Relatii codependente, sau interdependente?

Relatii codependente, sau interdependente?

"Tu m-ai facut sa te iubesc. N-am vrut sa te iubesc, n-am vrut. Si apoi m-ai intristat si tot timpul m-am gindit ca ai stiut Tu m-ai facut fericit, tu mi-ai adus bucurie. Si au fost momente cind, iubito, m-ai intristat adinc Da-mi, da-mi, da-mi ceea ce-mi doresc mai mult; tu stii ca as muri pentru o sarutare de-a ta. Stii ca m-ai facut sa te iubesc."

"Esti soarele meu, singurul meu soare. Ma faci fericit cind cerul e acoperit de nori Te rog, nu-mi lua soarele vietii."

"Tot ce vreau e sa te iubesc"

"Esti totul pentru mine"

Cintece. Cintece cunoscute. Daca ar exista legi impotriva celor care fac reclama relatiilor amoroase codependente, starurile pop ar ajunge la inchisoare pina cind albumele lor ar incepe sa putrezeasca. La fel s-ar intimpla cu o multime de filme si carti, de beletristica sau nu.

Care este diferenta dintre o relatie de codependenta si opusul ei, relatia de interdependenta? Unde putem trage linia intre normalitate si obsesie? Zece comparatii ne vor ajuta sa analizam doza de sanatate si forta continuta intr-o relatie anume sau in fiecare dintre relatiile in care sint implicati membrii unei familii sau ai unui grup. Tineti minte ca sindromul de codependenta nu reprezinta in el insusi un fel de "totul-sau-nimic", ci mai degraba e vorba de nuante, de grade diferite de intensitate. Acest lucru e valabil si in cazul celor zece caracteristici. Diferentele dintre o relatie de codependenta si o relatie sanatoasa de interdependenta nu sint nici ele de tipul "ori-ori". In timp ce iti analizezi relatiile in lumina acestor criterii, ia aminte: "Cit de mult inclin spre o anumita directie sau alta? Ceea ce se petrece cu mine seamana mai mult cu prima varianta, cea gresita, sau cu a doua, cea normala, care aduce cu sine linistea, fericirea si cresterea spirituala?".

CONSTRINGERE SAU LIBERTATEA DE A ALEGE?

Torvill si Dean, figuri celebre ale patinajului artistic, se rotesc pe gheata, iar bratele, picioarele si chiar giturile lor se unduiesc, inlantuindu-se reciproc, se desprind apoi si iar se inlantuie. Par a fi o singura fiinta. Deodata, se despart. In perfecta armonie, ei luneca in cercuri spiralate, vin unul spre celalalt, si iata-i din nou impreuna, din nou o singura fiinta.

Imaginati-va acum ca Torvill si Dean incearca sa-si faca numarul legati unul de celalalt in zona taliei. Nu se mai pot roti, nu se mai pot desprinde; gata cu figurile complicate. Acum ei nu mai pot decit sa stea fata in fata. Si cele mai gratioase miscari iti dau impresia ca partenerii sint trasi si zgiltiiti fara mila in toate directiile. Gata cu uimitoarea sincronizare, gata cu armonia unduitoare a cuplului, cu miscarile subtile ale unei coregrafii complicate. Ce mai poate fi interesant atunci cind partenerilor le este imposibil, fizic, sa se indeparteze sau sa-si schimbe pozitia?

Exista ceva intr-o relatie de codependenta, careia i s-ar potrivi cel mai bine termenul de "constringere". Partenerii sint legati unul de celalalt de parca i-ar uni o funie invizibila. Cea mai mica miscare a unuia stirneste reactia celuilalt. Pozitiile lor sint rigide. Fiecare cuvint si gind sint controlate si evaluate in functie de reactia posibila a celuilalt.

"Nu vorbi despre asta - se va supara." "Nu recunoaste ca suferi caci va ride, atita tot." "Daca imi dezvalui sentimentele, lumea ar putea crede ca relatia noastra nu-i atit de perfecta cum pare." "Nu indraznesc sa fac lucrul acesta, pentru ca mi-e teama ca el / ea nu va reactiona asa cum trebuie."   

Libertatea de a alege   

Cit de diferita este libertatea alegerii care guverneaza relatiile normale de interdependenta! Dorinta se afla acolo, dar nu si nevoia intens constringatoare. Dragostea pentru un sot, copil, parinte, sau un prieten este o problema de libera alegere. Daca dansul o cere, patinatorii se pot roti liberi, cu mult mai multa gratie si originalitate. Fiecare poate evolua si creste spiritual fara a dauna in nici un fel relatiei.  

