Administratie | Alimentatie | Arta cultura | Asistenta sociala | Astronomie |
Biologie | Chimie | Comunicare | Constructii | Cosmetica |
Desen | Diverse | Drept | Economie | Engleza |
Filozofie | Fizica | Franceza | Geografie | Germana |
Informatica | Istorie | Latina | Management | Marketing |
Matematica | Mecanica | Medicina | Pedagogie | Psihologie |
Romana | Stiinte politice | Transporturi | Turism |
Tipologii ale invatarii
Asupra tipologiei si stabilirii tipurilor de invatare exista mai multe puncte de vedere. R. Gagn in cartea sa "Conditiile invatarii" face o expunere mai analitica asupra invatarii, distingand 8 tipuri de invatare de complexitate crescanda, in asa fel incat o invatare mai complexa presupune realizarea prealabi1a a celorlalte moduri de invatare mai simple. De aceea, punctul sau de vedere poate fi intitulat teorie a invatarii cumulativ-ierarhice. Iata care sunt cele 8 niveluri:
a. invatarea de semnale (conform teoriei lui I.P. Pavlov) - cazul sugarului care incepe sa-si recunoasca mama dupa imaginea ei vizuala si nu doar dupa voce;
b. invatarea stimul-raspuns (conform cu cercetarile lui E. Thorndike) - cand sugarul invata sa-si tina singur biberonul; la un anume stimul, poate inlocui o miscare cu alta;
c. inlantuirea de miscari - cand invatam o serie de miscari (mersul pe bicicleta, inotul, scrisul) - fiecare miscare declanseaza pe cea urmatoare;
d. asociatiile verbale foarte complexe sunt cele implicate in vorbire (aici intervine si un proces de codificare);
e. invatarea prin discriminare - atunci cand facem distinctii fine (deosebirea dintre o insecta si un paianjen);
f. invatarea conceptelor concrete pentru a utiliza cuvintele, aplicandu-le exact in cazurile adecvate;
g. invatarea regulilor a legilor, a formulelor matematice si a notiunilor abstracte;
h. rezolvarea de probleme constituie tipul de invatare cel mai complicat; trebuie sa combinam regulile cunoscute pentru a solutiona situatii, probleme noi; uneori se impune imaginarea unor noi regularitati.
In functie de unele noi criterii, specialistii in domeniu au desprins si alte tipuri de invatare, pe care le vom prezenta si noi intr-o maniera sintetica in tabelul de mai jos.
Criterii |
Tipul invatarii |
dupa relatia finalitate - procese psihice implicate - continut |
biopsihica, instinctuala, psihomotorie, perceptiva, verbala, categoriala (intelectuala, cognitiv - mintala), de habitudini - obiceiuri si abilitati, reprezentationala si imaginativa, motivationala, afectiva, volitiva, aptitudinala, morala, atitudinala, psihosociala, sociala etc. |
dupa continutul invatarii |
de semne si semnale, de relatii - raspuns, de inlantuiri a unor serii asociative si a unor serii logice, de asocieri verbale, de concepte, de discriminare, de reguli, de rezolvare de probleme, de atitudini, de dispozitii si moravuri, de opinii si convingeri, de autocontrol si evaluare, de selectare si decizie, de control si previziune |
dupa modul de actiune al subiectului cu stimulii obiectului de invatat |
prin discriminarea stimulului, situatiei si diferentierea raspunsului elaborat, prin asociatii de succesiune in timp, de simultaneitate si de similitudine, prin generalizarea raspunsului, prin repetitie |
dupa modul de organizare, de prezentare a continuturilor si a situatiilor stimulatorii |
algoritmica, pe secvente operationale, euristica, prin rezolvari de probleme, programata, prin descoperire, prin modelare si analogie, prin cercetare, prin creatie probabilistica |
dupa mecanismele si operatiile gandirii implicate |
incidentala, prin observare si imitare, prin recompense si pedeapsa, prin conditionare reflexa, prin conditionare operanta, prin inlantuirea unor evenimente consecutive, prin discriminari simple sau multiple, prin asociere verbala, prin rezolvare de probleme, prin instructiuni verbale, prin identificare si participare etc. |
