere a aplicarii acestor reguli[1]

Codul deontologic poate fi considerat o codificare a obligatiilor speciale care rezulta din aderarea deliberata la o anumita profesie, cum ar fi asistenta sociala. (Codul etic reprezinta un set de reguli care reflecta principii generale de conduita profesionala. Roth-Szamoskozi, 2003).

Deontologia se refera la imperativele morale ale unei profesii, la valorile acesteia, insa membrii unei profesii nu se supun doar Codului Deontologic specific profesiei lor, ci trebuie sa respecte, de asemenea, jurisdictia civila si penala.

Codul etic al profesiei este atit formal, cit si informal. Cel formal este codul scris (de ex. juramintul lui Hypocrate in medicina), cel informal este nescris, bazat pe obiceiuri si norme, dar care uneori are putere mai mare decit cel formal.

Functiile Codului Deontologic:

1. functia de a "ghida" practicienii unei anumite profesii in momentul in care acestia se confrunta cu dileme practice care implica o problema etica.
2. functia de a asigura clientii, dar si potentialii clienti impotriva incompetentei si a neprofesionistilor.
3. functia de a reglementa comportamentul practicienilor, precum si relatiile acestora cu clientii, colegii si practicienii din alte profesii, cu ceilalti angajati ai institutiei in care lcreaza si cu intreaga comunitate.
4. functia de a asigura supervizare si consultanta practicienilor, cu scopul de a evalua activitatea acestora.

Valorile in asistenta sociala

Sistemul de valori al profesiei de asistenta sociala apropie aceaste profesii, dar o si deosebeste de alte profesiuni din domeniul stiintelor sociale. Asistenta sociala aduce in atentia societatii ideile eticii sociale, ale solidaritatii, ajutorului, grijii fata de altii, includerii si acceptarii altora.

Una din valorile importante se refera la libertatea alegerii individuale intre valorile sociale. Astfel se constituie valorile personale, configurate in corespundere cu valorile grupurilor si comunitatilor din care face parte individul. Valorile sunt implicate in orice decizie care presupune judecati etice. De aceea, este important sa fim constienti de sistemul nostru de valori si de motivele pentru care le am interiorizat pe acestea, dar si de modul in care valorile noastre interelationeaza cu valorile celorlalti, putand sa apara urmatoarele situatii:

• Valorile noastre vs. valorile clientului

Lucrurile pe care noi le consideram importante nu sunt in mod obligatoriu si cele pe care persoana asistata le considera importante.

• Valorile noastre ca model

Valorile noastre pot influenta persoana asistata si, de cele mai multe ori, profesionistul reprezinta un model pentru aceasta. Impactul pe care valorile noastre il pot avea asupra clientului este determinat de pozitia noastra fata de client. In aceasta situatie este foarte important sa ne cunoastem valorile si cum sa ajutam persoana asistata sa-si inteleaga propriile valori si modul in care acestea influenteaza deciziile luate.

• Valorile noastre vs. valorile institutiei/societatii/profesionale

Sistemul personal de valori poate intra in conflict direct cu cel al institutiei in care ne desfasuram activitatea, cu normele societatii sau cu codul etic profesional. Toti actionam in conformitate cu codul nostru etic care, de obicei, este ceea ce consideram legal, etic sau correct din punct de vedere moral.

Fiecare specialist este responsabil pentru deciziile sale si de aceea este important sa iti cunosti sistemul de valori si modul in care acestea interrelationeaza cu ale altora.

Alegerea unei cariere profesionale ca cea in asistenta sociala si sociologie  cere o profunda explorare a valorilor individuale si compararea lor cu valorile profesiei. Valorile individuale difera adesea de problemele concrete ale vietii sociale ca, de exemplu, sinuciderea, avortul, pedeapsa cu moartea, homosexualitatea si altele.

Majoritatea practicienilor din domeniul asistentei sociale subscrie la urmatoarele valori fundamentale, cu importanta cardinala pentru profesie (Codul deontologic, Asociatia Nationala Americana a Asistentilor Sociali, 1996.)

1. Afirmarea individualitatii proprii.

Oamenii au dreptul la libertate, la alegerea propriilor lor valori si modalitati de viata, atata timp cat acestea nu afecteaza libertatea altora.

