Structura si dezvoltarea personǍlitǍȚii

STRUCTURA SI DEZVOLTAREA PERSONǍLITǍȚII

PERCEPȚIA : " Perceptia este prima idee simpla provenita pe

calea reflectiei"  ( John Locke)

Definitie este un proces psihic prin care se da sens unor informatii

dobandite pe calea simturilor;

Stimul orice forma de energie la care noi reactionam: unde luminoase, unde

sonore, presiune exercitata asupra pielii;

Simturile subsisteme fiziologice ale corpului nostru care fac posibila

reactia la actiunea unui stimul;

exista 5 simturi: vazul, auzul, mirosul, gustul si simtul tactil.

Legi ale perceptiei:

Integralitatea perceptiva ( informatia senzoriala este completata de mesajele stimulilor);

Selectivitatea perceptiva( perceptiile sunt succesive)

Semnificatia ( perceptii diferite asupra aceluiasi fapt)

Constanta perceptiva( forma, marimea sau textura sunt percepute ca fiind constante);

Proiectivitatea perceptiei( intre obiectul perceptiei si subiectul cunoscator nu este o relatie mecanica).

Perceptii denaturate:

    Deficiente senzoriale( subsistemele fiziologice ale corpului sunt in stare

critica);

    Halucinatii (cauze: emotii puternice, intoxicatii, tulburari psihice);

    Iluzii ( cauze: " conflict" de semnificare).

REPREZENTAREA "Reprezentarea emblematica a

lucrurilor reprezinta cheia si cuiul memoriei"

( Jan A. Comenius)

Definitie: este un proces psihic de semnalare in forma unor imagini unitare, dar schematice, a insusirilor concrete si caracteristice ale obiectelor si fenomenelor, in absenta actiunii directe a acestora asupra analizatorilor;

Intre perceptii si reprezentari exista:

• relatie de interdependenta;
• asemanari si deosebiri;
• diferente individuale( datorate motivatiei, gradului de emotie);
• ambele ofera imagini concrete asupra realitatii;
• sunt legate de miscari.

Clasificare:

in prezenta / absenta elementului de noutate:

v    reprezentare reproductiva ( exista perceptie anterioara);

v    reprezentare anticipativa ( nu a existat o perceptie anterioara)

- in functie de predominante senzoriale:

v    vizuala;

v    auditiva;

v    verbo- motoare.

Functii:

- influenteaza : gandirea, imaginatia, dinamica emotionala;

GANDIREA : " Sarcina inteligentei este de a gasi mijloacele si

caile ce duc la tinta spre care se indreapta vointa" .

( Maria Montessori)

Definitie: este un proces psihic complex, capacitatea de a rezolva

probleme ( gandirea = inteligenta);

Teorii:

Jean Piaget -psihologie genetica

- pot fi delimitate mai multe stadii ale dezvoltarii intelectuale:

perioada senzo- motorie ( 0 - 2 ani);

perioada preoperationala ( 2 - 7 ani);

perioada operatiilor concrete ( 7 - 11 ani);

perioada operatiilor formale ( 11ani - maturitate ).

Howard Gardner - teoria inteligentelor multiple

- existenta celor sapte inteligente:

muzicala;

chineztezica ( a corpului);

logico - matematica);

spatiala;

lingvistica;

intrapersonala;

interpersonala.

Rezolvarea problemelor:

situatia normala ( situatia de pornire)- subiectul nu are dificultati;

situatii problematice - subiectul nu poate explica anumite fapte;

formularea problemei propriu- zise- subiectul constientizeaza dificultatea;

formularea unor ipoteze - subiectul renunta la o ipoteza , formuland alta;

revenirea la o situatie considerata normala- subiectul poate rezolva situatia.

Exemplu: Descoperirea razelor X - Fizicianul Conrad Roentgen ( laureat al premiului Nobel pentru fizica in

Psihologul E. L. Thorndike - distinge mai multe tipuri de inteligenta:

inteligenta abstracta sau conceptuala in folosirea limbajului si a simbolurilor;

inteligenta practica ( planul concret al manipularii obiectelor);

inteligenta sociala ( relatiile interumane).

