Repere in psihosexologie

REPERE IN PSIHOSEXOLOGIE

Cele mai ascunse boli ale oamenilor sunt impotenta si picioarele urat mirositoare, au constatat specialistii americani, care au explicat ca acestea sunt afectiunile de care oamenii sufera in tacere pentru ca le este rusine sa mearga Iα medic

Agentia de Presa Ananova

1.    Problema sexualitatii in lumea contemporana

2.   Sex in Statele Unite

3.   Medicul si sexualitatea o situatie inedita

4.   O anamneza dificila

5.   Disfunctiile sexuale psihogene

6.   Disfunctiile sexuale masculine

7.   Disfunctia erectila si depresia

8.   Mituri si prejudecati care impiedica pacientul cu disfunctie erectile sa se prezinte la psihiatru

9.   Modalitati de abordare a disfunctiei erectile psihogene

10.   Vaginismul

11.   Orgasmul si frigiditatea

12. Consideratii psihodinamice in frigiditate

13.   Alte cauze ale frigiditatii

14.   Tratamentul anorgasmiei

15. Disfunctiile sexuale ale cuplului

16.   Calitatile sexologului

1. PROBLEMA SEXUALITATII IN LUMEA CONTEMPORANA

Cunoasterea dezvoltarii sexuale si comportamentului sexual a devenit progresiv importanta pentru ingrijirea sanatatii pe masura ce s-au schimbat standardele si exigentele publicului.

Sexualitatea este un continuum care se dezvolta in timp in etape al caror continut biologic, psihologic si social este distinct.

Tabelul 1.

Comportamentul care era odata considerat pervers este probabil privit acum ca deviant si poate ca in viitor va fi considerat o alternativa la activita­tea sexuala "normala'. Comportamentul sexual este un factor important in determinarea valorii individuale, existand un interes continuu in actele publi­ce si intime. in general oamenii sunt mai capabili sa-si accepte sexualitatea, recunoscand ca este una dintre fatetele personalitatii lor.

2. SEX IN STATELE UNITE

Deoarece nu exista date privind comportamentele sexuale din Romania prezentam rezultatul studiului facut de Universitatea din Chicago pe un lot reprezentativ pentru populatia SUA in varsta de 18-59 ani. Este cel mai mare si mai semnificativ studiu de acest fel facut vreodata. Prezentarea cestui studiu doreste inlaturarea unor fantasme si prejudecati care exista la multi din specialistii din domeniul medicinii si psihologiei din Romania.

Tabelul 2,

Tabelul 2 (continuare).

3. MEDICUL SI SEXUALITATEA O SITUATIE INEDITA

Cu toate acestea medicului de orice specialitate si am inclus aici si psihiatrul ii va fi dificil sa abordeze pacientul cu tulburari de sexualitate si, paradoxal, mai ales pe cel cu disfunctie erectila.

Fara indoiala exista o problema de comunicare dar si una legata de cunostintele profesionale propriu-zise atunci cand medicul trebuie sa abordeze problemele legate de sexualitate sau de zonele genitale ca regiune anatomo-functionala cautarea unor explicatii legate de aceasta deficienta, ar necesita o discutie mult prea ampla, care depaseste sensibil limitele acestei lucrari si ale carei coordonate cultural istorice se cantoneaza curent in zona prejudecatilor.

Desigur o astfel de situatie reprezinta o bariera majora in calea atitudi­nilor si practicilor medicale fie ca este vorba de preventie sau de terapie. De partea cealalta a binomului in atitudinea pacientului problemele legate de genitalitate si sexualitate vor fi mereu lasate pe ultimul plan, patologia sexuala fiind adesea considerata o pedeapsa sau o stigmatizare. Comunicarea involuntara a unui dublu mesaj in acelasi timp pozitiv si negativ are un efect catastrofal asupra receptorului, in cazul nostru pacientii.

Tabelul 3.

Activitatea sexuala este strans legata de starea de sanatate. Exista o asociere intre sex, sanatate si starea generala de bine (wellness) (Laumann si colab., 2002).

Majoritatea pacientilor care n-au avut parteneri sexuali in ultimele 12 luni aveau o stare de sanatate proasta. Astfel, activitatea sexuala si starea de bine au fost corelate.

Dintre cei care se considera "extrem sau foarte fericiti' (comparat cu cei care se simt "satisfacuti in general' sau "nefericiti'), s-au remarcat trei grupe de respondenti:

cei care au avut un partener sexual;

cei care au facut sex de doua sau trei ori pe saptamana;

femei care au "intotdeauna sau de obicei' orgasm cu partenerii.

S-a analizat asocierea dintre sex, satisfactie emotionala si placere fizica. Cei care si-au considerat relatiile "extrem sau foarte' placute erau cel mai adesea cei care au avut un singur partener (fata de cei care au avut mai multi), mai ales daca partenerul era sotul sau daca se aflau intr-o relatie de convietuire.

Calitatea sexului si abilitatea in obtinerea satisfactiei si placerii sunt mai mari atunci cand capacitatea limitata a unei persoane este concentrata pe un partener, in contextul unei relatii monogame de lunga durata.

La intrebarea "cat de importanta este absenta vietii sexuale?' si prin ce influenteaza ea cele mai multe studii au adus urmatoarele raspunsuri:

reduce calitatea vietii,

provoaca stres emotional,

afecteaza grav relatiile dintre parteneri.

Figura 1.

Sexologia, domeniu interdisciplinar in care biologia, medicina, psiho­logia si alte stiinte ale omului realizeaza o perspectiva complexa asupra com­portamentului sexual uman. William H. Masters a fost pionierul studiilor despre comportamentul sexual uman si initiatorul un dezbateri fara prejude­cati asupra obiceiurilor si credintelor americanilor in acest domeniu. Prin studiile facute impreuna cu sotia si colaboratoarea sa Virginia Johnson a realizat o adevarata revolutie in sexologie, atat in plan teoretic, cat si in cel al interventiei practice.

"A fost probabil cea mai importanta figura din ultima suta de ani in ceea ce priveste schimbarea conceptiei americanilor despre comportamen­tul sexual si prin ei schimbarea viziunii mondiale asupra acestuia. Si-a folo­sit influenta stiintifica pentru a indemna oamenii sa vorbeasca deschis si liber

despre comportamentul lor sexual. Opera lui a condus Iα variate schimbari culturale si sociale, a schimbat in bine viata oamenilor. ' (Schwartz M, 1999).

Tabelul 4.

Sexualitatea asociaza instinctualitatea cu spiritul in exprimarea dezvol­tarii, descoperirii, cresterii si expansiunii vietii (Antoniu F). Sexologia nu poate fi conceputa decat ca psihosexologie.

Tabelul 5.

4. O ANAMNEZA DIFICILA

in abordarea anamnezei si istoricului problemelor sexuale medicul va vorbi intotdeauna si absolut cu toti pacientii despre evolutia sexualitatii lor

si eventualele probleme din acest domeniu. De asemenea, va pune intrebari privind sanatatea sexuala a pacientului in completarea relatarilor acestuia. Ori de cate ori este posibil va folosi teste de screening privitoare la disfunctia erectila pentru a reusi o intelegere cat mai completa a eventualelor probleme.

Medicul va da pacientului ocazia de a discuta si despre evolutia actua­lelor probleme sexuale sau despre posibilitatea aparitiei in viitor a unor proble­me sexuale. intotdeauna se va discuta si despre bolile cu transmitere sexuala si despre prevenirea acestora.

Atunci cand medicul examineaza un pacient cu disfunctie sexuala se pune problema felului in care dialogul este condus.

Prezentam pe scurt in urmatorul tabel felul in care acest dialog trebuie dirijat. Tabelul 6.

Un studiu facut pe studenti la medicina, rezidenti in practica medicinii de familie sj terapeuti practicanti privind modul de realizare a anamnezei au evidentiat urmatorii factori ca fiind importanti in procesul de desfasurare corecta a acesteia:

1.    Sa mai fi vorbit in trecut cu pacientii pe teme sexuale

2. Sa fi avut el insusi o problema sexuala si sa fi discutat despre aceasta cu un specialist

3. Orientarile sexuale ale pacientului

4.   Existenta unui prieten homosexual

5. Credinta ca intervievarea referitoare la probleme sexuale este rele­vanta pentru preocuparile pacientului

6. Sa fi primit o instruire adecvata

in abordarea discutiei privind tulburarile de sexualitate medicul trebuie sa respecte cateva reguli care vor facilita nu doar diagnosticul curent, ci si terapia:

Luati initiativa pentru a depasi jena fireasca a pacientului

Folositi un limbaj simplu si direct

Mentineti o atmosfera de intimitate si confidentialitate

Pastrati o atitudine incurajatoare, protectiva si intelegatoare fata de suferinta bolnavului si nu faceti aprecieri defavorabile

Dati explicatii si incurajati pacientul sa va puna intrebari

Cereti lamuriri suplimentare si aratati ca intelegeti raspunsurile pacientului

Mentineti o atitudine optimista

O comunicare interpersonala eficienta este obtinuta de persoanele care sunt buni comunicatori tind spre realizarea unei atitudini prin care

arata interes interlocutorului

ii inspira acestuia incredere

isi exprima ideile clar si simplu

se exprima intr-un mod politicos

Printre situatiile care duc la evitarea discutarii problemelor sexuale sunt alaturi de lipsa de cunostinte o serie de factori cu determinare socio-culturala.

Tabelul 7.

5. DISFUNCTIILE SEXUALE PSIHOGENE

in cele ce urmeaza ne vom referi la principalele disfunctii sexuale avand cauze psihogene. Acestea sunt pe de o parte cele mai frecvente si cele mai incomplet diagnosticate si tratate iar pe de alta parte sunt cele in care aportul psihologiei medicale si cel al abordarii psihosomatice poate fi hotarator.

Tabelul 8.

Disfunctiile sexuale constituie un important capitol in cea de-a 10-a clasificare internationala a bolilor. Lucrarea elaborata de OMS dedica capi­tolul F52 acestor tulburari.

F 52 CLASIFICAREA DISFUNCTIILOR SEXUALE IN

PSIHIATRIE

F 52.0 Absenta sau pierderea dorintei sexuale

F 52.1 Aversiunea sexuala si lipsa placerii sexuale

F 52.2 Esecul raspunsului genital

F 52.3 Disfunctia orgasmica

F 52.4 Ejacularea precoce

F 52.5 Vaginismul non organic

F 52.6 Dispareunia non organica

F 52.7 Activitatea sexuala excesiva

F 52.8 Alte disfunctii sexuale nedatorate unei tulburari sau unei boli organice

F 52.9 Disfunctia sexuala nedatorata unei tulburari sau unei boli organice, fara precizare

6. DISFUNCTIILE SEXUALE MASCULINE

Am incercat sa facem aceasta prezentare polarizata a tulburarilor de sexualitate deoarece ea face mai accesibila intelegerea unor mecanisme psihopatogene si creeaza abilitati de abordare.

in analiza tulburarilor de sexualitate masculine se vor avea intotdeauna in vedere particularitatile sexualitatii masculine despre care Hanganu O (1980) arata:

Barbatul este un erotic episodic, periodic, ciclic pe cand femeia este o erotica permanenta

Capacitatea de erectie incepe la nastere si se termina la moarte

"Potenta' depinde de capacitatea erectila si de durata erectiei

Inteligenta nu inhiba potenta

Constitutia somatica joaca un rol minor in capacitatea de erectie si ejaculare

Masturbarea nu este o cauza a impotentei psihogene

De asemenea, nu vor fi ignorate regulile formulate de psihanalistul Steckel care, desi simple, pot orienta asupra climatului psihologic in care se desfasoara viata sexuala a subiectului:

Potenta sexuala inseamna sa stii sa astepti

Maturizarea biologica se realizeaza cu mult inaintea celei morale

Psihosexualitatea apare mult mai tarziu si are o semnificatie sociala stand la baza intemeierii unei familii

Fazele in care se developeaza potenta sunt:

Libido

Voluptate

Erectia

Orgasmul

Postludiumul

Medicina moderna pune accentul pe stilul de viata si pe reflectarea acestuia in comportament ca o componenta majora in instalarea unor tulburari. Dintre acestea disfunctia erectila si tulburarile de sexualitate nu fac exceptie.

De aceea medicul va face o evaluare psihologica si va cauta caracteris­ticile comportamentale si de stil de viata care pot sa contribuie la intensita­tea, durata sau frecventa tulburarilor de erectie. in evaluarea problemelor psihologice va cauta sa puna in evidenta prezenta depresiei cu intrebari de tipul: "Sunteti deseori trist? Va simtiti prabusit sau abatut adesea?' evitand formularea directa "Sunteti depresiv?' care nu are un inteles prea clar pentru pacient. De asemenea, medicul va insista in scopul evidentierii si altor tulbu­rari psihiatrice in special al anxietatii sub toate formele ei. in ceea ce priveste stilul de viata medicul se va interesa si de dificultatile de relationare pe care pacientul le are, daca face eforturi profesionale deosebite si daca lucreaza tot timpul sub presiune. Raportul in care pacientul se afla cu alcoolul, tutunul si drogurile va fi investigat cu atentie iar daca bolnavul este un sedentar medi­cul se va interesa cu atentie si de bolile cardiovasculare de care sufera.

Manualul american DSM-IV stabileste urmatoarele criterii de diagnos­tic pentru tulburarile de erectie (impotenta psihogena)

exista o incapacitate persistenta sau recurenta de a obtine o erectie adecvata sau de a o mentine pana la sfarsitul actului sexual;

tulburarea poate cauza un accentuat distres sau dificultati interperso-nale;

tulburarea de erectie nu este legata de o alta tulburare psihica majora si nu este datorata unei afectiuni medicale sau efectelor unor medi­camente sau droguri

o durata de minim sase luni este obligatorie pentru diagnostic.

tulburarea este subclasificata in subtipuri in raport cu:

■ modul de aparitie (permanenta sau dobandita);

contextul (generalizata sau situationala);

■  etiologia (cauzata de factori psihologici sau de o combinatie de factori psihologici sau factori somatici).

Criteriile de diagnostic al esecului raspunsului genital sunt dupa ICD-10 urmatoarele:

Exista o dificultate in dezvoltarea sau mentinerea unei erectii potri­vite pentru un contact sexual satisfacator.

Tulburarea face parte din disfunctia sexuala necauzata de o boala sau o tulburare organica.

Daca erectia nu mai apare in nici o situatie diagnosticul corect al esecului erectil nonorganic se face cu ajutorul unor investigatii spe­ciale sau in functie de raspunsul la tratamentul psihologic.

Daca nu se poate face o identificare neechivoca a etiologiei psihoge­ne este bine sa categorisim starea ca pe o disfunctie erectila de etio-logie nesigura sau mixta.

Asa cum am aratat exista o serie larga de circumstante psihiatrice in care disfunctia erectila este o cauza, o comorbiditate sau o consecinta a unei tulburari psihiatrice.

Tabelul 9.

Pe de alta parte multe din medicatiile folosite in psihiatrie sunt respon­sabile de disfunctia erectila. Printre acestea: antidepresivele triciclice (clomi-pramina), beta-blocantele (clonidina, metildopa, reserpina), antipsihoticele (clorpromazina, flufenazina, tioridazina, levomepromazina), antimaniacalele (litiu), narcoticele (metadona), tranchilizantele, barbituricele, anticonvulsi-vantele (carbamazepina, fenobarbital, feniioina, primidona).

Dintre mecanismele prin care medicatia psihotropa actioneaza in disfunctiile sexuale pot fi enumerate:

Efecte nespecifice asupra SNC (ex: sedare, tulburari cognitive)

Efecte asupra neurotransmitalorilor

Efecte periferice ale medicatiei asupra neurotrasmitatorilor si functiilor unor organe

Efecte hormonale

Incidenta tulburarilor sexuale in tratamentul cu antidepresive este destul de ridicata ti difera dupa tipul de antidepresiv. Procentajul in care aceste tul­burari se intalnesc

Tabelul 10.

