Criteriile de clasificare ale deficientelor mintale/de intelect

Criteriile de clasificare ale deficientelor mintale/de intelect

Au existat mai multe forme de clasificare a DM, in functie de diferite criterii sau pozitii ale specialistilor cu privire la gradul de recuperare-educare a tipului de deficienta identificat in randul subiectilor de varsta scolara.

o prima clasificare generala intalnita in multe lucrari de psihologie, are in vedere Q.I.:

-DM profunda sau grava IQ 0-20

-DM severa sau profunda IQ 20-35/40

-DM moderata IQ 35/40-50/55

-DM usoara IQ 50/55-75

-intelectul de limita sau liminar IQ 75-85

-in functie de codificarea medicala a DM, avem:

a)codificarea OMS:

-IQ- 50-70 intarziere mintala usoara, debilitate mintala (aproximativ 85% din segmentul populational care prezinta DM);

-IQ- 35-49 intarziere mintala medie (aproximativ 10% din intreaga populatie cu DM)

-IQ- 20-34 intarziere mintala grava (aproximativ 1-2% din nr. pers.cu DM)

-IQ sub 20 intarziere mintala profunda (aproximativ 1-2% din nr. pers.cu DM)

-inapoiere mintala cu nivel neprecizat- intalnita in situatiile cand exista indicii cu privire la prezenta intarzierii mintale, insa inteligenta persoanei in cauza nu poate fi evaluata prin probe standard.

b)codificarea Asociatiei Americane de Psihiatrie:

-IQ- 68-83 intarziere mintala de granita;

-IQ- 52-67 intarziere mintala usoara;

-IQ- 36-51 intarziere mintala moderata;

-IQ- 20-35 intarziere mintala severa;

-IQ sub 20 intarziere mintala profunda.

c)codificarea Diagnostic and Statistical Manual, American Psychiatric Association 1994:

-IQ- 50/55-70 retardare mintala usora;

-IQ-35/40-50/55 retardare mintala moderata;

-IQ-20/25-35/40 retardare mintala severa;

-IQ sub 20/25 retardare mintala profunda;

-retardare mintala se severitate nespecifica.

d)codificare UNESCO, 1983:

-intarziere mintala mintala usoara IQ 51-66 Binet-Stanford si IQ 55-69 Wechsler;

-intarziere mintala moderata IQ 36-50 Binet-Stanford si IQ 40-54 Wechsler;

-intarziere mintala severa IQ 20-35 Binet-Stanford si IQ 25-39 Wechsler;

-intarziere mintala profunda IQ sub 19 Binet-Stanford si IQ sub 24 Wechsler;

e)codificarea clinica dupa V.Predescu:

-intelect de limita;

-oligofrenie gradul I (DM usoara);

-oligofrenie gradul II (DM medie);

-oligofrenie gradul III (DM grava).

Dupa criteriul mixt medico-educational-social putem identifica:

a)codificare dupa OMS si J.Lang:

-DM educabili (IQ 55-70, VM =10 ani, VC= 14 ani);

-deficienti semieducabili sau partial recuperabili (IQ 50-55, VM =9 ani, VC= 14 ani);

-DM irecuperabili (IQ 35-50, VM= 5 ani, VC= 14 ani).

b)codificare dupa S.A.Kirk si G.O.Johnson:

-copil lent la invatatura IQ 70/75-90;

-DM educabil IQ 50-75;

-DM antrenabil IQ 35-50;

-copil total dependent IQ 0-25/30.

c)codificarea clinico-psihometrica dupa OMS:

-intelect de limita IQ 68-85;

-DM usoara IQ 52-67, nivel mintal 9,5 ani, varsta sociala de aproximativ 19 ani;

-DM moderata IQ 36-51;

-DM severa IQ 21-35, nivel mintal 3 ani, varsta sociala 3,5-9,5 ani;

-DM profunda IQ sub 20, nivel mintal 2 ani, varsta sociala 0-3,5 ani.

Dupa o analiza a organizarii mintale a normalitatii si a DM se pot identifica doua tipuri de baza ale deficientei:

-1.DM de tip ACCI-tipul de organizare cu asonanta cognitiva comunicational-intelectiva-se caracterizeaza, in primul rand, prin existenta factorilor nonevolutive sau involuntivi, la nivelul blocului energetic, in general la nivelul sistemului nervos. factori de perturbare genetici sau ereditari, ca si consecintele unor maladii ale sistemului nervos central cu alterari de substanta cenusie implanteaza in interiorul structurilor factori care "ingheata" evolutia stadiala a acestora. nonevolutia structurilor  modifica functionalitatea intrastructurala si interstructurala, nepermitand diferentierea, emergenta si specilizarea. consonanta sau coechilibrarea constituie, dupa principiile ciberneticii, indicatorul fundamental de masurare a nivelului de organizare a sistemului psihic. in momentul in care se constata o asonanta sau un dezechilibru al sistemului, vom avea o alta formula de organizare a acestuia, formula ce va modifica toti parametrii. la nivelul cognitiei, intalnim urmatoarele caracteristici:

-asonanta cognitiva la nivel senzorial- desi subiectul este supus aceluiasi aflux informational, organele de simt, prin nediferentierea segmentului cortical, nu pot organiza si codifica eficient multitudinea de stimuli ce patrund in sistem;

-la celelalte niveluri- reprezentare, memorie, atentie- asonanta este relativ totala, cu unele posibilititi limitate in raport cu valorile biologice;

-in ceea ce priveste motivatia, putem intalni o motivatie mai bine sau mai putin organizata la nivel biologic; nu putem vb.de o motivatie cognitiva sau intelectuala;

-afectivitatea este nediferentiata, apar de regula forme de afecte determinate de instinctele de baza sau de unele nevoi de aparare;

-la nivelul comunicarii se intalnesc asonante de receptie, ca si la nivelul cognitiei, esentializarea fiind cea mai afectata; propriu-zis, nu exista aceasta operatie, comunicarea realizandu-se la nivel de indicatori sau semnale;

-sensibilitatea la factorii de dezvoltare si progres este redusa la minimum, iar capacitatea de autoreglare, autoconducere si control este relativ absenta; descrierea unuei situatii sau a unui eveniment este extrem de concisa, ea trebuind insa raportata la factorii de organizare si la cei de perturbare, pentru a se obtine elemente de detaliu in fiecare caz in parte.

-2.DM de tip DCCI- tipul de organizare cu disfunctionalitate cognitiva comunicational-intelectiva - se caracterizeaza prin prezenta dominanta a factorilor disfunctional la toate nivelurile. la fiecare nivel in parte, factorii de perturbare distorsioneaza functiile pana la schimbarea tipului normal de organizare. in practica este posibil ca acest tip "pur" de organizare mintala sa se intalneasca destul de rar, insa constituie cadrul de referinta al unor variante de organizare care pot fi teoretic nelimitate. disfunctionalitatea este definita ca fiind o perturbare a caracteristicilor de baza a unei unitati, din cauza careia structura sau sistemul sunt dezechilibrate si nu mai realizeaza nivelul de consonanta carut de complexul relational si de starea sistemului. disfunctionalitatea nu este rezultatul unei performante, ci al unui raport de echilibrare care nu se stabileste intre o functie si capacitatea de performanta a acesteia, ci intre functiile sistemului si capacitatea totala a acestuia de a raspunde necesitatii de echilibru dinamic cu mediul. existenta factorilor de perturbare cu o concentratie definitorie la un pol sau altul al organizarii determina "armonicile" tipului de baza.

O problema dificila o constituie clasificarea deficientei mintale tinand seama de marea varietate a formelor si tipurilor clinice, de paleta larga a etiologiei si de simptomatologia extrem de bogata.

Clasificari psihometrice:

Dupa A. Binet si Th. Simon, 1908:

Deficienti mintal: Idioti: CI: 0 - 20/25; Imbecili: CI: 20/25 - 50; Debili: CI: 50 - 70

Subnormali: Liminari CI: 70 - 90

Normali: CI: peste 90

Dupa Gh. Radu, 1999:

-deficienta mintala profunda CI < 29

-deficienta mintala severa 30 < CI < 49

-deficienta mintala moderata 50 < CI < 64

-deficienta mintala usoara 65 < CI < 74

Drutu, 1995:

-deficienta mintala profunda CI 0 - 20/25

-deficienta mintala severa CI 20/25 - 35

-deficienta mintala moderata CI 35 - 50/55

-deficienta mintala usoara CI 50/55 - 70/75

-intelectul de limita CI 70 - 85

Caracteristicile intelectului liminar: organizare mintala subnormala, cu functii fluctuante sau scazute si cu un nivel fluctuant de dezvoltare ( CI = 70 - 90), ritm incetinit al dezvoltarii intelectuale, mari dificultati in trecerea spre stadiul superior al gandirii abstract-logice, operatii mintale imprecise, nesigure si rigide, dificultati in prelucrarea informatiei dobandite, capacitate limitata de comutare si transfer a achizitiilor, imaturitate afectiva, dificultati de control voluntar, dificultati de actualizare si aplicare a celor invatate, imaturitate socio-afectiva.

Termenul de pseudo-deficienta mintala  se refera la acele categorii de copii cu intarziere sau incetinire in dezvoltarea psihica, cu blocaje emotionale, cu carente educative, care sunt determinate, in general, de factori de origine externa si al caror randament scolar si rezultatele la unele teste psihologice sunt similare cu ale deficientului mintal.