2. Lupta impotriva tiparelor si a cliseelor in a-i percepe pe ceilalti. Lupta impotriva prejudecatilor. (personae dependente de drog, personae cu disabilitati)

3. Dreptul persoanelor de a avea acces la resursele necesare.

Oamenii au dreptul la resursele necesare sustinerii vietii si dezvoltarii lor si la posibilitati de a-si realiza si de a-si exprima potentialul.

4. Respectul demnitatii si increderea in valoarea fiintei umane.

Fiecare persoana este o valoare in sine si este unica. Procesul de asistenta sociala va trebui sa conduca la valorizarea personalitatii umane, la cresterea demnitatii ei si la cresterea demnitatii fiecarei persoane asistate.

5. Increderea in  capacitatea de rezolvare a problemelor persoanelor asistate. Increderea in capacitatea de invatare si dezvoltare a acestora.

6. Pastrarea confidentialitatii informatiilor primite de la persoanele asistate si in legatura cu acestia.

Problema confidentialitatii este una dintre cele mai importante in sociologie si asistenta sociala. Confidentialitatea este esentiala pentru asigurarea unui climat de incredere, dar si pentru respectarea drepturilor persoanei asistate. Regula generala este ca nici o informatie nu poate fi impartasita fara acordul persoanei asistate. Dar, se poate face o diferentiere intre confidentialitate absoluta - caz in care nici o informatie nu poate fi impartasita altora, indiferent de circumstante - si confidentialitate relativa - caz in care se specifica situatiile in care este responsabilitatea noastra etica si profesionala de a transmite altora informatiile obtinute. Anumite situatii pot garanta confidentialitate absoluta. In afara de nevoile persoanei asistate, rolul nostru este dictat si de regulile institutiei in care lucram, ca si de prevederile legale.

Radulescu afirma ca in domeniul social nu exista un set universal acceptat de valori, dar exista un nucleu de baza ce cuprinde patru valori:

1. respectul fata de persoana asisteta;

2. promovarea bunastarii individuale si colective;

3. egalitatea de sanse;

4. justitia sociala.

1. Respectul fata de persoana asistata nu este inclus aici ca o valoare specifica deoarece multi autori il considera o preconditie a celorlalte valori mentionate.

Autodeterminarea are in practica un dublu sens:

1. un sens negativ inteles ca libertate si suport acordat unei persoane pentru a face propriile alegeri;

un sens pozitiv inteles ca asigurarea conditiilor care sa faciliteze intelegerea deciziilor luate si dezvoltarea personala.

Autodeterminarea este intalnita in practica asistentei sociale ca:

• incurajarea persoanei asistate pentru a participa la definirea problemei, stabilirea prioritatilor si alternativelor de interventie, precum si pentru a decide utilizarea resurselor personale;
• suportul oferit persoanei asistate pentru dezvoltarea abilitatilor si a increderii in sine.

Asistentul social sprijina persoanele asistate in eforturile lor de a-si identifica si clarifica scopurile, in vederea alegerii celei mai bune optiuni.

2. Promovarea bunastarii individuale si comunitare este interpretabila, depinzand de viziunea asistentului social asupra conceptului de bunastare umana, dar de intelegerea bunastarii de catre persoana asistata si de intelegerea culturala a nevoii.

In standardele etice internationale ale asistentilor sociali (Federatia Internationala a Asistentilor Sociali) este mentionata datoria asistentului social de a actiona in interesul persoanei asistate si anume:

pe de-o parte, dezvoltarea unui punct de vedere al asistentului social asupra a ceea ce reprezinta interesul persoanei asistate in acord cu teoria asistentei sociale,

iar pe de alta parte, asistentul social trebuie sa aiba in vedere interesul altor persoane din vecinatatea persoane asistate precum si interesul public.

3. Egalitatea implica stabilirea unor criterii de egalitate a persoanelor aflate in dificultate si "eliminarea dezavantajelor" acestora in accesul la servicii. Acesta valoare poate fi inteleasa in trei moduri:

1. tratament egal: eliminarea dezavantajelor in accesul la resurse si servicii,

incluzand asistarea oricarei persoane fara prejudecati si favoruri;

2. oportunitati egale: eliminarea dezavantajelor persoanei asistate in competitie cu ceilalti;

egalitatea rezultatelor: promovarea bunastarii pentru toate persoanele aflate in dificultate.

