Relatiile interpersonale

Relatiile interpersonale

1. Precizari terminologice

In forma sa primordiala, interactiunea psihosociala se realizeaza in cadrul relatiilor interpersonale. In sens larg, relatiile interpersonale reprezinta orice legatura intre indivizi sub forma perceperii, intelegerii, evaluarii si preferarii sau respingerii unei persoane de catre o alta. In sens restrans, relatiile interpersonale designeaza uniunea psihica bazata pe o legatura inversa sau feed - back dezvoltat si implicand minimum doua persoane.

Relatiile interpersonale se caracterizeaza prin reciprocitate si constiinta relatiei. Intr-o relatie interpersonala, fiecare participant inglobeaza in campul constiintei lui atat pe el insusi, cat si pe partenerul sau, precum si elementele mediului comun. Comportamentul fiecarui participant devine stimul pentru comportamentul celuilalt, astfel incat ei se regleaza reciproc. In procesul interactional, participantii se adapteaza in permanenta unul la celalalt (ceilalti). Totalitatea acestor fenomene poarta numele de camp mutual impartasit. ( Gherghinescu,R., 2006,pag.)

I.2. Sociabilitatea - baza a relatiilor interpersonale

Suportul relatiilor psihosociale il constituie o trebuinta umana fundamentala - aceea a sociabilitatii, a faptului ca pentru a-si desfasura viata normal individul are nevoie de relatii cu semenii sai.

Schutz gaseste trei aspecte ale trebuintei de relationare :

a.  trebuinta de incluziune - este primordiala, aparand deja la copilul mic sub forma apetitului de comunicare, a dorintei de a fi ingrijit,  de a atrage atentia, a fricii de a fi neglijat.

b. nevoia de control - in functie de particularitatile individuale, omul simte nevoia fie de a domina, fie de a fie de a fi controlat de catre altii.

c.  nevoia de afectiune - reclamata mai ales in cuplul diadic.

Pentru fiecare dintre aceste trebuințe Schutz distinge diferite niveluri de conduita interpersonala exprimate in hiper ( exces) sau hipo ( deficit): a. excesele - ( subiecții care suporta greu singuratatea - suprasocialii - subiecții care vor sa domine și subiecții care manifesta o sete exagerata de afecțiune și intimitate - suprapersonalii); b. deficiențele ( subiecții cu dificultați de integrare - subsocialii - cei care au mereu nevoie de directive și cei nereceptivi la tandrețe). ( Golu,P., 1974,pag.146)

Cateva dintre tipurile de relatii interpersonale care pot exista si coexista sunt urmatoarele:

relatii functionale ( socio - profesionale )

relatii de intercomunicare

relatii intercognitive

relatii simpatetice sau preferentiale.

Desigur, analiza este facuta doar in scop didactic, pentru ca real, oamenii functioneaza simultan pe toate "palierele" personalitatii lor.

Dintre aceste tipuri de relatii ne vom opri asupra relatiilor simpatetice sau preferentiale, bazate pe criteriul optiunii afective. Relatiile simpatetice sunt structurate pe trei dimensiuni: atractie, respingere, indiferenta. J.L.Moreno, inventatorul sociometriei (aplicarea masurii = metrum, la fiinta sociala = socius) vorbeste despre existenta a doi vectori: unul centrifug (ceea ce pleaca de la persoana) si altul centripet (ceea ce vine spre persoana). Astfel, vectorul centrifug defineste totalitatea sentimentelor de atractie, respingere sau indiferenta pe care un subiect le incearca fata de membri din anturajul sau, iar vectorul centripet reprezinta totalitatea sentimentelor pe care persoana le suscita in ceilalti.