Psihologul Alfred Binet - creeaza teste de inteligenta

LIMBAJUL " In conversatie nu aduce vorba la tot pasul, cu

rost sau fara rost, de ispravile tale; caci placerea pe care o

ai tu de a povesti nu o au si cei dimprejur de a te asculta"

( Epictet)

Definitie: este o activitate care consta in utilizarea limbii sau a unui sistem de semne- simbol in raporturile cu ceilalti oameni.

Are trei componente:

energetica - aparatul respirator si sistemul muscular aferent lui;

fonatoare - corzi vocale fixate in laringe;

de rezonanta - muschiul limbii, buze ( in general cavitatea bucala si cea nazala) + auzul fonematic ( compartimentul receptiv, periferic al vorbirii).

Limba = ansamblu de semne cu ajutorul carora comunica oamenii intr-o societate.

Raport limbaj - procese psihice:

Limbajul si gandirea se interconditioneaza, desi nu sunt fenomene identice;

Perceptiile si reprezentarile dobandesc semnificatie prin verbalizare;

Verbalizarea permite definirea motivelor si departajarea dintre motive si scopuri;

Vointa este un proces de autoreglaj verbal .

Lingvistul american Avram Noam Chomsky - o mare parte a cunostintelor noastre

sunt innascute. Ele trebuie sa fie activate sau stimulate si nu dobandite. Limba

este considerata un organ mental, asa cum este inima pentru un organism viu.

Lingvistul Benjamin Whorf - limbajul se afla in relatie cauzala cu sistemul

reprezentarilor pe care comunitatea le are. ( Ex. La eschimosi exista numai

pentru cuvantul " zapada" 20 de cuvinte)

Functiile limbajului:

de comunicare - transmitere de informatii;

Are trei elemente:

emitator - transmite si traduce mesajul in cuvinte si propozitii ( codarea);

canal - mediul prin care se propaga mesajul codat;

receptor - decodeaza mesajele in idei;

dialogala - discutie, argumente pro si contra;

pragmatica - influenteaza actiunile celorlalti ( autosugestie - in plan individual si chiar persuasiune, manipulare in plan social;

ludica - joc de cuvinte;

- functie emotionala sau expresiva - prin ton, mimica, gesturi;

de detensionare nervoasa, cathartica - modalitati specifice diferitelor tipuri

de personalitati ( jurnal intim),

Formele limbajului:

limbaj pasiv- receptam mesaje si le descifram;

limbaj activ - emitator - transmite informatii;

limbaj nonverbal - mimica, gestica, intonatie;

limbaj verbal: oral sau scris- cel mai important in comunicare;

dialog -doua persoane;

monolog - limbaj oral- adresarea unei persoane catre un auditoriu;

limbaj scris - lipseste controlul nonverbal- trebuie sa fie corect.

IMAGINAȚIA : " Imaginatia este una din formele indraznelii

umane"

( G. Bachelard)

Definitie: este proces cognitiv complex de elaborare a unor imagini si proiecte noi, pe baza combinarii si transformarii experientei.

Prin compensarea a ceea ce este absent, prin depasirea limitelor actualului si posibilului, prin construirea anticipativa a viitorului, imaginatia apare ca o zona a libertatii, ca o latura constructiva a sistemului psihic uman."

E. Popescu - Neveanu

Dupa unii autori ( Th. Ribot) , intre gandirea logica si imaginatie, exista o anume complementaritate. Dupa alti autori, imaginatia este doar un instrument al gandirii.

Imaginatia faciliteaza invatarea.

Formele imaginatiei:

dupa criteriul originalitatii:

imaginatia reproductiva ( la o indicatie verbala ne reprezentam la obiecte, fenomene, intamplari);

imaginatia creatoare ( elaborarea unor reprezentari si idei noi, originale);

dupa criteriul implicarii vointei:

forme voluntare: imaginatia reproductiva;

imaginatia creatoare.

forme involuntare: -visul din timpul somnului ( S. Freud, fondatorul psihanalizei, considera imaginatia o realizare in plan mental a dorintelor refulate sau frustrate);

- reveria sau visul diurn ( in stare de veghe).