dupa scopul urmarit |
informativa si formativa |
dupa natura relatiei subiect - sarcina de invatat |
extensiva sau de adaptare a subiectului la sarcina, intensiva sau de adaptare a sarcinii la capacitatile subiectului |
din perspectiva modului de prelucrare si incorporare a continutului de invatat in structurile cognitive ale cursantilor |
constienta si mecanica |
Din imbinarea unor dimensiuni si tipuri ale invatarii, cum ar fi: invatarea prin receptare si prin descoperire si invatarea mecanica si constienta se pot desprinde patru tipuri de baza ale invatarii, pe care in mod schematic le redam mai jos:
Vom realiza o succinta analiza asupra acestor tipuri de baza ale invatarii:
invatarea mecanica prin receptare are loc atunci cand profesorul prezinta generalizarea continutului de predat, iar elevul/studentul s-ar margini sa-l memoreze fara sa prelucreze informatiile (invata mecanic rezumatul);
invatarea constienta prin receptare are loc atunci cand cadrul didactic prezinta generalizarea in forma ei finala iar cursantul o asociaza intr-o maniera rationala sistemului sau de idei, prelucrand informatia asimilata si incorporand-o logic in structurile sale cognitive (invata rezumatul dezvoltandu-l);
invatarea constienta prin descoperire intervine cand elevul/studentul isi formuleaza generalizarea singur si ulterior o asociaza sistemului sau de idei in mod rational;
invatarea mecanica prin descoperire are loc atunci cand elevul/studentul descopera singur, isi formuleaza el singur continutul de invatat dar in continuare il memoreaza fara sa-l asocieze sistemului sau de cunostinte. Se subintelege ca accentul este pus pe memorie si nu pe asociatie si alte operatii ale gandirii.
Vom incheia aceasta secventa prin surprinderea raportului dintre predare si invatare si, mai ales, a principalelor procese psihice implicate in aceasta activitate didactica. Atat invatarea cat si predarea trebuie sa se realizeze in succesiune logica implicand urmatoarele etape:
Comparand aceste etape la activitatea de predare si invatare si in raport cu continutul de invatat obtinem urmatoarea configuratie a acestora:
Activitati realizate de profesor - predare |
|
Activitati realizate de cursant - invatare |
predarea continutului de invatat |
perceperea continutului de invatat |
|
stimularea constientizarii continutului de invatat |
constientizarea propriu-zisa a continutului de invatat |
|
stimularea prelucrarii psihice constiente a continutului de invatat |
Continutul de invatat |
prelucrarea psihica constienta a continutului de invatat |
stimularea memorarii continutului de invatat |
|
memorarea continutului de invatat |
stimularea chemarii din memorie si utilizarii continutului de invatat |
chemarea din memorie si utilizarea continutului de invatat |
Raportul predare - invatare din perspectiva atributiilor prezentate presupune modificari importante in ceea ce priveste predarea si invatarea. Referindu-ne la asemenea schimbari, la nivelul actului predarii, profesorul nu mai apare ca un simplu transmitator de cunostinte - informatii, ci indeplineste o functie manageriala, de conducator, coordonator al procesului de predare - invatare. El trebuie sa ajute cursantii sa constientizeze, sa prelucreze si sa memoreze diferitele continuturi de invatat, sa-i dirijeze si sa-i motiveze in activitatea de invatare. La randul lor, elevii/studentii trebuie sa fie mai activi si mai plini de initiativa in ceea ce intreprind in activitatea de invatare, simpla prezenta si participare nemaicorespunzand cerintelor pe care le implica invatamantul modern.
Acest document nu se poate descarca
E posibil sa te intereseze alte documente despre:
|
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
ComentariiCaracterizari
|
Cauta document |