2. Tehnica sociometrica

Inițiatorul sociometriei este sociologul american Jacob Levi Moreno, originar din Romania. El afirma ca sociometria se ocupa doar de o parte a realitații sociale și anume de relațiile interpersonale, acordand o importanța deosebita aspectelor cantitative și calitative ale acesteia. Sociometria are ca obiect studiul matematic al proprietaților psihologice ale populațiilor.Tehnicile sau metodele sociometrice reprezinta un ansamblu de instrumente și procedee destinate sa inregistreze și sa masoare configurația și intensitatea relațiilor interpersonale din interiorul grupului. Studiul sociometric are o tripla orientare: in primul rand, cunoașterea de catre psiholog a afinitaților exprimate de membri grupului și implicit, a relațiilor din cadrul grupului; in al doilea rand, o cunoaștere mai buna de catre membri a propriilor lor poziții in grup; in al treilea rand, pentru ca vorbeam la inceputul carții despre vocația aplicativa a psihologiei sociale, imbunatațirea relațiilor și a climatului psihosocial al grupului (de munca,de exemplu), prin acțiuni psihologice specifice.

Prin testul sociometric, ca instrument al metodei sociometrice, se pot determina

statutul unui membru in campul relațiilor interpersonale (lider, popular, izolat, respins, etc)

- structura psihologica globala a grupului și a subgrupurilor din cadrul sau;

diversele centre de influența

- coeziunea de grup;

-percepția grupului fața de un anumit membru, etc.

Tehnica sociometrica are printre instrumentele sale

testul sociometric

matricea sociometrica

indicii sociometrici

sociograma

cadranele sociomterice

2.1. Testul sociometric este considerat instrumentul principal și punct de plecare in cunoașterea diferitelor aspecte ale interacțiunii in grupuri. Moreno definea testul sociometric ca un instrument care examineaza structurile sociale prin masurarea atracțiilor și repulsiilor care au loc intre indivizii unui grup.

Toate aprecierile, interpretarile și rezultatele obținute in urma prelucrarii sunt dependente de fidelitatea datelor oferite de test. La randu-i, fidelitatea depinde de sinceritatea raspunsurilor la intrebarile testului și ca atare, de modul in care a fost intocmit și aplicat testul.

Testul consta in formularea unor intrebari prin intermediul carora se solocita fiecarui membru al grupului sa-și exprime simpatiile și antipatiile fața de ceilalți colegi ai sai. Foarte important este ca intrebarile sa aiba la baza criterii atent alese, care sa fie in concordanța cu interesele, preocuparile și aspirțiile tuturor membrilor, dar și cu interesele cercetarii. Intrebarile se pot referi la diverse aspecte sau domenii de interes: petrecerea timpului liber, participarea la sarcini profesionale, realizarea proiectelor pentru școala (in cazul elevilor sau studenților).

O astfel de intrebare poate fi: daca ar trebui sa realizați un proiect la o anumita materie, cu care dintre colegii dvs.de grupa ați dori sa faceți echipa? - am precizat astfel și grupul in interiorul caruia se fac alegerile și sensul alegerii. Putem formula intrebarea și pentru a afla respigerile. De asemenea, se recomanda limitarea alegerilor (3 sau 5, in funcție de marimea grupului). Se precizeaza și faptul ca ordinea preferințelor este o ordine valorica.

Datele testului sociometric sunt inregistrate intr-un tabel cu doua intrari, unde atit pe verticala, cat și pe orizontala sunt trecuți membri colectivului respective. Pe verticala se trec punctele atribuite din alegerile/respingerile colegilor nominalizați, iar pe orizontala percepțiile positive și negative atribuite colegilor. Mai apoi, in capetele de table ale matricii sociometrice se calculeaza suma punctelor obținute din alegeri și respingeri și suma percepțiilor pozitive și negative. Calcularea atractiilor si respingerilor pe care cineva le emite fata de ceilalti ne va da indicele expansivitatii sociale, iar numarul de atractii si respingeri primite ne va furniza indicele statutului social sau a integrarii sociale a individului. Astfel, pornind de la relatiile interpersonale, vom avea o gama foarte larga de tipuri de relatii - cele de reciprocitate (in care fie ca partenerii se atrag, fie ca se resping mutual),

2.2.Indicii sociometrici

Pe baza datelor brute rezultate din testul sociometric și trecute in matrice se pot calcula o mulțime de indici sociometrici.Ii prezentam mai jos pe cațiva dintre cei mai importanți:

• Indicele statutului sociometric arata poziția ocupata de o persoana (X) in cadrul grupului și se formuleaza dupa formula

I = n/N - 1, unde n = numarul alegerilor primite de persoana respectiva, iarN = numarul membrilor grupului.

