O notiune cheie pentru psihologia sociala

O notiune cheie pentru psihologia sociala

Cine deschide un manual de psihologie sociala nu poate fi decit uimit de diversitatea domeniilor pe care acesta le trateaza. Capitole diferite se refera la studiul opiniilor, la atitudini, la luari de decizii, la procesele de socializare, la relatiile intre grupuri, la comportamentele agresive, la dinamica influentei sociale etc. Fiecare dintre aceste domenii a dat nastere unor elaborari teoretice particulare, o sarcina importanta pentru psihologii sociali contemporani fiind aceea de a lucra la o imbinare sau o articulare a acestor abordari teoretice diferite (v. Doise, 1982). Studiul reprezentarilor sociale nu are drept scop adaugarea unui nou domeniu celor pe care psihologii sociali le explo­reaza deja, ci incearca sa gaseasca ceea ce este comun in aceste domenii diferite, aparent separate si juxtapuse. Studiul reprezentarilor sociale ar trebui sa ajunga la o organizare de ansamblu a domeniilor studiate de catre psihologia sociala; el ar trebui sa aduca psihologiei sociale o notiune care ar juca rolul pe care 1-au avut notiunile de geneza si de dezvoltare in psihologia copilului.

Reprezentarile sociale constituie un obiect de studiu, obiect dotat cu o realitate proprie neimprumutata de la alte stiinte, capabil deci sa se constituie intr-un punct solid pe care sa se sprijine dezvoltarea psihologiei sociale. Pe ce se bazeaza aceasta teza?

Toate interactiunile umane, fie ca se consuma intre doi indivizi sau doua grupuri, presupun asemenea reprezentari. Tocmai acest fapt le face specifice, intotdeauna si pretutindeni, cind ne intilnim, cind intram in contact cu alte persoane, cu lucrurile, vehiculam anumite asteptari, un anume continut mental corespunzind unor judecati si unei cunoasteri a grupurilor, a persoanelor si a lucrurilor in cauza. Daca neglijam aceasta realitate, nu vom studia decit schimburile, actiunile si reactiunile elementare, prea putin bogate. Daca psihologia sociala vrea sa fie ceea ce pretinde ca este, adica o stiinta a interactiunilor, reprezentarile sociale trebuie sa constituie centrul ei de interes.

Daca largim perspectiva si privim societatea in ansamblul ei sau, cel putin, pe grupuri foarte mari, nu putem evita sa punem problema ideologiei, in actele cele mai simple, ca si in cele mai solemne, ale vietii de zi cu zi, convingerile politice, morale si religioase au o importanta considerabila si constanta, atit de evidenta incit ar putea parea "naturala'. Cind un profesor examineaza un student sau cind un student judeca un profesor, cautind sa sesizeze sensul profund al vorbelor acestuia, cind un cetatean se adreseaza unui om politic sau incearca sa-i descifreze intentiile, cind aflam ca in viata urbana, asa cum este ea organizata, copiii si batrinii singuri nu prea au loc, nu realizam doar un act tehnic izolat, ci ne raportam in toate aceste cazuri la o viziune asupra lumii.

Toate acestea sint cunoscute. Dar, daca nu se tine cont de ele, nu vom obtine decit un rezultat partial si artificial, asa cum s-a intimplat in psihologia sociala in cazul a numeroase cercetari cu privire la atitudini si prejudecati.

in domeniul atit de vast si de problematic al ideologiei, reprezentarile sociale se raporteaza la ceea ce are ea mai concret si mai usor sesizabil, atit din punct de vedere cognitiv, cit si din punctul de vedere al influentei sale asupra comportamentului.

O ideologie traieste prin forta sistemului conceptual, quasi-logic, care o sustine; reprezentarea sociala nu are aceasta structura sistematica, este oarecum constituita din blocuri conceptuale diverse, legate intre ele in diferite moduri.

O ideologie presupune un aparat care sa o apere si sa-i pastreze ortodoxia, in timp ce reprezentarea sociala nu are asa ceva. De aceea, lumea ideologiei este o lume mai stabila, reificata, in timp ce universul reprezentarilor este mai difuz, mobil, mereu schimbator. Ideologia este un fenomen social prea vast (datorita puternicei componen­te teoretice care o caracterizeaza si a puternicului aspect de legitimare interna de care dispune) si prea plin de semnificatii deja elaborate pentru a putea fi obiect de studiu doar pentru psihologia sociala; pe de alta parte, constructii ipotetice ca atitudinea, atribuirea, prejudecata sint prea slabe si fragmentare pentru a constitui un obiect complet si efectiv al unei discipline stiintifice.

Reprezentarile sociale au o incontestabila existenta reala, de acelasi ordin ca lim­bajul, banii, starile psihice de buna dispozitie sau de suferinta. Ele prezinta o consis­tenta proprie, ca produse ale actiunii si comunicarii umane.