Pentru a se putea face delimitarea dintre cauzele organice si cele psiho­gene in disfunctia erectila exista posibilitatea unei orientari rapide in ceea ce priveste etiologia.

Aceasta delimitare nu este una absoluta deseori existand o intrepatrun­dere intre cele doua tipuri de cauzalitati precum si posibilitatea ca starea psihologica sa fie in stransa legatura cu unele tulburari organice.

Tabelul 11.

7. DISFUNCTIA ERECTILA SI DEPRESIA

La capitolul functiei sexuale masculine, modificarile legate de varsta includ scaderea libidoului si dificultate in obtinerea erectiei si a orgasmului.

Cu toate acestea, majoritatea barbatilor peste 50 de ani sustin ca mani­festa un puternic interes sexual si ca obtin satisfactie in urma actului sexual.

Disfunctia erectila a fost cea mai studiata forma a disfunctiei sexuale masculine, si asocierea sa cu avansarea in varsta a fost clar stabilita.

S-a stabilit de asemenea ca disfunctia erectila si depresia sunt frecvent comorbide si relatia dintre aceste doua tulburari poate avea multe forme. Au fost elaborate ipoteze de modele diferite, nu exclusive reciproc, cu privire la relatia cauzala intre depresie si disfunctie erectila.

in primul rand, disfunctia erectila poate fi un simptom al depresiei-tulburarea depresiva majora este asociata cu scaderea libidoului si diminua­rea activitatii sexuale. Un numar de studii au documentat un subgrup de bar­bati cu o tulburare depresiva majora care prezentau o pierdere reversibila a tumescentei peniene nocturne care se rezolva cu tratament pentru depresie, sugerand ca boala depresiei poate interfera cu neuropsihologia erectila.

in al doilea rand, depresia se poate manifesta la indivizii vulnerabili consecutiv distresului social care apatine invariabil disfunctiei erectile.

in al treilea rand, disfunctia erectila a fost raportata ca efect secundar al medicatiei antidepresive la barbati (administrata barbatilor), cu toate ca ejacularea intarziata poate fi pare a fi mai des intalnita si relatia sa cauzala cu inhibitorii selectivi ai recaptarii de serotonina (SSRI) este mai bine stabilita. in al patrulea rand, si probabil mai important, datorita faptului ca ambele boli sunt prevalente in cazul barbatilor mai in varsta, apare un factor comun cum ar fi boala vasculara care poate fi etiologia care sta la baza ambelor tulburari.

Cu toate ca natura relatiei cauzale intre disfunctia erectila si depresie poate fi necunoscuta si poate intr-adevar varia de la pacient la pacient, s-a stabilit ca barbatii care s-au prezentat la cabinetul urologului cu disfunctie erectila, prezinta nivele de depresie mai mari decat cei care vin cu alte pro­bleme. Anterior, practicarea unor tratamente cum ar fi instrumente pentru erectia "vacuum', chirurgie pentru disfunctia "cavernous veno-occlusive', sau implantarea protezei pentru penis in cazul disfunctie erectila s-au dovedit a avea eficienta limitata si au fost chiar inoportune.

Rezumand, informatiile actuale privind relatia dintre axul hipotalamo-hipofizo-gonadal (HPG), depresie si varsta s-au desprins cateva concluzii:

Tabelul 12.

Depresia este cel mai frecvent asociata cu boli cronice sau in stadii terminale (ex: cancer, IRC, ciroza hepatica) si, prin urmare nu a fost posibila testarea ipotezei ca o depresie "reactiva' poate scadea in intensitate in urma unui tratament eficient al conditiei medicale primare.

Cu toate acestea, prevalenta depresiei la barbatii cu disfunctie erectila si disponibilitatea sildenafil-ului, care are un efect terapeutic important, per­mite testarea viabilitatii paradigmei depresiei reactive.

Un studiu realizat recent asupra pacientilor depresivi cu disfunctie erectila sugereaza ca tratarea eficienta a disfunctiei erectile are ca rezultat remisia bolii depresive comorbide (depresiei comorbide). Astfel, rezolvarea unei probleme medicale importante a fost asociata cu tratarea depresiei, sustinand astfel ipoteza ca depresia poate aparea ca reactie la o boala care afecteaza in mod semnificativ calitatea vietii.

Rezumand, informatiile actuale privind relatia dintre axul hipotalamo-hipofizo-gonadal (HPG), depresie si varsta s-au desprins cateva concluzii:

Tabelul 12.

Depresia este cel mai frecvent asociata cu boli cronice sau in stadii terminale (ex: cancer, IRC, ciroza hepatica) si, prin urmare nu a fost posibila testarea ipotezei ca o depresie "reactiva' poate scadea in intensitate in urma unui tratament eficient al conditiei medicale primare.

Cu toate acestea, prevalenta depresiei la barbatii cu disfunctie erectila si disponibilitatea sildenafil-ului, care are un efect terapeutic important, per­mite testarea viabilitatii paradigmei depresiei reactive.

Un studiu realizat recent asupra pacientilor depresivi cu disfunctie erectila sugereaza ca tratarea eficienta a disfunctiei erectile are ca rezultat remisia bolii depresive comorbide (depresiei comorbide). Astfel, rezolvarea unei probleme medicale importante a fost asociata cu tratarea depresiei, sustinand astfel ipoteza ca depresia poate aparea ca reactie la o boala care afecteaza in mod semnificativ calitatea vietii.

8. MITURI SI PREJUDECATI CARE IMPIEDICA PACIENTUL CU DISFUNCTIE ERECTILE SA SE PREZINTE LA PSIHIATRU

Desi exista numeroase cauze psihogene ale disfunctiei erectile sunt la fel de numeroase miturile si prejudecatile. Acestea fac pacientul sa refuze determinarea psihogena si implicit ca acesta sa se prezinte la psihiatru sau la psihologul psihoterapeut. Vom trece in revista cateva dintre acestea.

Orice disfunctie erectile este o problema organica. Conform unor modele traditionale acceptate de bolnavi si cultivate de medici tulbu­rarile somatice nu ar putea sa aiba o cauza psihogena. Pacientul se considera "tare' din punct de vedere psihologic si sanatos psihic si, in consecinta, disfunctia erectila este doar un simptom organic, pro­vocat evident de o tulburare somatica.

Doar un bolnav psihic grav are DE. Este cunoscut in masa de pacienti ca medicatia psihotropa recomandata in doze mari evident in bolile psihice grave poate produce o disfunctie erectila prelun­gita. De aici se face rationamentul invers, ca doar un bolnav psihic grav poate avea disfunctie erectila si deci doar aceasta ar fi impreju­rarea in care un pacient cu disfunctie erectila ar putea ajunge la psihiatru.

Tratamentul psihiatric provoaca DE. Publicul cunoaste faptul ca medicatia psihotropa, in special cea sedativa si anxiolitica are ca efect advers disfunctia erectila. in acest sens celebrul mit al ceaiului cu bromura din armata este o legenda perena. intrucat publicul nu cunoaste nici pe departe medicatia psihiatrica precum si faptul ca psihoterapia este o alternativa terapeutica va considera ca in nici un caz psihiatrul nu este acela care poate sa recomande un tratament pentru disfunctia erectila.

Psihiatrul te-ar putea considera nebun ca vrei sa ai erectie Iα varsta a III-α. Tulburarile sexuale pot sa rezulte si din afectiuni medicale sau proceduri chirurgicale inerente unei patologii a varstei a III-a. Cei mai multi pacienti sunt dezinteresati de activitatea sexuala in cazul unor afectiuni acute "dar poate fi ingrijorat de ceea ce i-ar putea rezerva viitorul'.

Multe persoane se tem ca personalul medical ii va refuza daca vor vorbi despre problemele sexuale. Este de asemenea important de anticipat astfel de griji si de a le aduce la suprafata. Atitudinea psi­hiatrului este deseori asimilata de pacienti cu cea a celorlalti specia­listi desi evident ca nu exista o astfel de similitudine.

Psihoterapiile sunt bune doar in bolile psihice. Publicul nu cunoaste deloc sau foarte putin eficienta psihoterapiei in tulburari de sexuali­tate. De aceea considera ca doar bolnavii psihici ar putea beneficia de suport psihoterapeutic.

Daca partenera insista sa mergi Iα psihiatru inseamna ca ea te con­sidera bolnav psihic. Uneori refuzul de a merge la psihiatru este generat de faptul ca initiativa este luata de partenera cunoscut fiind faptul ca femeile se documenteaza mai mult in ceea ce priveste sana­tatea si uneori exagerat in ceea ce priveste sexualitatea din revistele de popularizare. Aplicand prejudecata ca doar nebunii merg la psi­hiatru pacientii cu disfunctie erectila vor refuza contactul cu psihiatrul.

Doar tulburarile de orgasm se trateaza Iα psihiatrie. Exista larg raspandita prejudecata ca doar orgasmul senzatie de placere deose­bita ar putea interesa psihiatria. De aici excluderea disfunctiei erectile de pe lista psihiatrului.

Doar femeile trebuie sa mearga Iα psihiatru pentru o tulburare din sfera sexuala. Aceasta prejudecata este legata in disfunctia erectila de mitul hipocratic al isteriei boala psihica cu presupusa determi­nare genitala.

Viagra poate rezolva orice problema in ED. Imaginea deosebita pe care acest tratament "omnipotent' in disfunctia erectila o are face ca pacientii sa recurga direct la tratament cerand medicului disfunctie erectile familie recomandarea acestuia fara sa mai caute etiologia precisa a bolii.

Daca nu mai esti interesat de disfunctia erectila si sex va fi mai bine si vei putea rezolva alte lucruri. in sfarsit unele persoane impartasesc credinta reziduala rezultata din diferite practici orientale sau oculte dupa care sexualitatea consuma energia psihica si doar abstinenta este benefica. Disfunctia erectila este vazuta in aceste cazuri ca o adevarata binefacere.

Psihiatrul s-ar putea sa afle niste lucruri neconvenabile despre per­soana ta. Datorita faptului ca anamneza psihiatrica este mult mai amanuntita precum si credintei ca psihiatrii ar avea metode speciale disfunctie erectile a afla anumite lucruri pe care individul le tine ascunse, o serie disfunctie erectile pacienti prefera sa mearga la me­dicii somaticieni care au o abordare simpla, simptomatica pentru a-si putea pastra nealterata imaginea de sine.

9. MODALITATI DE ABORDARE A DISFUNCTIEI ERECTILE PSIHOGENE

Principiile fundamentale ale tratamentului vor fi aceleasi ca pentru orice alta disfunctie sexuala.

Responsabilitate mutuala

Informare si educatie

Schimbarea atitudinala si comportamentala

Eliminarea anxietatii legata de actul sexual

Cresterea nivelului de comunicare

Schimbari in definirea sex- rolurilor si a stilului de viata Modurile de abordare traditionale ale impotentei psihogene se refera la:

reducerea anxietatii

proceduri de desusceptibilizare,

interventii cognitiv-comportamentale,

tehnici de stimulare sexuala asistata

consiliere de cuplu sau de relatie.

Recent, combinarea interventiilor psihosociale cu terapia medicamen­toasa este recomandata.

Stabilirea rolului interventiilor psihosociale in tratamentul disfunctiei erectile este inca insuficient statuat. Disfunctia erectila este si trebuie tratata intotdeauna ca o patologie de cuplu. Oricate progrese ar face medicatia disfunctiei erectile, aceasta patologie nu este una care se trateaza cu o pilula ci doar printr-o sensibila abordare complexa. Pentru a fi eficace, sexologii trebuie sa mearga dincolo de reactivarea functiei erectile, in a-si ajuta pa­cientii sa devina persoane active, care fac dragoste.

10. VAGINISMUL

Vaginismul este o disfunctie sexuala feminina relativ rara dar cu po­tential invalidant important. Vaginismul poate fi definit ca spasme involun­tare a muschilor care inconjura orificiul vaginal. Aceasta contractie vaginala face ca orice incercare de penetrare vaginala sa fie extrem de dureroasa sau imposibila. Desi actul sexual este dureros, femeile care sufera de vaginism se pot excita sexual, se pot lubrefia si pot chiar ajunge la orgasm prin alte tipuri de stimulare. Vaginismul este o reactie de frica la penetrare, este un sentiment de teama al femeii indiferent de educatie sau nivelul de inteligenta. Procentele din studiile americane arata ca: 78% au terminat liceul sau facul­tatea, 11 % sunt studente, 11 % sunt casnice.

Dintre consecintele vaginismului mentionam urmatoarele: casatoria poate ramane neconsumata (acest fapt poate constitui motiv de divort), sotul va fi mai inclinat spre infidelitate conjugala, viata de familie va fi nefericita, relatiile sexuale nu vor reprezenta o sursa de placere, inabilitatea de a avea o viata sexuala va avea drept consecinta un cuplu fara copii.

Vaginismul poate fi clasificat ca fiind primar sau secundar.

Vaginismul primar se refera la cazurile in care femeile afectate nu au mai avut un act sexual cu penetrare datorita contractiilor involuntare a muschilor vaginali. Vaginismul primar mai este numit uneori si "mariaj neconsumat'.

Vaginismul secundar se refera la o femeie care a putut avea acte sexuale normale la un moment dat dar care nu mai poate fi penetrata din cauza aparitiei spasmelor musculare vaginale involuntare.

Dintre cauzele vaginismului secundar pot fi mentionate:

abuzul sexual,

proceduri medicale agresive in copilarie,

durerii din timpul primului act sexual,

problemelor din cadrul relatiei cu partenerul,

inhibitia sexuale

frica de graviditate.

Adesea, cauza care determina spasmul vaginal este psihologica. Ado­lescentelor li s-a prezentat viata sexuala de catre parinti ca un pacat si ca un pericol de care trebuie sa se fereasca. Mai mult, chiar curiozitatea legata de propria sexualitate a fost sanctionata sau reprimata.

Aceste fete vor creste cu convingerea ca sexul este ceva devalorizant, un pacat, ceva amenintator sau rusinos.Experientele sexuale initiale neplacute sau dureroase pot fi, de asemenea, cauze ale vaginismului.

Femeile au diferite motive pentru a refuza penetrarea vaginala mer­gand de la inhibitii religioase la restrictii culturale, de la necunoasterea pro­priului corp la frica de pericole sexuale imaginare. De asemenea, experien­tele traumatice anterioare ca violul, abuzul sexual sau participarea la o astfel de situatie in calitate de martor, reprezinta un alt grup de cauze pentru vaginism.

Primul pas pentru orice femeie care se suspecteaza de vaginism este sa se programeze pentru o examinare pelvina completa pentru a exclude o cauza somatica.

Vaginismul este cel mai adesea conceptualizat ca o tulburare psihoso­matica, o manifestare fizica a unor probleme psihologice mai profunde.

Exista cateva teorii asupra cauzelor psihologice dar majoritatea lor se centreaza in jurul urmatoarelor trei aspecte:

Probleme de control in cadrul relatiei de cuplu

Traume sexuale anterioare

O asociere conditionanta de durere/frica cu penetrarea vaginala (o reactie fobica la ideea penetrarii).

Indiferent de cauza specifica, exista doua trasaturi caracteristice vagi­nismului: incapacitatea de a avea o penetrare vaginala si stresul emotional.

Severitatea vaginismului si formele de manifestare pot varia de la fe­meie la femeie, ceea ce explica diferentele in simptomatologie.

Tabelul 13.

FORME DE MANIFESTARE IN VAGINISM

[fiabilitatea de a avea penetrare se poate manifesta in oricare sau in toate felurile de mai jos:

Inabilitatea de a folosi tampoane;

Inabilitatea de a suporta o examinare pelvina;

Inabilitatea de a-si introduce un deget sau un supozitor in vagin;

Inabilitatea de a avea un act sexual cu penetrare.

Stresul emotional asociat poate varia de la simpla neliniste care poate fi usor depasita prin asigurari si explicatii, pana la anxietate si atacuri de panica severe.

Stresul mai sever se manifesta prin reactii corporale ca refuzul de a fi atinsa, strangerea coapselor si incordarea picioarelor, transpiratii abundente, tahicardie, impingerea partenerului cand acesta incearca sa se apropie.

