Structura programelor scolare

Structura programelor scolare

Programele scolare au o structura diferita pentru nivelurile primar si gimnazial, in raport cu programa pentru liceu

Structura unei programe scolare, proiectata conform cerintelor proiectarii curriculare, confera acesteia valoarea unui ghid metodologic util profesorului.

Programele scolare descriu in noile imprejurari conferite de reforma conditiile si criteriile care corespund dorintei pentru reusita invatarii. Nu se mai urmareste in mod expres o organizare a continutului in timp, la nivelul conceptorului de programe, acest aspect fiind lasat la latitudinea dascalului. Proiectarea didactica pe care o realizezeaza porneste de la programa si nu de la manual.

Respectarea programei confera o anumita uniformitate procesului de invatamant in asigurarea unei culturi generale (medii) si de specialitate. Libertatea de actiune a profesorului in acord cu disponibilitatile si interesele elevilor se poate concretiza in dezvoltarea, aprofundarea sau introducerea unor teme/subteme noi in cadrul disciplinelor optionale

Noile programe scolare sunt structurate pe cateva componente, care in documentele scolare curriculare sunt prezentate distinct si explicit:

1. "Introducere" (pentru clasele I-II)/"Nota de prezentare", (pentru clasele III-VIII)

Orice programa scolara cuprinde doua parti. Prima, introducerea sau Nota de prezentare care descrie importanta continutului, parcursul de invatare la obiectul de studiu respectiv, argumentarea structurii didactice adoptate si reprezinta sintetic unele recomandari considerate semnificative de catre autorii programei.

Pentru o familiarizare mai usoara cu "produsele" curriculumului national, vom prezenta spre exemplificare, partea generala sub forma de introducere, pentru curriculumul scolar la educatie fizica la clasele I-II, conform OMEC nr.4686/2003 si nota de prezentare a programei scolare pentru clasele VII-VIII, conform OMEC nr.4740/25.08.2003.

Introducere

Curriculum-ul scolar de Educatie fizica pentru invatamantul primar reflecta conceptia care sta la baza reformei sistemului romanesc de invatamant, urmarind realizarea finalitatilor prezentate in Legea Invatamantului, referitoare la dezvoltarea complexa a personalitatii copiilor. Prin obiectivele specifice stabilite, sunt urmarite cu precadere: intarirea starii de sanatate a copiilor, dezvoltarea fizica armonioasa a acestora, dezvoltarea capacitatilor psiho-motrice si educarea unor trasaturi de comportament favorabile activitatilor desfasurate in echipe.De asemenea, prin educatia fizica se realizeaza echilibrarea solicitarilor de natura intelectuala cu cele psiho-motrice si ludice, aspect deosebit de important pentru organizarea activitatilor didactice cu elevii cu varste cuprinse intre 6-10 ani.Din continutul programei scolare sunt obligatorii obiectivele cadru, obiectivele de referinta si standardele curriculare de performanta. Continuturile invatarii prezentate asigura realizarea tuturor obiectivelor, solicitand cadrului didactic sa le selecteze pe acelea care pot fi utilizate in conditiile concrete in care isi desfasoara activitatea. Aceste continuturi ofera posibilitatea de a proiecta trasee individuale de instruire, concordante cu optiunile si cu posibilitatile elevilor.Activitatile de invatare pot fi inlocuite, completate sau diversificate, potrivit conditiilor concrete, experientei cadrului didactic si potentialului elevilor. Curriculum-ul de Educatie fizica se adreseaza cadrelor didactice (invatatori, institutori, profesori de specialitate), directorilor de scoli, elevilor, parintilor, specialistilor in evaluarea performantelor elevilor, precum si autoritatilor locale interesate de procesul educational.

Nota de prezentare

Curriculum-ul scolar de Educatie fizica pentru invatamantul gimnazial reflecta conceptia care sta la baza reformei sistemului romanesc de invatamant, urmarind realizarea finalitatilor prevazute de Legea Invatamantului, referitoare la dezvoltarea complexa a personalitatii autonome si creative a elevilor.

Prin obiectivele specifice disciplinei sunt urmarite cu precadere: intretinerea si imbunatatirea starii de sanatate, dezvoltarea fizica armonioasa, dezvoltarea capacitatii motrice generale si a celei specifice unor discipline si probe sportive, educarea unor trasaturi pozitive de caracter.