4. Conceptul de justitie sociala vizeaza distribuirea bunurilor in acord cu:

1. nevoile individuale.

2. drepturile personale stabilite prin lege;

3. criteriile si regulile generale stabilite de catre fiecare serviciu social;

Conceptul de justitie sociala este fundamentat pe doua reguli de baza:

1) egalitatea in evaluarea nevoilor si a resurselor;

2) acordarea ajutorului in functie de nevoi.

Acest concept este unul dintre cele mai importante, punctand responsabilitatea asistentului social in distributia resurselor publice in acord cu drepturile si nevoile individuale.

Asistentii sociali se asigura de egalitatea sanselor privind accesul persoanelor asistate la informatii, servicii, resurse si participarea acestora la procesul de luare a deciziilor. Ei contesta si combat diferitele forme ale injustitiei sociala precum: saracia, somajul, discriminarea, excluderea si alte asemenea forme.

In practica asistentului social sunt implicate (Morales & Sheafor, 1980):

• Valorile persoanelor asistate;
• Valorile sociale;
• Valorile in asistenta sociala;
• Valorile personale ale asistentului social.

Asociatia Nationala a Asistentilor Sociali  din SUA evidentiaza faptul ca Asistentii Sociali, ca si grup social profesional, si-au definit unele din valorile general valabile, dupa cum urmeaza:

1. Angajamentul fata de importanta primara a individului in societate;

2. Respectul pentru confidentialitatea relatiei cu asistatii;

3. Angajamentul fata de schimbarile necesare pentru satisfacerea nevoilor sociale depistate;

4. Dorinta, staruinta de a se separa sentimentele si nevoile personale de relatiile personale;

5. Disponibilitatea de a transmite mai departe cunostintele si deprinderile acumulate;

6. Respectul si aprecierea pentru diferentele existente intre indivizi si grupuri;

7. Angajamentul pentru dezvoltarea capacitatii asistatilor de a se ajuta singur;

8. Dorinta de a continua eforturile depuse pentru asistati, in ciuda frustrarilor aparute;

9. Angajamentul fata de dreptatea sociala si bunastarea economica, fizica si mentala a tuturor membrilor societatii;

10. Angajamentul fata de un alt standard de conduita personala si profesionala.

Valori in asistenta sociala

1. Furnizarea de servicii in beneficiul persoanelor asistate

Scopul principal al activitatii asistentului social este acela de a asista persoanele aflate in dificultate, implicandu-se in identificarea, intelegerea, evaluarea corecta si solutionarea problemelor sociale.

2. Justitia sociala

Asistentii sociali promoveaza principiile justitiei sociale.

3. Demnitatea si unicitatea persoanei

Asistentii sociali respecta si promoveaza demnitatea individului, unicitatea si valoarea fiecarei persoane.

4. Autodeterminarea

Asistentul social respecta si promoveaza dreptul persoanelor asistate la autodeterminare

5. Relatiile interumane

Asistentii sociali recunosc importanta fundamentala a relatiilor interumane si le

promoveaza in practica profesionala.

6. Integritatea

Asistentii sociali actioneaza cu onestitate si responsabilitate in concordanta cu misiunea profesiei si normele etice profesionale.

7. Competenta

Asistentii sociali trebuie sa isi desfasoare activitatea numai in aria de competenta profesionala determinata de licenta, expertiza si experienta profesionala.

TEMA 2. Probleme si dileme etice

1. Identificarea problemelor etice.
2. Etapele in luarea unei decizii etice.

Asistentii sociali sunt confruntati zilnic cu nevoia de a lua decizii morale. Uneori au posibilitatea sa discute deciziile pe care le iau cu colegii sau/si cu supervizorii lor. In majoritatea cazurilor, insa, ei au de luat singuri decizii.

Problemele etice au luat o amploare mai mare pe masura ce creste publicitatea cazurilor sociale, ca si datorita accentuarii interesului statului in problemele sociale si, in general, ca urmare a cresterii interesului public pentru bunastarea si calitatea vietii individului.

Ramane de retinut avertizarea lui Thomas d'Aquino care spunea ca in chestiuni de etica "nu putem discuta ceea ce ar trebui sa facem, fara sa stim ce anume am putea face".

