Psihodiagnoza - modalitate de cunoastere si de evaluare psihologica

Psihodiagnoza - modalitate de cunoastere si de evaluare psihologica

Etimologia cuvantului diagnoza are radacini in termenul grecesc ''diagnosticos'' (capacitatea de a recunoste). El s-a dezvoltat pe taramul medicinii si a fost apoi preluat in psihologie dar cu semnificatii suplimentare. Exista si o acceptiune mai ingusta a notiunii de psihodiagnostic ce are in vedere aplicarea testului Rorschach.

Termenul de diagnoza desemneaza in psihologie activitatea de evaluare psihologica a persoanei umane cu ajutorul unor mijloace stiintifice, specifice psihologiei. Aceste instrumente sunt aplicate conform unor strategii care se soldeaza cu colectarea unor informatii privind o persoana data. In final la capatul unui proces de sinteza se obtine un bilant al caracteristicilor psihice investigate. Psihodiagnoza este o modalitate de cunoastere si evaluare a persoanei concrete, evaluare care se refera la diferitele caracteristici psihice de natura cognitiva, conativa si atitudinala, precum si la personalitatea in ansamblul ei. Functie de scopurile urmarite, asupra carora ne vom opri ceva mai pe larg in paragraful urmator, psihodiagnoza concretizata intr-un examen psihologic, evalueaza nivelul de dezvoltare al unor procese, activitati, si insusiri psihice, gradul lor de declin sau deteriorare precum si rezervele compensatorii de care dispune persoana pentru contracararea acestor deficite. De asemenea se efectueaza expertizarea anumitor atribute psihice pentru a se stabili in serviciul unor institutii (justitie, management etc.) garadul de discernamand, potentialul de risc, potentialul de accidentabilitate, etc.

Psihodiagnoza ca proces de evaluare se concretizeaza intr-un examen psihologic in care metoda testelor are un loc bine definit si important dar ea nu se reduce la teste, implicand si alte metode, la fel de importante cum sunt observatia, interviul anamnestic, metoda biografica, analiza produselor activitatii, etc.