Acest document reprezinta curriculum-ul revizuit de Educatie fizica pentru clasele a VII-a - a VIII-a, parte integranta a parcursurilor de invatare oferite elevilor in contextul scolaritatii obligatorii. Revizuirea prezentului curriculum a avut in vedere urmatoarele aspecte:

generalizarea invatamantului obligatoriu de 10 clase, incepand cu anul scolar 2003-2004;

mentinerea si in perioada urmatoare a structurii si a alocarilor orare din actualul plan cadru de invatamant, aprobat cu O.M. nr. 3638/11.04.2001;

centrarea obiectivelor specifice disciplinei pe formarea de capacitati si atitudini a caror evaluare sa fie orientata de standardele curriculare de performanta, la sfarsitul clasei a VIII-a.

Revizuirea a constat in reformularea unor obiective de referinta, astfel incat evaluarea acestora sa fie posibila intr-o mai mare masura, si in actualizarea unor termeni la nivelul continuturilor invatarii, in conformitate cu stadiul actual de dezvoltare a domeniului educatiei fizice.

Acest curriculum se adreseaza profesorilor de educatie fizica, directorilor de scoli, elevilor, parintilor, specialistilor in evaluare si autoritatilor locale interesate de procesul educational.

Prin acest curriculum se realizeaza cresterea posibilitatilor de optiune, premisele determinarii unor parcursuri individuale de invatare si cresterea autonomiei unitatilor scolare in elaborarea propriului curriculum.

Conceptia despre predare vizeaza urmatoarele aspecte metodico-organizatorice:

adoptarea unei scheme orare care sa asigure realizarea obiectivelor cadru;

stabilirea continuturilor potrivit schemei orare adoptate, conditiilor materiale, traditiilor si optiunilor elevilor;

asigurarea prin orar a valorificarii integrale a bazei sportive si a posibilitatilor de demixtare a claselor;

reluarea continuturilor invatate pe parcursul unui an scolar si de la o clasa la alta, realizand caracterul concentric al predarii;

actionarea constanta, in fiecare lectie, asupra dezvoltarii fizice si calitatilor motrice ale elevilor;

exersarea in structuri complexe, de regula, sub forma de intrecere, fara a se constitui in teme de lectie, a continuturilor prevazute la capitolele "capacitate de organizare", "deprinderi motrice de baza si utilitar-aplicative";

predarea probelor si a disciplinelor sportive in relatie cu practicarea globala a acestora;

valorificarea in plan educativ a fiecarei lectii.

Fata de variantele de continuturi prevazute in programa, profesorii vor preda obligatoriu:

una din cele doua sarituri prevazute la "atletism";

unul din cele patru jocuri prevazute la capitolul "jocuri sportive";

una din sariturile prevazute la capitolul "gimnastica";

una din cele trei ramuri ale gimnasticii (acrobatica, ritmica, aerobica).

La capitolul "Discipline sportive alternative", in cazul optiunii pentru predarea oinei, badmintonului sau rugbiului, acestea vor inlocui jocul din capitolul "jocuri sportive". In cazul predarii unui sport de sezon, acesta va inlocui probele si disciplinele sportive prevazute in segmentul obligatoriu, pe perioada existentei conditiilor de practicare.

Continuturile marcate cu asterisc reprezinta posibilitati de extindere a continuturilor obligatorii.

Continutul CN al ariei curriculare de TC

Orice programa scolara este conceputa din perspectiva a doua componente, fiecare din ele cu aspecte specifice:

a)Fundamentala - ale carei continuturi sa duca la formarea, consolidarea si dezvoltarea achizitiilor de baza intr-un an scolar

b)De complementaritate (imbogatire) - ale carui continuturi adauga la partea fundamentala elemente noi de invatare (a se vedea CDS).

Structura partii specifice a programei scolare:

2.1. Obiective cadru

Obiectiv, in sens curricular inseamna un scop, tinta, tel, pe care si-l propune cineva si pe care urmeaza sa-l realizeze intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat.

Un obiectiv trebuie sa descrie o suita de conduite specifice, asteptate de la elevi, in urma integrarii acestora intr-o situatie de invatare. Apoi, pentru a deveni folositoare, operationale, ele trebuie sa fie coextensive sa faca casa buna cu sarcini concrete de invatare, cu rezultate detectabile in comportamentele intelectuale psihomotrice si afective ale elevilor.

Au functia de obiective terminale.