Procedeele imaginatiei:

aglutinarea - combinarea mentala a unor parti preluate de la lucruri diferite

( ex. centaurul, sirena, radiocasetofonul);

amplificarea sau diminuarea -modificarea proportiilor ( ex.Setila, Degetica)

multiplicarea sau omisiunea - modificarea numarului de elemente prin adaugare sau prin scadere (ex. unicornul, balaurul cu sapte capete);

empatia - o modalitate de cunoastere si intelegere a altora, forma de comunicare afectiva..

Se poate vorbi si de un imaginar colectiv ( perpetuarea miturilor, a obiceiurilor)

MEMORIA : " Cu cat memoria este mai mare, cu atat judecata este

mai mica" ( A. Binet)

Definitie: este functia psihica ce face posibila fixarea, conservarea, recunoasterea/ reproducerea informatiilor, trairilor, etc.

Fixarea - conditie necesara, dar nu suficienta pentru conservare;

Conservarea - conditie necesara, dar nu si sufucienta pentru actualizare;

Actualizarea - redarea intr-o forma cat mai fidela a informatiei fixate si stocate pana in acel moment.

Formele memoriei:

memorie senzoriala - parcurgerea drumului de catre excitatia provocata de organele de simt pana la nivelul cortexului ( 0,20- 0,30sec. - scurta inertie a stimularii);

memorie de scurta durata - fixarea unei parti din stimularile senzoriale- pana la 18 sec-( limitarea ca volum si durata a conservarii);

memorie de lunga durata ( nelimitata) - persistenta foarte mare a informatiei:

- memorie episodica- evenimente traite personal de subiect;

- memorie semantica - fapte, idei concepute cu referire la ceea ce este general.

Raportul memorie - procese psihice:

Memoria = componenta esentiala a vietii noastre:

calitatea perceptiilor depind de stocarea experientei anterioare;

reprezentarile se formeaza in urma unor fapte traite, inregistrate in mintea noastra;

comunicam in limbajul comunitatii in care ne aflam;

imaginam pe baza unor elemente existente in mintea noastra;

ne emotioneaza o fotografie sau revederea unei persoane, etc.

Se regaseste ca:

• memorie imaginativa - prin conservarea / reproducerea imaginilor trecutului;
• memorie verbal- logica - prin conservarea ideilor, informatiilor;
• memorie afectiva - retrairea emotiilor trecute;
• memorie motorie - conservarea , actualizarea miscarilor.

Proprietati:

• volum - cantitatea de informatie stocata;
• mobilitate - capacitatea de a acumula cunostinte noi;
• rapiditatea fixarii - usurinta intiparirii;
• fidelitatea redarii - masura in care informatia corespunde cu cea intiparita;
• rapiditatea actualizarii - viteza de actualizare a unui material.

Uitarea: = situatia in care individul nu poate nici sa recunoasca, nici sa reproduca elemente stocate anterior.

Cauze: imposibilitatea de a actualiza informatia stocata, ca rezultat al unei inhibitii, al deteriorarii spontane a unei urme amnezice ( cu atat mai probabila ,cu cat informatia a fost mai putin folosita) sau a interferentei..

are caracter selectiv ( este influentata de interese, sentimente, etc.);

un fenomen firesc ( perceptiile si reprezentarile s-ar amesteca cu imaginile vii si ar face dificila, chiar imposibila, orientarea in prezent.

Memorie si invatare:

In functie de scop, intentie de a memora, efort voluntar si procedee de retinere se disting:

memorare involuntara sau neintentionata - cand memoram fara sa facem un efort special - imitatia

memorare voluntara - implica efort, necesita timp, antreneaza toate procesele psihice- de aceea nu este facila - invatarea

Diferente in manifestarea memoriei:

sub aspectul intiparirii si al actualizarii- la unele persoane actele memoriei se realizeaza rapid si fidel;

sub aspectul organului de simt de care este legata in mod special, exista indivizi la care predomina memoria vizuala sau auditiva.