• Indicele expansiunii afective

Numarul indivizilor aleși de catre X/N - 1

• Indicele de coeziune a grupului

Nr. alegerilor reciproce x 2/ N( N - 1)

Datele obținute ajuta la elaborarea sociogramei, care ne permite sa vizualizam viața afectiva a grupului. Ea ne permite sa detectam diadele, triadele, lanțurile ori alte tipuri de relații interpersonale. Ea ne indica rapid liderii și izolații, situatii de unilateralitate, in care sentimentele unei persoane nu sunt impartasite si de cealalta persoana, statute privilegiate, cum este cel al centralitatii, individul care suscita cele mai multe sentimente de atractie, neutralitatea - desemnand un numar mare de reactii de indiferenta pe care un individ la manifesta fata de ceilalti sau izolarea, pozitie ingrata, autoimpusa sau impusa de grup, relevata printr-un mare numar de sentimente de respingere indreptate catre un individ.

Sociograma se constituie dintr-un sistem de semne convenționale (de ex., triunghiuri pentru baieți, cerculețe pentru fete) și dintr-un sistem de linii care le unesc (simple sau duble, continue sau intrerupte). Atunci cand grupul este mai important numeric sau cand cercetatorul a introdus in lucru mai multe criterii, este indicat sa se diversifice și sociogramele (de ex, o sociograma a reciprocitaților, alta a sentimentelor opuse, etc.)

3. Factori cu incidenta asupra relatiilor simpatetice

• Un prim factor este reprezentat de cadrul spatial, de viata. Exista o influenta puternica a proximitatii spatiale asupra modului in care se formeaza relatiile simpatetice, fie ele amicale, fie de parteneriat erotic. In literatura de specialitate referitoare la cuplu, primul filtru in alegerea maritala este considerat filtrul proximitatii.
• Un al doilea factor care pare a avea importanta este cel socio - economic. Acest lucru nu trebuie ințeles simplist, in sensul ca persoanele cu un anumit venit și poziție sociala sunt mai uțor de simpatizat și mai anturate decat celelate. Este vorba despre faptul ca multe contacte sunt favorizate de reteaua de status - roluri sociale. Indivizii ale caror statute corespund este probabil ca frecventeaza aceleasi cercuri, au aceleasi tipuri de activitati, se supun acelorasi cutume sociale.
• Nu in ultimul rand, factorii axiologici, sistemele de norme si valori impartasite reprezinta importante fundamente pentru relatiile simpatetice.

4. Teorii privind atractia interpersonala

VI:4.1.Un prim grup de teorii considera recompensa ca baza a atractiei interpersonale, prin trei modalitati principale:

a. O persoana care manifesta fata de noi grija, suport, afectiune.

b. O persoana ale carei caracteristici - frumusete, inteligenta, farmec -  ne recompenseaza

c. O persoana prin intermediul careia putem accede la recompensa

VI:4.2. Teoria echilibrului - F.Heider - postuleaza faptul ca oamenii simt nevoia unei consistente, unui echilibru atat in cognitiile, cat si in sentimentele si relatiile lor sociale. De aceea, relatiile echilibrate sunt percepute ca gratifiante, iar cele neechilibrate ca neplacute. Echilibrul este dat de reciprocitatea dintre ceea ce dam si ceea ce primim intr-o relatie. Exemplul cel mai elocvent al unei astfel de relatii gratifiante, echilibrate este prietenia.