Vaginismul primar este diagnosticat la femeile care nu au mai avut o penetrare vaginala, in timp ce vaginismul secundar denota o penetrare vagi-nala anterioara reusita. Simptomele pot varia in severitate, pana cand femeia ajunge sa evite toate formele de intimitate si atingere sexuala. Adeseori, pacientele din aceasta categorie nu pot suporta examinarea ginecologica, au dificultati in folosirea tampoanelor si nu se prezinta la testarile Papanicolau.

Tabelul 14.

Managementul dispareuniei si vaginismului presupune o serie de con­ditii dintre care mentionam:

Tratamentul cognitiv al dispareuniei

Educatie sexuala in cazul vaginismului

Controlul activitatii musculare vaginale

Autoexplorarea anatomiei sexuale

Antrenament de control al relaxarii

impartirea controlului cu partenerul

Intromisiunea penisului sub controlul femeii

Transferarea controlului intromisiunii partenerului

Explorarea fobiilor (daca sunt prezente)

Durata medie de tratament este de 20 de sedinte dar daca sedintele nu sunt saptamanale, durata tratamentului se poate dubla.

Frecventa sedintelor de terapie variaza la una la patru ore pe saptama­na, in functie de nevoile individuale ale pacientelor. Intervalele dintre sedin­tele de tratament sunt necesare pentru a se obisnui si a integra schimbarile petrecute.

Cea mai importanta variabila in determinarea unui evolutii pozitive este totusi, suportul pe care il are femeia in timpul tratamentului pentru a se putea controla anxietatea produsa de momentul penetrarii.

Pacienta se afla in dilema de a urma un tratament care sa o faca sa accepte lucrul de care se teme cel mai mult, adica penetrarea.

in mod ideal aceasta anxietate trebuie abordata in timpul terapiei de cuplu pentru ca anxietatea sa nu conduca la intreruperea tratamentului sau la refuzul in continuare al femeii de a accepta posibilitatea penetratiei. Tratamentul curent se adreseaza cauzelor profunde ale vaginismului si includ:

o combinatie de terapie de cuplu

exercitii individuale de relaxare pentru femeie,

exercitii de cuplu orientate pe cresterea sensibilitatii,

Folosirea progresiva a unui dilatator de plastic sau a degetului care se insera intravaginal pentru a alungi progresiv deschiderea muschilor contractati.

Deoarece cauzele vaginismului sunt predominant psihologice, princi­piul abordarii terapeutice va viza relaxarea pacientei in vederea indepartarii anxietatii.

Rata de vindecare este de 80-100%, iar abordarea psihosomatica este cea care asigura acest succes terapeutic ridicat.

Dupa ce a fost vindecat vaginismul nu poate reveni, vindecarea fiind definitiva.

11. ORGASMUL SI FRIGIDITATEA

Termenul de orgasm defineste in sexologie, momentul in care se pro­duce descarcarea tensiunilor sexuale si trairea placerii sexuale. Satisfacerea erotica presupune fenomene fiziologice si psihologice, produse ca urmare a unei stimulari fizice (tactile) si/sau psihice (fantasmatice).

Este o traire feminina de tipul extazului care presupune o modificare a starii de constiinta. Dintotdeauna a existat o incercare de a gasi termeni potriviti cu intensitatea orgasmului. S-a incercat diferentierea tipurilor de orgasm dupa implicarea psihologica, vorbindu-se despre "marele si micul orgasm'. Aceasta ar fi diferenta dintre sexul cu dragoste si afectiune fata de sexul pur fizic.

Femeia mai prezinta, spre deosebire de barbat, si o dubla particularitate sexuala, din punct de vedere anatomic si emotional. Zonele erogene care participa la realizarea satisfacerii sexuale sunt situate in regiunea clitoridiana si in cea vaginala; dupa cum predomina una sau ambele zone erogene, orgasmul se produce prin stimularea acesteia sau consecutiv, prin stimularea clitoridiana urmata de cea vaginala.

Ciclul raspunsului sexual feminin

Dorinta din FAZA I se distinge de celelate identificate exclusiv prin fiziologie si reflecta motivatiile psihologice, pulsiunile si personalitatea.

Aceasta este caracterizata prin fantasme sexuale si dorinta de a avea activitate sexuala.

Tabelul 15.

Tabelul 15 (continuare).

Orgasmul - Vaginal/Clitoridian

Psihanalistii au diferentiat in teoria traditionala orgasmul ca fiind clito­ridian (cel mai redus) si vaginal.

Bazele pentru aceasta terminologie sunt date de faptul ca este mult mai usor de obtinut un orgasm clitoridian prin automanipulare, in timp ce un orgasm intens se obtine in prezenta unui partener.

Punctul modern de vedere arata ca diferenta dintre orgasmul clitoridian si cel vaginal este una metaforica si nu una anatomica, atat timp cat orgasmul poate fi declansat si de stimularea altor zone ca, de exemplu, mameloanele.

Mai rar, poate sa nu existe nici macar o zona erotica senzitiva iar orgas­mul sa fie declansat pur si simplu de imageria mentala (imagini mintale).

Importanta orgasmului difera la femei. Unele femei il considera o parte extrem de importanta a actului sexual, in timp ce alte femei se multumesc fara el.

Inhibitia involuntara a reflexului orgasmic la femeile interesate sa aiba orgasm se numeste anorgasmie. Aceasta actiune inhibitorie este adesea lega­ta de cauze emotionale dar trebuie explorata si posibilitatea unor cauze fizice.

Raportul Kinsey afirma ca 50% din femei au avut primul orgasm in adolescenta tarzie iar celelalte au avut experiente orgasmice mult mai tarziu. Tulburarile de orgasm sunt mai frecvente la femeile necasatorite decat la cele casatorite: 39% din femeile necasatorite pana la 35 de ani nu au avut niciodata orgasm. Dupa 35 de ani, potentialul orgasmic al femeii creste, pe de o parte prin scaderea inhibitiei psihologice, iar pe de alta parte prin cres­terea experientei sexuale.

in studiul Universitatii din Chicago, 75% din femeile casatorite au frecvent sau intotdeauna cand fac sex, fata de 66% din cele necasatorite.

O femeie din 10 se plange ca are dificultati majore in atingerea orgasmului.

Frigiditatea

In mod curent, termenul de frigiditate se refera la incapacitatea atin­gerii placerii orgasmice feminine. in sens mai larg, termenul se refera la "ra­ceala' (indiferenta pana la aversiune) unor femei fata de actul sexual si la incapacitatea femeii de a elabora raspunsuri adecvate la stimulii sexuali. Este cazul in care sexualitatea este reprimata printr-un mecanism nevrotic (conflict intra-, interpersonal intre dorinta si satisfactie), avand drept rezultat imposi­bilitatea obtinerii orgasmului. Acest tip de tulburare este caracteristic personalitatilor dizarmonice isterice, psihozelor schizofrenice, maniaco-depre-sive, oligofreniilor grave. Este forma de frigiditate care are cel mai pronuntat fundament psihopatologic. Se mai vorbeste de hiposexualitate in sensul absentei dorintei si obtinerii dificile a excitatiei sexuale, trasatura care, alaturi de alte "insuficiente' emotionale, marcheaza intreaga personalitate a femeii.

Frigiditate Vs. Hipogineism Traditional, in special in sexologia psi­hiatrica orgasmul clitoridian este asimilat cu frigiditatea deoarece este con­siderat un surogat orgasmic, o ratare a unui raspuns sexual adecvat. La ora actuala aceasta abordare este considerata drept eronata.

Ratarea obtinerii unui raspuns sexual calificata ca frigiditate reprezinta incapacitatea de a obtine orgasm chiar daca se simte o anumita placere erotica.

Criterii diagnostice pentru tulburarea dorintei sexuale la femeie (dupa DSM IV)

A. Persistenta sau recurenta incapacitatii de a atinge sau de a mentine
in timpul activitatii sexuale o lubricatie corespunzatoare crescuta ca
urmare a excitatiei sexuale

B. Tulburarea cauzeaza un disstres important sau dificultati interperso-
nale

Exista diferite tipuri de esec erotic. Termenul de frigiditate este consi­derat in zilele noastre prea larg si general si, de asemenea, prea stigmatizant. De aceea este preferat termenul de hipogineism.

Frigiditate ca sexism

Frigiditatea in trecut se referea la o disfunctie sexuala in randul femei­lor in acelasi fel in care termenul de impotenta se referea la acelasi fenomen pe larg, in randul barbatilor.

Multi clinicieni privesc acum frigiditatea ca fiind un termen sexist care plaseaza vina mai degraba asupra femeii decat asupra mediului ei sociocul­tural, experientelor emotionale, starii de sanatate, toate acestea putand con­tribui la lipsa ei de responsivitate sexuala.

Termenul de frigiditate continua sa fie folosit in limbajul de zi cu zi ca pe o insulta sau un termen derogatoriu pentru femeile neafectuoase sau care sunt privite ca neresponsive sexual. Cel mai frecvent, termenul este folosit pentru a explica lipsa de interes sau respingerea din partea unei femei care initial era interesata de persoana care adreseaza insulta.

Frigiditatea ca disfunctie sexuala

Termenul de disfunctie sexuala ale femeii care a inlocuit frigiditatea ca fiind o categorie de diagnostic in psihiatrie si psihologie se refera la incapacitatea unei femei de a functiona adecvat in termenii dorintei sexuale, excitatiei sexuale, orgasmului sau in timpul actului sexual propriu-zis.

Criterii de diagnostic pentru tulburarea dorintei sexuale (hipoactivi-tate) (dupa DSM IV)

A. Persistenta sau recurenta absentei fanteziilor sexuale sau saracia
acestora sau absenta dorintei pentru activitatea sexuala. Aprecierea
deficientei sau absentei este facuta de clinician, luand in considera­
re factori care afecteaza functionarea sexuala ca varsta si contextul
vietii personale.

B. Tulburarea cauzeaza un distres important sau dificultati interperso-
nale

Disfunctia sexuala nu este clar legata de o tulburare psihica precisa cu exceptia altei disfunctii sexuale si nu este datorata exclusiv efectelor fiziolo­gice ale unor medicamente sau droguri sau unei afectiuni medicale.

Se va specifica daca este vorba de:tipul constitutional sau tipul doban­dit, tipul permanent sau cel situational, daca afectiunea este datorata unor factori psihologici sau datorata unor combinatii de factori

Clasificare frigiditate. Criteriul etiologic imparte frigiditatea in:

Primara totala (absenta intregii game a senzatiilor de satisfactie sexuala)

Primara partiala;

Secundara (datorita unor factori organici locali sau psihogeni).
Exista opinia ca termenul de frigiditate ar fi similar cu cel de anorgas-

mie propriu-zisa prin analogie cu impotenta masculina (punct de vedere criticabil, datorita absentei unei similitudini intre cele doua modalitati de satisfactie orgasmica).

Discutabila este si delimitarea frigiditatii in: frigiditate totala (imposi­bilitatea realizarii placerii sexuale, indiferent de partener, tehnica, de completitudinea actului sexual etc.) si frigiditate relativa (prezenta dorintei, a interesului sexual, dar incapacitatea de a ajunge la orgasm), criteriile de apreciere ramanand in sfera unei considerabile subiectivitati.

Incidenta si pronostic. Avand in vedere incidenta remarcabila a frigiditatii in randul populatiei feminine (majoritatea autorilor dau cifre de aproximativ 50% dar sunt unii care o apreciaza la 90%) si faptul ca frecventa ei este mult mai crescuta in raport cu impotenta, simptomul implica abordari psihiatrice, psihoterapeutice si sexologice. Brautigam apreciaza ca, in primul an de casatorie 25% din femei nu au niciodata orgasm. in urmatorii 5 ani de casatorie - 17%, iar in 20 ani acest procentaj se reduce la I 1%.

Desi rezultatele interventiei terapeutice sunt apreciate de cele mai multe ori ca "deceptionante' (Poinsoy), frigiditatea nu impieteaza in mod direct sau semnificativ asupra fenomenului reproducerii sau intelegerii conjugale.

Consultul in frigiditate. Se va face examinarea fizica si psihologica si se va face un istoric. Consilierea facuta de un specialist poate fi recomandata.

intrebarile pot include detalii despre relatii, atitudini fata de sex, simptome fizice prezente in timpul unei relatii sexuale si multe altele. Exa­minarea fizica poate include o examinare pelvina.

Disfunctia sexuala este de obicei o problema psihologica care poate avea cauze dintre cele mai diverse.

Tabelul 16.

12. CONSIDERATII PSIHODINAMICE IN FRIGIDITATE

Dificultati similare celor legate de definirea frigiditatii apar atunci cand se incearca delimitarea fundalului emotional din psihoginologie.

Punctul de vedere psihanalitic clasic asupra frigiditatii, rezumat de Abraham (1920) in lucrarea sa despre complexul feminin de castrare, postu­leaza ca persistenta conflictului oedipian nerezolvarea lui, conduc la o dorinta de razbunare pe tata prin castrarea lui cu cavitatea corpului in care isi afla salas ostilitatea ei muscatoare. El subliniaza ca vaginismul dintr-un punct practic de vedere reprezinta expresia fantasmelor reprimate nu numai de castrare, ci si dorinta de a-i fura barbatului penisul prin retinerea lui in vagin.

Frecvent in psihanaliza femeilor care isi identifica sotul cu figura pa­rentala, se observa ca amintirile precoce se leaga de episoade in care penisul este privit ca amenintator si inspaimantator. Sentimentul ca penisul este amenintator sau ca luandu-1 in interiorul ei ea il poate distruge sau vatama, este generat de fantasmele dobandite in mica copilarie in raport cu mama si reintarit mai tarziu de o relatie de dragoste nesatisfacuta cu tatal.

Frigiditatea ca aparare. Unele femei sunt anesteziate sexual deoa­rece nu sunt in stare sa faca fata sentimentelor experimentate de ego care sunt resimtite ca fiind coplesitoare, aproape similare celor de negare a suferintei dupa o pierdere in mod special dureroasa. in acest caz, frigiditatea devine o aparare impotriva unor asemenea sentimente.

O pacienta cu vaginism si dispareunie a simtit ca penetrarea nu putea sa aiba loc pentru ca, spunea ea, "simte ca si cum ar avea ceva un vagin tare si imobil, ca un bloc de beton'. A fost usor de demonstrat ca nu este asa, deoarece a putut in cele din urma sa-si introduca un dilatator mare. Totusi, ideea de a avea in interiorul ei o bucata de piatra in loc de sentimente, se lega de atitudinile de "inima impietrita' invatate in timpul copilariei sale neferi­cite cu o mama rece si cu un tata care a murit cand avea noua ani. Aceste atitudini trabuiau sa fie mentinute pentru a o proteja de ceea ce ea isi imagina ca fiind sentimente incontrolabile fata de altii, in special fata de barbati. "Blocul ei de beton', frigiditatea ei era modul de a se apara pe sine insasi de emotii care nu au fost niciodata impartasite.

Amenintarea externa. Majoritatea pacientelor care se plang de frigi­ditate nu realizeaza ca factorii responsabili de starea lor vin din trecutul lor. Ele afirma ca, din motive care le scapa, abordarea sexuala de catre partenerul lor le creeaza o anxietate extrema.

Ele incearca sa rationalizeze aceasta situatie, legand-o de casatorie, nasteri, durere cresterea responsabilitatii casnice si oboselii sau de faptul ca nu-si mai iubeste partenerul.

Chiar daca aceste femei incearca o relatie extraconjugala, ele vor avea aceeasi experienta nesatisfacatoare. Urmeaza o noua rationalizare in care femeia crede ca datorita sentimentului de vinovatie, lucrurile nu se indreapta si daca ar divorta, lucrurile ar fi mai bune.

Preludiul poate fi placut pentru unele femei dar nu si penetrarea. Altele se excita abia dupa ce a avut loc ejacularea astfel incat penetrarea nu mai este posibila, penisul detumescent nemaifiind amenintator.