Delimitarea deficientei mintale prin descrierea principalelor caracteristici este cea care incearca sa prezinte o imagine globala asupra debilitatii mintale, prin referire la trei laturi fundamentale ale structurii personalitatii: latura perceptiva, conceptuala si comportamentala. Fenomenul relativ complex, cunoscut in literatura sub numele de sindromul lui Strauss - este caracteristic numai pentru cazurile de debilitate mintala exogena.

Principalele sale trasaturi sunt urmatoarele:

-tendinta generala spre perseverare;

-dificultati in perceperea figura - fond;

-fixarea pe elemente neesentiale, uneori absurde, intr-o activitate de comparare;

-accentuata incapacitate de autocontrol;

-instabilitatea comportamentelor, pe fondul unei labilitati a dispozitiei, conduite anxioase si agresive.

Ulterior, E.A. Doll completeaza acest tablou, evidentiind si alte insuficiente ale debilului mintal:

-in domeniul perceptiei vizuale si auditive;

-in domeniul simtului ritmului, al lateralizarii si al limbajului;

-in domeniul invatarii si al adaptarii la situatii noi;

-sub-normalitate a competentei sociale, ca o consecinta a tuturor insuficientelor enumerate.

Alti autori cunoscuti, recurg la descrierea principalelor caracteristici ale celor trei niveluri traditionale de gravitate ale starilor de handicap mintal.

Idiotia reprezinta o stare accentuata de nedezvoltare mintala si a intregii personalitati, de dereglare a dezvoltarii psihice si fizice, insotita de tulburari endocrine, de malformatii in structura scheletului si a craniului.

Motricitatea idiotilor este deficitara, indeosebi sub aspectul capacitatii de coordonare a miscarilor, multi prezentand tulburari ale mersului si stereotipii motrice, in ceea ce priveste dezvoltarea vorbirii, de obicei, acesti handicapati grav nu depasesc stadiul insusirii unor cuvinte izolate, pe care, de cele mai multe ori, le pronunta deformat. Nu inteleg ambianta in care se gasesc si nu reactioneaza adecvat conditiilor concrete care-i inconjura. Nu reusesc sa-si formeze nici deprinderile elementare de autoservire. Manifesta accentuate tulburari in comportament, pe fondul unei stari generale de apatie sau, dimpotriva, a unei permanente agitatii.

Necesita o supraveghere si o ingrijire neintrerupta, fiind dirijati, de obicei, spre institutii de asistenta sau ramanand in ingrijirea permanenta a familiei.

Imbecilitatea reprezinta o stare de dereglare a dezvoltarii fizice si psihice, mai putin accentuata decat in cazurile de idiotie, totusi suficient de evidenta. Imbecilii isi insusesc unele elemente ale vorbirii, dar bagajul lor de cuvinte este limitat, iar pronuntia - alterata. Deosebit de evidente sunt insuficientele motricitatii fine, ceea ce influenteaza puternic asupra capacitatii lor de insusire a scrierii. Manifesta o accentuata nedezvoltare a capacitatilor

cognitive, indeosebi a proceselor analitico-sintetice, ceea ce determina dificultati importante in activitatea de formare chiar si a celor mai elementare deprinderi de citit si socotit. Comportamentul lor este pueril, inadaptat, chiar si cerintelor simple ale activitatii scolare, in conditiile unei asistente si educatii speciale permanente, ei reusesc, totusi, sa-si formeze deprinderi elementare de autoservire, de comportament si de munca simpla. Nu reusesc sa atinga un suficient grad de orientare si de adaptare la cerintele mediului inconjurator, ramanand intr-o permanenta stare de dependenta.

De obicei, sunt orientati spre institutii de asistenta sociala si de educatie elementara, unde li se formeaza deprinderi simple de munca in conditii protejate. Debilitatea mintala reprezinta, la randul sau, o stare de insuficienta dezvoltare mintala si fizica, mai putin accentuata insa decat in cazurile de imbecilitate. Debilii mintal isi insusesc vorbirea, iar tulburarile lor motrice pot fi corectate intr-o asemenea masura care sa le permita pregatirea pentru o activitate practica simpla. Cu toata diminuarea capacitatilor intelectuale, debilii mintal sunt capabili sasi insuseasca deprinderile elementare de citit, scris si socotit, sa faca fata cerintelor ce rezulta din programele de invatamant ale scolii speciale. Comportamentul lor poate fi mai usor educat, ei reusind sa se orienteze, multumitor, in situatii simple, sa se supuna regulilor de conduita in scoala speciala, sa execute diferite sarcini elementare in activitatea instructiv educativa. Pot fi pregatiti pentru anumite munci simple, cei mai multi dintre ei reusind, ulterior, sa se integreze, cu rezultate acceptabile, in colectivitati obisnuite.

In literatura de specialitate, acest mod de a descrie caracteristicile deficientei mintale, pe niveluri de gravitate, mai este numit si Sindromul oligofrenic sau Sindromul Luria-Pevzner.