Rolul profesorului de educatie - fizica in scoala

Rolul profesorului de educatie - fizica in scoala

Liceul de Informatica Petrosani

Motto: "Fiecare copil pe care-l instruim este un om pe care-l castigam!"    VICTOR HUGO

Profunzimea si amploarea deosebita a functiei profesorului impun sarcini complexe referitoare la pregatirea si activitatea profesionala.

Cerintele fata de pregatirea profesorului decurg din sarcinile sale, sa aiba o comportare demna in scoala, in familie, in societate, sa se preocupe permanent de pregatirea sa.

Pregatirea profesionala temeinica se realizeaza prin insusirea cunostintelor de specialitate. Este neceasr ca profesorul sa fie un specialist apreciat, sa se informeze cu tot ce apare nou in domeniul respectiv.

Pregatirea de specialitate trebuie completata cu o bogata cultura generala, cu cunostinte din diferite domenii ale artei, stintei si tehnicii.

Profesorul trebuie sa stie sa se apropie de elevi, sa manifeste incredere in fortele lor creatoare. El trebuie sa actioneze cu energie si fermitate, sa fie perseverent, consecvent si prompt, principial, obiectiv si impartial. Stapanirea de sine, spiritul de disciplina, simtul de raspundere, spiritul de disciplina, exigenta fata de sine si fata de altii, modestia, demnitatea sunt trasaturi de caracter care alcatuiesc profilul moral al profesorului.

Pregatirea pedagogica a profesorului se concretizeaza in cultura si maiestria pedagogica. Profesorul trebuie sa fie la curent cu toate noutatile in domeniul stiintelor pedagogice.

Maiestria pedagogica este o insusire care sintetizeaza toate calitatile pedagogice specifice ale profesorului si care implica priceperea de a actiona prompt si eficient in diferitele situatii.

Maiestria pedagogica este determinata de:

calitatile generale, cultura generala si de specialitate;

calitatile speciale specifice muncii sale;

aptitudini pedagogice.

Maiestria pedagogica se exprima prin pasiune si daruire, prin priceperea de a gasi cele mai adecvate metode si procedee de instruire si de educare, in functie de situatiile si conditiile diferite in care se desfasoara munca profesorului, pe baza intelegerii profunde a particularitatilor psihologice ale elevilor.

Tactul pedagogic este un element esential al maiestriei pedagogice definit prin: simtul masurii in exigenta, atitudine, gesturi, limbaj, ton.

Tactul pedagogic reprezinta capacitatea de a gasi la momentul oportun forma cea mai adecvata de tratare a elevilor, priceperea de a exercita asupra lor o influenta pozitiva.

Aptitudinile pedagogice, considerate insusiri psiho-pedagogice stabile ale personalitatii profesorului, conditioneaza succesul deplin in activitatea instructiv-educativa.

Aptitudinile didactice se refera la predarea, la transmiterea cunostintelor, formarea priceperilor si deprinderilor elevilor.

Personalitatea profesorului de educatie fizica este definita ca ansamblul calitatilor pe care trebuie sa le posede si sa le afirme acesta, pentru a asigura eficienta activitatii desfasurate in timpul lectiilor. In procesul pedagogic de educatie fizica, in afara calitatilor generale sunt necesare unele insusiri particulare cerute de faptul ca profesorul de educatie fizica realizeaza concomitent dezvoltarea fizica si psihica a elevilor, prin miscarea lor permanenta pe tot parcursul lectiei. In continutul personalitatii profesorului de educatie fizica, dragostea pentru miscare, pasiunea pentru educatie fizica si sport ocupa un rol important. El trebuie sa-i convinga pe elevi de necesitatea si utilitatea practicarii educatiei fizice, prin exemplul personal, sa fie un bun specialist si pedagog. Profesorul de educatie fizica activeaza atat pe taram social, cat si sportiv. In calitate de profesor al miscarii sportive, el are datoria sa-i convinga pe oameni despre necesitatea si utilitatea practicarii sistematice a exercitiilor fizice. In cadrul procesului instructiv educativ, profesorul planifica, organizeaza activitatea elevilor, observa, ajuta, coopereaza, indruma, controleaza, evalueaza, stimuleaza.

Profesorul de educatie fizica si antrenorul in diversele ramuri de sport - dobandesc calitatea de pedagog si educator in contextul studiilor liceale si universitare.

Viata obliga la permanente confruntari si cautari, tendinte si innoiri in domeniul educatiei fizice si sportului. Calitatea de pedagog incumba cunoasterea exhaustiva teoretica si practica a domeniului, preocupare de studiu si investigatie, de integrare a invatamantului cu cercetarea stiintifica si cu productia.