Aspectul penisului poate cauza repulsie si femeia evita sa il priveasca. El nu va fi atins si intromisiunea va fi posibila doar daca barbatul este cel care initiaza si sustine preludiul. Sentimentele de placere pot aparea dar se sting rapid daca barbatul solicita participarea activa.

Placerea poate fi obtinuta prin diminuarea si devalorizarea sexualitatii partenerului lor fie prin a-i cere lucruri pe care nu le poate satisface si a nu raspunde sau prin exprimarea unor fantasme sado-masochiste.

Homosexualitatea latenta. O legatura ostila fata de mama privita ca fiind neafectuoasa si de aceea dispensabila, poate conduce la un potential homosexual, pe masura ce adultul cauta sa isi reinnoiasca relatia cu ea, de vreme ce relatia primara a fost nesatisfacatoare. in acelasi timp ea isi expri­ma ostilitatea fata de partenerul pe care 1-a ales, negand si respingand ce are el de oferit.

Dependenta ostila este exprimata prin trasaturi homosexuale. Uneori, excitatia apare cand partenerul are un act sexual cu o alta femeie in prezenta ei, permitandu-i astfel sa isi satisfaca curiozitatea care este legata de concep­tia fantezista a copilului fata de actul sexual al parintilor.

Homosexualitatea exprimata poate fi absenta dar fantasmele din timpul masturbarii sunt legate de sexualitate orala sau de acte de lesbianism cu pacienta, jucand cateodata rolul de spectator. Asemenea fantasme reprezinta o dorinta de a se intoarce la prima relatie homosexuala, adica cea cu mama. Ocazional, actul sexual satisfacator poate avea loc cu partenerul daca o alta femeie este prezenta. in mod clar, cealalta femeie este "lasata pe dinafara'.

Pacienta se razbuna in acest fel pe mama ei care, in trecut, "a lasat-o pe dinafara'.

13. ALTE CAUZE ALE FRIGIDITATII

Pot exista si alte cauze ale frigiditatii. Cauzele acestui simptom pot includ anumite boli si medicamente. Mai mult, cauzele pot varia in functie de varsta si sex si pot avea diferite caracteristici, precum: durata, factorii agravanti, factorii amelioranti si acuze asociate.

Frica de graviditate si boli venerice. Anxietatea cauzata de frica unei sarcini nedorite la o femeie care are putina incredere in contraceptie sau la care interdictiile religioase se refera la prohibitia contraceptivelor conduce la frigiditate exprimata prin evitarea actului sexual. Aceasta poate fi intalnita la fetele tinere inainte de casatorie sau la femeile mai varstnice a caror nevoie de procreere a fost fie satisfacuta sau inexistenta.

O alta cauza de frigiditate, mai frecvent evocata, este teama de boli cu transmitere sexuala a caror incidenta a crescut in populatia generala.

Negarea placerii. Un punct de vedere in care relatiile sexuale sunt privite ca "murdare' in afara scopului procreerii, provenit din aplicarea stricta a textului biblic ,,tu vei fi fertila si te vei inmulti' poate provoca neplacere fata de actul sexual in afara perioadei de ovulatie.

Pacienta este de obicei inconstienta de acest fapt. Comportamentul ei seamana cu cel al femelelor din lumea animala unde coitul se face doar in perioada estrala, deci doar in cea fertila.

Stimularea inadecvata. Lipsa raspunsului sexual poate fi secundara unei tehnici contraceptive prost aplicate precum "coitus interruptus' sau incapacitatea partenerului de a sesiza nevoile femeii.

Mai mult, scaderea potentei barbatului datorata fie unei dificultati de erectie sau de ejaculare poate conduce la dezamagire asa incat nu se mai pot astepta raspunsuri sexuale pana cand impotenta nu va fi tratata corespunza­tor. Trebuie sa ne gandim si la faptul ca partenera poate, constient sau nu, sa mentina impotenta partenerului, caz in care statusul sau sexual este improba­bil sa creasca raspunsul sexual al femeii.

Depresia. Depresia conduce de obicei la pierderea interesului in activi­tatea sexuala. Rees L (1967) sumarizeaza simptomele si afirma ca boala de­presiva afecteaza intregul organism: sentimente, elan vital, gandire, functiile corpului, personalitate si interese.

Este de asteptat ca energia sexuala si sentimentele sa fie reduse direct proportional cu gradul depresiei. Daca depresia va ramane netratata pot frecvent aparea tulburari de menstruatie incluzand amenoree.

Tulburari de personalitate. Incapacitatea de a trai sentimente calde poate fi o trasatura din cadrul unei personalitati schizoide antisociale sau histrionice.

Deseori performanta sexuala poate fi normala dar nici un sentiment nu ii este aratat partenerului. Sunt facute cerinte multiple, exagerate, care con­duc la promiscuitate si infidelitate. Personalitatea histrionica, este labila, sugestibila, seductiva si de obicei ostila cu barbatii.

Medicatia. Unele medicamente folosite in psihiatrie inhiba orgasmul feminin prin mecanisme directe sedative sau anticolinergice:

Antidepresivele triciclice (imipramina, clomipramina, nortriptilina)

IMAO (Tranilcipromina, Fenelezinul, Isocarboxazidul)

Antagonistii receptorilor dopaminergici (Tioridazinul si Trifluopera-zinul)

Inhibitori selectivi de recaptare a serotoninei (SSRIs) (Fluoxetina, Paroxetina, Sertralina, Citalopram)

Efecte asemanatoare dar prin mecanisme diferite au clordiazepoxidul si amfetaminele. (Atentie si la medicatia anorexigena!)

Alcoolul in cantitati mici este considerat traditional un afrodisiac usor (probabil si prin efectul anxiolitic pe care il are la aceste doze si prin vasodilatatia pe care o provoaca). La doze mari orgasmul nu mai apare.

Desi despre benzodiazepine se stie ca scad libidoul, in multe cazuri scaderea anxietatii pe care aceste medicamente o provoaca cresc functionarea sexuala.

14. TRATAMENTUL ANORGASMIEI

Tratamentul anorgasmiei implica lucrul individual cu pacientul si a cuplului, rezolvarea conflictelor si cresterea stimularii.

Primul pas al terapiei este definirea cauzei principale cat mai exact; aceasta necesita o intelegere psihologica a femeii si a cuplului. in acelasi timp este important sa nu se neglijeze aspectele ginecologice ca nici un factor somatic sa nu agraveze aspectele psihologice.

Interviu cu partenerul sexual; uneori o singura consultatie poate fi necesara, altadata se va incepe terapia de cuplu.

in general, daca patologia sexuala este doar reactiva, psihoterapia suportiva va fi suficienta.

Terapiile de tip psihanalitic vor fi rezervate pentru acele cazuri in care disfunctiile sexuale postpartum depind de psihopatologia adiacenta.

Trebuie sa abordeze global problemele pacientei, nu doar pe cele sexuale pentru reducerea si altor surse de insatisfactie.

Autoexplorarea, masturbarea, rezolvarea fricii inconstiente de orgasm, exercitii pentru cresterea excitatiei sexuale si constientizarea mai intensa a placerii, sunt modalitati utile in atingerea orgasmului in timpul activitatii sexuale.

Dintre metodele psihoterapeutice, in afara psihoterapiei suportive, se mai folosesc hipnoterapia, terapia comportamentala, terapia de grup, sexte-rapia integrativa

Tabelul 17.

Farmacoterapia specifica este rareori folosita nici un produs neputan-du-se bucura de aceasta circumscriere. Trebuie notata aici folosirea sidene-filului si la femei, cu rezultate discutabile.

Farmacoterapia nespecifica se refera la folosirea metodelor naturiste: aromoterapie, bai de plante, homeopatie, dusuri vaginale, masaj cu uleiuri aromatice, etc, metode a caror eficacitate este practic imposibil de apreciat.

15. DISFUNCTIILE SEXUALE ALE CUPLULUI

In prezentarea anterioara separarea disfunctiilor sexuale masculine si feminine nu a tinut seama din motive didactice de realitatea clinica care arata ca in foarte multe cazuri este vorba de fapt de disfunctii sexuale ale cuplului in care "vina' de fapt responsabilitatea apartine ambilor parteneri.

Tabelul 18.

Tabelul 18 (continuare).

Regulile terapeutice in tratamentul disfunctiilor sexuale vor fi aceleasi din terapiile de cuplu iar succesul tratamentului va fi influentat de numerosi factori psihologici. De altfel, in terapiile disfunctiilor sexuale psihogene participarea ambilor membri ai cuplului este o conditie a succesului.

Tabelul 19.

Indicatiile psihoterapiei cognitiv-comportamentale in disfunctiile sexuale (Hawton, 1995):

problema sexuala dureaza de peste sase luni

eforturile cuplului de a-si rezolva singur problema au esuat

exista factori psihologici care genereaza sau perpetueaza problema (atitudinea de spectator, anxietatea de performanta)

problema sexuala risca sa distruga relatia in totalitate.

Tabelul 20.

16. CALITATILE SEXOLOGULUI

Sexologia este in Romania o supraspecializare foarte recenta (dupa anul 2000) iar numarul specialistilor in acest domeniu foarte restrans. Atractia pe care o exercita domeniul respectiv, faptul ca sexologia ar putea fi intro­dusa cu titlu facultativ in curriculum universitar si experienta noastra in acest domeniu ne-a indemnat sa prezentam cateva din calitatile pe care un medic sau un psiholog ar trebui sa le aiba atunci cand ar dori sa lucreze in acest domeniu.

Curaj

Curajul de a-si depasi propriile complexe

Curajul de a se expune ironiilor si atacurilor unor ignoranti sau rau intentionati

Curajul de a lucra intr-un domeniu de avangarda

Curajul de a spune lucrurilor pe nume si atunci cand sunt neconve­nabile

Curajul de a recunoaste ca uneori nu exista solutii

Curajul de a se confrunta cu situatii din cele mai inedite

Curajul de a infrunta contratransferul masiv pe care pacientul il dez­volta datorita domeniului specialitatii

Curajul de a recunoaste si latura agresiva a sexualitatii

Modestie

Modestia de a nu-si face o reclama din succese

Modestia de a nu-si compara propria experienta atunci cand este pozitiva cu aceea a pacientilor

Modestia de a cere ajutorul altor specialisti ori de cate ori e necesar

Modestia de a recunoaste ca exista situatii inedite in sexologie pentru care trebuie sa incerce sa gaseasca noi solutii

Modestia de a recunoaste eforturile celorlalti terapeuti in rezolvarea cazurilor

Modestia de a recunoaste ca specialitatea este inca la inceput si ca nu se poate compara inca cu alte specialitati cu traditie

Perseverenta

Niciodata nu este prea tarziu pentru un demers de specialitate la o persoana cu dificultati sexuale

Sexologul va cauta toate cauzele care pot produce o anumita tulbu­rare chiar daca i se pare ca a descoperit cauza de la inceputul explo­rarilor

Perseverenta de a mentine la cel mai inalt nivel dialogul si comunicarea cu pacientul pe tot parcursul terapiei

Tratamentul trebuie sa continue pana la o rezolvare a problemelor chiar daca exista unele perioade de recul

Perseverenta de a nu renunta la aceasta specialitate atunci cand numarul de solicitari pare sa fie redus

Cunostinte tehnice

Sexologul este obligat sa-si sporeasca mereu bagajul informational in domenii dintre cele mai diferite si sa aiba solide cunostinte medicale

Sa aiba cunostinte de antropologie culturala fiind un cunoscator al cutumelor din comunitatea in care practica

Sa aiba cunostinte privind obiceiurile sexuale si practicile din zone culturale din cele mai diferite

Sa fie la curent cu "modele' din sexologie
Autocontrol

A-si pastra calmul in ciuda dificultatilor de relatare si de evidentiere a problemelor pe care pacientii le au de fapt

A nu se arata surprins de situatiile bizare pe care pacientii le relateaza, a-si pastra calmul pana la sfarsitul relatarilor

A-si controla atitudinile si sentimentele pastrand distanta profesio­nala indiferent cat de facila sau de tentanta ar fi oferta sexuala pe care pacientul o face

A controla transferul si a participa la grupuri de tip Balint pentru a imbunatati acest control

Umor

A folosi umorul si ironia cu indemanare si sensibilitate ori de cate ori este posibil

A folosi autoironia fara prejudecati

A practica un optimism bine temperat in toate situatiile terapeutice cu care se confrunta

A iesi din situatiile dificile in care practica il poate aduce frecvent cu ajutorul unor glume

A avea pregatita o adevarata colectie de vorbe de duh, glume si bancuri de buna calitate care sa poata fi folosite in orice situatie

A recunoaste umorul drept cel mai bun mecanism de aparare

Incertitudini si responsabilitati

Considerati ca ireductibila dar intotdeauna benefica diferentierea sexuala

Nu restrangeti din ratiuni extrabiologice manifestarile dorintei sexuale, exercitiul placerii

Lasati intreaga libertate productiilor culturale erotice

Amintiti-va ca fiinta umana este foarte diferita fata de functia sa erotica la varste diferite

Considerati cuplul adult care uneste un barbat si o femeie cel mai convenabil mod pentru exercitarea unei sexualitati normale

Lasati intreaga libertate de a alege un partener legal

Considerati structurile sociale ale casatoriei ca facilitati rituale asi­guratoare dar contractuale

Considerati homosexualitatea pe cat de ireductibila pe atat de inofen­siva social

Puneti la locul lor excentricitatile si alte deviatii sexuale consideran-du-le raritati

Amintiti-va ca dorinta umana de libertate de viata personala indivi­dualizata ramane de neinteles pentru cei care decid socio-politic

Nu uitati niciodata ca sexualitatea umana este o aventura si princi­pala consolare fata de conditia de fiinta trecatoare a indivizilor umani: ea ofera minutele de eternitate ale placerii impartasite muritorilor.

BIBLIOGRAFIE

*** Toward an Integrated Medicine - Classics From Psychosomatic Medicine, 1959-1979. Ed. American Psychiatric Press, Inc., Washington DC, 1995.

*** ICD10. Clasificarea tulburarilor mentale si de comportament. Ed. AII, Bucuresti, 1998.

Ackerman AD, Lyons JS, Hammer JS si colab. The impact ofcoexisting depression and timing of psychiatric consultation on medical patients length ofstay. Hosp Community Psychiatry, 39:173-176, 1988.

Alexandrescu LC. Clasificarea stresului psihic. Revista Romana de Psihiatrie, Pedopsihiatrie si Psihologie Medicala, serie noua, 2-3/1993, Asociatia Medicala Romana, Bucuresti, 1993.

American Psychiatric Association. Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders. 3^rd Ed.Revised, American Psychiatric Association, Washington DC, 1987.

American Psychiatric Association. Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders. 4* Ed.Washington DC, American Psychiatric Association, 1994.

Andre C, Legeron P. La phobie sociale :Approche ciinique et therapeutique, L'Encephale, 1995 ;XX1 :1-13.

Andre C, Legeron P. Therapies cognitives de l'anxiete sociale et de la phobie sociale, Psychol. Fr. 1993, 38 :231 - 240.

Andre C, Legeron P. Cum sa ne eliberam de frica de ceilalti? Tracul, timiditatea, inhibitiile, fobia sociala Ed. Trei, Iasi, 2001.

Andreasen NC, Bardach J. Dysmorphophobia: Symptom of disease? Am J Psychiatry, 134:673-676, 1977.

Andreasen NC. Posttraumatic Stress Disorder, in Comprehensive Textbook of Psychiatry. Edited by Kaplan HI, Freedman AM, Sadok BJ Baltimore, MD, Williams & Wilkins, 1980, pp 1517-1525.

Andrei N. Dictionar etimologic de termeni stiintifici. Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1987.

Antonovsky A. The structure and properties of the sense of coherence scale. Soc Sci Med 1993;36:725-733.

Antonovsky A. Unraveling the Mystery of Health. How People Manage Stress an stay Well. San Francisco, Jossey Bass, 1987.

Anzieu D. Le Moi - peau. Ed. Dunod, Paris, 1985.