AFECTIVITATEA " Emotia este freamatul fara de care nici o

creatie nu este posibila" ( Th. Ribot)

Definitie: - fenomen psihic complex, caracterizat prin modificari fiziologice, printr-o conduita marcata de expresii emotionale, dar mai ales printr-o traire subiectiva.

Componente:

v    dispozitii afective - stari afective, generalizate, difuze, care joaca rol de fond pentru reactiile urmatoare:

-dispozitii organice;

- dispozitii patologice.

v    afecte - izbucniri puternice, intense, de scurta durata, insotite de manifestari mimico-gestice bogate;

v    emotii - fenomene afective fundamentale care apar fie ca reactii primare, spontane, fie ca procese complexe;

Expresivitatea= modul emotiilor de a se manifesta la nivel

comportamental ;

Emotiile sunt insotite de modificari ale starilor fiziologice ( respiratie

rapida, etc.);

v    sentimente - formatiuni afective complexe si durabile , de intensitate moderata, care devin adevarate atitudini;

v    pasiuni - sentimente traite cu mare intensitate, precis orientate, caracterizate prin statornicie si eficienta.

Versiunea negativa =patimile sau viciile.

Emotivitatea - trasatura de personalitate:

Emotivitate =reactii emotive mai puternice si mai frecvente decat media

populatiei .

Stari:

anxietate - stare de neliniste, teama, ingrijorare, in absenta unor cauze care sa le provoace;

euforia - stare opusa anxietatii- buna dispozitie exagerata, in absenta unor cauze exterioare;

tensiune psihica - intensificare a proceselor psihice, o incordare;

frustrare - stare resimtita de cel inselat in asteptarile sale.

MOTIVAȚIA " Cand avem un sentiment fara speranta, o mare

speranta ne mai ramane: ca niciodata nu-l vom pierde" ( I. L. Caragiale)

Definitie: -un ansamblu structurat al motivelor. Nu orice cauza este un motiv.

-cauza pentru care oamenii actioneaza si gandesc la ceea ce fac

Motiv: - fenomen psihic cu un rol esential in declansarea, orientarea si modificarea conduitei, o cauza interna.

Sunt:- trebuinte native, innascute;

-trebuinte dobandite, invatate .

* Psihologul american Abraham H. Maslow = doua seturi de motive

Piramida lui Maslow

Observatii:

-nevoile de la baza ierarhiei trebuie satisfacute primele;

-nevoile situate la nivelele superioare sunt dezvoltate mai tarziu;

-cu cat avansam pe scara, nevoile sunt legate de experienta de viata;

-nevoile situate spre varf sunt greu de satisfacut;

- nu este recomandata ierarhizarea in functie de aparitia trebuintelor.

* Psihologul H. Thomae distinge:

o  domeniul trebuintelor vitale -hrana, apa, caldura, etc.

o  domeniul trebuintelor de integrare sociala - nevoia de societate, de comunicare;

o  domeniul trebuintelor de promovare sociala - dorinta de a-i depasi pe altii;

o  domeniul trebuintelor de activare - nevoia de varietate, fuga de monotonie;

o  domeniul trebuintelor creative, de realizare de sine - nevoia de a sti multe;

o  domeniul trebuintelor normative - tendinta supunerii la norme si reguli sociale.

Varietatea motivelor:

foamea si setea = trebuinte homeostatice, fiziologice ( cf. lui Maslow), innascute, incluse de H. Thomae in domeniul trebuintelor vitale;

frica si tendinta de aparare = emotii, important rol ca motive ale conduitei, sentiment de neliniste:

o  frica momentana - legata de anumite situatii ce apar firesc in viata fiecaruia;

o  frica permanenta - sentiment de permanenta insecuritate ( anxietate, angoasa).

-determina atat activizare ( fuga, aparare, mobilizare fizica si psihica), cat si inhibitie ( scaderea randamentului intelectual, desi atentia si vigilenta cresc).

frustrarea = starea psihica a celui care este inselat in asteptarile sale.