"Voi face ceea ce cred de cuviinta pentru binele nostru si, daca el reactioneaza gresit, vom discuta impreuna." In totala opozitie cu "Nu pot trai tara tine, iubito" sta afirmatia: "Prostii. Sigur ca pot trai fara tine daca sint nevoit. Dar, fiindea te iubesc din tot sufletul, am hotarit sa nu fac acest lucru". Libertatea alegerii face o relatie mai bogata si mai frumoasa. Dragostea este o alegere.

IDENTITATE NECONSOLIDATA SAU IDENTITATE PUTERNICA

Helen Reddy isi spune despre ea: "Sunt femeie!" Un pic prea general poate, dar, in orice caz, e afirmarea unei identitati. Identitate personala. Cine sint? Cum ma percep pe mine insami?" Robert Burns isi dorea ca "de vrea un zeu un dar sa ne ofere, fie ca el sa ne deschida ochii, sa ne vedem asa cum ne vad altii."

Credem ca ceea ce se intimpla intr-o relatie de codependenta este, intr-o oarecare masura, faptul ca, in momentul in care identitatile partenerilor ajung sa se confunde, ei isi hranesc reciproc aceeasi iluzie: "Pe masura ce ma apropii de tine, propria mea identitate devine mai clara." Este un alt mod de a spune: "Daca cercul meu intrerupt ajunge sa se suprapuna peste cercul tau intrerupt, vom crea, in sfirsit, un cerc continuu", "Jumatatea, care sint, are nevoie de jumatatea, care esti, pentru a se implini". Fiecare incearca sa smulga de la celalalt sensul identitatii persoanei, o imagine clara despre sine. Insa nici unul nu are suficienta personalitate pentru a imprumuta ceva celuilalt.

Astfel, patinatorii legati de talie trag de fringhie tot mai tare si mai tare in directii opuse, incereind fiecare sa-si valideze identitatea prin asocierea cit mai strinsa cu celalalt. Ironia e ca se intimpla tocmai contrariul.

Fiecare s-a lasat absorbit, coplesit tot mai mult de sinele celuilalt. Fiecare anticipeaza sau mimeaza dorintele sau preferintele celuilalt. Fiecare pretinde ca lucrurile stau bine, cind nu e deloc asa, dar o face pentru ca o relatie cu adevarat extraordinara trebuie sa arate perfect si, in plus, cine vrea sa recunoasca pur si simplu ca s-a indragostit lulea de o persoana nu tocmai perfecta? Acest lucru serveste prea putin unei personalitati care era deja inca de la inceput suficient de de fragila. Tensiune, frustrare, furie, toate apar si sint rapid ingropate. Sentimentul de constringere ce domina persoana codependenta face ca relatia sa fie proiectata la dimensiuni mult mai mari decit in realitate, o relatie inabusitoare, obsedanta.

Daca unul dintre parteneri se simte atit de sufocat, incit trebuie sa se retraga, celalalt isi vede amenintata identitatea. Prea mult din sine depinde de celalalt. Cind sursa se indeparteaza, identitatea lui precara se dezintegreaza.

Identitatea celor angajati intr-o relatie codependenta ne duce cu gindul la gemenii siamezi. Medicul este confruntat cu o dilema teribila: daca gemenii sint despartiti, unul sau ambii pot pieri. Dar e posibil ca nici impreuna sa nu supravietuiasca. In codependenta afectiva, partenerii sint convinsi ca nu vor putea trai despartiti. Cu siguranta ca vor pieri. Cu toate acestea, legatura lor actuala este daunatoare.

Identitatea puternica  

In relatiile de interdependenta, ceea ce-i tine pe patinatori aproape este frumusetea dansului. Nici o fringhie. Nici o legatura stinjenitoare. Pe masura ce ei evolueaza, anumite aspecte ale relatiei furnizeaza noi elemente care imbogatesc imaginea de sine a fiecaruia. Insa, deoarece personalitatea ambilor parteneri era deja bine conturata, asocierea dintre ei nu e absolut necesara. Acest lucru permite o miraculoasa libertate a fiecaruia de a se realiza pina la cel mai inalt grad al potentialului lui.  

Mai ales crestinul practicant dispune de cele mai bune sanse de a se realiza plenar, intrucit Dumnezeu este un adevarat specialist in probleme de identitate. Din mai multe motive, dintre care nu cel mai putin important este faptul ca Dumnezeu ne cunoaste prea bine inca dinainte de a ne naste, El insusi valideaza identitatea crestinului. Sinele acestuia se poate lasa absorbit fara rezerve in Fiinta divina si in dumnezeiescul Sau Fiu, Isus Hristos, fiind chiar incurajat sa faca acest lucru. Ce sursa desavirsita si nelimitata este Identitatea Suprema!