Anzieu D. Le Peneseur. Du moi - peau au moi-pensant. Ed. Dunod, Paris, 1994.

Appelbaum PS, Jorgenson L, Sutherland P. Sexual Relationships Between Physicians and Patients. Archives of Internai Medicine, 154(22):2561-2565, Nov 28, 1994.

Arches J. Social structure, burnout, and job satisfaction, Soc-Work, May 1991.

Arseni C. Problematica sanatatii azi si in viitor. Ed. Academiei, Bucuresti, 1984.

Asdmundson GJG, Taylor S, Cocs BJ. Health Anxiety. Ed. John Wiley & sons, England, 2001.

Ashkinazi HA, Ishinova VA, Tsirul'nikov EM. Bolevaia chuvstvitel'nost' kozhi pri khronicheskom psikhoemotsional 'nom stresse u cheloveka. [Sensibilitatea dureroasa a pielii la barbatii cu stres psiho-emotional cronic]. Neirofiziologiia, 1992, 24 (5) pp535-42; discussion 633-5.

Athanasiu A. Elemente de psihologie medicala. Ed. Medicala, Bucuresti, 1983.

Athanasiu A. Tratat de psihologie medicala. Ed. Oscar Print, Bucuresti, 1998.

Azorin JM. (Management of somatization in depression). Encephale, Dec 1995, 21 Spec, no 7: 17-22.

Bachelard G. Apa si visele. Ed. Univers, Bucuresti, 1997.

Bagdasar N. Manual de psihologie. Ed. SOCEC & co. S.A.R., Bucuresti.

Bailly D, Parquet J. Une conduite addictive: la tentative de suicide; en Les nouvelles adictions. Ed. Masson, Paris, 1991.

Baker WY, Smith SH. Facial disfigurement and personality. JAMA, 112:301-304, 1939.

Barschneider M. Gedachtnisschwache. Wien Med Wochenschr, 1996, 146 (17) pp482.

Balaceanu-Stolnici C. Anatomistii in cautarea sufletului. Ed. Albatros, 1981.

Beaudichon J. La communication. Processus, formes et application. Armand Colin, Paris, 1999.

Bergeret J. La depression et les etats-limites. Ed. Payot, Paris, 1974.

Bergeret J. Psychologie pathologique theorique et clinique Ed.Masson, Paris, 2000.

Bernard P, Trouve S. Semiologie psychiatrique. Ed. Masson, Paris, 1977.

Besancon G. Qu'est-ce que la psychologie medicale. Institu Synthelabo pour le progres de la conaissance, 1999.

Bialyszewski A. Zespol przewleklego zmeczenia. [Sindromul oboselii cronice]. Psychiatr Pol, Nov-Dec 1993, 27 (6) pp601-11.

Blackwell B. No Margin, No Mission, JAMA, 271(19):1466, 1994, May 18.

Blackburn I.M., Cottraux J. Therapie cognitive de la depression, Masson Paris, 1988.

Blich I. Limits to Medicine. Penguin Books, Harmandsworth, 1976.

Boisvert J.M., Beaudry M. S'affinner et communiquer, Les editions de l'homme, Quebec, 1979.

Bonora II, Morand P, Nuss Ph, Ferreri. Le labyrinthe de l'anxiete. Ed. Pharmacia & Upjohn, Paris, 1997.

Bostwich MD, Rundell JR. Suicidality, ppl38-162, in Text book of Consultation-Liaison Psychiatry, inc.Washington DC, 1997.

Botelho RJ, Dudrak R. Home assessment of adherence to long-term medication in the elderly. J Fam Pract. 1992;35:61-65.

Bourassa M, Bolduc A, Ratte B. Signs, symptoms and prevention of professional burnout, J-Dent-Que, Sep. 1990.

Bouvard M; Cottraux J. Protocoles et echelles devaluation en psychiatrie et ne psychologie, Masson. Paris, 1996.

Boyd JH. Use of mental health services for the treatment of panic disorder. Am J Psychiatry. 1986; 143:1569-1574.

Bratescu G. Hipocratismul de-a lungul secolelor. Ed. Stiintifica, 1986.

Brinster Ph. Terapia cognitiva. Ed. Teora, Bucuresti, 2002.

Britchnell SA. Dysmorphophobia: A centenary discussion. Br.J.Psychiatry, 153: 41-43, 1988 (suppl.2).

Browiibridge B, Fielding D. An investigation of psychological factors influencing adherence to medical regime in children and adolescents undergoing hemodialysis and CAPD. Int J Adolesc Med Health. 1989;4:7-18.

Brunner R. Psihanaliza si societate postmoderna. Ed. Amarcord, Timisoara, 2000.

Brusset B. L'assiette et le miroir. L'anorexie mentale de 1'enfant et de l'adolescent. Privat, Toulouse, 1977.

Burbiel I, Jeanneau M, Losinskya E, Wied V. The treatment ideology dimensions of the burn-out syndrome in psychiatric institutions. 11 -th World Congress of the World Association for Dynamic Psychiatry WADP INC.BERN, Munich, Germany, March 4-8, 1997.

Burrows C, Judd F. Practical management of chronic pain in Clinical management of chronic pain and the role of mianserin, Scientific Symposium. 28 June 1992. Villefranche-sur-Mer, France.

Bychowski G. Disorders of the body image in the clinical picture of the psychoses. J Nerv Ment Dis, 97:310-334, 1943.

Ca'i'n J. Le champ psychosomatique. Ed. Presses Universitaires de France, Paris, 1990.

Cain J. Le symptome psycho-somatique - recherche et perspectives partir de quelques cas cliniques. Ed. Privat, Toulouse, 1971.

Ca'i'n J. Psihanaliza si psihosomatica. Ed. Trei, Iasi, 1998.

Carney RM, Freedland KE, Eisen SA, Rich MW, Skala JA, Jaffe AS. Adherence to a prophylactic medication regimen in patients with symptomatic versus asymptomatic ischemic heart disease. Behav Med. 1998;24:35-39.

Casper RC si altii. Bulimia. Its incidents and clinical importance in patients with anorexia nervosa. Arch.gen.psichiatr., 37, pp 1030-1035, 1980.

Cathebras P, Bouchou K, Charmion S, Rousset H. Le syndrome de fatigue chronic/lie: une revue critique. Rev Med Interne, Apr 1993, 14 (4) pp233-42.

Chambers R. Avoiding burnout in general practice. Br-J-Gen-Pract, Nov 1993.

Chanchard P. Une morale de medicaments? Ed. Fayard, 1966.

Chelcea S. Experimentul in psihologie. Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982.

Chester AC. Hypothesis: the nasal fatigue reflex. Integr Physiol Behav Sci, Jan-Mar 1993, 28(1) pp76-83.

Chirita V, Chirita R. Etica si psihiatrie. Ed. Symposion, Iasi, 1994.

Christensen AJ, Moran PJ, Lawton WJ, Stallman D, Voigts AL. Monitoring attentional style and medical regimen adherence in hemodialysis patients. Health Psychol. 1997;16:256-262.

Christenson GA, Mackenzie TB. Trichotillomania. In Handbook of Prescriptive Treatments for Adults. Edited by Hersen M, Ammerman RT. New York, Plenum Press, 1994.

Chung RC, Singer MK. Interpretation of symptom presentation and distress. A Southeast Asian refugee example. J Nerv Ment Dis, Oct 1995, 183 (10) pp639-48.

Cloninger RC. Somatoform Disorders and Personality in the General Population and in Psychiatric Outpatients. 8-th ECNP Congress, Venetia, 1995.

Cociorva G, Niculaita A, Tudose F. Sindromul de burnout - suferinta epidemica a medicilor din Romania. Revista Infomedica, nr.6, anul V, 1997, pp 34-36.

Cohen LJ, Hollander E, Badarucco MA. What the eyes can't see: Diagnosis and treatment of somatic obsessions and delusions. Harvard Review of Psychiatry, 2:5-9, 1994.

Coleman J, Broen WE. Jr. Abnormal Psychology and Modern Life - fourth edition, London.

Collier JAB, Longmore JM, Hodgetts TJ. Manual de medicina clinica -specialitati. Ed. Medicala, Bucuresti, 1997.

Corbella T, Rossi L. Lα dysmorphophobie, ses aspects cliniques et nosographiques. Acta Neuro Psychiatr Belg, 67:691-700, 1967.

Cornutiu G. Bazele psihologice ale practicii medicale. Ed. Imprimeriei de Vest, Oradea, 1998.

Cornutiu G. Cautari (II). Ed. Librariile Crican, Oradea, 1999.

Cotterill JA. Body dismorfic disorder. Dermatol Clin, Iul 1996, 14(3): 437-63.

Cottraux J. Les therapies cognitives, Editions Retz, paris, 1992.

Cottraux J. Les therapies comportementales et cognitives, Masson, 1993.

Couleman JL, Schulberg HC, Block MR, Janosky JE, Arena VC. Medical comorbidity of major depressive disorder in a primary medical practice. Arch Intern Med. 1990;150:2363-2367.

Covinsky KE, Fortinsky RH, Palmer RM, Kresevic DM, Landefeld CS. Relation between symptoms of depression and health status outcomes in acutely ill hospitalized older patients. Ann Intern Med. 1997;126:417-425.

Crocq Lμ Les recherches sur Iα fatigue en France dans les vingt dernires annees. Encephale, Nov 1994, 20 Spec No 3 pp615-8.

Croghan TW, Obenchain RL, Crown WE. What does treatment of depression really cost? Health Aff (Millwood). 1998;17:198-208.

Crow SJ, Mitchell, JE. Rational therapy of eating disorders. Drugs, 1994,48(3): 372-9.

Cucu I. Psihologie medicala. Ed. Litera, Bucuresti, 1980.

Dancy J, Sosa E. Dictionar de filosofia cunoasterii vol. I. Ed. Trei, Iasi, 1999.

Dantzer R. Stress theories and the somatization process. Encephale, Dec 1995, 21 Spec, no 7: 3-9.

Davis MS. Variations in patients' compliance with doctors' advice: an empirical analysis of patterns of communication. Am J Public Health. 1968;58:274-288.

Davis C, Yager J. Transcultural aspects of eating disorders: a critical literature review. Cult Med Psychiatry, 1992, 16: 377-94.

Debray Q, Granger B, Azais F. Psychopathologie de 1'adulte. Ed. Masson, Paris, 2000.

de Portugal Alvarez J, Rivera Berrio L, Gonzalez San Martin F; Sanchez Rodriguez A, de Portugal E, del Rivero F. Etiologia del malestar general aislado. An Med Interna, Oct 1996, 13(10) pp471-5.

de Souzenelle Annick. Simbolismul corpului uman. Ed. Amaicord, Timisoara, 1996.

Degonda M, Angst J. The Zurich study. XX. Social phobia and agoraphobia. Eur Arch Psychiatry Clin Neurosci, 1993, 243 (2) pp95-102.

Deitrich H. Uber dysmorphophobie (MiBgestaltfurcht). Arch Psychiatr Nervenkr, 203:511-518,1962.

Dejours C. Le corps entre biologie et psychanalyse. Ed. Payot, 1986.

Del Zompo M, Ruiu S, Severino G, Cherchi A, Usaia P, Bocchetta A. Focus on Biological Basis of Somatoform Disorders. 8-th ECNP Congress, Venetia, 1995.

Deniker P, Ganry H. Une echelle pour evaluer la psychasthenie. Encephale, May-Jun 1992, 18(3)pp247-50.

De-Nour AK, Czaczkes JW. The influence of patient's personality on adjustment to chronic diafysis. J Nerv Ment Dis. 1976;162:323-333.

Descartes R. Doua tratate filosofice. Ed.Humanitas, 1992.

Desjarlais R si altii. World mental health. Ed. Oxford University Press, New York, 1995.

Didier J. Dictionnaire de Ia philosophie. Ed. Larousse, 1988.

DiMatteo MR, DiNicola DD. Achieving Patient Compliance. Elmsford, NY: Pergamon Press Inc; 1982.

DiMatteo MR. Enhancing patient adherence to medical recommendations. JAMA. 1994;271:79-83.

Dorian B, Garfinkel PE. Stress, immunity and illness - a review. Psychol Med, 1987, 17:393-407.

Drimba O. Istoria culturii si civilizatiei. Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1984.

Dubos R. Tie Mirage of Health. Harper & Row, New York, 1959.

Enachescu C. Psihosexologie. Ed. Universal DALSI, Bucuresti, 2000.

Enachescu C. Tratat de psihologie morala. Ed. Tehnica. Bucuresti, 2002.

Enachescu C. Tratat de psihopatologie. Ed. Tehnica, Bucuresti, 2001.

Enatescu V. Dialogul medic-bolnav. Ed. Dacia, Cluj, 1981.

Engel G. Delirium, in The Comprehensive Textbook of Psychiatry. Edited by Freedman MA, Kaplan HI. Baltimore, MD, Williams & Wilkins, 1967, pp711-716.

Epstein LH, Cluss PA. A behavioral medicine perspective on adherence to long-term medical regimens. J Consult Clin Psychol. 1982;50:950-971.

Escobar, JI. Overview of somatization: diagnosis, epidemiology and management. Psychopharmacol-Bull, 1996, 32(4): 589-96.

Ey H, Bernard P, Brisset CH. Manuel de psychiatrie. Ed. Masson, Paris, 1978.

Ey H. Defense et illustration de la psychiatrie. Ed. Masson, Paris, 1978.

Ey H. Etudes psychiatriques voi.III Etude-nol7; pp453-483, Hypochondrie. Edition Desclee De Brouwer&Cie, Paris, 1954.

Ey H. Trait des hallucinations. Ed. Masson et Cie, Paris, 1973.

Eysenck H, Eysenck M. Descifrarea comportamentului uman. Ed. Teora, Bucuresti, 2001.

Fairburn CG, Norman PA, Welch SL, O'Connor ME, Doll HA, Peveler RC. Un studiu prospectiv privind rezultatele si efectele pe termen lung a trei tratamente psihologice in bulimia nervoasa. Archives of General Psychiatry, 1995 52, No 4, pp304-312.

Fallon BA, Rasmussen SA, Liebowitz M. Hypocondriasis. In: Obsessive-Compulsive Related Disorders. Ed. Hollander E, American Psychiatrie Press. Washington DC, 1993.

Farmer, A; Jones, I; Hillier, J; Llewelyn, M; Borysiewicz, L; Smith, A.

Neuraesthenia revisited: ICD-10 and DSM-U1-R psychiatric syndromes in chronic fatigue patients and comparison subjects. Br J Psychiatry, 167 (4) pp503-6, Oct 1995.

Finkelstein BA. Dysmorphophobia. Dis Nerv Syst, 24:365-370, 1963.

Folkman S, Lazarus RS. The relationship between coping and emotion. Social and Scientific Medicine, 26, 309-317, 1988.

Ford CV. The Somatizing disorders: Illness as a way of life. New York, Elsevier, 1983.

Francis J, Martin D, Kapoor WN. A prospective study of delirium in hospitalized elderly. JAMA, 263:1097-1101, 1990.

Frasure-Smith N, Lesperance F, Talajic M. Depression following myocardial infarction: impact on 6-month survival. JAMA. 1993;270:1819-1825.

Fratta W, Diana M, Azzena GB, Forgione A, Mancinelli R. New Perspectives on Phvsioopathology and Therapy of Somatoform Diseases. 8-th ECNP Congress, Venetia, 1995.

Fravelli C, Salvatori S, Galassi F, Aiazzi L, Drei C, Cabras P. Epidemiology of somatoform disorders: a community survey in Florence. Soc.Psychiatry-Pasychiatr-Epidemiolog, Jan 1997, 32 (1): 24-9.

Freud A. Le Moi et les Mechanismes de defense. Ed. PUF, Paris, 1993.

Freud S. Nevrose, Psychose et Perversion. Ed. PUF, Paris, 1974.

Freud S. Trei eseuri despre teoria sexualitati. Ed. Centrum, Craiova, 1991.

Freud S. Introducere in psihanaliza. Prelegeri de psihanaliza. Psihopatologia vietii cotidiene. Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1992.