Pentru ca asistentii sociali sa se pregateasca pentru sarcina dificila a rezolvarii dilemelor morale prin luarea unor decizii responsabile, ei trebuie sa stie sa recunoasca acele aspecte ale practicii asistentei sociale care pun in balanta diferite valori morale, sa isi clarifice propriile valori personale, pe care sa le raporteze la valorile profesiei

Problemele etice apar atunci cand asistentul social vede o situatie ca implicand decizii morale dificile. Dilema etica apare atunci cand asistentul social se confrunta cu o situatie in care trebuie sa decida in cazul unei alternative conflictuale, cum ar fi conflictul intre valorile personale/ valorile profesionale, valorile personale/ valorile persoanei asistate, valorile personale/ valorile institutiei in care lucreaza etc. Dupa identificarea si definirea dilemei etice, asistentul social va trebui sa decida care din valorile implicate vor fi luate in considerare cu prioritate.

Exemple de situatii care pot conduce la dileme morale: (din Roth-Szamoskozi, 2003)

- Un tanar dintr-un centru pentru minori delincventi va spune ca are incredere in dvs., crede ca numai dvs. il intelegeti si va dezvaluie planul lui de a evada.

- O femeie va spune ca a ramas insarcinata, doreste sa avorteze si va solicita ajutorul.

- Aflati despre unul din adolescentii dintr-un centru de plasament ca practica relatii homosexuale si ii agreseaza pe baietii mai mici.

Unii pot considera aceste cazuri ca fiind clare, lipsite de vreo dilema morala, altii, dimpotriva, identifica principii si valori morale diferite si considera ca rezolvarea unor astfel de situatii implica o deliberare morala dificila. Pentru a ne clarifica in legatura cu solutiile unor astfel de cazuri si ale altora conform cerintelor asistentei sociale, avem nevoie de cunoasterea modului in care profesia stabileste prioritatile ei valorice.

Pentru a lua o hotarare etica, trebuie sa clarificam ce parti implicate vor fi influentate de decizia noastra si pe care dintre ele ne simtim mai obligati sa le sustinem. Cand vom analiza o dilema etica, vom investiga cinci categorii de responsabilitati:

1. responsabilitati fata de societate;

2. responsabilitati fata de profesie;

3. responsabilitati fata de persoanele asistate;

4. responsabilitati fata de noi insine ca profesionisti;

5. responsabilitati fata de colegi;

Teme majore de confruntare etica

Conflictele morale carora trebuie sa le faca fata asistentii sociali se pot datora urmatoarelor grupe de factori:

1. Factori care tin de asistentii sociali: presupunerile lor, convingerile lor, judecatile lor de valoare privind natura umana, valorile, scopurile activitatii de asistenta sociala sau conceptiile lor teoretice privind activitatea lor profesionala.

2. Factori legati de client: personalitatea sa, nivelul sau mintal si educational, relatiile sale cu alti membri ai familiei sale, cu comunitatea, relatiile si situatia sa profesionala etc.

3. Factori legati de problema: natura problemei, definirea ei, scopurile si prioritatile care deriva din acest specific, strategiile si optiunile la care se preteaza.

4. Factori care tin de mediul institutional.

Aspectele etice ale muncii de asistenta sociala apar ori de cate ori exista un conflict sau o lipsa de simetrie legata de factorii amintiti sau cand se ciocnesc valori in interiorul diferitelor componente.

Subiectele principale care constituie elemente ale dilemelor practicienilor asistenti sociali sunt urmatoarele:

• cunostintele profesionale ale celui care ofera ajutor versus drepturile persoanelor asistate de a alege serviciile pe care le doresc;
• obligatiile si solicitarile contradictorii la care asistentul social e nevoit sa le raspunda;
• hotararile privind persoanele asistate trebuie luate impreuna cu acestia, cu consimtamantul lor, dar in multe cazuri ei nu inteleg toate implicatiile alegerii lor;
• asistentul social trebuie sa ia uneori decizii in situatii neclare, ambigue sau contradictorii;
• asistentului social i se cere sa fie sincer si sa spuna adevarul, dar exista situatii in care cunoasterea adevarului este greu suportabila de catre persoana asistata sau pare ca ii face rau acestuia;
• respectarea confidentialitatii este adesea dificila, deoarece sunt situatii in care i se cere comunicarea informatiilor in interesul clientului sau al altora implicati in situatie;
• caracterul limitat al resurselor aflate la dispozitia asistentilor sociali ridica problema echitatii, respectiv a prioritatilor in distribuirea acestora;
• in general, interesele persoanelor asistate sunt primordiale fata de ale profesionistilor, dar sunt situatii in care ele pericliteaza serviciul sau chiar viata asistentului social;
• in deciziile sale profesionale, asistentul social trebuie sa renunte la propriile judecati de valoare, chiar si in situatiile in care propriile valori il fac sa incline intr-o anumita directie;
• asistentul social isi va mentine raporturile cu persoanele asistate la nivelul limitat al relatiilor profesionale, chiar daca acestia manifesta nevoia de o relatie mai complexa; atasament adotie, plasament.
• alegerea modalitatilor de evaluare si a cailor de interventie poate pretinde alegerea intre o tehnica mai potrivita pentru persoana asistata si una mai convenabila pentru asistentul social;
• respectarea regulamentelor interioare si a dispozitiilor superiorilor este o obligatie a oricarui angajat, care vine insa uneori in conflict cu alte cerinte etice.

2. Etapele in luarea unei decizii etice

Luarea unei decizii etice presupune urmarea unor pasi (Paradise, 1985):

1. Identificarea problemei.

Primul pas presupune identificarea problemei sau a dilemei. Care este sursa conflictului? Ce factori sunt implicati?

De exemplu, daca esuezi in a explica persoanei asistate care sunt limitele confidentialitatii si informatia trebuie sa fie impartasita ca urmare a unor cerinte legale sau institutionale, atunci apare o potentiala dilema etica. Daca asistentul social nu este de acord cu anumite directionari din partea institutiei si are un argument convingator pentru care lucrurile ar trebui schimbate, atunci se afla intr-o pozitie mai buna.

Primul pas pentru depasirea unei probleme este recunoasterea ei.

2. Examinarea valorilor si normelor etice necesare pentru rezolvarea dilemei.

3. Imaginati cursurile posibile modalitati de rezolvare a problemei (diferite modalitati posibile si variante alternative).

In enumerarea tuturor posibilelor cursuri ale actiunii va trebui sa luati in considerare argumentele dvs. pentru fiecare actiune in parte. Astfel, luand in considerare fiecare alternativa, va deveni evident propriul sistem de valori.

4. Care sunt implicatiile alternativelor dvs.? Ce se va intampla?

Este important sa identificati care este pozitia responsabilitatilor dvs. Tinind cont de faptul ca aveti responsabilitati fata de persoana asistata, fata de institutia unde lucrati, fata de societate, profesie si, foarte important, fata de dvs.

5. Alegerea celui mai bun curs al actiunii.

Studiu de caz 1:

Dilema etica

Parintii unui adolescent de 16 ani, A., il intreaba pe asistentul social daca fiul lor consuma droguri. Asistentul social stie ca tanarul consuma droguri.

Adeseori, asistentii sociali care lucreaza cu minorii se confrunta cu situatii in care parintii solicita informatii despre copiii lor. De asemenea, asistentul social trebuie sa decida daca este cazul sa transmita anumite informatii confidentiale, chiar daca nu au fost solicitate.

In cazul de mai sus, asistentul social trebuie sa decida intre respectarea dreptului tanarului la confidentialitate si dreptul parintilor de a sti despre faptul ca fiul lor consuma droguri. Se intelege ca tanarul nu doreste ca parintii lui sa afle, dar putem intelege si dorinta parintilor de a cunoaste problema fiului lor. Daca A. ar fi adult, atunci lucrurile ar fi mai simple, dar faptul ca este minor complica situatia. Daca asistentul social nu dezvaluie informatia parintilor lui A., creste calitatea serviciilor oferite lui A. Daca, din contra, comunica informatia parintilor, risca distrugerea relatiei cu A. si poate contribui la deteriorarea relatiei lui A. cu parintii sai. Dar e posibil ca parintii lui A. sa il sprijine pe acesta pentru depasirea problemei.