Elevii care se orienteaza spre domeniul educatiei fizice si sportului ca in perspectiva lor sa devina profesori si antrenori se familiarizeaza in scoala cu diversele tehnici si metode a sporturilor individuale si colective, priceperi si deprinderi, isi formeaza o motivatie intelectuala care faciliteaza admiterea in viata studentiei.

Profesorii de educatie fizica au menirea sa constientizeze elevii de resursele formativ - educative ale educatiei fizice si sportului, sa le contureze relatiile nemijlocite intre eforturile fizice si intelectuale pe care le solicita diversele exercitii fizice si jocuri cu natura dezvoltarii lor fizice si intelectuale, cu posibilitatile lor minimale si maximale.

In activitatea sa, instructiva si educativa, profesorul de educatie fizica trebuie sa actioneze in cateva directii pentru a sconta rezultate certe in diverse preocupari metodice:

Cunoasterea obiectivelor educatiei fizice si sportului si a modalitatilor de materializare in programele respective si cu precadere in lectiile de educatie fizica si antrenamentele sportive;

Studiul permanent al domeniilor stiintifice care fundamenteaza bazele teoretice si pedagogice ale culturii generale si culturii de specialitate;

Capacitatea de intelegere a unitatii in diversitate, a fenomenului interdisciplinar de relatie si interrelatie, a studiilor in domeniul stiintelor biologice, psihologice, pedagogice, sociologice, filosofice;

Dorinta proprie de creatie, inovatie, inedit, lupta cu pericolul rutinei si a sablonismului, a sclerozei pedagogice. Aceasta educa spiritul novator, lupta de opinii, capacitatea de elaborare a unor studii generate de propria experienta pedagogica;

Studiul aprofundat a programelor de educatie fizica si al programelor pe ramuri de sport, in dorinta de a selecta sisteme de exercitii si jocuri sportive adecvate in care sa se realizeze nemijlocit unele valente ale educatiei integrale;

Cunoasterea naturii umane si respectarea acesteia in procesul de instructie si educatie, in lectii, antrenamente, competitii nationale si internationale;

Familiarizarea elevilor cu unele tehnici de studii si autocunoasterea particularitatilor morfofunctionale si psiho-intelectuale; cunoasterea legilor cresterii si dezvoltarii organismului uman la varstele prescolare, scolare, in dorinta constientizarii de o participare activa si eficienta in realizarea rezultatelor scontate.

Educatia fizica contribuie la formarea personalitatii elevilor; asigurarea prin tehnici si metode moderne a unui biologic riguros, capabili pentru munca, formarea deprinderilor motrice, calitatilor fizice de baza; realizarea unei tinute impecabile, corecte la toate varstele; dorinta de a se realiza o mobilitate activa care faciliteaza reglarea si autoreglarea la toate varstele; calirea organismului cu factori naturali - aerul, apa, soarele; cultivarea deprinderilor igienico-sanitare, realizarea unui regim de viata corespunzator; edificarea unei culturi fizice reale care sa suscite interes in practicarea permanenta a exercitiilor fizice, in participarea la excursii, drumetii.

Educatia fizica contribuie activ la realizarea unor obiective ale educatiei fizice intelectuale. Se cunosc puncte de vedere exprimate in literatura clasica si moderna cu privire la resursele formativ-educative ale educatiei fizice "Mens sana in corpore sana" - Juvenal.

Se impune pentru profesorul de educatie fizica grija situarii orei de educatie fizica in programul scolii dupa cerinte pedagogice care sa faciliteze elevilor reglarea si autoreglarea, capacitatea de adaptare rapida de la eforturile fizice la cele intelectuale.

Continuturile lectiilor de educatie fizica si antrenamentul sportiv impun varietate, posibilitati de participare activa si constienta, multiple jocuri care sa deconecteze, sa faciliteze sporirea fortelor fizice si intelectuale. Lectiile de educatie fizica cu o densitate exagerata, realizate monoton, cu tehnici empirice in care elevii nu sunt solicitati in procesul crearii si anticiparii; aplicarea unor metode rigide, standard, prea algoritmizate conduc la apatie, oboseala rapida, la fenomene care nu produc interes, dorinta de manifestare si integrare a posibilitatilor lor. In lectiile de educatie-fizica, profesorii isi pot realiza dezvoltarea proceselor cunoasterii, proceselor emotionale si volitionale; incontestabil aceste preocupari sa le dobandeasca elevii in actul constietizarii lor in activitatile corporale. Multiple posibilitati au profesorii de educatie fizica in educarea conceptiei despre lume si viata. Conditia obliga la cunoastere a domeniului, la interpretarea fenomenelor didactice, metodice si educative, la intelegerea cauzelor si efectelor, a metodelor educative si pedagogice, la raportarea acestora permanenta asupra naturii umane care se educa si se formeaza personalitatea.