Frisch F. Elements de medicine psichosomatique. Le Centurion, Toulouse, 1976.

Frommer J, Frommer S. Von der Hysterie tur Nervositat. Anmerkungen zu Willy Hellpachs sozialpathologischen Prognosenfur das 20. Jahrhundert. Psychother Psychosom Med Psychol, Jun 1997, 47 (6) pp219-24.

Fulop G, Strain JJ. Patients who self-initiate a psychiatric consultation. Gen Hosp Psychiatry, 7:267-271, 1985.

Gantz NM, Holmes GP. Treatment of patients with chronic fatigue syndrome. Drugs, 1989, 38: 855-862.

Gelder M, Lopez-Ibor Jr J, Andreasen N. New Oxford Textbook of psychiatry. Vol I si II. Ed. Oxford University Press, New York, 2000.

Glass R, Mulvihill M, Smith H si colab. The 4-score: an index for predicting a patients non-medical hospital days. Am J Public Health, 8:751-755, 1978.

Godfroid I. Psihiatria femeii. Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2000.

Goldberg R.J. Practical Guide to the Care of the Psychiatric Patient. Mosby, Missouri, 1995.

Gorgos C (sub redactia), Tudose F si altii. Dictionar enciclopedic de psihiatrie vol.I-IV. Ed.Medicala, Bucuresti, 1986-1990.

Gorgos C, Tudose C, Tudose F, Botezat Antonescu I; Botezat Antonescu L. Vademecum in psihiatrie. Ed. Medicala, Bucuresti, 1985.

Gorgos C, Tudose F. Depresia mascata. Revista Infomedica, vol.I, nr.l, iulie 1993, pp8-9.

Gori R, Poinso Y. Dictionnaire pratique de psychopathologie. Ed. Universitaires, Paris. 1972.

Green BL. Psychosocial research in traumatic stress: an update. J Trauma Stress, 7:341-362, 1994.

Greimas J A, Fontanille J. Semiotica pasiunilor. Ed. Scripta, Bucuresti, 1997.

Hackett T, Cassem N. The Massachusetts General Hospital Handbook of Psychiatry. St.Louis, MO, Mosby, 1979.

Hailey BJ, Willoughby SG, Bultter MN, Miller L. Effects of Communication Style on Women's Satisfaction with Physicians, Psychology Health and Medicine, vol.3, no.4, November 1998.

Halaris A. The Medical Psychiatry Continuum, Congress News in Press, Athens, 16-20 April, 1999.

Hamburg D, Sartorius N. Health and Behaviour: selected perspectives, WORLD HEALTH ORGANIZATION, Cambridge University Press, Geneva, 1989.

Hamburger J. Demain, les autres. Ed. Flammarion, Paris, 1979.

Hamburger J. La puissance et la fragilit. Ed. Flammarion, Paris, 1972.

Hamilton M. Psychopatology of depressions: quantitative aspects, section of clinical psychopatology. Ed. WPA Symposium, 1979.

Hanninen T, Reinikainen KJ, Helkala EL, Koivisto K, Mykkanen L, Laakso M, Pyorala K. Subjective memory complaints and personality traits in normal elderly subjects. J Am Geriatr Soc, Jan 1994, 42 (1) ppl-4.

Hausotter W. Begutachtung des Chronic-Fatigue-Syndroms. Versicherungsmedizin, Apr 1 1996, 48(2) pp57-9.

Hay GG. Dysmorphophobia. Br J Psychiatry, 116:399-406, 1970.

Haynal A Pasini W. Abrege de medecine psychosomatique Ed. Masson, Paris, 1978.

Haynes RB, Taylor DW, Sackett DL (sub redactia). Compliance in Health Care. Baltimore, Md: Johns Hopkins University Press; 1979.

Heebink DM, Sunday SR, Halmi KA. Anorexia nervoasa si bulimia nervoasa in adolescenta: efecte ale varstei si statusului mintal asupra variabilelor psihologice. JAMA Acad Child Adolesc Psychiatry, 34:378-382, 1995.

Henry JP, Stephens PM. Stress, Health and the Social Environment: A Sociobiologic Approach, Springer -VVerlag, New York, 1977.

Hermant G. Le corps et sa mmoire. Ed. Doin, Paris, 1986.

Hersch J. Mirarea filosofica. Ed. Humanitas, 1994.

Hickie IB, Hooker AW, Hadzi-Pavlovic D, Bennett BK, Wilson AJ, Lloyd AR. Fatigue in selected primary care settings: sociodemographic and psychiatric correlates. Med J Aust, May 20 1996, 164 (10) pp585-8.

Hippocrat. Texte alese. Ed. Medicala, Bucuresti, 1960.

Holahan CJ, Moos RH, Schafer JA. Handbook of Coping. Theory, Research, Applications., John Wiley and Sons, Inc., New-York, 1996.

Hollander E, Phillips K. Body image and experience disorders, in Obsessive-Compulsive Related Disorders. Edited by Hollander E. Washington, DC, American Psychiatric Press, 1993.

Holmes D. Abnormal Psychology. Ed.Harper Collins Publishers, New York, 1991.

Holmes GP, Kaplan JE, Gantz NM si altii. Chronic fatigue syndrome: a working case definition. Ann Intern Med, 1988, 108:387-389.

Horney K. Directii noi in psihanaliza Ed. Univers enciclopedic, Bucuresti. 1995.

Horney K. Personalitatea nevrotica a epocii noastre. Ed. IRI, Cluj, 1996.

Horney K. Conflictele noastre interioare. Ed. 1RI, Cluj, 1998.

Huber W. L'homme psychopathologique et la psychologie clinique. Presses Universitaires de France, Paris, 1993.

Huber W. Psihoterapiile-Terapia potrivita fiecarui pacient. Ed. Stiinta si Tehnica, Bucuresti, 1997.

Hudziak JJ, Boffeli TJ, Krieseman JJ, Battaglia MM, Stanger C, Guze SB. Clinical study of the relation of borderline personality disorder to Briquet's syndrome (hysteria), somatization disorder, antisocial personality disorder and substance abuse disorders. Am-J-Psychiatry, Dec 1996, 153(12): 1598-606.

Hyman SE, Jenike MA. Manual of Clinical Problems in Psychiatry, Little, Brown, and company, Boston, 1990.

lamandescu BI. Manual de psihologie medicala. Ed. Infomedica, Bucuresti, 1995.

Iamandescu Bl. Elemente de psihosomatica generala si aplicata. Ed. Infomedica, Bucuresti, 1999.

Iamandescu Bl. Stresul psihic. Ed. Infomedica, Bucuresti, 2002.

Iamandescu IB, Luban-Plozza B. Dimensiunea psihosociala a practicii medicale. Ed. Infomedica, Bucuresti, 2002.

Igoin-Apfelbaum L. Psychopathologie clinique de Iα boulimie. Confrontations Psychiatr., 31, ppl65-176, 1989.

Ionescu G. Diagnostic and statistical manual of mental disorders (DSM) o taxinomie psihiatrica ateoretica, pragmatica, nontraditionala, revolutionara. Revista Romana de Psihiatrie, Pedopsihiatrie si Psihologie Medicala serie noua, 1/1993, AMR, Bucuresti, 1993.

Ionescu G. Etiologia depresiilor din perspectiva psihopatogenica. Revista Romana de Psihiatrie, Pedopsihiatrie si Psihologie Medicala serie noua, 2-3/1993, Asociatia Medicala Romana, Bucuresti, 1993.

Ionescu G. Introducere in psihologia medicala. Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1973.

Ionescu G. Psihosomatica. Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1975,

Ionescu G. Tratat de psihologie medicala si psihoterapie, Ed. Asklepios, Bucuresti, 1995.

Ionescu G. Tulburarile personalitatii. Ed. Asklepios, Bucuresti, 1997.

Ionescu S, Jacquet MM, Lhote C. Les Mechanismes de defense, theorie et clinique. Paris, Nathan-Universite, 1997.

Ionescu S. Quatorze approches de la psychopatologie, 2-e edition. Paris, Nathan-Universite. 1995.

Jacquet MM. L'alcoolique. son corp et l'aulre. Thse de doctorat, Paris, 1987.

James RR, Wise MG. Textbook of consultation - liaison psychiatry. American psychiatry Press Inc., N.W.. Washington DC, 1996.

Janca A. WHO International Study of Somatoform Disorders a Review of Methods and Results. 8-th ECNP Congress, Venetia, 1995.

Jaspers K. Psychopatologie gnrale. Ed. Felix Alcan, Paris, 1933.

Jeammet Ph, Reynaud M, Consoli SM. Psychologie medicale. Ed. Masson, Paris, 1996.

Jeddi E (sub directia). Le corps en psychiatrie, Ed. Masson, 1982.

Jonas HS, Etzel SI, Barzansky B. Educational Programs in US Medical Schools, 1993-1994. JAMA: The Journal of the American Medical Association, 272(9):694-701, September 7 1994.

Judd FR, Burows GD, Lipsitt DR. Handbook of studies on general hospital psychiatry. Elsevier Science Publishers Biomedical Division, Amsterdam, 1991.

Kabanov MM. Ideology, Politics and Psychiatry. Dynamische Psychiatrie, 29. Jahrgang, 5.-6. Heft 1996, Nr. 160/161, pp309-316.

Kaiser R, Vollmer H, Schmidtke K, Rauer S, Berger W, Gores D. Verlauf und Prognose der FSME. Nervenarzt, Apr 1997, 68 (4) pp324-30.

Kaplan HI, Sadock BJ. Modern synopsis of psychiatry. Editia a-III-a, Williams and Wilkins, Baltimore, 1981.

Kaplan HI, Sadock BJ. Comprehensive Textbook of Psychiatry, Seventh Edition, Williams & Wilkins, Baltimore/Londra, 2000.

Kaplan HI, Sadock BJ. Synopsis of Psychiatry. Behavioral Sciences/Clinical Psychiatry, Editia a-VIII-a, Williams and Wilkins, Baltimore, 1997.

Kasper S. Depression - Angst - Ywang. Ed. Deutscher Universitats-Verlag GmbH, Wiesbaden, 1997.

Katon W. Depression: relationship to somatization and chronic medical illness. J Clin Psychiatry. 1984;45:4-11.

Katon W. Depression: somatic symptoms and medical disorders in primary care. Compr Psychiatry. 1982;23:274-287.

Katschnig H, Freeman H, Sartorius N. Quality of life in mental disorders. Ed. John Wiley & sons, England, 1997.

Katschnig H. Quality of Life - a New Concept in Medicine: Conference Salonic, al 1 1 -lea Congres al Societatii Sud-Est Europene de Neuropsihiatrie, 24 sept. 1996.

Katz RC, Ashmore J, Barboa E, Trueblood K, McLaughlin V, Mathews L. Knowledge of disease and dietary compliance in patients with end-stage renal disease. Psychol Rep. 1998;82:331-336.

Keiser L. The Traumatic Neurosis. JB Lippicott, Philadelphia, PA, 1996.

Kennedy HG. Fatigue and fatigability. Br J Psychiatry, 1988; 153: 1-5.

Kessler LG, Cleary PD, Burke JD Jr. Psychiatric disorders in primary care: results of a follow-up study. Arch Gen Psychiatry. 1985;42:583-587.

Kessler RC, McGonagle KA, Zhao S si altii. Lifetime and 12-month prevalence of DSM-III-R psychiatric disorders in the United States: results from the National Comorbidity Study. Arch Gen Psychiatry. 1994;51:8-19.

Kim SC, Giardino AP, Rosemary M, Magnusson M, Pinto-Martin JA. Experiences and Reflections of Former Pediatric Chief Residents. Archives of Pediatrics & Adolescent Medicine, 148(5):518-521, May 1994.

Kinsman RA, Dirks JF, Dahlem NW. Noncompliance to prescribed-as-needed medication use in asthma: usage patterns and patient characteristics. J Psychosom Res. 1980;24:97-107.

Kinzie JD, Goetz RR. A century of controversy surrounding posttraumatic stress stress-spectrum syndromes: the impact on DSM-III and DSM-IV. J Trauma Stress, Apr 1996, 9(2) pp 159-79.

Klein M. Iubire, vinovatie, reparatie. Ed. Sigmund Freud, Binghumton, Cluj, 1994. Koopmans GT, Meeuwesen L, Huyse FJ, Heimans, JJ. Effects of psychiatric consultation on medical consumption in medical outpatients with low back pain. Gen-Hosp-Psychiatry, 1996 May; 18(3):145-54.

Kraus A. Phenomenologic analysis of somatic symptoms in melancholia -Encephale, Dec 1995, 21 Spec, no 7: 11-15.

Kreisler L. Douleurs abdominales psychognes in La psychosomatique de l'enfant, Ed. PUF, Paris, 1976; Que sais-je?, 1983, 2e Ed., pp61-63.

Kruesi MJP, Dale J, Straus SE. Psychiatric diagnoses in patients who have chronic fatigue syndrome. J clin Psychiatry, 1989, 50: 53-56.

LaBruzza A. Physical illness presenting in psychiatric disorder: guidelines for differential diagnosis. J Operational Psychiatry. 1981;12:24-31.

Lacey J; Britchnell S. Body image and its disturbances. J.Psychosom Res, 30:623-631. 1986.

Lamprecht F. Economic sequelae of failed treatments of psychosomatic and somato-psychic illnesses. Psychoter-Psychosom-Med-Psychol, Aug 1996, 46(8):283-91.

Lanteri-Laura G. Lα psychasthenie-historie et evolution d'lin concept de P.Janet. Encephale, Nov 1994, 20 Spec No 3 pp551-7.

Laplanche J, Pontalis JB. Vocabular de psihanaliza. Ed. Humanitas, Bucuresti, 1995. Laqueur T. Corpul si sexul de la greci la Freud. Ed. Humanitas, Bucuresti. 1998. Larousse, Dictionar de psihiatrie si psihopatologie clinica. Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1998

Lauderdale M. BURNOUT. Ed. Saunders, Montreal, 1982.

Lawrie SM, Manders DN, Geddes JR, Pelosi AJ. A population-based incidence study of chronic fatigue. Psychol Med, Mar 1997, 27 (2) pp343-53.

Lazurca, M. Inventia trupului. Ed. Anastasia, Bucuresti, 1993. Lazarescu M. Calitatea vietii in psihiatrie. Ed. Infomedica, Bucuresti, 1999. Lazarescu M. Introducere in psihopatologie antropologica. Ed. Facla, Timisoara, 1989. Lazarescu M. indreptar de psihiatrie. Ed. Helicon, Timisoara, 1995. Lazarescu M. Psihiatrie, sociologie, antropologie. Ed. Brumar, Timisoara, 2002. Lazarescu M. Psihopatologie clinica. Ed. Helicon, Timisoara, 1994. Lecrubier Y, Weiller E. Lα neurasthenie et Iα thymasthenie. Encephale, Nov 1994, 20 Spec No 3 pp559-62.

Lee S, Wong KC. Rethinking neurasthenia: the illness concepts ofshenjing shuairuo among Chinese undergraduates in Hong Kong. Cult Med Psychiatry, Mar 1995, 19 (1) pp91-l 11.

Lee S. Cultures in psychiatric nosology: the CCMD-2-R and international classification of mental disorders. Cult Med Psychiatry, Dec 1996, 20 (4) pp421-72.

Leger JM, Clement JP. Lα depression et le vieillissement. Encephale, Sep 1992, 18 Spec No4pp511-6.

Lemperiere T (sous la direction). Aspects evolutifs de la depression. Ed. Masson, Paris, 1996.

Lemperiere T (sous la direction). Les depressions reactionnelles. Ed. Masson, Paris, 1997.

Levenson JL, Colenda CC, Larson DB si altii. Methodology in consultation-liaison research: a classification of biases. Psychosomatics, 31:367-376, 1990.

Levitan S, Kornfeld D. Clinical and cost benefits of liaison psychiatry. Am J Psychiatry, 138:790-793, 1981.

Lickey ME, Gordon B. Medicine and mental illness. Ed. WH Freeman & Company, New York, 1991.