Sinele crestinului, identitatea si valoarea lui izvorasc din interiorul fiintei si el nu depinde de relatii exterioare pentru a se simti intreg. Personalitatea lui se afla in siguranta. Cind crestinul intra in relatie cu un altul, fie sot, prieten apropiat, membru al familiei, amindoi dau si primesc, dar nu de nevoie. Cind relatia se intrerupe prin moarte sau alta forma de nedorita despartire, viata merge inainte. Desigur, regret. Tristete, desigur. Fara indoiala, durere. Dar nu pierderea identitatii.

ILUZIA FORTEI SAU FORTA REALITATII?

"Un cal ce munceste sase zile pe saptamina este puternic", explica Margaret. "Mult mai puternic decit un cal lasat la pasune toata iarna. Si acesta din urma este mult mai puternic decit unul tinut in grajd. Exercitiu. Activitate. Ma gindesc ca asa functioneaza lucrurile si in interiorul fiintei. Sentimentele mele sint puse la incercare din greu, asa ca, vedeti, sint mai puternica decit as fi daca Pete nu s-ar purta asa."

Margaret se bucura de o situatie pe care orice tanara ar invidia-o. N-avea inca treizeci de ani si era proprietara si administrator al unei herghelii de cai la periferia orasului Fort Worth. Participa la intreceri si curse, calarea cit voia, avea angajati care se ocupau de grajduri. De asemenea, il avea pe Pete, un sot alcoolic, un betiv linistit, care incepea cu o bere de cum iesea pe usa la amiaza si bea pina seara, cind cadea in nesimtire.

Margaret si-a scuturat parul lung si negru si a dat din umeri cu intelegere. "Pete ar putea fi mult mai rau. Ar putea fi crud sau violent cind bea. Ar putea merge la baruri, in loc sa stea acasa. Si inca are o slujba. Iar cind am inceput afacerea, m-a sprijinit foarte mult. Crede cu adevarat in mine. El este forta mea."   

"Crezi cu adevarat ca un sot ca Pete te face mai puternica?"   

"Sunt dovada vie."   

Adesea, codependentul ajunge sa creada ca forta ei/lui are sursele in cealalta persoana sau in relatia insasi. Intr-un caz de codependenta mult mai grav decit cel al lui Margaret, unul sau ambii parteneri pot fi convinsi ca vitalitatea si forta lor, in aceeasi masura ca si identitatea lor, isi au sursa in celalalt. In adincul inimii lor o voce inabusita sopteste: Daca te indepartezi de mine sau daca reducem intensitatea relatiei noastre, voi pierde din putere. Pentru mine legatura e vitala. Fara ea, as putea chiar sa dispar si sa incetez sa exist.

Realitatea este dramatic de diferita. In timpul in care cele doua persoane implicate intr-o relatie codependenta se asigura pe ele insele ca "aceasta legatura e viata mea; trebuie sa ramin in ea!", relatia le seaca de energie, subminindu-le forta. Ambele se hranesc din rezervoare goale. Fie ca inabusa multa minie, fie ca risipesc o groaza de energie exprimindu-si furia, ea se afla mereu acolo. La rindul ei, insasi negarea necesita un consum mare de energie. Si asta, ca sa nu mai pomenim de stressul emotional si anxietatea cauzate de implicatiile unei relatii disfunctionale - jena, groaza, neglijare, cearta, poate probleme financiare sau cu copiii - probleme care altfel nici nu ar exista .

Adevarata putere

Bill, unul din asociatii nostri, a proiectat si a construit singur o cabana in Colorado. Nu era pur si simplu o coliba de birne. Sufrageria se intindea pe doua etaje, iar dormitoarele de sus erau legate intre ele printr-un balcon interior cu balustrada. Construise o scara foarte frumoasa si o balustrada serpuitoare, dintr-un trunchi de plop canadian indoit si contorsionat. Existau insa si citeva mici inconveniente. De pilda, cind statea in fotoliu linga semineul imens de piatra, vedea cum se zgiltiie balustrada cind copiii fugeau in sus si-n jos pe scari; se cam curba la mijloc.

Un localnic, Joe R., a venit in vizita. "Bill, a murmurat el cu vorba lenesa a celor de prin partile locului, am o idee. Taie niste butuci si fa stilpi. Propteste-ti tirnatu' pina nu fuge pisica sus si darima toata sandramaua."