Au o structura comuna pentru toate disciplinele apartinand unei arii curriculare si au rolul de a asigura coerenta in cadrul acestora

Reprezinta unul din elementele structurale de baza ale unei programe scolare proiectata pentru o arie disciplinara curriculara din planul de invatamant pe durata mai multor ani de studiu (ciclu curricular, nivel de scolaritate) si poate constitui un reper general al intregului proces de predare-invatare a materiei.

Au un caracter metadisciplinar, nemaifiind legate strict de specificitatea obiectelor de studiu, ci fiinteaza ca repere integriste, globalizate, unificand intr-un fel concretetea continuturilor care se propun in cadrul unei arii curriculare.

Sunt obiective de formare ce indica rezultatele pe termen lung - modelele finale ale disciplinei - vizate de programa.

Sunt formulate la nivel central si elaborate de decidenti sau experti din cadrul CNC, dupa o larga dezbatere publica pentru obtinerea adeziunii celor implicati in procesul de invatamant.

Sunt obligatorii pentru toate scolile si clasele de acelasi tip si nivel.

Obiectivelor-cadru le sunt subordonate continuturile ariilor/ disciplinelor curriculare din TC, respectiv CN, in numarul minim de ore prevazut de plaja orara a acestora. La EFS ele sunt enuntate doar pentru disciplina de educatie fizica, nu si pentru disciplinele optionale si activitatile extracurriculare.

Pentru CE si CNA, obiectivele-cadru trebuie sa fie aceleasi ca in programa de TC.

Pentru orice disciplina optionala care se parcurge mai mult de cat un an de studiu, catedra de specialitate/profesorul de EFS elaboreaza o programa si defineste obiectivele-cadru ale disciplinei (a se vedea capitolul cu CDS-ul). Programele si obiectivele-cadru oficiale reprezinta in acest caz drept referinte de proiectare, realizare si evaluare a activitatilor de invatare ale profesorilor la clasa.

Deriva din finalitatile si obiectivele generale ale invatamantului stabilite pentru nivelurile scolare - primar si gimnazial - si ciclurile curriculare care intersecteaza fiecare nivel in parte si reprezinta principalele "tinte" ale disciplinei - capacitati si atitudini specifice care trebuie formate/dezvoltate - si care trebuie sa se concretizeze in standardele curriculare de performanta necesare a fi atinse la finele claselor a IV-a si a VIII-a.

Formularile obiectivelor cadru se extrag din curriculum nucleu, expresia curriculara a trunchiului comun, unicul sistem de referinta pentru diversele tipuri de evaluari si examinari externe.

Genereaza obiectivele de referinta care se subordoneaza fiecarui obiective-cadru in parte

Unul si acelasi obiectiv-cadru poate fi propus la doua sau mai multe discipline

Obiectivele-cadru au o structura comuna pentru toate disciplinele apartinand unei arii curriculare, si au rolul de a asigura coerenta in cadrul acesteia.

Gradul de realizare a obiectivelor-cadru la finele unui nivel scolar se verifica prin standardele curriculare de performanta prevazute si ele la anii terminali.

Obiectivele-cadru nu trebuie confundate cu scopul (obiectivul fundamental al unei discipline) din cauza campurilor diferite de generalitate purtate de cele doua concepte.

Obiectivele-cadru si de referinta necesita existenta unor materiale de invatamant si spatii amenajate care sa permita desfasurarea procesului didactic, atat in aer liber, pe timp favorabil, cat si in interior pe timp nefavorabil.

Obiectivele-cadru si obiectivele de referinta se regasesc in programele scolare destinate studiului ariei curriculare, EFS, prevazute prin planul-cadru de invatamant, astfel:

2.2. Obiective de referinta

Referinta, reprezinta faptul de a raporta un lucru la altul, a se raporta la ceva sau la cineva, iar in speta este vorba de obiectivele cadru care se afla intr-o pozitie supraordonata in raport cu cele de referinta care li se subordoneaza. Cu fiecare an, insusirea cunostintelor si formarea capacitatilor de catre elev trebuie sa se apropie progresiv de realizarea obiectivelor propuse pentru finanul unui ciclu ori nivel scolar.

Sistemul de referinta este sistemul la care te poti referi si cu care te poti compara.

Obiectivele de referinta le regasim in programele scolare ale fiecarei arii curriculare prevazuta in TC, in dreptul obiectivelor-cadru carora li se subordoneaza. Prezentam toate acestea la sfarsitul subcapitolului, cu mentiunea ca ele trebuie bine studiate insinte de insusirea aspectelor specifice obiectivelor de referinta.