4.3. Teorii ale similitudinii

Exista in popor o vorba care spune ca cine se aseamana se aduna. Ne amintim ca, intr-adevar dintre factorii care determina atracția interpersonala unul era constituit de similitudinea de status sociocultural și de asemanarea sistemelor axiologice ale celor doi participanți la interacțiune. Intr-un studiu aparținand lui T.Newcombe, s-a observat ca subiecții (colocatare ale unui dormitor de colegiu) tindeau sa-și faca prietene printre fetele care aveau caracteristici sociodemografice asemanatoare (Brehm,S., Kassin, S.M., 1989,pag.225). De asemenea, exista sudii care acrediteaza ideea ca similaritatea de personalitate constituie un factor important pentru relațiile de lunga durata (Schullo & Alperson ; Thelen et.al.,1985). Personal, tind sa creditez aceasta teorie, mai ales in ceea ce privește stabilitatea in timp a relației (fie ea de pritenie sau de cuplu). Pentru ca o relație nu doar sa se infiripe ci și sa dureze consider ca este necesara o aceeași grila de lectura a realitații, aceleași prioritați, aceeași ierarhie valorica in privința aspectelor relevante ale vieții. Exista și cercetari care se conentraza asupra similaritații in atractivitatea fizica. Oricum, similitudinea pare a funcționa ca liant intre oameni. De ce? pentru ca aduce recompensa reasigurarii și confirmarii de sine. Este mai probabil ca cel care imi seamana sa fie de acord cu mine și sa ma placa, decat cineva diferit mie.

. Teorii ale contrastului.

Evident, aceste  teorii sunt exact opusul celor mai inainte citate, surprinse și in ințelepciunea populara prin sintagma contrastele se atrag. Probabil ca atrage exotismul unei ființe fundamental diferita de a noastra și e posibil sa renunțam la siguranța in favoarea explorarii necunoscutului. Este posibil, de asemenea, sa fim atrași de faptul ca celalalt compenseaza zonele in care noi suntem deficitari și reciproc. Ca atare, vom vorbi despre teorii ale complementarietații. O persoana submisiva va avea nevoie sa traiasca langa una dominanta, una pragmatica poate fi atrasa de latura visatoare a altei persoane. Pe termen lung insa, ceea ce inițial a parut atragator, poate deveni incomod, iar contrastul psihologic prea mare, poate fi obositor. Nu intamplator, s-a observat ca acele cupluri care traiesc mult timp impreuna ajung sa semene, imprumutandu-și unul altuia diverse caracteristici, in continuul efort de acomodare.

5.Tipuri de relații interpersonale (clasificarea relațiilor interpersonale)

Interacțiunea sociala reprezinta modul fundamental de existența și funcționare a indivizilor și grupurilor umane, mecanismul bazal al structurarii grupurilor sociale și societații in ansamblu. In psihologia sociala exista o multitudine de tipologii ale relațiilor interpersonale, pornind de la criterii variate.

La modul cel mai simplu, in funcție de gradul de influențare reciproca a actorilor sociali implicați intr-o interacțiune, relațiile interpersonale se pot clasifica astfel

A. Pe de o parte, exista relații interpersonale bazate pe modificarea caracteristicilor partenerilor de interacțiune.

acomodarea cu partenerul - se refera la un proces de adaptare sau ajustare mutuala a actorilor sociali aflați intr-un proces de interacțiune; ca exemplu, relația de cuplu sau prietenia. Prietenia poate fi considerata relatia psihosociala de durata dintre doua fiinte umane, rezultat al alegerii libere si bazate pe afectiune, incredere si pretuire mutuala.

Caracteristici ale acestui tip de relatie sunt:

are in centrul ei afectivitatea si pretuirea reciproca, fiind o relatie autentica intre doua persoane egale, dincolo de conditia sociala sau de alta natura.

reprezinta o relatie de durata - simpatiile ocazionale neputand fi cuprinse in aceasta categorie.

se bazeaza pe acordarea de sprijin moral, sustinere si aparare mutuala.

respectul reciproc face ca, chiar in conditiile existentei unor tensiuni, conflicte, acestea sa poata fi depasite. Mai mult, prietenii sunt dispusi sa-si ierte greselile, dar nu condescendent ci cu intelegerea felului unic de a fi si a se manifesta al celuilalt.