"Ar trebui sa construiesc un cadru in forma de A, nu crezi?"

"Nu. Doi stilpi e tot ce-ti trebuie. Nu-i pune sa se tina unu' de altu', nici sus, nici jos - nici in A, nici in V. Impreuna, da' separat, ii mult mai bine Asa pot tine tot pamintu'."

Puternici, drepti. Impreuna, dar separat. Entitati distincte indeplinind acelasi rol. Aici zace adevarata putere.   

MELODRAMA SAU STATORNICIE?

Ginditi-va la melodrame si amintiti-va de Brad si Joan carind bicicleta medicala de-a lungul si de-a latul orasului, in sus si-n jos pe scari. Relatia lor oscileaza intre o iubire intensa si o si mai intensa lipsa de iubire.   

Astfel de despartiri si impacari excesiv de dramatice sint obisnuite in relatiile de codependenta.   

Astronomul George Gamow a dobindit renume international in perioada de inceput a fizicii nucleare, cind oamenii abia descopereau forta si intinderea universului. Dupa ce a definit cele patru dimensiuni ale spatiului-timp, si-a reprezentat propria viata ca o linie evoluind in spatiul-timp continuu, pozitia sa fiind descrisa de puncte succesive, care intruchipau evenimentele intimplatoare si neintimplatoare. Asemenea linii, a sugerat el, se intersecteaza cu altele pentru a genera noi puncte si a redirectiona toate liniile.

Este o imagine extrem de relevanta. Daca veniti la clinica noastra, v-am putea ruga sa reprezentati relatiile cu tovarasul de viata, cu parintii, cu prietenii apropiati ca un set de linii paralele. Nici o relatie nu merge de-a lungul unei linii drepte ca o sina de cale ferata. La urma urmei, sintem oameni cu totii. Legaturile codependente cunosc insa fluctuatii atit de pronuntate, incit liniile se distanteaza serios in perioadele de neintelegere. Dupa impacare, liniile practic se intersecteaza. Identitatile se confunda si se suprapun. Apoi, izbucneste dusmania, poate chiar violenta. Perioadele fericite, perioadele in care cei doi sint impreuna, devin vremuri de restriste.

Robert si Edna, unul dintre cuplurile aflate in tratament, sint impreuna de opt ani. Relatia lor este extrem de exploziva din punct de vedere afectiv, citeodata chiar fizic, cu numeroase suisuri si coborisuri violente. Au incercat sa se desparta pentru un timp, au incercat sa lase o distanta normala intre ei, pentru ca lucrurile sa se reaseze. Nici una din aceste perioade n-a durat mai mult de douazeci si patru de ore. Rezultatul: relatia lor continua sa fluctueze, provocind nefericire. Ei nu pot si nu vor sa ajunga la o solutie a problemelor lor centrale.

Statornicia

Comparati o astfel de melodrama cu o relatie sanatoasa. Doua linii se contureaza de-a lungul vietii, atingindu-se intre ele si intersectindu-se cu alte linii in jurul lor. In timp, cele doua linii inregistreaza ritmurile ondulatorii firesti ale unei legaturi solide. Din cind in cind, partenerii - unul sau amindoi - pot explora alte aspecte ale vietii: cariera, cresterea copiilor, scoala, afaceri, obiective personale si hobby-uri, activitati legate de biserica etc. Ele par a mari spatiul dintre linii. Apoi, exista minunate momente de intimitate, cum este nasterea unui copil, care aduc liniile intr-o calda apropiere. Identitatile ramin separate, dar, mai presus de orice, relatia se mentine.

POSESIVITATE SAU INCREDERE?   

Poate ca Brad si Joan n-ar fi trebuit sa tot care bicicleta aceea, daca el n-ar fi fost atit de gelos. Locul unde lucreaza Joan ii trezeste suspiciuni si, stiind cit de atragatoare este (la urma urmei, ea exercita cu maiestrie asupra lui "vechea arta a seductiei"), o banuieste de ce-i mai rau. Cine i-ar rezista oare?

Gelozia. In general, relatiile de codependenta demonstreaza un grad destul de mare de gelozie. Nascuta din nesiguranta, ea depaseste obisnuita ingrijorare in legatura cu necunoscutele vietii, pentru a se transforma din cind in cind intr-o adevarata paranoia. Brad sta literalmente la pinda, cautind acel prim indiciu, acea urma de dovada ca Joan ar putea avea o legatura cu altcineva. Orice banuiala stirneste scene si certuri violente Pe deplin emancipata, Joan se lupta puternic impotriva oricarui vestigiu de posesivitate sau dominare masculina; si ea priveste cu ochi gelosi orice persoana care vine in contact cu Brad.  