Programa scolara la clasele I-VIII ofera doua tipuri de obiective de referinta si continuturi:

Obligatorii, cele culese cu corp de litera normal si care corespund trunchiului comun (2h saptamanal) definite, respectiv, curriculum nucleu (CN) la nivelul programei, cind ariei curriculare i se acorda 2h. O parte din continuturile si obiectivele CN sunt realuate in scop remedial atunci cand se acorda numarul maxim de ore prevazut in plaja orara a disciplinei.

De extindere, cele marcate cu asteriscuri si corp de litera cursiv, pentru extensia studiului in scop de imbogatire (CE), in cazul in care ariei educatie fizica si sport i se mai repartizeaza o ora, adica se merge catre pragul maxim de 3h.

Consecinte

Clasele care nu au obiective de referinta si unitati de continut marcate cu asterisc si corp de litera cursiv, nu pot avea optional de extindere (CE), ci numai CNA si optionale de:

disciplina noua;

discipline integrate;

In cazul curriculumului aprofundat, in privinta obiectivelor de referinta se va prelua unul sau toate obiectivele din programa nationala.

In situatiile optionalelor de disciplina noua sau integrata, vor fi formulate noi obiective de referinta, dar dupa modelul obiectivelor de referinta obligatorii din trunchiul comun/curriculum nucleu. Pentru un optional de o ora pe saptamana este rezonabil sa fie definite 5-6 obiective de referinta.

Un obiectiv de referinta este corect definit daca se raspunde usor la intrebarea: ce poate sa faca elevul la sfarsitul invatarii ?

Cand optionalul este prevazut pentru un nivel de scolaritate sau ciclu curricular, vor fi enuntate si obiectivele-cadru din care se vor extrage obiectivele de referinta pentru fiecare an in parte.

Obiectivele de referinta vor fi formulate dupa modelul celor din programa nationala (al materiilor de trunchi comun), dar nu vor fi reluari ale acestora. Daca optionalul ar repeta obiectivele de referinta ale programei scolare a disciplinei, atunci optionalul respectiv nu ar aduce nimic nou din punct de vedere al formarii si dezvoltarii unor capacitati ale gandirii (ar aprofunda eventual, prin adaugarea unor continuturi, abilitatile care se formeaza prin urmarirea obiectivelor din programa nationala).

Obiectivele de referinta planeaza totusi la un nivel inalt de generalitate, presupun o specificare ambigua, deschisa, relativ indeterminanta. Acest lucru face ca ele sa nu fie confundate cu obiectivele operationale care vizeaza achizitii concrete, efective, masurabile ale elevilor, repere de la care se pleaca in proiectarea continuturilor particulare.

Indeplinirea obiectivelor de referinta da adevarata masura a eficientei demersului didactic la o disciplina/arie curriculara.

Obiectivele de referinta sunt obiective de invatare si specifica rezultatele asteptate ale invatarii la o arie/disciplina curriculara de TC, pe fiecare an de studiu si urmaresc progresia in achizitia de cunostinte, capacitati si atitudini de la un an de studiu la altul.

Deriva din obiectivele-cadru, fiind considerate ca etapa in atingerea standardelor de performanta finale vizand cunostinte, capacitati si atitudini care trebuie insusite/formate/evaluate. Intre obiectivele-cadru si cele de referinta exista o relatie de subordonare.

Subordonate obiectivelor cadru si standardelor curriculare de performanta, obiectivele de referinta din programele scolare (inclusiv obiectivele operationale stabilite de profesor pentru fiecare actiune motrica in parte la lectie) se pot realiza in cadrul lectiilor, pe parcursul intregului an scolar.

In cadrul programei scolare, fiecarui obiectiv cadru ii corespund mai multe obiective de referinta care sunt si ele obligatorii intocmai ca obiectivele-cadru ale programei de TC (a se vedea la sfarsitul acestui subcapitol). Pentru fiecare din acestea, in programa sunt oferite continuturi si exemple de activitati de invatare corespunzatoare atestate de teoria si practica domeniului EFS, ca fiind eficiente pentru invatamantul primar si gimnazial.

