SOCIALIZAREA Tipuri de socializare

SOCIALIZAREA Tipuri de socializare

Conceptul de socializare

Socializare este un proces foarte complex, ce presupune multiple interactiuni intre individ, in calitate de socializat si societate, in calitate de socializator.

Socializarea poate fi definita ca un proces de comunicare interactiva a valorilor, normelor si metodelor de comportament specifice unui grup sau unei societati, desfasurat in evolutia individului pe parcursul intregii sale vieti. Socializarea este realizata in modalitati diferite, de oameni diferiti si intr-o varietate de contexte sociale. Socializarea poate fi deliberata sau neintentionata, formala sau informala.

. Procesul socializarii il formeaza pe individ pentru stimuli sociali si ii dezvolta deprinderile si constiinta asumarii obligatiilor sociale.

Transmiterea normelor, traditiilor, valorilor, conceptiilor sau a modurilor de viata de catre grup sau de catre societate urmareste integrarea individului in structurile cu o conduita adecvata scopurilor sociale fundamentale, adica asigurarea ordinii si stabilitatii sociale.

Socializarea nu obliga pe indivizi la o asimilare mecanica a normelor si valorilor, ci ea ii determina la o readaptare continua in functie de conditiile specifice de diferentiere sociala. Individul este pregatit astfel ca fiinta sociala cooperanta si participanta.

Socializarea poate lua diferite forme: socializarea primara, socializarea secundara, socializarea continua, socializarea anticipativa si resocializarea.

Socializarea primara

- are loc in copilarie.

- este profund afectiva.

- reprezinta un proces de transformare a copiilor in adevarate fiinte umane, sociale prin invatarea valorilor de baza, prin pregatire si limbaj.

- cunoaste o dezvoltare pozitiva din punct de vedere social si psihologic atunci cand copii sunt crescuti in familii de catre ambii parinti.

Socializarea secundara - se manifesta ca proces de invatare a normelor si valorilor altor instante de socializare (scoala, grupul de prieteni, grupul de adulti etc.).

- este orientata catre neutralitate afectiva.

Socializarea continua - este procesul de transmitere si insusire a unor modele culturale si normative de-a lungul intregii vieti a unui individ.

- acest tip de socializare reflecta necesitatea invatarii permanente de catre individ, inclusiv pe perioada adulta, a noi norme si valori.

- educatia adultilor este, in esenta, un act de socializare a adultului.

. Ea se poate clasifica dupa mai multe criterii :

a.    in functie de finalitatea urmarita, se distinge intre socializarea adaptativa (integrativa) si anticipatoare.

Socializarea adaptativa - conduce la formarea acelor capacitati care faciliteaza integrarea, participarea si realizarea sociala a unor activitati intr-un cadru institutional dat ;

Socializarea anticipativa - consta in asimilarea acelor norme, valori care faciliteaza integrarea intr-un cadru organizational viitor. Ea poate conduce individul la situatii de conflict valoric sau normativ

- acest tip de socializare permite oamenilor sa faca schimbari in atitudinile si actiunile lor, schimbari ce le vor fi necesare de indata ce vor intra in noul grup; - exemplu:persoanele care se pregatesc pentru o noua profesie

Resocializarea - se refera la invatarea unui nou set de valori, credinte si comportamente care sunt diferite de cele anterioare.

Resocializarea presupune ca o persoana trebuie sa se dezvete de ce este vechi si sa invete ceea ce este nou.

Resocializarea este concomitenta cu desocializarea si consta in orientarea invatarii sociale si controlului social catre asimilare si manifestari de comportament compatibile cu tabla de valori si atitudini specifice noului sistem integrator. Eficacitatea ei depinde nu numai de receptivitatea individului, ci si de intensitatea controlului social exercitat de noua agentie de socializare si de gradul de eliminare a factorilor gratificarii anteriori.

Resocializarea poate fi :

- voluntara (convertire religioasa, supunerea voluntara la psihoterapie), scopul ei fiind inlocuirea identitatii, a valorilr cu unele noi, schimbarea comportamentului

- involuntara ("reeducare", "spalarea creierului", in inchisoare, spitale psihiatrice) si presupune instituirea unui control total si permanent asupra persoanei (zilnic, in fiecare clipa).

Unii sociologi considera ca resocializarea este un proces de reorientare si remodelare a personalitatii individului deviant, de reeducare a acestuia in raport cu normele de conduita socialmente acceptabile. Ea presupune schimbari fundamentale in comportamentul si conduita individului, implicand abandonarea unui mod de viata si adoptarea ("invatarea" ) altuia, prin dirijarea comportamentului individului deviant spre scopurile sociale dorite si permise in societate. ¹¹

Aceasta "rupere cu trecutul" se realizeaza deseori printr-un control total asupra individului deviant, suprimarea statusurilor din trecut, sanctiuni si mijloace punitive etc.

Pentru ca individizii cu "deficiente de socializare" sa nu dobandeasca, pe parcurs, o "identitate delincventa", resocializarea trebuie sa creeze individului noi raporturi de referinta, noi trairi, atitudini, comportamente.