Profesorii de educatie fizica in excursiile si drumetiile, in diverse forme ale turismului au menirea de a explica elevilor frumusetile, bogatiile, monumentele istoriei, monumentele naturii, a tarii noastre.

Mari posibilitati ofera lectiile de educatie-fizica si unor ramuri de sport-atletism, gimnastica, jocuri sportive in educarea disciplinei elevilor.

Regulile jocurilor mereu respectate cultiva capacitatea elevilor de a respecta strict si exact cerintele formulate de cei in drept, de a le insusi si intelege necesitatea respectarii intocmai, de a lupta pentru interesele de ordin general ale colectivelor de elevi. Aceasta este, in fapt, esenta disciplinei constiente, a unei discipline liber consimtite care conduce la calirea vointei, la realizarea unor atribute si caractere ce definesc personalitatea umana.

Profesorul de educatie fizica trebuie sa aiba capacitatea de a sti sa se stapaneasca, de a astepta si a intarzia in unele hotarari care pot sa violenteze fiinta umana, necesitatea de a avea incredere in fortele proprii si deosebita incredere in fortele celor pe care-i educa.

Profesorul cultiva dragostea pentru munca, pentru munca de invatatura, pentru munca fizica si munca intelectuala. Unele experimente conduc la concluzii fericite in transferul care se realizeaza intre calitatile fizice de baza - forta, rezistenta, indemanare, viteza si realizarea unor miscari in diferite meserii.

Dragostea pentru munca se realizeaza in procesul muncii, nu contepland procesul muncii. Ordinea si disciplina in procesul muncii, in productie, faciliteaza calitatea, spiritul de initiativa, curajul, responsabilitatea. Pasivitatea, imobilismul, tendinta de a rezolva superficial si de a trai din amintiri, toate acestea cultiva indiscplina, dezordinea, lenea si nu putine sunt cazuri care la finele educatiei pot fi caracterizate in context. Cunoasterea elevilor este o cerinta de baza a conducerii procesului instructiv-educativ, a carei insemnatate creste pe masura ce se dezvolta participarea constienta a acestora la munca scolara si accentueaza necesitatile unei corecte orientari scolare si profesionale.

Prin specificul muncii sale, profesorul este si psiholog, in directia cunoasterii si consilierii psihologice a propriilor elevi si a conducerii pedagogice a colectivului clasei. Functia de diriginte ridica si mai sus pretentiile de pregatire si vocatie psiho-pedagogica a profesorului.

Cunoasterea elevilor este o conditie esentiala a procesului pedagogic, intrucat ei constituie subiectul actiunii educationale care urmeaza a fi transformat in modele.

Individul uman este un sistem deschis, care se autoregleaza, care este in continua crestere si dezvoltare. Cunoasterea elevilor apare ca o activitate de maxima insemnatate pentru asigurarea eficientei procesului instructiv-educativ, ea raspunzand unor necesitati concrete:

● cunoastere a specificului particularitatilor de varsta si sex, pentru orientarea generala a procesului pedagogic, stabilirea scopului, alegerea mijloacelor de instruire, selectarea cailor de stimulare, cu alte cuvinte, adaptarea regimului scolar-educational la particularitatile individuale ale elevilor, pentru obtinerea randamentului maxim;

● formarea personalitatii elevilor in conformitate cu "modelul";

● dezvoltarea, la elevi, a dorintei si posibilitatilor de autocunoastere, a nevoii de autocunoastere si autoinstruire;

● individualizarea procesului instructiv-educativ atat sub aspectele de tratare individuala cat si sub aspectele armonizarii individualitatii cu cerintele sociale ale activitatii scolare si profesionale a elevilor;

● intelegerea scolara si profesionala, prin cunoasterea aptitudinilor, intereselor si motivatiei si in armonie cu nevoia sociala;

● cunoasterea colectivului de elevi prin cunoasterea individualitatilor care-l compun si a relatiilor dintre acestea.

Bibliografie

Gh. Mitra si Alexandru Dragos: Metodica educatiei fizice scolare, Editura Sport-Turism, 1980;

Georgeta Chirita: Pedagogie, Editura Sport-Turism, 1977;

Mihai Epuran: Psihologia educatiei fizice, IEFS-Bucuresti, 1984;

Nicolae N. Ceausescu: Pedagogia educatiei fizice si sportului, IEFS-Bucuresti, 1993.