Psihoterapia cognitiva

PSIHOTERAPIA COGNITIVA

Psihoterapia cognitiva a fost elaborata de A.T. Beck (1976 si 1979), plecind de la studiul bolnavilor depresivi. Ulterior, aceasta teorie a fost edificata operational de catre A.J.Rush si colaboratorii sai.

Mentionam ca psihoterapia cognitiva nu este aceeasi cu psihologia cognitiva, o confuzie ce se face deseori; conform psihologiei cognitiviste, tulburarea mintala rezida in incapacitatea individului de a rezolva anumite probleme si de a face fata unei situatii noi.

Pentru a remedia aceste situatii, se recomanda o adevarata psihagogie, adica o adevarata pedagogie medicala.

Scopurile psihoterapiei cognitive sint:

a. Identificarea si testarea ipotezelor eronate ale clientului/ de ex. 'Niciodata nu am realizat nimic';

b. Identificarea si testarea cognitiilor (ideilor) negative/de ex. 'Nu voi fi in stare sa intru la facultate';

c. Schimbarea acestor idei sau cognitii disfunctionale, conducind la schimbarea comportamentelor patologice;

Beck a creat acest tip de psihoterapie plecind de la faptul ca depresivul are un discurs interior, ideativ, paralel cu ceea ce relateaza verbal terapeutului, discurs care este intotdeauna negativ si creeaza efecte disproportionate si comportamente patologice. Terapeutul incearca sa modifice aceste cognitii in mod rational, prin schimbarea ipotezelor eronate de la care pleaca ele.

Notiuni-cheie in psihoterapia cognitiva:

1. Cognitia : inseamna o idee automata, o imagine mintala, un continut mintal verbal care se afla in constiinta clientului. De exemplu, sub influenta unei educatii rigide si puternic structurate, paradigmele de analiza ale realitatii din mintea copilului sint influentate - de ex. prin omiterea unor date -, rezultind u

2. Triada cognitiva: sint patterni (modele) de n proces eronat de gindire, ce ulterior poate conduce la o tulburare afectiva. gindire care il determina pe client sa-si aprecieze situatia si posibilitatile la modul negativ. Triada este compusa din urmatoarele sentimente si idei consecutive acestora: a. Autoevaluare negativa, idei negative despre sine ('Nu valorez nimic'); b. Cognitii negative despre lume ('Oamenii sint rai'); c. Cognitii negative despre viitor ('Nimic bun nu ma asteapta in viitor').

3. Schema cognitiva:  este o grila de interpretare negativa a realitatii, patterni stabili cognitivi, net delimitati si foarte transanti, prin care pacientul depresiv priveste lumea. Gindirea depresivului este doar in alb si negru, de tipul 'Totul sau nimic'. Astfel, daca acestui tip de pacient ii reuseste ceva, are un succes in viata, el nu il va privi ca atare, deoarece nu i-a reusit totul in viata.

In lumea moderna, terapia cognitiva si comportamentala se aplica integrat, ceea ce inseamna ca practic schimbarea ideilor, gindurilor si atitudinilor clientului se face prin aplicarea demersului cognitiv in psihoterapia comportamentala.

Metode si tehnici cognitiv-comportamentale

a. Restructurarea cognitiva:

Parte centrala a psihoterapiei cognitive moderne, radacinile ei sint in terapia rational-emotionala a lui Albert Ellis (1973), terapie care sustine ca tulburarile afective si de comportament deriva din persistenta oamenilor in cognitii irationale si in dicursuri interioare distructive.

Ulterior, aceasta tehnica a fost dezvoltata de Mahoney, Meichenbaum si Beck. Beck da un exemplu devenit clasic de spre felul in care se dezvolta interpretari le alternative ale evenimentelor si deci, cum se pot schimba atitudinile si sentimentele asociate acestora:

Exemplul lui Beck:

Situatia (prezentata de client terapeutului): 'Profesorul nu ma pune niciodata sa raspuns la ore'; sentimentele asociate acestei situatii:' acest lucru ma intristeaza'; cognitia care sta la baza depresiei: ' Profesorul ma crede prost; probabil are dreptate, toti colegii mei de clasa sint mai buni decit mine'; interpretarea alternativa (oferita in terapie): 'Profesorul vrea sa-i includa si pe altii in discutie' , sau 'Profesorul imi cunoaste deja punctul de vedere'.

Aceste interpretari alternative sint oferite de catre terapeut sau clientul este condus, prin intrebari bine puse, sa ajunga singur la ele. Dupa aceasta,clientul invata sa-si exploreze sentimentele reale si mai ales, gindurile negative care stau la baza acestora. Intr-o faza ulterioara, clientul este obisnuit incetul cu incetul sa gaseasca singur alternative viabile care sa inlocuiasca cognitiile negative.

b. Stoparea gindurilor: de multe ori avem ginduri stereotipe, obsesive, ruminative la modul neproductiv (care se tot repeta fara rost) sau anxiogene, pe care le putem controla prin aceasta tehnica.