* S. Freud arata ca personalitatea se formeaza sub influenta a patru tensiuni principale: fenomene fiziologice ale cresterii, amenintarile exterioare, frustratiile si conflictele.

stresul = starea de dezechilibru care reprezinta o amenintare pentru integritatea corporala sau morala a individului;

conflictele = motivatii incompatibile , ce nu pot fi simultan realizate

* Psihologul Kurt Lewin distinge:

o  conflict apropiere - apropiere ( copilul ce ezita intre doua jucarii);

o  conflict evitare - evitare ( a te lasa udat de ploaie sau a astepta mult timp sa treaca);

o  conflict apropiere - evitare ( elevul care sta la televizor cu riscul de a nu-si termina temele).

atasamentul = ansamblul de legaturi intre indivizi, a carui forma primara este stabilirea legaturii intre nou- nascut si mama sa.

Afectiunea = trebuinta fundamentala a naturii umane; lipsa ei= efecte puternice.

Psihologul R. Spitz arata ca , la 8-9 luni, un copil parasit de mama sa are 2-3 zile de nervozitate excesiva, dupa 4-8 zile devine receptiv la boli, apoi devine apatic si manifesta regresiuni intelectuale.

motivatia erotica = are baze biologice si sociale;

motivatia realizarii de sine = cand individul stie ca actiunile sale vor fi apreciate printr-un standard al performantei.

VOINȚA " Rezistente mari si piedici mari se opun in lumea

asta numai unei vointe mari" ( L. Blaga)

Definitie: - modalitate de coordonare a activitatii in general;

- proces superior de autoreglaj;

- aptitudine de a actiona in vederea realizarii unui scop constient propus;

- antrenarea energiei in vederea atingerii unor scopuri constient propuse.

Etapele procesului volitiv:

articularea motivationala, prefigurarea atettiei - sunt activate o serie de stari afective;

lupta motivelor - motivele intra in concordanta sau in opozitie;

luarea hotararii - deliberarea;

implinirea planului - executia gradata a evenimentelor;

verificarea - evaluarea performantelor.

J. Piaget considera vointa= reglaj al reglajelor ( aceasta se rasfrange asupra proceselor cognitive, volitive si chiar afective.

Dezvoltarea vointei:

- la o vointa puternica se ajunge gradat, pe masura ce se realizeaza confruntari cu obstacole si depasiri;

- vointa se specializeaza intr-un domeniu sau altul;

- exersarea a cat mai multor forme de efort;

- poate fi apreciata in corelatie cu stadiul de dezvoltare al individului.

L. Vagotski = copilul invata comenzile verbale ale adultului, pe care ulterior si le interiorizeaza, ajungand sa-si dea singur comenzi .

10. ATENȚIA "Atentia pleaca totdeauna de la trezirea unui

sentiment puternic" ( N. Iorga)

Definitie: -o functie de sinteza care organizeaza procesele psihice intr-o directie precisa, intr-un flux intens si dirijat;

- concentrarea proceselor psihice cognitive asupra unui obiect sau fenomen.

Manifestari si efecte ale atentiei:

orientarea, directionarea, selectia unor informatii -o imagine se detaseaza clar de rest;

concentrarea atentiei -fie si stimul de intensitate mai slaba;

sporirea calitatii -unui obiect;

rapiditatea - efect al atentiei;

modificariea motorie si axpresiva - I. P. Pavlov = reflexe de orientare.

Formele atentiei:

v    atentia expectativa -cand ne aflam in asteptarea producerii unui fapt;

v    atentia exterioaraa- urmarirea evenimentelor;

v    atentia interioara - concentrarea asupra propriilor stari;

v    atentia involuntara- focalizarea asupra unui eveniment nedirijat de constiinta;

v    atentia voluntara - efort bine directionat;

v    atentia postvoluntara - efectuarea unor actiuni care au devenit in timp placute.

Factori externi:

* intensitatea stimulului;

* noutatea stimulului;

* miscarea obiectelor.

Factori interni:

* interesul personal.