Lieb K, Dammann G, Berger M, Bauer J. Das chronische Mudigkeitssyndrom ("chronic fatigue syndrome', CFS). Definition, diagnostische Massnahmen und Therapie-moglichkeiten. Nervenarzt, Sep 1996, 67 (9) pp711-20.

Lin EHB, Von Korff M, Katon W si altii. The role of the primary care physician in patients' adherence to antidepressant therapy. Med Care. 1995;33:67-74.

Linden M, Maier W, Achberger M, Herr R, Helmchen H, Benkert O. Psychische Erkrankungen und ihre Behandlung in Allgemeinarztpra.xen in Deutschland: Ergebnisse aus einer Studie der Weltgesundheitsorganisation (WHO). Nervenarzt, Mar 1996, 67 (3) pp205-15.

Lishman WA. Organic psychiatry: the psychological consequences of cerebral disorder, second edition. London: Blackwell Scient.Pub., 1987.

Lloyd AR, Wakefield D, Boughton CR si altii. Immunological abnormalities in the chronic fatigue syndrome. Med J Aust, 1989, 151: 122-124.

Lobzin VS, Malikova KT. Astenovegetativnye rasstroistva v faze dekompensatsii rezidual 'nykh organicheskikh sostoianii golovnogo mozga. [Tulburari autonome astenice in fazele de decompensare ale sindroamelor organice cerebrale]. Zh Nevropatol Psikhiatr Im S S Korsakova, 1993, 93 (6) pp61-4.

Lopez Ibor JJ, Frances A, Jones C. Dysthymic disorder: a comparison of DSM-IV and ICD-10 and issues in differential diagnosis. Acta Psychiatr Scand Suppl, 1994, 383 ppl2-8.

Lopez-Ibor JJ, Lopez-Ibor Alino JJ. Las dismoifofobias. El cuerpo y la corporalidad, Madrid, Gredos, 1974, pp 155-190.

Luban-Plozza B, Poldinger W, Kruger F. Boli psiho-somatice in practica medicala. Ed. Medicala, Bucuresti, 1996.

Lumley MA, Norman S. Alexithymia and health care utilization. Psychosom-Med, May-Jun 1996, 58(3): 197-202.

Lustman PJ. Anxiety disorders in adults with diabetes mellitus. Psychiatr Clin North Am. 1988;11:419-432.

Macdonald A, Box O, Klempere F. Glossarz of descriptive psychopathology & neuropsychiatry. Ed. Martin Dunitz, London, 2000.

Marinescu CGh. Etica si sociologie contemporana. Relatia medic-farmacist-bolnav. Institutul de Medicina si Farmacie, Iasi, 1983.

Marple RL, Pangaro L, Kroenke K. Third-Year Medical Student Attitudes Toward Internal Medicine. Archives of Internal Medicine, 154(21):2459-2464, Nov 14, 1994.

Marsella AJ, Scheur A. Coping: Definitions, Conceptualizations, and Issues, Interactive Psychiatry, vol. 9, no. 3-4, 1993.

Mason W, Bedwell C, Zwaag R si altii. Why people are hospitalized: a decription of preventable factors leading to admission for medical illness. Med Care, 18:147-163, 1980.

Matsuno T, Hikita K, Matsuo T. Chronic fatigue syndrome and psychiatric-diseases. Nippon Rinsho, May 1994, 52 (5) pp 1339-44.

Maximilian C. Drumurile sperantei. Ed. Albatros, Bucuresti, 1989.

Mayou R, Hawton K, Feldman E si altii. Psychiatric problems among medical admissions. Int J Psychiatry Med, 21:71-84, 1991.

Margineanu N. Conduita umana. Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1973.

McDonald E, David AS, Pelosi AJ, Mann AH. Chronic fatigue in primary care attenders. Psychol Med, Nov 1993, 23 (4) pp987-98.

Menninger J. Men against himself, Ed. Harcourt, New York, 1938.

Merikangas K, Angst J. Neurasthenia in a longitudinal cohort study of young adults. Psychol Med, Nov 1994, 24 (4) pp 1013-24.

Mery J. Cours complet d'influence personelle. La diffusion scientifique, Paris, 1957.

Michel-Wolfrom H. Gynecologie Psychosomatique. Ed.Masson et Cie, Paris, 1963.

Miclea M. Stres si aparare psihica. Ed. Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 1997.

Miege B. Gandirea comunicationala. Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1998.

Mihaescu V (sub redactia). Psihoterapie si psihosomatica, Ed. Polirom, Iasi, 1996.

Mincowski E. Traite de psychopathologie, voi. I, II, Presses Universitaires de France, Paris, 1966.

Mineka S, Watson D, Clark LA. Comorbidity of anxiety and unipolar mood disorders. Annu Rev Psychol. 1998;49:377-412.

Minulescu M. Conditia de normalitate psihica. Revista Infomedica nr. 12(106), 2002.

Miroiu M. Convenio-Despre natura, femei si morala, Ed. Alternative, Bucuresti, 1996.

Mitchell JE, Raymond N, Specker S. A review of the controlled trials of pharmacotherapy and psychotherapy in the treatment of bulimia nervosa. Int J Eating Dis, 1993; 14(3): 229-47.

Morisky DE, Green LW, Levine DM. Concurrent and predictive validity of a self-reported measure of medication adherence. Med Care. 1986;24:67-74.

Morselli, E. Sulla dismorfofobia e sulla tafefobia. Boll Accad Sci Med, (Genoa) 6:100-119, 1986.

Moscicki-Ek. Epidemiology of suicidal behavior; Suicide-Life -Threat-Behav., 1995 Spring; 25(1): 22-35.

Murphy M. Somatization: embodying the problem. Br Med J, 1989; 298: 1331-1332.

Murphy H. Comparative Psychiatry. The International and Intercultural Distribution of Mintal Illness. Springer-Verlag, Berlin, 1982.

Nakdimen A. A neglected reference. Am J Psychiatry, 134:1313-1316, 1977.

Nayrac P. Elements de psychologic Ed. Flamarion, Paris, 1962.

Nemoianu V. Simptome. Institutul European, Iasi, 1995.

Nijenhuis ER, Spinhoven P, Van Dyck R, Van der Hart O, Vanderlinden J. The development and psychometric characteristical of the Somatoform Dissociations Questionnaire (SDQ-20). J-Nerv-Ment-Dis, Nov 1996; 184(11): 688-94.

Nirestean A, Ardelean M. Personalitate si profesie. Ed. University Press, Tg.Mures, 2001.

Noto-Campanella F, Zuccoli E. In tema di dismorfofobia. Neuropsichiatr, 24:475-486, 1968.

Ormel J, VonKorff M, Ustun TB, Pini S, Korten A, Oldehinkel T. Common mental disorders and disability across cultures. Results from the WHO Collaborative Study on Psychological Problems in General Health Care. JAMA, Dec 14, 1994. 272 (22) ppl741-8.

Osman, AA. Psihoza hipocondriaca unisimptomatica (P.H.U.). The British Journal of Psychiatry, Sep 1991, voi. 159 pp428-430.

Owens MJ, Heim C. Role of early adverse life events in the paihogenesis of depression.

Pelicier Y. Les concepts d'asthenie et de fatigue. Encephale, Nov 1994, 20 Spec No 3pp541-4.

Peters EF. Termenii filosofiei grecesti. Ed.Humanitas, 1993.

Phillips KA. Body dysmorphic disorder: diagnosis and treatment ofimagined ugliness, J-Clin-Psychiatry, 1996, 57 Suppl 8: 61-4; discussion 65.

Phillips KA. Pharmacologic treatment of body dysmorphic disorder. Psychopharmacol-Bull, 1996,32(4): 597-605.

Phillips KA, McElroy SL, Keck PE si altii. Body dysmorphic disorder: 30 cases of imaginea ugliness. Am J Psychiatry, 150: 302-308, 1993.

Piaget J. Biologie si cunoastere. Ed. Dacia, Cluj, 1971.

Pichot P. La neurasthenie, hier et aujourd'hui. Encephale, 20 Spec No 3 pp545-9, Nov 1994.

Pichot P. Panique: attaque et trouble. Historique du mol et des concepts. Encephale, Dec 1996, 22 Spec No 5 pp3-8.

Piedmont RL. A longitudinal analysis ofburnout in the health care setting: the role of personal dispositions, J-Pers-Assess, Dec. 1993.

Pirozynski T. Elemente de psihologie medicala si logopedie, Clinica de psihiatrie, Institutul de medicina si farmacie, lasi.

Platon. Opere, voi. IV. Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1983.

Popper KR. Cunoasterea si problema raportului corp-minte. Ed.Trei, Bucuresti, 1997.

Portegijs PJ, Van-der-Horst FG, Proot IM, Kraan HF, Gunther NC, Knotterus ,JA. Somatiz.ation infrequent attenders of general practice. Soc-Psychiatry-Psychiatr-Epidemiol, Jan 1996; 31(l):29-37.

Postei J. Dictionnaire de psychiatrie et de psychopathologie clinique. References Larousse, Paris, 1993.

Predescu V (sub redactia). Psihiatrie, vol.l. Ed.Medicala, Bucuresti, 1989.

Predescu V (sub redactia). Psihiatrie. Ed.Medicala, Bucuresti, 1976.

Predescu V (sub redatia). Psihiatrie voi.II. Ed.Medicala, Bucuresti, 1997.

Predescu V, Alexandru S, Prelipceanu D, Ionescu R, Tudose C, Tudose F. Aspecte psihopatologice si etiopatogenice ale nosologiei psihiatrice la adolescent si adultul tanar. Revista de Neurologie, Psihiatrie, Neurochirurgie nr.3, Iul-Sep 1984.

Predescu V, Prelipceanu D, Alexandrescu L, Tudose C. Limite si perspective in patologia nevrotica (referat general), prezentat la a XHIa Consfatuire Nationala de Psihiatrie; Bucuresti, 11-14 Mai 1988.

Prelipceanu D, Mihailescu R, Teodorescu R (sub redactia). Tratat de sanatate mintala, voi I. Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 2000.

Priest RG, Bullock T, Lynch SP, Roberts M, Steinert J, Vize C. Les tats depressifs et les syndromes d'asthenie chronique en mdecine praticienne. Encephale, Nov 1994, 20 SpecNo3pp571-4.

Rasmussen SA. Obsessive compulsive disorder in dermatologic practice, J Am Acad Dermatol, 13: 965-967, 1986.

Rascanu R. Psihologie medicala si asistenta sociala. Ed. Societatea Stiinta si Tehnica, Bucuresti, 1996.

Regland B, Andersson M, Abrahainsson L, Bagby J, Dyrehag LE, Gottfries CG. Increased concentrations of homocysteine in the cerebrospinal fluid in patients with fibromyalgia and chronic fatigue syndrome. Scand J Rheumatol, 1997, 26 (4) pp301-7.

Restian A. Medicina cibernetica Ed. Dacia, Cluj, 1983

Restian A. Diagnosticul medical Ed. Dacia, Cluj, 1988.

Restian A. Patologie informationala Ed.Academiei, Bucuresti, 1997

Richman JA, Flaherty JA, Rospenda KM. Chronic fatigue syndrome: have flawed assumptions been derived from treatment-based studies'.'' Am J Public Health, Feb 1994, 84 (2) pp282-4.

Richter G. Evenimente stresante de viata si suportul social. Semnificatia lor pentru tulburarile depresive, pp 94-107 in Depresii-noi perspective (sub redactia Vrasti R, Eisemann M), Ed. All, 1996.

Rief W, Heuser J, Mayrhuber E, Stelzer I, Hiller W, Fichter MM. The classifica­tion of multiple somatoform symptom. J-Nerv-Ment-Dis, Nov 1996, 184(11): 680-7.

Rodriguez A, Diaz M, Colon A, Santiago-Delphi EA. Psychosocial profile of iumcompliant transplant patients. Transplant Proc. 1991;23:1807-1809.

Rogers MP, Liang MH, Daltroy LH si altii. Delirium after elective orthopedic-surgery: risk factors and natural history. Int J Psychiatry Med, 19:109-121, 1989.

Romosan I. 'Psihonefrologia'. Ed. Helicon, Timisoara, 1993.

Rosenthal R. Meta-analytic Procedures for Social Research. Beverly Hills, Calif: Sage; 1984.

Roter DL. Patient participation in the patient-provider interaction: the effects of patient question asking on the quality of interaction, satisfaction and compliance. Health EducMonogr. 1977;5:281-315.

Rouillon F, Delhommeau L, Vinceneux P. Le syndrome de fatigue chronique. Presse Med, Dec 21, 1996, 25 (40) pp2031-6.

Rovelli M, Palmeri D, Vossler E, Bartus S, Hull D, Schweizer R. Noncompliance in organ transplant recipients. Transplant Proc. 1989;21:833-834.

Rowan G, Stain JJ, Gise LH. The liaison clinic: a model for liaison psychiatry funding, training and research. Gen Hosp Psychiatry, 6:109-115, 1984.

Rowland CV. Anorexia and obesity. Int. Psychiatr. Clin, 7, pp7-9, 1970.

Sahleanu V, Popescu-Sibiu I. Introducere critica in psihanaliza. Ed. Dacia, Cluj, 1972.

Sami-Ali. Corps rel. Corps imaginaire - pour une pistmologie psychanalytique. Ed. Bordas, Paris, 1984.

Saravay SM, Lavin M. Psychiatric comorbidity and length of stay in the general hospital: a review of outcome studies. Psychosomatics, 35:233-252, 1994.

Sartorius N. Making of a common language of psychiatry: development of the classification of mental, behavioural, and developmental disorders. The 10^th revision of the ICD, WPA Bulletin 1:3-6, 1989, Simpozionul Asociatiei Europene de Psihiatrie, cu tema 'Training for the specialists in Europe', 19-20 Oct 1995, Strasbourg, Franta.

Sartorius N, Ustun TB, Lecrubier Y, Wittchcn, HU. Depression comorbid with anxiety: results from the WHO study on psychological disorders in primary health care. Br J Psychiatry Suppl, Jun 19%, (30) pp38-43.

Schaechter M. Neuroses dysmorphophobiques (complexes de laideur et delire ou conviction delirante de dysmorphophobie). Ann Med-Psychiologiques, 129:123-145, 1971.

Schaechter M. Neuroses dysmorphophobiques (complexes de laideur et delire ou conviction delirante de dysmorphophobie). Ann Med-Psychiologiques, 129:123-145, 1971.

Scherrer J. Oboseala. Ed.Humanitas, Bucuresti, 1993.

Schnyder U si colab. Antonovsky's Sense of Coherence: Trait or State? Psychother Psychosom 2000;69:296-302.

Sehulberg HC, McClelland M, Burns BJ. Depression and physical illness: the prevalence, causation, and diagnosis of comorbidity. Clin Psychol Rev. 1987;7:145-167.

Schweitzer B. Stress and burnout in junior doctors. S-Afr-Med-J, Jun 1994.

Sensky T, MacLeod AK, Rigby MF. Causal attributions about common somatic sensations among frequent general practice attenders. Psychol-Med, May 1996, 26(3):641-6.

Shapiro S Skinner EA, Kessler LG si altii. Utilization of health and mental health services: three epidemiological catchment area sites. Arch Gen Psychiatry. 1984;41:971-978.

Sharpe M. Non-pharmacological approaches to treatment. Ciba Found Symp, 1993, 173 pp298-308; discussion 308-17.

Shorter E. Chronic fatigue in historical perspective. Ciba Found Symp, 1993, 173 pp6-16, discussion 16-22.

Shorter E. Somatization and chronic pain in historic perspective. Clin-orthop, Mar 1997 (336):52-60.

Simon G, Ormel J, VonKorff M si altii. Health care costs associated with depressive and anxiety disorders in primary care. Am J Psychiatry.1995;152:352-357.

Simonsick EM, Wallace RB, Blazer DG si altii. Depressive symptomatology and hypertension associated morbidity and mortality in older adults. Psychosom Med. 1995; 57:427-435.

