Sistemul, concept fundamental

SISTEMUL, CONCEPT FUNDAMENTAL

Abordarea sistemicǎ a culturii si civilizatiei organizationale trebuie sǎ porneascǎ de la notiunea de sistem. Teoria sistemelor s-a conturat relativ recent, ca o necesitate de generalizare structuralǎ si coerentǎ a imenstǎtii cunostintelor acumulate in decursul mileniilor asupra realitǎtii inconjurǎtoare omului.

Fiecare din sistemele naturale sau / si artificiale structurate prin formele de energie (mecanicǎ, termicǎ, electricǎ, nuclearǎ, psihicǎ, geneticǎ, etc.) au cel putin o stiintǎ generalǎ si una de aprofundare care le studiazǎ din punct de vedere descriptiv si evaluativ.

Din literatura de specialitate este destul de greu sǎ deosebim "cultura" de "civilizatie". Introducerea conceptului de "energie intelectualǎ" (este o componentǎ a bioenergiei, cuantificatǎ in informatii mediate de limbajul uman, care delimiteazǎ societatea, in cadrul regnului animal prin consecintele interactiunii numitǎ "comunicare umanǎ"), ne ajutǎ sǎ definim cultura ca totalitatea informatiilor acumulate de individul uman sau de o colectivitate, la un moment dat.

Energia intelectualǎ conferǎ individului uman o functie unicǎ, in multimea biosistemelor cunoscute, aceea de amplificator energetic.

Cu ajutorul mijloacelor artificiale omul si-a accentuat continuu cunoasterea realitǎtii obiective, dar si transformarea mediului, din pǎcate cu mult in afara oricǎrei ratiuni.

Valorile materiale si spirituale create de omenire de-a lungul timpului au fost in concordantǎ cu evolutia nivelului de cunoastere si sunt tratate sintetic sub conceptul de "civilizatie".

Constructiile, tehnologiile, educatia, confortul familial si multe altele, pot fi considerate ca elemente ale civilizatiei. Este evident cǎ, toate elementele civilizatiei de acum sunt incomparabil mai performante decat cele de acum o sutǎ de ani si vor fi probabil considerate primitive peste incǎ o suatǎ de ani (sau chiar mai repede), datoritǎ nivelelor diferite ale culturii fiecǎrei etape istorice.

Pe baza celor spuse mai sus, se poate afirma cǎ un om este cu atat mai cult (posedǎ o energie intelectualǎ superioarǎ altuia), cu cat cunoaste mai multe sisteme si este cu atat mai civilizat cu cat le poate utiliza in mod pozitiv.

Sunt nenumǎrate incercǎrile de definire a conceptului de sistem:

• Ludwig von Bertalanffy, biolog: "defineste sistemul ca o multime de elemente care se interactioneazǎ"
• Stefan Odobleja (creatorul psihociberneticii si pǎrintele ciberneticii generalizate): sistemul este o clasǎ a claselor, o clasificare a clasificǎrilor, fructul unei clasificǎri multiple si suprapuse . ..Un aranjament ierarhic al clasificǎrilor, in ordinea progresivǎ de superioritate sau inferioritate . ."
• D.E.X: sistemul este "un ansamblu de elemente (principii, regului, forte, etc.) dependente intre ele si formand un intreg organizat, care pune ordine intr-un domeniu de gandire teoreticǎ, reglementeazǎ clasificarea materialului intr-un domeniu de stiinte ale naturii sau face ca activitatea practicǎ sǎ functioneze scopului urmǎrit . ."

