Sistemul legilor psihologice si rolul lor in integrarea fenomenelor educationale.

SISTEMUL LEGILOR PSIHOLOGICE SI ROLUL LOR IN INTEGRAREA FENOMENELOR EDUCATIONALE.

Stiintele incep prin a face opera de descriere si clasificare inainte de a descoperi legi, de a avansa ipoteze explicative. In psihologie, care inscrie la activul ei peste un secol de existenta, ponderea demersurilor clasificatorii si descriptive este destul de mare. Era firesc sa se acorde prioritate in timp clasificarii actelor psihice, subsumarii lor in genuri si specii: perceptie, memorie, gandire, vointa etc. Odata cu aceasta a aparut si tendinta de a hipostazia, reifica termenii, proiectandu-i ca "facultati" sau functii care ar oferi si "explicatia" faptelor concrete.

Dupa acest prim stadiu urmeaza intrebarea "Cum?", care indreapta atentia asupra procesului insusi, al desfasurarii fenomenului, incercand  sa se aproximeze regularitati ale proceselor.

In sfarsit urmeaza intrebarea "De ce?", care duce spre treapta explicativa a fenomenelor. Multa vreme - arata un istoric al stiintei (E. Boring) -  a dominat in psihologie modelul aristotelian: omul gandeste pentru ca are gandire, actioneaza pentru ca are vointa s. a. m. d. Categoriile clasificatorii capata valoare explicativa. Fireste, demersul taxonomic isi are importanta sa in drumul spre cautarea legitatii.

Nu o data in istoria stiintei, s-a sustinut ca psihicul nu se supune unor legitati obiective si ca psihologia nu face decat sa descrie ceea ce este dat nemijlocit in experienta interna a subiectului, adica sa fie o stiinta pur descriptiva (fenomenologie).

Cum s-a aratat, fenomenele psihice prezinta o mare dispersie sau variabilitate interindividuala; totusi gasim o unitate in diversitate, care ia forma legitatii statice.

Unele regularitati - spune Pavelcu - sunt mai mult o condensare a experientei curente. Multe acte cotidiene se bazeaza pe prevedere, de exemplu: comunic unui prieten o veste fiind sigur ca-l va bucura. Exista trepte de cunoastere a legilor: de la legea intuita si aplicata in practica, redusa la intelesul unei simple actiuni invatate si efectuate pe baza unei observatii concrete si individuale, pana la formularea generala si abstracta a unor relatii constante si necesare.

In istoria disciplinei s-au formulat legi, care s-au dovedit ulterior a fi mai curand aproximatii sau cu valoare limitata. De exemplu in legatura cu legea psihofizica fundamentala prezentata de Th. Fechner in lucrarea amintita, studiile ulterioare au aratat ca aceasta relatie este valabila numai pentru registrul mijlociu al stimulilor.

Se face distinctia intre stiinte nomotetice - care tind sa descopere legi si stiinte idiografice, care ar avea drept obiect singularul, faptul irepetabil. Psihologia face parte din stiintele cu caracter nomotetic, pentru ca urmareste sa descopere principii si legi generale. Unele ramuri ale psihologiei, cum este psihologia diferentiala, care studiaza mai ales cazuri individuale, sau psihologia genetica, al carei obiect de studiu este dezvoltarea comportamentului, nu sunt cumva idiografice? In realitate, caracterul nomotetic este prezent si aici. De exemplu, studierea cazurilor individuale nu este posibila decat pe baza cunoasterii legilor de distributie sau frecventa, si prin raportare individualului la variabilitatea grupului, iar in cazul psihologiei genetice este vorba de stabilirea legilor dezvoltarii, existenta unor stadii sau perioade care presupun repetabilitate la fiecare generatie.

In psihologie este considerat cazul individual ca punct de plecare. Ebbinghaus a stabilit legea uitarii efectuand 165 de probe cu sine insusi inainte de a incerca pe altii. Demersul stiintific tinde sa gaseasca legi, principii, concepte pentru a se intoarce din nou la individual in vederea intelegerii si patrunderii acestuia. Problema este in ce fel este individul asimptota legilor stabilite de stiinta psihologica.

Rezumand, in psihologie exista - dupa B. Lomov  - mai multe grupe de legitati:

- legile psihofizicii, care se refera la identificarea, diferentierea si recunoasterea semnalelor, precum si la formarea asociatiilor;

- legitati care dezvaluie dinamica proceselor psihice: succesiune legica a fazelor perceptiei, invatarii etc.

- legitati ale dezvoltarii psihice a omului, cum ar fi stadiile dezvoltarii inteligentei s. a.

In ansamblu, in desfasurarea fenomenelor psihice actioneaza principiul determinismului probabilist, motiv pentru care aparatul statistico-matematic isi gaseste aplicarea in cercetarea psihologica.