Increderea   

In opozitie , adevaratul atasament lasa loc increderii linistitoare. Din nefericire, se prea poate sa existe motive de indoiala in orice relatie, chiar si intr-una sanatoasa. Ceea ce distinge codependenta este o vigilenta exagerata, partenerii fiind mereu in alerta sa surprinda orice indiciu de disfunctie. Un partener increzator, desi nu orb sau stupid, are banuieli mai putine si e mai dispus sa-1 creada pe celalalt. El poate accepta mai usor ideea ca tovarasul lui de viata vine in contact cu o multime de oameni, dintre care unii sint chiar atragatori. De fapt, cuvintul cel mai potrivit pentru a descrie o relatie de incredere este "confort".

SUPRAVEGHERE EXAGERATA SAU SPRIJIN LARG?   

Desigur, Florence Nightingale este faimoasa pentru munca depusa in 1856 in Razboiul Crimeei, intrucit a reusit de una singura sa puna bazele sistemului modern de asistenta medicala, transformand aceasta activitate intr-o profesie respectata. Putini stiu insa ca ea a fost printre primii care au intocmit situatii statistice, grafice si diagrame similare celor folosite astazi. Cu "crestele ei de cocos", cum le spunea reprezentarilor grafice pline de pitoresc pe care le intocmea, a reusit sa trezeasca din amorteala si rutina armata britanica, stimulind-o sa initieze reforme majore in sfera asistentei medicale.   

Alcatuieste un grafic al vietii pe care o duci in prezent, bazat pe timpul pe care il petreci si efortul pe care il depui in indeplinirea diferitelor roluri personale. Linia destinata rolului de mama a cinci copii, de exemplu, ar ocupa mult mai mult spatiu decit, sa zicem, cea de schior entuziast. Una din linii ar putea reprezenta casnicia, altele, calitatea de parinte, serviciul, biserica, prietenii, timpul liber si pasiunile.

Diagrama unei persoane sanatoase include nenumarate linii care, desi de dimensiuni diferite, sint mai mult sau mai putin in armonie una cu cealalta.

Diagrama unei persoane codependente apare distorsionata in special, daca liniile reprezinta cantitatea de energie afectiva cheltuita pentru indeplinirea diverselor roluri. Din perspectiva implicarii afective, persoana codependenta este atit de obsedata de o anumita relatie predominanta, incit toate celelalte linii se micsoreaza semnificativ. Exista un anumit numar de ore pe zi, o anumita cantitate de energie disponibila. Persoana codependenta risipeste imense cantitati de timp si energie pentru a se ocupa de o singura persoana si de problemele ei. Deoarece atentia codependentului este aproape exclusiv absorbita de un singur lucru, putin timp si o infima cantitate de energie ramin pentru a fi consumate in alte directii.

Acum puteti vedea pe grafic de ce copilul primeste hrana afectiva de la mai putin de un parinte, daca unul dintre ei este "curat", iar celalalt robit alcoolului, drogurilor sau unei dependente grave. Parintele non-dependent este preocupat, se simte vinovat, iritat, ranit, incereind mereu sa faca fata crizelor - pe scurt, el este absorbit aproape in exclusivitate de dificultatile celuilalt parinte. Oricit de mult si-ar iubi copilul, el devine o liniuta minuscula in diagrama parintelui.   

De obicei, in cazul nocivelor relatii de codependenta, primii care sint inlaturati sint prietenii. Legatura cu biserica se clatina. Chiar daca mai exista urme de preocupare pentru altceva, ele sint inghesuite intr-un spatiu mic, in timp ce atentia si energia cheltuita merg aproape exclusiv intr-o singura directie.   

Biologia medicala ne furnizeaza exemplul tumorilor care nu sint maligne in sine. Dar, pe masura ce cresc, hranindu-se din energia organismului-gazda, ele incep .sa exercite presiuni asupra tesuturilor sanatoase. Cu tumorile am putea trai, insa distrugerea si pierderea tesuturilor sanatoase din jur ne ameninta viata. Prin analogie, persoana codependenta poate II considerata un om care are o asemenea tumora afectiva. Relatia problematica afecteaza relatiile sanatoase si activitatile care ar aduce echilibru si plenitudine vietii.