Ele au in comun faptul cǎ nu reusesc:

sǎ ajute la delimitarea suficient de clarǎ si corectǎ a oricǎrei realitǎti

identificarea elementelor componente si a functiilor lor precum si a stiintelor care aprofundeazǎ realitatea de interes;

sǎ ne sugereze reperele pe baza cǎrora sǎ definim si sǎ clasificǎm aceastǎ entitate filosoficǎ in situatiile intalnite in practicǎ;

sǎ percepem inseparabilitatea structuralǎ si procesualǎ a oricǎrui sistem

In viziunea prof. col. r. ing. Teodor Ghitescu

Sunt de retinut cateva considerente didactice din teoria sistemelor, in viziune energeticǎ:

a) nu existǎ sistem izolat, decat ipotetic, pentre necesitǎti de cercetare sau didactice; ca urmare neprecizarea fluxurilor de conexiune nu inseamnǎ lipsa lor, ci neinsemnǎtatea acestora in sustinerea ideilor curente;

b) din punct de vedere energetic sistemele pot fi considerate:

simple, monoenergetice, a cǎror structurǎ favorizeazǎ manifestarea unei singure forme de energii, cum sunt cele mecanice (parghii, scripeti, clesti . )

complexe, ale cǎror elemente sunt structurate si interconectate prin intermediul mai multor forme principale de energie (electromecanice, termochimice, biologice, sociale . . )

c) nu existǎ sistem fǎrǎ un proces specific si nici un proces real fǎrǎ sistem.

Abateri de la aceastǎ organizare naturalǎ pot exista in societate, ca urmare a unui management empiric sau conditionat politic, cand pot apare paralelisme inutile in structuri.

Este esential sǎ intelegem si sǎ aplicǎm corect cele douǎ componente inseparabile ale oricǎrui sistem: structura (multimea elementelor identificabile, interconectate si structurate) si procesualitatea (functionalitatea, rolurile) acestuia.

Teoria modelǎrii de simulare a sistemelor dinamice cu reactie informationalǎ [3,4] subliniazǎ cǎ din punct de vedere managerial, orice organizatie poate fi descrisǎ calitativ si cantitativ prin studiul a minim 6 fluxuri (variatia unei mǎrimi pe sectiunea unui anumit traseu spatial,) de: personal, comenzi, informatii, materiale, utilaje si bani. Luand in discutie doar douǎ dintre ele si anume:

a) fluxul de personal poate arǎta cǎ cu cat un conducǎtor este mai cult, pragmatic, receptiv, responsabil si moral, cu atat mai mult se propagǎ aceste calitǎti in jurul lui panǎ la nivelul executiei; in acest fel cultura organizatiei este puternic influentatǎ de segmentul de conducere, alǎturi de ceilalti factori enumerati de specialisti: istoria si forma de proprietate, dimensiunea, tehnologia, obiectivele, mediul ambiant si oamenii;

b)    fluxul de informatii - este cel mai valoros pentru management deorece configureazǎ cultura organizationalǎ, capacitatea de amplificare autoadaptabilǎ pe cele douǎ bucle: directǎ (profesionalǎ) si indirectǎ (managerialǎ) individualǎ si colectivǎ. Este sursa energeticǎ fundamentalǎ a civilizatiei organizationale.

Informatiile pot intra si iesi din sistem conform functionǎrii naturale a societǎtii, prin relatiile aleatoare sau sistematice dintre oameni. O astfel de circulatie a informatiei nu este cea potrivitǎ unui management orientat stiintific.

Activitatea fundamentalǎ a unui manager constǎ in achizitionarea, prelucrarea si transmiterea de informatii. Este deci preponderent intelectualǎ si mai ales inovatoare prin capacitǎtile sale de a interpreta informatiile in scopul predictiei evolutive a sistemului de care se ocupǎ. Deci, informatiile de care ar avea nevoie un manager, nu vin de la sine ci trebuie identificate, achizitionate, prelucrate, stocate, transmise celor interesati si distruse cand devin inutile, cu premeditare.

Este deci necesarǎ introducerea unei noi functii manageriale: informarea, ale cǎrei subprocese constau in:

	Configurarea culturii si civilizatiei organizationale		Configurarea sistemului informatizat

I.