Din punct de vedere deontologic, asistentul social are obligatia de a respecta dreptul lui A. la confidentialitate. Incalcarea confidentialitatii ar produce mai mult rau decat bine si ar putea crea chiar un precedent in ceea ce priveste deciziile asistentului social (daca decide sa transmita parintilor secretele copiilor). Dar pastrarea confidentialitatii asupra informatiilor obtinute de la minori in cadrul unei relatii bazate pe incredere poate fi respectata atata timp cat nu e necesar sa protejezi minorul de posibilitatea de a-si face rau, lui sau altora. In acest caz, asistentul social ar trebui sa impartaseasca informatiile numai daca el considera ca tanarul isi poate face rau, lui sau altora ca urmare a consumului de droguri. Oricum, daca asistentul social considera ca tanarul doreste sa fie tratat, atunci transmiterea informatiilor nu se justifica.

Dilemele etice ale asistentului social pot avea ca sursa punctele diferite de vedere asupra cazului, care impun prioritati diferite. Pentru exemplificare, Maria Roth propune spre analiza modalitatile posibile de actiune ale asistentului social in urmatoarele cazuri:

- Fiul adult vrea sa isi plaseze tatal varstnic intr-un camin de batrani, dar acesta nu doreste internarea; prefera sa ramana acasa, desi are dificultati din ce in ce mai mari de a se intretine singur.

In acest caz, dilema rezulta din faptul ca persoana asistata (fiul) solicita un serviciu

social ce poate afecta nefavorabil un membru al familiei sale.

- Intr-un orasel se pune problema construirii unei tabere pentru un numar mare de refugiati sositi in zona; comunitatea se opune acestui proiect, de frica posibilei cresteri a infractionalitatii si cere imbunatatirea protectiei oferite de politie impotriva refugiatilor.

Aici dilema provine din prioritatile diferite: pe de-o parte, cele ale comunitatii (sa fie ferita de eventuale riscuri cauzate de sosirea unor straini) si, pe de alta parte, cele ale profesiei (preocuparea primordiala fata de grupurile dezavantajate).

- O femeie il intreaba pe asistentul social al logodnicului ei daca este adevarat ca

acesta este infectat cu virusul HIV.

In acest caz, dilema apare ca urmare a posibilitatilor diferite de intelegere a loialitatii fata de persoanele asistate implicate in acest caz, respectiv de a proteja sanatatea tuturor persoanelor in cauza versus respectarea dreptului la confidentialitate.

- O doamna foarte respectata in comunitate si admirata de asistentul social datorita activitatilor sale de voluntariat, de tip caritabil, se plange ca fiica ei, care nu sta destul cu ea, vrea sa fie independenta si nu o mai asculta acum, la adolescenta.

In astfel de situatii, asistentul social trebuie sa isi limpezeasca cine este asistatul ale carui interese trebuie sa le apere: mama supraprotectiva, care cauta mijloace de a-si mentine controlul asupra fiicei sale, sau fata de adolescenta, al carei comportament pare sa se incadreze in limitele normalului si care are nevoie de incurajarea tendintelor ei de autonomie.

Alte situatii:

- O tanara de 16 ani, insarcinata in cinci saptamani, il roaga pe asistentul social sa o ajute pentru a intrerupe sarcina. Asistentul social este, prin religia sa, impotriva avortului/ institutia in care lucreaza asistentul social este impotriva avortului.

- Un tanar de 19 ani ii marturiseste asistentului social ca este confuz cu privire la

orientarea sa sexuala si ca este atras de persoane de acelasi sex. Asistentul social este impotriva homosexualitatii, dar institutia in care lucreaza condamna orice forma de discriminare.  

Nu se poate elabora o tipologie a dilemelor morale, dat fiind numarul mare al acestora si varietatea lor, dar este cert ca avem nevoie de a ne forma capacitatea de a discerne in urma unei evaluari deontologice asupra subiectelor dilematice. Astfel, codul deontologic functioneaza ca un ghid de raportare la situatii etice si nu reprezinta un ansamblu de reguli cu aplicabilitate la o situatie data. Formarea unei gandiri deontologice presupune evaluare deciziilor in spiritul valorilor profesionale, rolul codului deontologic fiind de a face constient ca decizia luata va trebui sa fie satisfacatoare nu numai pentru el/ea insusi/insasi, ci si pentru standardele profesionale.

De cele mai multe ori, solutiile dilemelor etice nu sunt absolut satisfacatoare, sarcina cea mai grea a asistentilor sociali fiind de a raporta continuu valorile profesionale la valorile personale, avand in permanenta ca preocupare respectarea standardelor profesionale.