Comune si comunicabile, reprezentarile sociale constituie o parte imposibil de neglijat a universului individual al fiecaruia dintre noi, asa cum a remarcat deja Mauss (1950) in descrierea rolului important pe care il joaca reprezentarile sociale in constiinta individuala, existind sub forma de idei, de concepte, de categorii sau de motive, pentru a realiza o practica traditionala, sau sub forma unor sentimente colecti­ve si a unor expresii ale emotiilor fixate social.

Cu aceasta, vrem sa spunem ca reprezentarile sociale sint cumva autonome fata de constiinta individuala. E adevarat ca tocmai indivizii sint cei care le gindesc si le produc, dar aceasta se intimpla in cursul schimburilor, al actelor de cooperare, si nu in mod izolat. Este vorba, deci, despre realitati impartasite, in viata grupurilor, repre­zentarile sociale se deplaseaza, se combina, intra in relatie si se resping, unele dispar, altele sint elaborate in loc. Fiecare dintre ele poate fi inteleasa si explicata numai plecind de la o alta reprezentare (sau, la limita, de la o teorie sau de la o ideologie) care i-a dat nastere; o reprezentare nu poate fi inteleasa in totalitate plecind numai de la studiul comportamentelor, fie si sociale.

"Tipul de fenomene' numite reprezentari colective a fost studiat initial de catre sociologul Durkheim si a jucat un rol foarte important in opera lui (Lukes, 1973). Moscovici (1976), ca psiholog social, a tratat acelasi tip de fenomene in lucrarea sa asupra reprezentarilor sociale ale psihanalizei, dar intr-un mod diferit de acela al fondatorului sociologiei moderne.

Durkheim a privit, intr-adevar, reprezentarile colective in mod analog cu catego­riile pur logice si invariante ale spiritului in care, in opinia lui, sint incluse toate modurile de cunoastere, in legatura cu aceasta, Moscovici (1984) atrage atentia asu­pra faptului ca, daca reprezentarile sociale sint privite intr-un mod atit de general, in loc sa devina instrumente euristice, ele devin obstacole in fata cunoasterii articulate a realului. El le priveste mai degraba ca pe un mod specific, particular, de a cunoaste si de a comunica ceea ce se cunoaste; ele ocupa, in aceasta perspectiva, o pozitie speciala intre concept, avind drept scop abstragerea unui sens din real, si imagine, reproducind realul in mod concret.

Reprezentarile sociale se prezinta intotdeauna cu doua fatete : aceea a imaginii si aceea a semnificatiei, care isi corespund reciproc; ele fac sa corespunda oricarei imagini un sens si oricarui sens o imagine. Ele constituie o forma particulara a gindi-rii simbolice, fiind in acelasi timp imagini concrete vizualizate direct si trimiteri la un sistem de raporturi sistematice care dau o semnificatie mai ampla acestor imagini concrete, in acest sens, reprezentarile sociale difera deci, pe de o parte, de sistemele teoretice mai elaborate, ca ideologiile si teoriile stiintifice, si, pe de alta parte, de imagini ca produse imediate ale perceptiei (cf. in aceasta privinta si Barthes).

Mai mult, Durkheim priveste reprezentarile colective in mod static. Moscovici vede in acest aspect un risc grav de blocare a oricarei posibilitati cognitive, cu atit mai mult cu cit reprezentarile sociale la care se raporteaza Durkheim nu sint cele ale societatilor primitive sau cele conservate in memoria colectiva a popoarelor, ci acelea ale societatii de azi, raportate la domeniul politic, stiintific, uman in care traim actual­mente, insuficient de indepartate in timp pentru a le considera drept traditii.

Din aceasta perspectiva, ne gindim mai ales la formele dinamice, cu caracter mobil si circulant, care se transforma cu o relativa facilitate. Se poate spune ca ele leaga existenta abstracta a cunoasterii si a credintelor noastre de existenta noastra curenta, de indivizi sociali. Cum vom vedea, Moscovici propune in legatura cu acest subiect o analiza detaliata a raporturilor absolut particulare intre sistemele de comuni­care si reprezentarile sociale.

in sectiunea urmatoare a acestui capitol, ne vom baza deci, in primul rind, pe lucrarea lui Moscovici (1976), ce trateaza despre reprezentarile sociale ale psiha­nalizei, pentru a arata cum se modifica aceste reprezentari cind sint actualizate in raporturi de comunicare diferite. Vom descrie apoi caracteristicile mai generale ale reprezentarilor sociale, servindu-ne, in principal, de aceeasi lucrare, intr-o a patra sectiune vom prezenta rezultatele celor mai recente cercetari asupra legaturilor dintre reprezentare si profesionalizare.