Fiind un fel de proces de convertire, in cadrul caruia se intentioneaza schimbarea normelor, valorilor si convingerilor individului deviant, prin inculcarea celor dezirabile din punct de vedere social, resocializarea este doar unul dintre mijloacele de control ale comportamentului marginal sau delincvent pe care societatea, grupul sau organizatia le au la dispozitie, in afara asa-numitelor sanctiuni punitive.

In literatura de specialitate, intalnim si opinii care sustin ca in adevaratul sens al termenului, resocializarea de fapt nu exista ; in decursul vietii sale, fiecare individ este expus unor influente diverse, care provin din partea familiei, educatiei scolare, profesiuni, grupului de prieteni, toate acestea constituind aspecte ale procesului de socializare. Datorita acestor influente variate, individul achizitioneaza treptat norme si reguli de comportament, astfel incat el se socializeaza oricum, dar nu isi va elabora neaparat conduite socialmente dezirabile.

In esenta, "resocializarea consta in dirijarea spre scopuri socialmente dorite, atunci cand la anumiti indivizi socializarea a fost stagnata si, initial, gresit orientata".

Orice persoana care isi schimba statutul social sau grupul de apartenenta cunoaste un proces de resocializare. Acest proces este normal cand individul isi schimba slujba sau devine parinte; dar produce schimbari dramatice atunci cand este somer sau emigrant .

Socializarea nu se limiteaza doar la cei patru agenti principali amintiti. Ea se realizeaza si prin intermediul organizatiilor religioase, politice, asociatiilor voluntare, in mod difuz, de ansamblul comunitatii in care traieste individul.

Intensitatea socializarii este maxima in copilarie sau in perioada de tranzitie de la un stadiu de viata la altul. Dar ea se realizeaza pe tot parcursul vietii . Corelate ale socializarii sunt procesul de desocializare si resocializare (socializarea secundara).

Desocializarea presupune izolarea fizica si sociala a unei persoane, ruperea ei de contextele sociale care i-au satisfacut nevoile de interactiune si i-au sprijinit statusurile adoptate in vederea eliminarii modelelor de interactiune si comportament anterior insusite.

Agentii socializarii:  

Socializarea este realizata intr-o multitudine de forme si situatii, de numerosi agenti, dintre care oamenii, grupurile si institutiile sunt cei mai importanti.

Familia este principalul agent al socializarii. Ea este intermediarul intre societatea globala si copil, locul in care se modeleaza principalele componente ale personalitatii. Desi familiile realizeaza functii socializatoare comune, in realitate numeroase diferente in modul in care fiecare familie isi socializeaza copiii. Cercetarile de sociologia familiei scot in evidenta faptul ca, in societatile urbane moderne, familia a pierdut din importanta sa socializatoare traditionala. Mai ales in situatiile in care ambii parinti isi desfasoara activitatea in afara menajului, iar copilul interactioneaza cu parintii doar cateva ore pe zi. In acest context functia socializatoare a familiei se exercita mai dificil si mai sumar, o parte din elementele ei sunt preluate de alti agenti socializatori, indeosebi de catre scoala.

Grupul de prieteni (anturajul) constituie un grup social ai carui membri au aceeasi varsta si pozitii relativ similare. Acesta se manifesta ca un puternic agent socializator in perioada copilariei si a adolescentei. Grupul de prieteni le ofera copiilor posibilitatea sa se manifeste independent in afara controlului parintilor. In grupul de prieteni copii se afla pe pozitii egale. Spontaneitatea, limitata ori cenzurata de adulti sau autocenzurata, se exprima liber in absenta adultilor. Aici copii invata sa interactioneze ca egali, ca parteneri de cooperare si colaborare, intr-un cadru cooperant

Scoala este un agent socializator complex, care ofera atat informatii, calificari, cat si un intreg climat valoric si normativ, formal si informal. Reprezinta primul contact major al copilului cu lumea din afara familiei. In cadrul scolii copilul invata despre noi statusuri si roluri care nu sunt in familie si in grupul de prieteni din care a facut parte pana atunci. Scoala accentueaza efectul socializator al grupului de prieteni si reduce influenta familiei. Socializarea din perioada scolii este o socializare dominant participativa si anticipativa. Scoala suplineste familia in transmiterea componentelor culturii. Prin intermediul acestui agent de socializare cultura societatii respective isi pune amprenta sa distinctiva asupra personalitatii umane.

Mijloacele de comunicare de masa tind sa devina, in societatile contemporane, unul dintre principalii agenti de socializare. Efectele socializatoare ale mijloacelor de comunicare de masa au facut obiectul a numeroase analize, iar concluzia comuna a fost ca acestea s-au impus ca un influent agent socializator pentru copii, cu efecte atat pozitive, cat si negative, in functie de continutul mesajului. Emisiunile TV cu continut prosocial ofera modele comportamentale conforme cu normele si valorile sociale, invatandu-i pe copii normele unui comportament acceptat, in timp ce emisiunile ce propaga violenta induc copiilor comportamente violente sau accentueaza predispozitiile agresive. Violenta din filme determina un comportament agresiv sau violent mai ales la baietii cu varste cuprinse intre 8-12 ani.