asimilarea - ce poate fi ințeleasa ca un proces de fuziune, de transfer mutual al unor credințe, idei, mentalitați, etc. intre actorii sociali Asimilarea constituie etapa superioara a acomodarii și apare ca urmare a acțiunii indelungate a acesteia

alienerea - este procesul opus asimilarii. Presupune ca un actor social oarecare se indeparteaza, se instraineaza de celalalt , ca expresie a unor relații dizarmoni;

stratificarea - ca urmare a interacțiunii de durata, in procesul relaționarii lor reciproce actorii sociali dobandesc anumite statute și roluri, care permit astfel, o ierarhizare a partenerilor intr-un mod oarecare

B. Pe de alta parte, exista relații interpersonale in care caracteristicile partenerilor nu se modifica in mod esențial - este vorba despre cooperare, competiție și conflict.Intre aceste trei forme ale relațiilor interpersonale exista o stransa interacțiune, dupa cum urmeaza

exprimand forme ale acțiunii reciproce, ele presupun punerea in acțiune a unor mecanisme și comportamente identice, respectiv atracția sau respingerea reciproca.

pot succeda in mod natural una alteia. Putand fi spontane sau planificate, formale ori informale, de scurta sau lunga durata, cooperarea, competiția și conflictul presupun acțiuni conjugate care se combina intr-un fel sau altul in vederea atingerii obiectivelor urmarite.In condițiile in care una dintre ele se dovedește la un moment dat a fi neprofitabila pentru un individ, nepermițandu-i sa-și atinga in mod eficient scopurile, acesta poate decide o schimbare de strategie, trecand la un alt tip de relație interpersonala.

in circumstanțe determinate, cele trei tipuri de relații interpersonale pot intra in contradicție (Milcu,M., 2005, p. 30,31).

6. Deficiențe ale socializarii.

6.1. Anxietatea sociala. Aceasta include sentimente de disconfort traite in preajma altora. Adesea este acompaniata de timiditate, stamjeneala, inhibiție și tendința de a evita situațiile de interacțiune. Oamenii cu anxietate sociala tind sa-i rejecteze pe ceilalți, pentru a nu fi ei inșiși rejectați. Sunt, de asemenea, pasivi, neresponsivi in relațiile sociale.

Anxietatea sociala poate avea mai multe surse, cum ar fi un raspuns invațat la o situație sociala aversiva, credința unei persoane ca nu are aptitudinile sociale necesare pentru a face fața contextelor sociale, in general este vorba despre o slaba imagine de sine, imagine care tinde din ce in ce mai mult spre deteriorare atunci cand individul respinge evoluția in contexte sociale.

6.2. Singuratatea. Dintre toate deficiențele de socializare singuratatea este, probabil, cea mai comuna, dar și una dintre cele mai neplacute situații. Desigur, nu ne referim la singuatatea conjuncturala, ori la acele perioade de recluziune pe care, uneori, ni le autoimpunem. Singuratatea este un sentiment de deprivare determinat de relațiile sociale existente. Astfel, in izolarea sociala o persoana iși dorește dar nu poseda o rețea de prieteni sau rude. In izolarea emoționala iși dorește dar nu are o relație emoționala unica, intensa. Singuratatea este mai mare pentru divorțați, vaduvi ori separați, decat pentru cei casatoriți ori cei care nu au fost niciodata casatoriți. Este, evident, mai acuta ( cel puțin in societatatea noastra) pentru cei in varsta care, pe langa șocul pensionarii și uneori, a dispariției partnerului, suporta și recluziunea impusa de insuficiența mijloacelor financiare.

Singuratatea este asociata de cele mai multe ori de anxietate sociala și depresie, cu sentimentul ca nu exista nimeni caruia sa-i pese cu adevarat de ceea ce ți se intampla. Ca și in cazul anxietații sociale, singuratatea este insoțita de distres și insatisfacție sociala.