Calitati si diferente:

capacitatea de concentrare - intensitatea atentiei;

stabilitatea - capacitatea de concentrare un timp mai scurt sau mai lung;

volumul - numarul de elemente cuprins in focarul de concentrare a atentiei;

selectivitatea - proprietatea de a retine doar anumite informatii;

distributivitatea - nu putem fi atenti la mai multe sarcini deodata.

11. TEMPERAMENTUL " Un temperament liber, stapan pe sine si pe

actiunile sale, nu cu porniri josnice si iubitor de nimicuri, nu semet si

uitandu-se numai de sus, unul acesta captiveaza pe orisicine"

( John Locke)

Definitie: este latura dinamico-energetica a personalitatii ( S. Rubinstein)

Caracteristici ereditare = temperament

Personalitatea poate fi descrisa din perspectiva intregului, luand in considerare modalitatile ei stabile, cristalizate, temperamentul si caracterul.

Tipuri de temperament:

Dupa caracteristicile fizice:

endomorfic;

ectomorfic;

mesomorfic;

obisnuit.

a. In Antichitate- medicii greci Hippocrate si Galen- Patru temperamente fundamentale:

Coleric - determinat de bila galbena, reprezentat de foc, plin de caldura, mistuitor ca vara;

Sangvinic - predominarea sangelui, este asociat aerului, violent si nestabil ca primavara;

Flegmatic - in legatura cu flegma , cu apa si umiditatea iernii;

Melancolic - dominat de bila neagra, ilustrat prin pamant si toamna

Descrierea trasaturilor temperamentului

b. I. P. Pavlov face o asociatie intre tipurile temperamentale clasice si tipuri de activitate nervoasa superioara:

Puternic, echilibrat, mobil = sangvinic;

Puternic, echilibrat, inert = flegmatic;

Puternic, neechilibrat = coleric;

Slab = melancolic.

c.  Carl G. Jung -in functie de orientarea spre lume sau spre sine:

Extrovertit - interes pentru lumea exterioara;

Introvertit - construieste un univers interior;

Ambivert - imprumuta caracteristici de la cele doua.

d. Hans J. Eysenck - abordarea nomotetica - doua dimensiuni fundamentale:

Extroversiunea -determinata de starea generala de excitatie a cortexului cerebral ( sistem nervos puternic- extrovertiti; sistem nervos delicat - introvertiti);

Nevrozismul - instabilitatea emotiva;

- hiperactivitatea;

Psihoza - singuratate, insensibilitate , indiferenta fata de altii

- nonconformism .

12.CARACTERUL " Caracterul fara intelepciune poate mult, dar

inteligenta fara caracter nu valoreaza nimic" (Cicero)

Definitie: - in vechea greaca " caracter"= tipar, pecete, iar cu aplicare la om semnifica fizionomia ( infatisarea) individului luat nu atat sub raportul chipului sau fizic, cat sub cel al structurilor sale psihice, spirituale, pe care le deducem din modelul sau propriu de a se comporta si in relatiile sociale.

rezulta si prin cultivarea trasaturilor innascute, prin valorificarea insusirilor sistemului nervos, a organizarilor instinctive.

Intre temperament si caracter = raporturi de complementaritate.

L. Klages - caracterul = vointa moraliceste organizata.

Individul dispune de autoreglaj.

Deosebiri intre temperament si caracter:

Atitudinile si rolul lor in formarea caracterului:

Atitudinea = invariant al conduitei, prin care aceasta se orienteaza, este directionata spre anumite valori ( ceea ce este considerat semnificativ si dezirabil).

Atitudini personale - care il exprima pe individ;

Atitudini sociale -optiuni politice;

Opinii - informeaza despre sistemul de valori ( ex. opinia publica)

Ralph Linton mentiona ca sistemele atitudine - valoare, o data fixate, actioneaza automat.

H. Eysenck afirma ca relatiile dintre atitudini sunt mai importante decat atitudinile insele, luate fiecareiin parte.

In cursul vietii se dezvolta atitudini fata de atitudini.