Sprijinul larg

Termenul de "sprijin larg" trebuie luat in sensul lui propriu. Imaginati-va o minunata piesa de mobilier florentina, o masa rotunda cu un unic picior. Imaginati-va si un topor care doboara piciorul. Masa se prabuseste. Acum, inchipuiti-va o masa robusta in stil Tudor: picior arcuit in fiecare din cele patru colturi. Distrugeti unul. Masa se clatina, dar e inca in picioare. Un om al carui singur suport in viata este o singura relatie mistuitoare, se va prabusi dupa ce i se ia acel unic sprijin (sau, cel putin, persoana respectiva e convinsa ca asa se intimpla). Un om care are mai multe relatii stabile va suferi, dar nu se va prabusi.

Ce alte elemente de sprijin aveti in viata? Exista persoane apropiate (nu ne referim la copii, care depind de voi; amintiti-va de "incestul afectiv") care ar putea sa va ofere sprijin daca principala voastra sursa de echilibru dispare?

SINDROMUL BURSEI DE VALORI SAU RESPECTUL DE SINE STABIL?

"Bursa se inchide astazi. Analistii dau vina pe teama de inflatie."

"Actiunile au crescut vertiginos in urma anuntului presedintelui ca "

"Sunt legat de barometrul dispozitiei tale. Daca ti-e bine, si mie mi-e bine. Daca esti suparat, si eu sint suparat. Sunt nefericit atunci cind simt ca tu esti nefericit. Orice zvon sau problema, reala , sau imaginara, ma intoarce pe dos."

Acesta este sindromul bursei de valori. Adesea, avem de-a face cu pacienti care sint atit de dependenti de viata sau soarta celorlalti, incit au realmente o zi ingrozitoare daca cineva din anturajul lor are o zi mai proasta. Ei nu actioneaza niciodata. Ei reactioneaza. Reactia te solicita incomparabil mai mult decit actiunea, pentru ca trebuie sa rezonezi la fiecare moft al celuilalt, sa descifrezi cu grija fiecare semnal, sa nu lasi garda jos in veci. Cel mai rau lucru este ca persoana care reactioneaza este incapabila sa-si controleze propriile sentimente, intrucit nu poate influenta in mod semnificativ persoana cu care se afla in rezonanta. In consecinta, tensiunii continue i se adauga frustrarea.

Respectul de sine stabil

Interdependenta sanatoasa nu inseamna ca esti mai putin sensibil sau mai putin grijuliu decit codependentul. Dar nu esti atit de inrobit de alta persoana, incit intreaga ta multumire si fericire sa depinda de multumirea sau fericirea celuilalt. Sprijinul si hrana afectiva pe care le poti oferi sint astfel mult mai puternice, pentru ca nu trebuie sa reactionezi la starile de spirit ale celuilalt pentru a-ti satisface propriile nevoi. Cheia interdependentei sanatoase este respectul de sine: increderea in tine insuti.

REVENIRI OBSEDANTE SAU DESCHIDEREA SPRE VIITOR?   

Fantomele din trecutul lui John si Gladys Jordan sint un bun exemplu de revenire obsedanta. Problemele nerezolvate in copilarie, in special cele legate de violenta sau neglijare, il condamna pe adultul in formare sa recreeze, sa repete trecutul. Aceasta nevoie obsedanta elimina literalmente libertatea de a alege.

Ea se accentueaza in cazul persoanelor care manifesta o atitudine de negare - prin refuzul de a recunoaste problema, ei neaga insasi posibilitatea de a o rezolva. Fara sa vrea, ei trebuie sa-si retraiasca trecutul, in incercarea vana de a face fata situatiei pe care, constient, o neaga cu inversunare.

Este infinit mai rau pentru un crestin. Capacitatea lui de a auzi cuviutul Doisuiului si de a-I urma voia sint sufocate. Obsesia devine forta directoare.

Apostolul Pavel, fiu de fariseu, a fost educat ca un fariseu. Nu exista persoana mai rigida si legalista decit un fariseu. Totusi, o data ce Dumnezeu i-a deschis ochii orbiti de vechile traditii religioase, el a devenit sensibil si receptiv la caile, adesea deconcertante, pe care l-a condus Dumnezeu. N-ar fi reusit sa faca voia Domnului cu inima deschisa daca ar fi ramas legat de trecut.

Deschiderea spre viitor

O relatie de interdependenta sanatoasa presupune o mare deschidere spre viitor. Trecutul a fost asumat. Relatia este libera sa se dezvolte intr-un ritm organic, dinamic. La un au de la luna de miere, casnicia se transforma in ceva si mai bun. Zece ani mai tirziu ea continua sa evolueze, iar unele lucruri se schimba: prietenia devine mai profunda, relatia cu copiii se maturizeaza.   