Unul dintre autorii cunoscuti (Rudestam) a cerut clientilor sa se concentreze un timp asupra imaginilor producatoare de anxietate, dupa care striga brusc'Stop!', intrerupind astfel secventa cognitiva. Acest lucru era repetat in timpul sedintei pina cind se facea asocierea dintre gindul distructiv si cuvintul Stop; cind acest lucru era relizat, se trecea la faza a doua, in care clientul facea acelasi lucru ca si terapeutul, intii cu voce tare, apoi in soapta si in final, in gind). El trebuia sa exerseze si acasa, ori de cite ori se surprindea avind acel gind negativ.

Dupa ce asocierea dintre gindul negativ si cuvintul stop era realizata, se trecea la inlocuirea cuvintului Stop cu un gind pozitiv sau neutru/ de ex. gindul negativ era'Nu sint in stare de nimic', gindul pozitiv alternativ putind fi 'Dar in trecut am facut mult mai multe' sau gindul neutru 'Acum nu sint in stare de nimic, in viitor poate voi fi'.

Clientul este rugat sa alcatuiasca un jurnal zilnic, in care sa noteze situatia in care apare gindul negativ, , gindul, negativ in sine, sentimentul pe care l-a incercat in acel moment si reusita sau nereusita prin cuvintul Stop sau prin gindul alternativ. Prin aceasta automonitorizare, prezentata apoi terapeutului in sedinta, clientul vede clar evolutia si reusita, fiind incurajat sa continue.

c. Trainingul asertiv: ( invatarea deprinderilor sociale, trainingul eficientei personale):

Deprinderile sociale se invata in toate principalele perioade de dezvoltare ontogenetica, adica in copilarie, la adolescenta si la maturitate.

Ideea de baza este ca toti oamenii au dreptul sa-si exprime gindurile, sentimentele si atitudinile. Pentru a realiza acest lucru, repertoriul comportamental trebuie marit in asa fel, incit clientul sa poata face alegerea intre un comportament agresiv, deranjant pentru ceilalti si unul asertiv, in care sa se exprime liber, sa spuna ceea ce gindeste, fara sa sperie sau sa raneasca pe cei din jur.

In trainingul asertiv exista sase tehnici de baza: 1. Instruirea directa, cind se explica modul de manifestare dorit; 2. Feed-backul, adica evaluarea facuta de catre terapeut sau de catre membrii grupului de psihoterapie asupra comportamentului clientului; 3. Modelarea prin joc de rol; 4. Repetarea unor secvente intregi de comportament, tot prin tehnici psihodramatice; 5. Intarirea sociala; 6. Teme de casa pe care trebuie sa le efectuze clientul (tot ca un jurnal, in care sa relateze reusitele sau nereusitele din viata reala).

Trainingul asertiv se foloseste cu urmatoarele categorii de persoane: a. Persoane care nu-si pot exprima minia si furia, deoarece se tem ca nu se vor putea controla,   ca

vor fi total respinsi de catre ceilalti, sau persoane care au fost 'victimele' unei educatii represive; b. Persoanele care nu isi pot exprima deschis sentimentele pozitive, de iubire, admiratie, respect, pentru ca, de exemplu, in familia lor de origine aceste sentimente erau subintelese si nu mai trebuiau manifestate; c. Persoanele care considera ca nu au dreptul sa-si exprime deschis sentimentele si gindurile, avind profunde sentimente de inferioritate/ de ex. copiii proveniti din orfelinate, sau detinutii proaspat eliberati.

d. Inocularea stressului (S.I.T. sau Stress Inoculation Training):

Creat de Meichenbaum, are la baza programe complexe special create pentru bolnavii psihici agresivi.

SIT are trei pasi:

1. Relaxarea musculara, insotita uneori de imagerie, adica proiectarea unor imagini mintale placute, linistitoare;

2. Tehnica restructurarii cognitive: se exploreaza atent momentul aparitiei comportamentului agresiv, identificindu-se de asemenea gindurile si sentimentele dinainte, din timpul sau de dupa acest comportament. Tot in aceasta etapa, se gasesc alternative de ginduri pozitive sau neutre;

3. Invatarea unor noi deprinderi de comportament, pe care clientul trebuie sa le realizeze in viata reala, notind numarul succeselor si al esecurilor. / de ex., de cite ori a ramas calm cind sotia i-a reprosat ca e dezordonat.

Intrebari

1. Incercati sa prezentati dupa modelul lui Beck (situatia, sentimentul, gindul si reactia comportamentala), doua sau trei dintre problemele dumneavoastra/ de ex. cind va enervati, cind nu indrazniti sa raspundeti la o provocare, etc.

2. In situatia in care constatati ca aveti un model de comportament disfunctional si repetitiv, incercati sa utilizati tehnica stoparii gindului, notind rezultatele dvs. timp de doua saptamini.