Obiectivele de referinta orienteaza spre rezultatele asteptate ale invatarii la sfarsitul fiecarei clase in parte, in timp ce sugestiile de activitati de invatare ofera cadrului didactic posibile solutii pentru abordarea acestora. Exemplele de activitati de invatare sunt construite astfel incat sa porneasca de la experienta concreta a elevului si sa se integreze unor strategii didactice adecvate contextelor variate de invatare.

Obiectivele de referinta reprezinta un instrument conceptual care, utilizat corect la nivelul evaluarii, ofera o harta clara a evolutiei capacitatilor copilului si posibilitatea stimularii acelor deprinderi insuficient formate si dezvoltate.

Creeaza premisele pentru deplasarea accentelor in activitatea didactica de pe transmiterea de informatii pe aspectele formative ale predarii-invatarii.

Obiectivele de referinta prevazute pentru fiecare obiectiv se diferentiaza de la o clasa la alta prin gradul de complexitate si solicitare la efort.

2.3. Exemple de activitati de invatare

Activitatile de invatare constituie repere, posibile solutii pentru cadrele didactice cu privire la modalitatile de concepere si organizare a activitatii concrete nemijlocite a elevului, de exersare practica a continuturilor proiectate pentru formarea secventiala a capacitatilor si atitudinilor conform cu obiectivele de referinta din programa scolara

Activitatile de invatare se construiesc prin corelarea obiectivelor de referinta la continuturi si presupun orientarea catre un anumit scop, redat prin tema activitatii. In proiectul unitatii de invatare, profesorul va alatura fiecarei activitati de invatare acele resurse pe care le considera necesare pentru conceperea strategiei si realizarea demersului didactic. In momentul propunerii lor spre rezolvare activitatile de invatare vor fi transpuse intr-o forma de comunicare inteligibila nivelului de varsta.

Resursele activitatii didactice pot cuprinde

o  resurse materiale - manuale, texte auxiliare (culegeri, antologii, enciclopedii, tabele, planse, harti etc), materiale didactice, mijloace audio-video, locul de desfasurare etc;

o  resursele umane - elevul cu personalitatea sa, motivatia, capacitatile de invatare si exprimare, profesorul cu experienta sa, influentele comunitatii etc;

o  resurse procedurale - forma de organizare a clasei, modalitatile (metode) de organizare a activitatii, metode de invatare, metode de predare si alocarea de timp.

Exemple de activitati de invatare sunt construite astfel incat sa porneasca de la experienta concreta a elevului si sa se integreze unor strategii didactice adecvate contextelor variate de invatare. Programa ofera cel putin un exemplu de astfel de activitati pentru fiecare obiectiv de referinta in parte pe baza carora profesorul stabileste la fiecare lectie celelalte exemple de activitati de invatare ca obiective derivate (operationale), vizand ceea ce elevul va trebui sa stie sa aplice, sa faca la sfarsit de lectie.

Activitatile de invatare sunt conexate la obiectivele de referinta se subordoneaza standardelor curriculare de performanta si indica, in principal, urmatoarele:

modalitati de dozare a efortului din perspectiva volumului, intensitatii si complexitatii exercitiilor, potrivit particularitatilor de pregatire ale elevilor in raport cu activitatile de invatare propuse pentru fiecare obiectiv de referinta in parte;

sisteme de actionare selective, analitice si/sau globale; modul imbinarii si aplicarii acestora in conditii diverse de mediu si de resurse materiale, la invatarea unor deprinderi motrice precum si la dezvoltarea unor calitati motrice, inclusiv in forma combinata;

aplicatii prin jocuri motrice dinamice si pregatitoare, jocuri sportive bilaterale, stafete si parcursuri aplicative, pentru invatarea/fixarea unor deprinderi aplicativ-utilitare si sportive;

indicatii privind igiena personala pe timpul activitatilor practice potrivit contextelor desfasurarii acestora;

masuri de asigurare si autoasigurare pe timpul lucrului in baza sportiva;

aprecierea si autoaprecierea asupra rezultatelor si comportamentelor proprii si a celorlalti colegi de clasa/grupa;

activizarea elevilor in privinta corijarii abaterilor de executie de la modelul propus de profesor, in special prin efortul personal de identificare a cauzelor si de gasire a mijloacelor adecvate de remediere.

Exemplele de activitati de invatare sunt luate in calcul la proiectarea lectiilor pe parcursul unui an scolar dar sunt optionale pentru profesor. El le poate lua integral, le poate adapta si completa ori pur si simplu le poate inlocui cu alte exercitii considerate mai emulative si motivante pentru elev (intreceri, stafete, concursuri) intr-un context educativ dat.