Cuplurile sint din ce in ce mai mult preocupate sa-si "ajusteze", daca putem spune asa, casnicia, participind la programe anuale sau semestriale. In pauzele dintre ele, partenerii reflecteaza la casnicia, slujba sau optiunile lor de viitor. Succesul unor astfel de programe depinde de gradul de libertate continut in orice legatura de acest gen, care nu trebuie sa fie ingreunata de nici o constringere.

NEVOIA DE A DOMINA SAU SUPUNEREA LIBER CONSIMTITA?

Intr-o casnicie care nu merge bine, factorul central este dorinta de dominare. Poate ca un parinte perfectionist, critic, rigid, dominator a creat o atmosfera de supracontrol. Sau un parinte scufundat in abuzul de substante chimice a provocat haos; nimeni nu putea controla nimic pentru ca nu se stia niciodata ce va urma. Numerosi pacienti aud aceste fraze si striga, "Asta e! Am avut parte de toate." Foarte frecvent, daca unul dintre parinti este instabil si imposibil de controlat, celalalt va exagera in directia opusa.

Daca in familia in care a crescut problema a fost controlul, adultul in formare nutreste o imensa nevoie de a domina. Sentimentul respectiv se cere manifestat intr-un fel sau altul. Citeodata problema controlului este unicul punct sensibil intr-o familie, armonioasa altfel. Cind isi descriu relatia cu cea mai importanta persoana din viata lor, pacientii spun adesea: "Noi ne-am infruntat in ziua in care ne-am cunoscut si nici acum n-am idee cine pierde si cine cistiga."

Exista numerosi factori care accentueaza fenomentele legate de ciclul dependenta / obsesie / manie. Nevoia de dominare este unul dintre ei. Persoana dependenta se straduieste sa-si controleze starea de spirit prin substante chimice. Omul inclinat spre pusee de minie trebuie sa detina controlul absolut. Adolescenta bolnava de anorexie traieste adesea cu un parinte sau parinti extrem de dominatori. Ea nu poale fi ea insasi si nu poate sa-si deschida larg aripile, cum trebuie sa faca orice adolescent; insa poate sa nu mai manince. Nimic pe aceasta lume n-ar putea-o determina sa se hraneasca.

Supunerea liber consimtita  

Faptul ca esti dispus sa cedezi de bunavoie nu semnaleaza un defect de caracter, ci e semn de sanatate. Persoana al carei termometru interior arata valori scazute pe scala codependentei se foloseste de vointa, dar nu simte nevoia sa domine.

Aceasta disponibilitate se poate manifesta in orice tip de relatie. La locul de munca, de pilda, seful imparte sarcinile subordonatilor lui, fiindea nu simte nevoia sa se ocupe el de toate. El stie cum sa delege responsabilitatile. Acasa, cind copiii isi vira nasucul in bucatarie, mama ii lasa sa faca dezordine si chiar sa-i mai strice mincarea pentru ca sa se obisnuiasca cu gatitul. Daca nepotelul vrea sa spele masina bunicului, el inchide ochii la direle de murdarie care ramin, pentru ca stie ca micutul spalator si-a facut treaba cum a stiut el mai bine.

De obicei, intr-o casnicie, sotul este cel care are mai multa forta fizica. El o poate folosi pentru a-si obliga sotia si copiii sa i se supuna. Poate, dar n-o face. Sotia poate sa-l priveze de drepturile maritale pentru a-l constringe sa cedeze intr-o anumita chestiune sau poate sa trinteasca usa dormitorului intr-o criza de furie. Poate, dar n-o face.

Pentru crestini, Iisus este exemplul desavirsit de supunere liber consimtita, pentru ca El a demonstrat in repetate rinduri puterea pe care o are asupra oamenilor si a naturii. Demoni, boli, furtuni, toate I s-au supus. Zece mii de ingeri I-ar fi sarit in ajutor cind agoniza pe cruce. Dar El s-a supus. Aceasta Fiinta atotputernica S-a supus cu umilinta pentru a implini voia Domnului.

TEAMA DE ABANDON SAU INCREDEREA IN DUMNEZEU/FRATIA CRESTINA?

Joe a plecat de acasa, parasindu-si sotia si copiii, ca sa devina motociclist. Abandon. Mama se plictiseste de treburile casei, asa ca lasa totul si-si ia un apartament si o slujba la citeva mii de kilometri departare. Abandon. Marie se simte sufocata de relatia ei cu Ralph si hotaraste sa se intilneasca cu el numai o data pe saptamina, nu in fiecare seara. Aici nu-i vorba de abandon. Dar Ralph se simte abandonat, este extrem de codependent.

