Debilitatea mintala si capacitatea de invatare

DEBILITATEA MINTALA SI CAPACITATEA DE INVATARE

Se stie ca scoala are ca sarcina educarea copilului din punct de vedere intelectual, moral, estetic, fizic.

J.J. Rousseau 1779 ) adresa educatorilor acum 200 de ani

urmatorul avertisment Educatori,invatati sa va cunoasteti copiii !"

Ignorarea copilului, aceasta carenta care se perpetueaza si astazi, este o mare carenta a educatiei.

Deosebit de analiza activitatii subiective a copilului efectuata de obicei pe procese, insusiri ori functii, ideea de stare psihica invita la o viziune sintetica, la cercetarea manifestarilor acestuia ca subiect, deci fiinta integra si constienta, in relatii active si complexe cu factorii mediului social, in special cu persoana adultului.

Asemenea reusitei in orice activitate, reusita scolara suporta influenta combinata a factorilor interni si externi. Motivele invatarii, aptitudinile si mai ales inteligenta, trasaturile de personalitate ale elevului sunt cele mai importante conditii interne, pe langa dezvoltarea fizica si mai ales psihica. Iar printre cele mai importante conditii externe sunt formele de organizare ale invatamantului, metodele de predare, sistemul de cerinte instructiv-educative, pregatirea si personalitatea dascalului, familia, profesia parintilor, comunitatea s.a.

Dar, ca si adultii, copiii pot avea probleme de sanatate mintala care pot sa le afecteze modul in care gandesc, simt si actioneaza.

In procesul formarii personalitatii sale, copilul are o evolutie oscilatorie datorita tensiunilor si contradictiilor care apar in familie, scoala, comunitate.

De aceea familia si scoala urmaresc sa asigure copilului o buna dezvoltare fizica si psihica, o buna adaptare scolara si sociala.

Prin adaptarea scolara si sociala a copilului intelegem respectarea de catre acesta a normelor si cerintelor mediului scolar si social. De multe ori intervine fenomenul de inadaptare care se manifesta printr-o atitudine inadecvata sau de respingere a acestor cerinte, concretizata in diferite forme de comportament deviant cauzat de

deficiente mintale ( genetice sau dobandite ), care la randul lor, sunt determinate de factori interni ( anomalii cromozomiale, tulburari metabolice degenerative ) si factori externi ( ingestie de alcool, intoxicatii cu medicamente, radiatii, infectii materne, traumatisme cranio-cerebrale, subalimentatie, etc );

deficiente de ordin afectiv aparute la copilul frustrat de dragostea

materna in primii ani de viata sau agresat de adulti in copilarie

- deficiente socio-culturale aparute la copilul ce apartine unei familii

cu situatie economica inferioara, dezorganizata, cu stari conflictua-

le, cu regim restrictiv ori excesiv de liberal

deficiente ce tin de cadrul didactic aparute in modul de comunicare

a informatiilor, dozarii defectuoase in timp a continutului programelor si manualelor scolare, supraincarcarii cu teme acasa, orarelor defectuos intocmite, starii de sanatate psihofizica a acestuia ;

- deficiente care provin din mediul scolar aparute din cauza lipsei de

spatiu destinat pregatirii suplimentare,lipsei programelor de formare

continua pentru copiii cu C.E.S., numarului mare de elevi in clasa,

supraincarcarea cu activitati extrascolare

Eficienta activitatii mintale este conditionata mereu de particularitatile afective, motivationale si caracteriale ale copilului.

Unii copii, putini la numar, nu sunt capabili sa faca fata programelor instructiv-educative din scoala generala chiar in conditiile cele mai bune de organizare si de desfasurare a procesului de invatamant. Desigur copiii din aceasta categorie, fiind de cele mai multe ori deficienti mintal, trebuie sa fie transferati la scoala ajutatoare. In consecinta acesti elevi trebuie diferentiati de cei cu inteligenta la limita, cu care aparent se aseamana destul de mult, motiv pentru care ei sunt de multe ori confundasi de catre dascali. In pofida rezultatelor scolare asemanatoare ( slabe si nesatisfacatoare ) acesti copii se caracterizeaza prin blocarea ireversibila a dezvoltarii functiilor psihice.