Activitatile de invatare trebuie sa reflecte situatiile de invatare pe care le concepe/organizeaza/dirijeaza cadrul didactic pentru elevi.

Raportandu-ne la didactica contemporana si la specificul disciplinei, elevul trebuie angrenat intr-o gama variata de activitati de invatare, care si-au dovedit eficienta si asigura caracterul realmente formativ al procesului de invatamant facandu-l capabil de a "invata sa invete".

Pe langa punerea elevilor in situatia de exersare concreta a continuturilor predate este necesar ca in proiectarea acestei activitati de invatare sa se precizeze:

o  modul in care este organizata exersarea, respectiv individual, pe perechi, pe grupe, pe echipe;

o  cum se exerseaza continutul predat, respectiv fragmentat, global, in regim de viteza, de forta, de rezistenta, de indemanare, de manifestare combinata a calitatilor motrice.

Succesul invatarii este conditionat insa si de punerea elevilor si in alte situatii de invatare, cum sunt:

o  de a observa prin concentrarea si dirijarea atentiei, demonstrarile efectuate de profesor, executiile colegilor si autoobservarea (in oglinda);

o  audierea explicatiilor, precizarilor, concluziilor emise de profesor, cat si a compozitiilor muzicale fata de care isi regleaza activitatea motrica (complexe de tip aerobic);

o  punerea elevilor in situatia de a aplica continuturile predate, in conditii impuse, in conditii variabile, in conditii de adversitate, in relatie cu partenerii.

O activitate de invatare benefica o reprezinta asumarea si exercitarea de roluri, dirijate de catre profesor, cum sunt cele de arbitru, de capitan de echipa, de responsabil de grupa, de actionare pe diferite posturi in cadrul echipei (portar, coordonator, pivot, extrema etc).

Crearea de catre profesor a situatiilor in care elevii sunt pusi sa-si adapteze parametrii efortului la posibilitatile proprii, cat si modul de actionare in situatiile concrete care apar pe parcursul desfasurarii activitatilor practice globale (parcursuri aplicative, jocuri sportive bilaterale, intreceri si concursuri), reprezinta activitati de invatare care dau valoare concret-aplicativa cunostintelor, deprinderilor, priceperilor si calitatilor motrice dobandite.

Centrarea demersului didactic pe formarea la elevi a unor capacitati si competente, impune cresterea frecventei activitatilor de invatare care pun elevul in situatia de a concepe si elabora sisteme de actionare corespunzatoare posibilitatilor si intereselor proprii. In acest sens, pe baza cunostintelor transmise de profesor si dobandite de elev, vor fi solicitate conceperi si elaborari de exercitii liber alese la gimnastica, de exercitii pentru dezvoltarea fortei unor grupe/lanturi musculare, de exercitii/complexe de dezvoltare fizica, de exercitii corective individualizate pentru diferite atitudini corporale deficiente sau deficiente fizice de grad usor, structuri tehnico-tactice individuale si colective simple etc.

Specificul disciplinei impune recurgerea si la activitatea de invatare care solicita elevului realizarea de determinari si autodeterminari a unor parametri morfologici, functionali si motrici, prin intermediul carora elevii constata obiectiv evolutia acestora, functie de care isi pot trasa si motiva parcursul ulterior de instruire. Astfel, cronometrarea, masurarea la probele atletice, numararea reusitelor in executia procedeelor de finalizare la jocurile sportive, masurarea inaltimii, greutatii, perimetrelor si diametrelor corpului pe linia dezvoltarii fizice, inregistrarea pulsului, a frecventei respiratorii si a timpului de revenire dupa efort, reprezinta activitati de invatare care consolideaza si extind cunostintele transmise elevilor.

Un aport deosebit in consolidarea cunostintelor si deprinderilor fiecarui elev il au activitatile de invatare care implica si realizarea de catre elevi, conform modelelor oferite de profesor, a corectarilor reciproce si autocorectarilor.

Exersarea probelor atletice, a elementelor gimnasticii, a procedeelor tehnice si actiunilor tactice din jocurile sportive, a deprinderilor motrice utilitar-aplicative si de baza, a exercitiilor de dezvoltare fizica, ofera posibilitatea, daca profesorul solicita, ca fiecare elev sa corecteze executiile unuia sau mai multor colegi sau a partenerului cu care exerseaza.

