Relatia intre predare -evaluare - invatare

RELATIA INTRE PREDARE -EVALUARE - INVATARE

Predarea se naste in raport cu invatarea si chiar prin invatare. Este activitatea desfasurata de profesor in cadrul lectiei ce determina la elevi activitati de invatare. In didactica traditionala predarea inseamna activitatea de comunicare, transmitere a informatiei, de prezentare a materiei de invatat de catre profesor. In acceptiunea moderna, predarea este un complex de functii.

Functiile predarii sunt:

-Comunicare de informatii;

-Activitate de elaborare si conducere;

-Activitate de organizare si desfasurare a invataturii;

-Activitate de control si creatie.

In fiecare secventa de instruire profesorul parcurge 3 etape:

1.proiectare

2.desfasurarea procesului

3.evaluare,iar activitatea de predare presupune competenta, predarea poate antrena elevii in desfasurarea ei.

Scopul predarii este obtinerea de rezultate. Predarea este necesara invatarii, cel putin in cazul scolarilor, multe din obiectivele educationale nu pot fi atinse fara virtutile predarii.   

Strategii si stiluri de predare.

Strategia - modalitatea de organizarea si conducere a procesului de predare - invatare -evaluare. Se stabileste de catre profesor tinand cont de: sistemul de gandire si pregatire a elevului, timpul afectat lectiei, principiile didactice. Pot fi: inductive-demersul didactic merge de la particular la general, de a analizarea unor exemple, fapte, experimente si se formuleaza legi, principii; deductive - rationamentul se face de la general la particular; analogice - predarea si invatarea se face cu ajutorul modulelor; transductive - explicatiile folosite se bazeaza pe metafore; mixta - inductive-deductive, deductive- inductive; euristice - folosesc punerea de probleme, formularea de ipoteze.

Metode de predare

Fiecare profesor isi elaboreaza modelul de predare al unei lectii in functie de obiectivele didactice urmarite si de continutul ce urmeaza a fi transmis (tine seama si de gradul de gandire al elevilor).

1.Modelul mathetic (Gilbert)-ordoneaza obiectivele didactice, elaboreaza prescriptiile de invatare, elaboreaza proiectul de comunicare.

2.Modelul bazat pe programare-simulare(Neacsu) - stabilirea obiectivelor, elaborarea instrumentelor de masurarea a obiectivelor, analiza caracteristicelor elevilor din clasa, stabilirea continuturilor si a strategiilor didactice, elaborarea materiei, evaluarea rezultatelor.

3.Modele bazate pe algoritmi didactici de predare - ofera elevului informatia, se formeaza la elevi deprinderi de folosire a informatiei, se ofera consultatii si se evalueaza rezultatele.

4.Modelul bazat pe comunicare-dezbatere - analiza situatiei de instruire, a nivelului de cunostinte, fixarea continutului, a obiectivelor si a strategiilor de predare, crearea motivatiei, prezentarea materialului prin intrebari, dezbatere cu elevii, precizarea si fixarea ideilor de baza, evaluarea rezultatelor.

5.Modelul predarii dirijate (folosit la gimnaziu) - precizarea continutului, a obiectivelor si a strategiilor, crearea motivatiei, dirijarea predarii-invatarii, insusirea cunostintelor noi prin raportate la cele anterioare, fixarea temporara si aplicarea imediata a cunostintelor, fixarea definitiva prin repetari inteligibile, evaluarea rezultatelor.

6.Modelul instruirii programate pe calculator - asigura o invatare individualizata, oferind posibilitatea realizarii concomitente si imediate a mai multor evenimente si obiective didactice (receptarea , intelegerea, intarirea, aplicarea si evaluarea).

7.Modele de terminare a eficacitatii si eficientei predarii - Eficienta procesului de predare este  predare al profesorului, atitudinea elevilor fata de stilul de predare al profesorului. Pentru a determina eficacitatea predarii ca forma de comunicare didactica o putem raporta la 3 modele importante:

a.Modelul comunicarii unidirectionale - profesorul este unic emitator de informatie, iar elevul este receptor, profesorul controleaza ceea ce elevul invata, stilul dominator, autoritar nu ofera elevului posibilitatea dezvoltarii gandirii independente si a initiativei;

b.Modelul bidirectional - sursa principala de informatie este profesorul, elevul limitandu-se la a pune intrebari, rolul dominator al profesorului este eliminat, acest model este superior primului deoarece elevii sunt activizati intr-o masura mai mare;

c.Modelul multidirectional - sursa de informare nu este doar profesorul, deoarece in comunicare intervin si elevii cu propriile lor opinii. Acestea sunt receptate cu interes de catre elevi si profesori, care le completeaza, corecteaza sau le accepta daca sunt bune, in cadrul modelului are loc un schimb real de experiente intre profesor si elev sau intre elev-elev, profesorul conduce si formuleaza concluziile.