Pentru persoana codependenta, implicata intr-o relatie care o absoarbe intru totul, un pas inapoi, facut din ratiuni normale, spre a crea un pic de spatiu de respiratie, este echivalent unui abandon. Orice incercare de a rupe unitatea inseamna respingere, chiar moarte. Curentii subterani ai mintii codependentului murmura avertismentul - Vei pierde prea mult daca te paraseste, vei pieri. Robin Norwood a reformulat fraza intr-o forma extrem de pertinenta: "Terifiat de ideea abandonului, vei face totul pentru ca relatia sa nu se destrame."

Ideea este parca si mai clar rostita de o femeie: "Mi-e atit de teama sa nu-1 pierd!"; dar aceasta teama de abandon il domina si pe barbat in aceeasi masura. Intr-o zi, a venit la cabinetul nostru Robert Helm. Inalt, solid, cu un corp desavirsit datorita excrcitiilor zilnice cu cele mai noi echipamente de bodybuilding, ar fi fost cel mai potrivit exemplu de Urias Blajin din poveste, cu diferenta ca el nu era deloc blajin. Ajunsese la noi fiindea isi batea sotia.

Joi am discutat despre casnicia lor plina de conflicte. "Inteleg acum ca nu mai merge asa. Nici macar la inceput n-a mers. Vad acum de ce zice Edna ca nu mai poate suporta. Nici eu nu mai pot. A venit timpul sa sfirsim toata povestea."

Vineri, Edna se muta. "Incerc sa ma desprind cumva, sa vad altfel lucrurile", spune ea. "Am nevoie sa fiu singura o vreme."   

Simbata dimineata, Robert ne suna, literalmente sufocat de panica. Barbatul care vorbea cu atita hotarire si putere despre despartire nu fusese in stare s-o indure. Se simtea abandonat.

Din nefericire, insusi faptul ca Robert si Edna au recurs la tratament dezvaluie simptomele codependentei. In esenta, ei ar fi trebuit sa se intrebe: "Cum am putea face ca relatia noastra sa mearga normal?" In loc de asta, ei asteapta de la terapeut ca el sa intre in jocul lor nefericit, sa cirpeasca intr-un fel relatia existenta, sa-i puna niscaiva petice in asa fel, incit sa devina macar suportabila. Mesajul nerostit este: fa orice, numai nu ne cere sa ne confruntam direct cu problemele noastre. Ei nu vor sa reconstruiasca, pentru ca acest lucru necesita o schimbare foarte dureroasa la inceput. Ei vor sa stabilizeze relatia subreda existenta, captusind-o cu un fel de ciment magic.  

Increderea in Dumnezeu / fratia crestina

Desigur, opusul fricii de abandon este increderea. Cea mai solida incredere se intemeiaza intru Domnul. Numai pe El il putem crede cind promite "Nu te voi parasi niciodata". Numai in El putem gasi sprijin deplin.

Cu toate acestea, trebuie sa credem cumva si in oameni. Dar cum?

Primul nivel al increderii se refera la parinti si tovarasul de viata. Al doilea, la relatiile periferice. De regula, stabilitatea acestor niveluri necesita o fundatie solida construita pe increderea in Dumnezeu.

"Incredere?" se pling pacientii nostri. "Va dati seama ce mi-a facut sotul (parintele, persoana cea mai importanta din viata)? Cum pot sa mai am incredere in cineva, dupa tot ce mi s-a intimplat?"

Raspunsul nostru este: "Printr-o abordare indirecta. Crezi in Dumnezeu? Construieste pe aceasta baza. Restabileste relatiile periferice. Convinge-te pe tine insuti ca poti sa crezi in altii. Apeleaza la un grup de terapie. Acorda-ti timp; increderea se va reface si in relatiile tale esentiale."

Din pacate, pentru persoana codependenta, a carei intreaga existenta isi are radacinile in celalalt, raspunsul acesta nu este valabil. "Nu intelegeti. Trebuie sa stiu daca sa am sau nu incredere in aceasta persoana!"

Increderea, ca si buna reputatie, este atit de usor de distrus, atit de dificil de regasit, iar construirea ei este infinit mai grea pentru persoana afectata de sindromul de codependenta.

Cea mai frecventa supapa a problemelor codependentei este casnicia. Fie ca sinteti casatorit sau nu, trebuie sa stiti unde apar aceste probleme si cum sa le faceti fata. Sa ne ocupam de aceste chestiuni in capitolul urmator.