Foarte importanta devine si solicitarea profesorului, ca elevul, prin autocorectare, sa constientizeze aspectele deficitare ale propriei executii.

O activitate de invatare care genereaza responsabilitatea si motivatia elevilor si pe care profesorul trebuie sa o utilizeze periodic, este aceea de a pune elevii in situatia de a analiza si autoanaliza si de a evalua si autoevalua componentele pregatirii personale si ale colegilor. Astfel, rezultatele la probele de evaluare (predictiva, formativa si sumativa), rezultatele obtinute in intrecerile si concursurile desfasurate la nivelul clasei, trebuie sa constituie subiecte de analiza si evaluare, prin rotatie, pentru fiecare elev. Evident ca profesorul va dirija si eventual corecta analizele si evaluarile elevilor, asigurandu-se obiectivitatea necesara si determinarea cauzelor reale ale evolutiei pozitive, stationare sau negative sau ale victoriilor si esecurilor in intreceri si concursuri.

Periodic, si de dorit in preajma si dupa unele evenimente sportive importante locale, nationale sau internationale, profesorul trebuie sa creeze in cadrul lectiilor momente dedicate comentariilor asupra acestor evenimente, dirijand argumentatia elevilor spre aprecierea componentelor esentiale ale spectacolului sportiv, respectiv pregatirea fizica, tehnica, tactica si psihica a competitorilor, maiestria deosebita a unora dintre acestia, spiritul de fair-play, aportul suporterilor, calitatea arbitrajului, perspective.

Prezentarea acestor tipuri de activitati de invatare, care vor fi selectate si esalonate in lectiile afectate fiecarei unitati de invatare, nu include si, ca urmare, nu vor fi prevazute exercitiile pe care profesorul le va utiliza, volumul si intensitatea acestora in realizarea continuturilor stabilite. Acestea se regasesc sistematizate de catre fiecare profesor (grupate pe stadii de invatare) in culegerile personale de exercitii.

2.4. Continuturile programei scolare

Spre deosebire de vechile programe de educatie fizica in care continuturile reprezentau preponderent mijloace, forme de exersare si activitati de invatare, continuturile stabilite in noile programe precizeaza tematicile care vor fi abordate in lectii, ca de exemplu:

programe de influentare analitica a segmentelor corpului;

caracteristicile exercitiilor si ale programelor de gimnastica tip aerobic;

procedee si mijloace de dezvoltare specifica si combinata a calitatilor motrice;

combinatii de elemente acrobatice, statice si dinamice;

procedee tehnice folosite in atac;

actiuni tehnico-tactice folosite in aparare, etc.

Continuturile trebuie esentializate si raportat volumul acestora la numarul de ore de trunchi comun.

Viziunea curriculara de alcatuire a programelor scolare permite tocmai o mai buna orientare a predarii/invatarii in raport cu obiective de formare, care vizeaza competente de nivel superior, de aplicare a cunostintelor si capacitatilor in contexte noi si de rezolvare de probleme teoretice si practice. In loc ca programa sa fie una "analitica" in sensul simplist, respectiv o insiruire de continuturi sub forma de capitole si lectii, neracordate la iesiri foarte concrete in termeni de achizitii posibile si necesare ale fiecarui elev, noile proiectii ale predarii/invatarii din programele scolare poarta amprenta viziunii curriculare. In aceasta viziune, continuturile nu devin deloc neimportante, dar ele sunt vazute in mult mai mare masura decat inainte ca vehicule de formare a competentelor intelectuale si relationale de nivel superior, a atitudinilor si comportamentelor necesare unui tanar intr-o societate democratica a timpului nostru.

Pentru fiecare obiectiv-cadru, in programe sunt formulate obiective de referinta corespunzatoare, exemple de activitati de invatare (in vederea realizarii obieectivelor), precum si continuturile invatarii.

Continuturile programei scolare la EFS, reprezinta mijloace elaborate sub forma unor teme prin intermediul carora se urmareste realizarea obiectivelor cadru si de referinta aferente ariei curriculare

Continuturile prevazute in programa scolara, corespunzator TC, sunt minimale si obligatorii.

Potrivit prevederilor programei scolare, exista posibilitatea inlocuirii unui continut obligatoriu (pe perioada in care acesta a fost planificat) cu un alt continut din cele mentionate in programa scolara, sau altele, pentru care exista conditii corespunzatoare de pregatire (inclusiv din ramurile sportive alternative)

Continuturile sunt organizate fie tematic, fie potrivit cu alte domenii ce tin de obiectele de studiu.