Simpson M, Bennett A, Holland P. Chronic fatigue syndrome/myalgic encephalo­myelitis as a twentieth-century disease: analytic challenges. J Anal Psychol, Apr 1997, 42 (2)ppl91-9.

Sims A. Symptoms in the Mind. An Introduction to Descriptive Pszchopatology, Saunders Company ltd., Norfolk, 1995

Somerfeld-Ziskind, Esther, MD. Child Psychiatry: Child and Adolescent Psychiatry: Modern Approaches. JAMA: The Journal of the American Medical Association, 272(18): 1465-1467, Nov 9 1994.

Spinoza. Tratatul despre indreptarea intelectului. Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1979.

Stekel W. Psihologia eroticii feminine. Ed.Trei, Bucuresti, 1997.

Stinett, JL. The functional Somatic Symptom. Psychiatr Clin North Am, 10:19-33, 1987.

Stoian AE, Tudose F, Fica E, Stoica C, Runcanu N. Cercetari asupra accesibilitatii populatiei la asistenta medicala. in conditiile urbanizarii. publicata in Buletinul Stiintific Studentesc al UASCR.. Bucuresti. 1978.

Stoudemire A, Fogel S (ed.). ingrijirea psihiatrica a pacientului de medicina interna, New York, NY, Oxford University Press, 1993.

Strain JJ, Fulop G, Strain JJ si altii. Use of the computer for teaching in the psychiatric residency. Journal of Psychiatric Education, 10:178-186, 1986.

Strain JJ, Grossman S. Psychological Care of the Medically III: A Primer in Liaison Psychiatry, New York, Appleton-Century-Crofts, 1975.

Strain J J, Lyons JS, Hammers JS si altii. Cost off set from a psychiatric consultation-liaison intervention with elderly hip fracture patients. Am J Psychiatry, 148:1044-1049, 1991.

Strain JJ, Strain JW. Liaison psychiatry, in Modern Perspectives in Clinical Psychiatry. Edited by Howells JG. New York, Brunner/Mazel, 1988, pp76-l()l.

Sturm R, Wells KB. How can care for depression become more cost-effective? JAMA. 1995;273:51-58.

Surman, OS. Usefulness of psychiatric intervention in patients undergoing cardiac surgery. Arch Gen Psychiatry, 30:830-835, 1974.

Svedlund J, Suilivan M, Sjodin I, Liedman B, Lundeli L. Quality of life in gastric cancer prior to gastrectomy. Qual Life Res, Apr 1996, 5 (2) pp255-64.

Selaru M. Isteria sau nevroza conversiva si nevroza disociativa. Ed. Casa Editoriala si de Presa Glasul Bucovinei, Iasi, 1993.

McKeown T. The Role Of Medicine. Princeton University Press, Princeton, pp. 29-44, 1979.

Tacchini G, Musazzi A, Recchia M, Altamura AC, Carta MG, Italian Collaborative Group of Somatoform Disorders. The present Nosography of Somatoform Disorders: Results of the Italian Epidemiological Study of Somatoform Disorders. 8-th ECNP Congress, Venetia, 1995.

Teodorescu MC. Valorile vitale si morale in practica medicala, editura Progresul Romanesc, Bucuresti. 1996.

Terbancea M, Scripcaru Gh. Coordonate deontologice ale actului medical, editura Medicala, Bucuresti. 1989.

Thomas, CS. Dysmorphophobia: A question of definitions. Br J Psychiatry, 144: 513-516, 1984.

Trostle JA. Patient compliance as an ideology. In: Gochman DS, ed. Handbook of Health Behavior Research, II: Provider Determinants. New York, NY: Plenum Publishing Corp; 1997.

Truchon M, Lemyre L, Les evenements anticipes comme stresseurs. Sante Mentale au Quebec, XX. 1995.

Tudose C, Tudose F, Vasilescu A, Niculaita A. Difficulties in implementing the first liaison psychiatry service in a general hospital in Romania, prezentata la 'Mental health Economics and Psychiatric Practice in Central and Eastern Europe', 3-5 august 1999, Varsovia, Polonia.

Tudose C, Tudose F, Voicila C. Contributiile psihiatriei in diagnosticarea si tratarea durerii, referat prezentat la Consfatuirea 'Omul, Societatea si Durerea', organizata de firma KRKA in colaborare cu Asociatia Romana pentru Studiul Durerii, 11 Oct 1997, Sinaia.

Tudose C, Tudose F. Psihopatologia tulburarilor de personalitate la varstnic intre imbatranirea normala si organicitate. prezentata la a VIII-a Consfatuire Nationala de Psihiatrie Sociala, 2-4 septembrie 1999, Baile Felix.

Tudose C, Tudose F. The Role of the Major Social Changes in the Affective Disorder Pathomorphosis prezentata la al XVI-lea Congres al Asociatiei Mondiale de Psihiatrie Sociala, 17-21 August 1998, Vancouver, British Columbia, Canada.

Tudose C. Patomorfoza tulburarilor de integrare si adaptare in conditile unor modificari sociale majore; Lucrare de doctorat, UMF Carol Davila- Bucuresti, 1996.

Tudose C. Psihiatria romaneasca in reforma. Revista Colegiul, nr.8(l 1), voi. II, anul 2, 1998.

Tudose F, Dobre L. For whom Liaison Psychatry is offering psychiatric training in the General Hospital prezentata la a 12-a Conferinta a Societatii Sud-Est Europene, 30 Septembrie-3 Octombrie 1998, Thessaloniki.

Tudose F. Adolescent Suicide - A Case History of Addictive Behaviour, lucrare comunicata la al 17-lea Simpozion Danubian de Psihiatrie, 24-27 aprilie 1996, Timisoara.

Tudose F. Aspecte ale aplicarii subnarcozei in nevroze Lucrare de diploma, Bucuresti, 1977.

Tudose F. Binomul anxietate-depresie in conditii postrevolutionare, a IX-a Conferinta a Societatii Sud-Est Europene de Neurologie si Psihiatrie, 23-26 septembrie 1992, Thessaloniki, Grecia.

Tudose F. Directii de interventie terapeutica in psihiatria de legatura. Simpozionul National Terapie si Management in Psihiatrie din 12-14 noiembrie Cercul Militar, Craiova; 1998.

Tudose F. Drepturile omului si drepturile oamenilor. Infomedica nr. 1, an VI, 1998.

Tudose F. Etica si deontologie in colaborarea psihiatrului cu specialistii cu medicii de alte specialitati in spitalul general, lucrare prezentata la Conferinta Nationala de Psihiatrie Brasov, 25-26 iunie 1999;

Tudose F. La formation en Roumanie lucrare comunicata la Congresul European al Asociatiei Mondiale de Psihiatrie, Strasbourg, Nov 1995.

Tudose F. Liaison Psychiatry - A Novelty in Romania, poster prezentat la eel de al X-lea Congres Mondial de Psihiatrie, 23-28 Aug 1996, Madrid, Spania, rezumat publicat in volumul de rezumate pag. 158.

Tudose F. Liaison Psychiatry at the University Hospital of Bucharest, lucrare comunicata la Congresul European al Asociatiei Mondiale de Psihiatrie, 23-26 aprilie 1997, Geneva. Elvetia, in cadrul simpozionului cu tema 'Contributia psihiatrilor in practica medicala'.

Tudose F. Liaison Psychiatry at the University Hospital of Bucharest lucrare comunicata la Congresul European al Asociatiei Mondiale de Psihiatrie, 23-26 Apr 1997. Geneva, Elvetia, in cadrul simpozionului cu tema 'Contributia psihiatrilor in practica medicala.

Tudose F. Corpul in psihopatologie Lucrare de doctorat, UMF Carol Davila-Bucuresti. 1997.

Tudose F, Niculaita A. Le role des troubles de la personalite dans Ies tendances suicidaires «raves lucrare comunicata la Seminarul franco-roman de psihiatrie din 15 Ian 1998, Institutul Francez, Bucuresti.

Tudose F. The Frequency of the Somatoform Disorders in a Psychiatric Service Connected with the General Hospital lucrare prezentata la a XI-a Conferinta a Societatii Sud-Est Europene de Neurologie si Psihiatrie, 25-28 Sep 1996, Thessaloniki, Grecia, rezumat publicat in volumul de rezumate al conferintei, ppl74.

Tudose F, Tudorache B. Conception de la readaptation psychosociale dans une societe socialiste: lexemple roumain, lucrare, prezentata la Congresul Mondial al Asociatiei de Reabilitare Psihosociala, Montreal, 13-16 Oct 1991.

Tudose F, Iorgulescu M. Corpul in depresie. Revista Infomedica voi.II, nr.6 (10), 1994, pp 186-188.

Tudose F, Niculaita A. Alice in tara minunilor sau despre folosirea psihotropelor in spitalul general, lucrare prezentata la Conferinta Nationala de Psihiatrie cu tema 'Terapia psihofarmacologica in practica psihiatrica', Bucuresti, 24-26 Oct 1997, rezumat publicat in Revista Romana de Psihiatrie, Pedopsihiatrie si Psihologie Medicala nr. 2-3/1997, ppl6.

Tudose F, Niculaita A. Aspecte psihopatologice ale durerii in cancer. Revista Asociatiei Romane pentru Studiul Durerii, 'Durerea acuta si cronica', nr. 1/1997/volum 5, pp 16-25.

Tudose F, Prelipceanu D. Depresia .sau tentatia modelului, comunicata la Consfatuirea USSM Sectia Psihiatrie, cu tema 'Depresiile', Targu-Mures, 10-11 Oct 1986. publicata in volumul Depresiile, 1987, pp480-481.

Tudose F, Gorgos C. Consideratii asupra a 10.000 de cazuri tratate in stationarul de zi al Centrului de Sanatate Mintala Titan, lucrare prezentata la a IV-a Conferinta Nationala de Psihiatrie, Bucuresti, 1982.

Tudose F, Tudose C. Aspecte ale psihopatologiei varstnicului, prezentata la Congresul International de Gerontologie, Bucuresti, 9-11 Iun 1988.

Tudose F. Risc si eficienta in administrarea extrapsihiatrica a psihotropelor. Revista Infomedica nr.2(14), pp70-72, Feb 1995.

Tudose F. Sinuciderea Iα adolescentii tineri un comportament addictiv tipic. Revista de Medicina Legala, vol.4, nr.4, Dec 1996, pp354-358.

Tudose F. Somatizarea un nou concept sau o abordare eclectica a nosologiei? Studiu clinic publicat in Revista romana de Psihiatrie, Pedopsihiatrie si Psihologie Clinica, anul III, nr. 1/1995, pp 12-21.

Tudose F. The Frequency of the Somatoform Disorders in a Psychiatric Service Connected with the General Hospital lucrare prezentata la a XI-a Conferinta a Societatii Sud-Est Europene de Neurologie si Psihiatrie, 25-28 Sep 1996, Thessaloniki, Grecia, rezumat publicat in volumul de rezumate al conferintei, ppl74.

Tudose F, Gorgos C. Tratamentul de lunga durata al bolnavilor psihici in asistenta ambulatorie, lucrare prezentata la a IV-a Conferinta Nationala de Psihiatrie, Bucuresti, 1982.

Tudose F, Gorgos C. Un sistem deschis psihiatria deceniului IX lucrare prezentata la Sesiunea Stiintifica Anuala al Policlinicii Titan, 1981.

Tudose F. Major Social Changes of East-European Countries - A Trauma for Adolescents (Romanias Case), lucrare prezentata la al 4-lea Congres International de Psihiatrie a Adolescentei, 5-8 iulie 1995, Atena.

Tudose F, Niculaita A. Folosirea medicatiei psihotrope in serviciul de psihiatrie de legatura din spitalul general Conferinta Nationala de Psihiatrie Brasov, 25-26 iunie 1999.

Tudose F. Psihiatria de legatura in Spitalul General directie contemporana in reforma psihiatrica. Revista Romana de Sanatate Mintala, nr. 10 (2)/1998.

Tudose F. Psihiatria de legatura si imaginea psihiatriei pentru medicii de alta speciali­tate, lucrare prezentata la XI World Congress of Psychiatry, Hamburg, 6-11 august 1999.

Tudose F. The Psychoterapeutic Approaches - An Important Contribution to the Medical Treatment in the First Liaison-Psychiatry Department in Romania, lucrare prezentata la al 11-lea Congres International al Asociatiei Mondiale de Psihiatrie Dinamica, din 4-8 Martie 1997, Munich, Germania.

Tudose F. Three years of activity of the first liaison psychiatry department in Romania - difficulties and perspectives prezentata la a 12-a Conferinta a Societatii Sud-Est Europene de Psihiatrie si Neurologie, 30 Septembrie - 3 Octombrie 1998, Thessaloniki, Grecia.

Tudose F, Vasilescu A, Tudose C, Dobrea L. Patogeneza sindromului de oboseala cronica intre ipoteza endocrina si ipoteza imunologica. al IX-lea Simpozion National de Psihoneuroendocrinologie din 11-12 iunie 1999.

Tudose F, Radu E. Addictive-Type Behaviour in Teenagers and Young People as a Result of Major Social Disruption, prezentata la al 14-lea Congres International de Psihiatrie a Copilului si Adolescentului (I.A.C.A.P.A.P.). Stockholm, 2-6 August 1998, Suedia.

Tudose F. Gorges C, Antonescu-Botezat I. Boala psihica- concept si realitate clinica, lucrare prezentata la Sesiunea Siintifica Anuala a Policlinicii Titan, 1981.

Tudose F, Gorgos C, Tudose C. Orientari moderne in psihiatria contemporana: concluzii ale unui studiu OMS, lucrare prezentata la a VIII-a Consfatuire a USSM Bucuresti, 1-2 Iul 1983.

Tudose F. O abordare moderna a psihologiei medicale. Ed. Infomedica, Bucuresti, 2000.

Tudose F, Badea M. Comunicarea preventie si terapie in patologia colului uterin, co-autor. Ed. Infomedica, Bucuresti, 2000.

Tudose F. Erotica in cotidian. Ed. Infomedica, Bucuresti, 2001.

Tudose F, Tudose C. Abordarea pacientului in psihiatrie. Ed. Infomedica, Bucuresti, 2002.

Tudose F, Tudose C, Dobranici L. Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi. Ed. Infomedica, Bucuresti, 2002.

Tudose F. Disfunctia erectila in psihiatrie in "Disfunctia erectila-ghid clinic' (sub redactia Nicolae Calomfirescu). Ed. Medicala Amaltea, Bucuresti, 2002.

Tusques J. Initiation a la psychologie medicale, Librairie Maloine, Paris, 1976.

Uexkll Th.von, Adler Ir, Herrmann Jm, Khle K, Schonecke OW, Westack W. Psychosomatische medizin. Ed. Urban & Schwarzenberg, 1996.

Updegraff HL, Menninger KA. Some psychoanalytic aspects of plastic surgery. Am J Surg, 25:554-558, 1993.

Ursea N. Rinichiul artificial si alte mijloace de epuratie extrarenala. Fundatia romana a rinichiului, Bucuresti, 1997.

Ursea N. Tratat de nefrologie. Ed. Artprint, Bucuresti, 1994.

Uston TB, Bertelsen A, Dilling H si altii. ICD-10 Casebook - The Many Faces of Mental Disorders, American Psychiatric Press, Inc., 1996.

Van Gennep A. Riturile de trecere. Ed. Polirom, Iasi, 1996.

Van-Dulmen AM, Fennis JF, Mokkink HG, Blijenberg G. The relationship between complaint-related cognitions in referred patients with irritable bowel syndrome and subsequent health care seeking behaviour in primary care, Fam-Pract., Feb 1996, 13(1): 12-7.

Van-Hemert AM, Speckens AE, Rooijmans HG, Bolk JH. Criteria for somatization studied in an outpatient clinic for general internal medicine, Ned-Tijdschr-Geneeskd, 8 Jun 1996, 140(23): 1221-6.

Vasilescu A, Vasilescu L, Tudose F. «Abordarea cognitiva a obezitatii de la stil cognitiv la psihoterapie», al IX-lea Simpozion National de Psihoneuroendocrinologie din 11-12 iunie 1999.