Rezumat

In forma sa primordiala, interactiunea psihosociala se realizeaza in cadrul relatiilor interpersonale. Acestea se definesc drept uniunea psihica bazata pe o legatura inversa sau feed - back dezvoltat si implicand minimum doua persoane, caracterizate prin reciprocitate si constiinta relatiei. Exista relații socioprofesionale, sociocognitive, de comunicare și simpatetice sau preferențiale. Acestea din urma, conform lui J.L. Moreno, se structureaza pe dimensiunea atracție - respingere - indiferența. Moreno este inventatorul sociometriei, prin ale carei tehnici putem cunoaște viața afectiva a grupului. In ceea ce privește teoriile despre atracția interpersonala acestea se refera recompensa, echilibru, similaritate ori contrast (compementaritate).

Privitor la clasificarea relațiilor interpersonale, pe de o parte, exista relații interpersonale bazate pe modificarea caracteristicilor partenerilor de interacțiune, pe de alta parte exista relații interpersonale in care caracteristicile partenerilor nu se modifica in mod esențial. Am incheiat capitolul cu ceea ce consider a fi cele mai frecvente disfuncții ale socializarii: anxietatea sociala și singuratatea.

Concepte cheie:

Relații interpersonale - uniunea psihica bazata pe o legatura inversa sau feed - back dezvoltat si implicand minimum doua persoane.

Testul sociometric este considerat instrumentul principal și punct de plecare in cunoașterea diferitelor aspecte ale interacțiunii in grupuri. Moreno il definea ca un instrument care examineaza structurile sociale prin masurarea atracțiilor și repulsiilor care au loc intre indivizii unui grup.

Acomodarea cu partenerul - se refera la un proces de adaptare sau ajustare mutuala a actorilor sociali aflați intr-un proces de interacțiune

Asimilarea -un proces de fuziune, de transfer mutual al unor credințe, idei, mentalitați, etc. intre actorii sociali; constituie etapa superioara a acomodarii și apare ca urmare a acțiunii indelungate a acesteia.

Alienerea - este procesul opus asimilarii. Presupune ca un actor social oarecare se indeparteaza, se instraineaza de celalalt , ca expresie a unor relații dizarmonice.

Stratificarea - ca urmare a interacțiunii de durata, in procesul relaționarii lor reciproce actorii sociali dobandesc anumite statute și roluri, care permit astfel, o ierarhizare a partenerilor intr-un mod oarecare.

Anxietatea sociala - teama de situații sociale,  incluzand sentimente de disconfort traite in preajma altora. Adesea este acompaniata de timiditate, stamjeneala, inhibiție și tendința de a evita situațiile de interacțiune.

Teme pentru seminarii

• Reflectați asupra factorilor cu incidența asupra relațiilor interpersonale folosindu-va de propria experiența : ce a contat in stabilirea și menținerea unei relații de prietenie, de exemplu
• Tot bazandu-va pe experiența proprie, la care dintre teoriile privind atracția interpersonala, achiesați
• Imaginați un chestionar sociometric ce se adreseaza unei echipe de munca și care are ca obiectiv modul in care se pot realiza subgrupe de proiect din cadrul respectivei echipe.

Bibliografie pentru capitolul VI

Aronson,E., Wilson,T.D., Akert, R.M, 1998, Social Psychology, New York, Longman.

Brehm,S., Kassin,S., 1990, Social Psychology, Houghton Mifflin Company, Boston.

• Golu,P., 1974, Tratat de psihologie sociala, Editura didactica și pedagogica, București.
• Gherghinescu, R., 2006, Sinteze de psihologie sociala, Editura Argument, București.

Milcu,M., 2006, Psihologia relațiilor interpersonale, Editura Polirom, Iași.

Moscovici,S., ( coord)., 1998, Psihologia sociala a relațiilor cu celalalt, Editura Polirom, iași.

Neculau, A. 2004, Manual de psihologie sociala, Editura Polirom, Iași.

Radu,I., Iluț,P, Matei,L, 1994, Psihologie sociala, Editura Exe, Cluj-Napoca.