Somatizarea - un comportament in fata bolii

Somatizarea - un comportament in fata bolii

Somatizarea nu se refera doar la simptome sau la sindroame precis definite, asupra carora vom reveni, ci si la un anumit comportament fata de boala. Acest termen de "comportament de boala" ("ilness behaviour") a fost introdus de David Mechanic in 1962 si se refera la caile prin care simptome date pot fi diferit percepute, evaluate, si permit sau nu, sa se actioneze asupra lor. Acest concept a fost extins la situatiile clinice problematice de catre Pilowsky (1969, 1990), care a numit somatizarea, exagerarea sau negarea bolii drept "comportament anormal fata de boala" (1978). Mayer aduce obiectia ca in definitia initiala conceptul era descriptiv si deci nenormativ (1989). El se intreaba care sunt acele norme stabile care sa justifice decizia ca gandurile sau actiunile unui pacient sunt anormale. Alti autori subliniaza ca etichetand drept anormal comportamentul unui pacient, factorii contextului social vor fi ignorati sau mult estompati (interactiunea doctor-pacient, exigentele sistemelor de asigurari pentru sanatate etc.). O serie de incercari au fost facute pentru a diminua riscul unei definiri arbitrare a comportamentului anormal fata de boala, mai ales cu ajutorul chestionarelor de raspuns individual si interviurilor normate (Turket si Pettygrew, 1983; Costa si McCraie, 1985; Zonderman si colab., 1985; Kellner, 1987).

Relatarea simptomelor poate fi exagerata sau diminuata prin recompense sau pedepse, prin orice forma de beneficiu primar sau secundar (Mechanic, 1978).

Diferente semnificative in ceea ce priveste remarcarea, definirea si reactia fata de simptome sunt legate de sexul individului. Femeile sunt mai sensibile la stimulii mediului extern, iar barbatii la cei fiziologici interni in definirea propriilor simptome. Astfel, studii de laborator si de teren riguroase arata ca barbatii sunt mult mai capabili sa detecteze ritmul inimii, activitatea stomacului, tensiunea arteriala si chiar glicemia. Majoritatea autorilor sunt de acord ca barbatii si femeile utilizeaza strategii diferite. Femeile sunt foarte sensibile la problemele situationale, iar modelul lor de raportare a simptomelor reflecta conjuncturile pe care le percep ca stresante. Repetarea simptomelor va tinde sa reflecte fluctuatiile situationale. Barbatii in schimb, tind sa ignore situatiile si sa se concentreze asupra problemelor lor fiziologice. Important este ca, diferentele dintre sexe in ceea ce priveste baza perceptuala a raportarii simptomelor este identica cu a indivizilor sanatosi.