Intelegerea specificului personalitatii copilului debil mintal presupune in primul rand, depasirea considerarii izolate a intelectului si emotiei, respectiv recunoasterii unitatii lor. Debilitatea mintala nu consta nici pe departe doar in intarzierea dezvoltarii inteligentei, ci ea este unitatea deficientelor multiple, in care cea intelectuala ocupa un loc central.

La copiii debili mintal se observa o stabilitate pasiva ti perseveratoare a conduitelor, interesul lor atras pentru moment de o situatie scolara noua scade mai rapid decat al majoritatii normalilor. Aceasta slabire se observa mai ales in fata unor obstacole de natura intelectuala. Vorbirea, tonul, privirea, mimica, comportamentul psihomotor al acestor copii releva, de cele mai multe ori, o inertie, dincolo de care copilul putin dotat se retrage usor, mai ales atunci cand problemele in curs de rezolvare depasesc capacitatea sa imediata de adaptare intelectuala.

In situatii scolare identice ( scoala generala ) debilii mintali, comparativ cu colegii lor normali de aceeasi varsta cronologica, prezinta o incapacitate accentuata de invatare. Copiii handicapati mintal persista in greseli si in conduite neadaptate chiar in cele mai simple situatii de invatare, desfasurate pe planul actiunilor obiectuale.

Posibilitatile de dezvoltare ale copiilor debili mintal pot fi valorificate, intr-o oarecare masura, numai pe baza metodelor pedagogice speciale. Atat metodele, cat si continutul, cerintele invatamantului, care vizeaza reabilitarea psiho-sociala a copiilor deficienti mintal, trebuie sa fie elaborate in mod special, in functie de particularitatile interne ale acestor copii. Sunt copii debil mintali care se adapteaza bine in scoala de masa. Totusi se poate intampla ca timpul petrecut in scoala generala, intr-un mediu ale carui influente instructiv-educative il depasesc, nu asigura dezvoltarea psihica posibila a deficientului, iar uneori ii dauneaza chiar ( blocaj emotional, nesiguranta afectiva, initiativa redusa, tendinta de izolare, descurajare, atitudine negativa fata de scoala, etc.). acest lucru poate afecta viata de zi cu zi a copilului, viitorul acestuia.

Trebuie facuta insa foarte bine si clar diferentierea intre debilitate mintala si sanatate mintala. Sanatatea mintala este ceea ce gandim, simtim, cum actionam si cum facem fata incercarilor vietii. Ea include cum facem fata stresului, cum relationam cu ceilalti si cum luam deciziile. Sanatatea mintala poate varia de la bine spre mai bine sau spre mai rau. Problema de sanatate mintala care afecteaza la un anumit moment dat sever abilitatea de a functiona acasa, la scoala sau comunitate este o serioasa tulburare emotionala si nu trebuie imediat catalogata ca debilitate mintala. Aceste tulburari se manifesta pentru o perioada scurta de timp, dar pot fi deosebit de severe si pot lasa urme adanci daca nu sunt tratate adecvat.

De asemenea gandirea inceata nu trebuie confundata cu handicapul mintal sau incapacitatea.

De aceea trebuie mare atentie din partea scolii, familiei si comunitatii in momentul cand se da un verdict in ceea ce priveste starea unui copil. Din acest motiv, scoala generala are obligatia si menirea de a depista acesti copii si de a-i indrepta, pe baza considerentelor psihopedagogice spre scolile adecvate chiar de la clasa I.

Dascalul are menirea de a depista acesti copii si impreuna cu familia, comunitatea sa acorde sprijinul necesar cat mai repede pentru a preintampina aparitia unor disfunctionalitati in formarea personalitatii copilului.