Continuturile invatarii se subordoneaza obictivelor-cadru, obiectivelor de referinta si standardelor curriculare de performanta si se pot realiza in cadrul lectiilor pe parcursul intregului an scolar.

Programele scolare cuprind patru feluri de continuturi:

Curriculum nucleu, corespunzator TC din planul cadru, scris cu litera normala ("dreapta"), obligatoriu pentru toate clasele si scolile de acelasi tip, deoarece duce la formarea, consolidarea si dezvoltarea achizitiilor de baza intr-un an scolar, pentru toti elevii asigurand egalitatea sanselor

Curriculum extins, partea de aproximativ 30% din curriculum nucleu, marcata in programa cu asterisc si corp de litera cursiv, care adauga la partea fundamentala elemente noi de invatare ce pot servi imbogatirii achizitiilor elevilor la un curriculum disciplinar, in situatia atribuirii numarului maxim de ore din plaja orara a educatiei fizice

Discipline alternative (incepand cu clasa a V-a), enuntate doar in programa

Optionale, altele decat disciplinele alternative din programa scolara si pe care elevii le pot propune Consiliului de administratie al scolii pentru a fi introduse in ora de CDS la o clasa.

Deci, ultimele trei tipuri de continuturi sunt de complementaritate (imbogatire) si adauga la partea fundamentala a programei, elemente noi de invatare potrivit cerintelor, intereselor si solicitarilor elevilor in acord cu posibilitatile pe plan local

In programa scolara nu sunt detaliate tematic dacat continuturile aferente curricumului nucleu si curriculum nucleu extins.

Profesorul de educatie fizica abordeaza continuturile programei scolare pe unitati de invatare.

2.5. Standarde curriculare de performanta

Standardele curriculare de performanta sunt enunturi concise care indica gradul indeplinirii obiectivelor-cadru (cunostinte, capacitati, atitudini) propuse prin programa scolara, pentru sfarsitul de ciclu sau parcurs scolar de invatamant obligatoriu, constituindu-se astfel in criterii de evaluare a calitatii procesului de invatare la o arie curriculara prevazuta in TC, respectiv curriculum nucleu.

Sunt absolut necesare in conditiile noii filosofii educationale bazate pe descongestionarea programelor scolare, diversitate, existenta unor planuri-cadru de invatamant si a programelor pentru disciplinele de TC si CDS, precum si a manualelor alternative.

Sunt nationale, obligatorii si subordonate obiectivelor-cadru

Asigura legatura dintre curriculum disciplinar si evaluare.

Pe baza standardelor curriculare pot fi elaborate nivelurile de performanta, precum si itemii pentru probele de evaluare. In viitor expertii pe discipline din CNEE (Consiliul national de evaluare si examinare), urmeaza sa elaboreze, pentru discipline si cicluri, standardele si descriptorii de performanta obligatorii care sa poata deveni instrumente de lucru operative pentru profesorii evaluatori.

Sunt elaborate numai pentru curriculum nucleu, expresia curriculara a trunchiului comun - unicul sistem de referinta pentru diversele tipuri de evaluari si examinari externe (nationale).

Standardele sunt centrate pe elev si relevante din punctul de vedere al motivarii acestuia pentru invatare, fiind orientate spre profilul de formare al acestuia la finalizarea parcursului scolar si la intrarea in viata sociala. Ele ar trebui, de asemenea, sa motiveze elevul pentru invatarea continua si sa conduca la structurarea capacitatilor proprii invatarii active.

Reprezinta pentru toti elevii un sistem de referinta comun si echivalent, vizand sfarsitul unui nivel de scolaritate

Permit evidentierea progresului realizat de elevi de la un nivel scolar la altul

Pentru atingerea standardelor curriculare de performanta profesorul/invatatorul va analiza cu atentie obiectivele de referinta, va selectiona atent mijloacele de actionare, concordate cu varsta elevilor crescand in mod progresiv complexitatea exercitiilor si a nivelului de efort.

Parte din standarde pot fi implementate pe parcursul scolarizarii si ca instrumente de evaluare (cu notare) obtinandu-se in acest sens si standarde intermediare, care asigura in finalul ciclului scolar o buna calitate a standardelor finale.