Planul de invatamant - Principiile de elaborare a planului de invatamant

Planul de invatamant

Continutul invatamantului se obiectiveaza in documentele scolare, care au rolul de a norma si imprima procesului de invatamant un caracter planificat si unitar. In conditiile in care, alaturi de unitati scolare de stat, functioneaza si scoli particulare sau confesionale, planurile, programele si manualele scolare se multiplica, imprimand documentelor scolare noi functii si caracteristici.

Ion Negret-Dobridor (2001, p.54) identifica mai multe ipostaze ale produselor curriculare:

obiectivari primare (planul de invatamant si programele scolare);

obiectivari secundare (manualele si metodicile);

obiectivari tertiare (orarele scolare, planificarile calendaristice, proiectele pedagogice).

Planul de invatamant este un document scolar emis de o institutie de invatamant (eventual, validat de catre ministerul de resort), avand functia de a orienta procesele instructiv-educative. In cazul institutiilor scolare de stat, planul de invatamant are un caracter unitar si obligatoriu pentru toate unitatile de acelasi grad sau tip.

Un plan de invatamant stabileste urmatoarele elemente:

disciplinele scolare care urmeaza a fi studiate si succesiunea acestora pe anii scolari;

numarul saptamanal si anual de ore pentru fiecare obiect, la fiecare an de studiu;

structura anului scolar, adica succesiunea intervalelor de timp afectate studiilor, vacantelor, examenelor.

Caracterul unitar al planului asigura o pregatire uniforma a populatiei scolare pentru un anumit nivel al invatamantului sau tip de scoala. Acest document exprima intr-o maniera sintetica modul in care sunt convertite valorile culturale in sarcini educative generale, identificate in titulaturile diferitelor discipline si in ponderea si locul lor in ansamblul obiectelor de invatamant. Succesiunea, ordinea si gradarea disciplinelor se realizeaza in functie de complexitatea domeniilor respective, particularitatile de varsta ale elevilor, nevoile prezente si viitoare ale societatii. Succesiunea disciplinelor pe ani de studii trebuie sa asigure transferurile epistemologice sau realizarea unei viziuni globale, holistice, despre existenta, prin atenuarea si estomparea rupturilor cognitive cauzate de delimitarile necesare, dar si artificiale, ale disciplinelor clasice de invatamant. Este necesar sa amintim, pe aceasta linie, incercarea lui Ovide Decroly, de la inceputul secolului XX, de a avansa un model de distribuire a cunostintelor scolare in conformitate cu patru mari centre de interes, mai apropiate nevoilor firesti ale copiilor, mai naturale si mult mai legate intre ele.

Structurarea unui plan de invatamant ridica o serie de dificultati pedagogice, cum ar fi: obiectele de invatamant ce trebuie alese si propuse elevilor la un moment dat; ponderea disciplinelor optionale si facultative; succesiunea optima a obiectelor de invatamant; cand si daca este bine ca profesorul (directorul de scoala, inspectorul etc.) sa intervina in aplicarea planului de invatamant, stiut fiind ca, deocamdata, acesta este obligatoriu; ce instante trebuie sa fie solicitate in elaborarea unui plan de invatamant etc.

Aspecte de noutate cu privire la elaborarea planului de invatamant:

Pentru prima data in Romania, planurile de invatamant si programele scolare au fost proiectate intr-o conceptie unitara de catre oameni specializati in curriculum, dupa o consultare larga cu factorii interesati: elevi, parinti, comunitati locale

Elaborarea noilor planuri de invatamant si programe scolare, s-a facut in concordanta cu cele opt domenii de competente "cheie" stabilite pentru toate sistemele de invatamant din Uniunea Europeana (a se vedea la pag.nr..) in care sens au fost vizate, insusirea de catre elevi a cunostintelor necesare, respectiv, formarea deprinderilor si atitudinilor corespunzatoare la sfarsitul perioadei de scolarizare. In acest mod, competentele formate pe parcursul educatiei de baza (a se vedea pag..) raspund conditiei de a fi necesare si benefice pentru individ si pentru societate in acelasi timp.

In Romania au existat dintotdeauna planuri de invatamant, programe si manuale scolare. Prin introducerea noului Curriculum national se urmareste insa, extinderea si in tara noastra a unei culturi autentice a curriculumului vazut ca o conexiune deliberata a obiectivelor de formare a continuturilor didactice, metodelor de predare/invatare/evaluare, in cadrul unor situatii diverse, stimulative pentru dezvoltarea individuala la nivelul potentelor maxime. Deci intreaga constructie a planului-cadru de invatamant este realizata din perspectiva paradigmei curriculum-ului care plaseaza in centrul educatiei finalitatile pedagogice, de sistem (ideal si scopuri) si de proces (obiective generale, specifice si concrete), concepute ca orientari valorice determinate psihologic si social pe termen lung, mediu si scurt.

Planul de invatamant are dimensiunea unui curriculum pedagogic global si deschis: global, prin forta unificatoare a disciplinelor care contureaza un profil de formare initiala determinant deschis; prin forta emergenta a tuturor disciplinelor care completeaza (in regim obligatoriu sau optional) nucleul tare al planului de invatamant

Abordarea globala si deschisa a educatiei si instruirii, este imperios necesara in contextul specific societatii informationale, bazate pe cunoastere.

Ca obiectivari primare ale demersului curricular planul de invatamant si programele scolare au caractr oficial si obligatoriu pentru toate unitatile de invatamant de acelasi grad (prescolar, primar, gimnazial, liceal, superior si cu acelasi profil (teoretic, real si uman, tehnic, de informatica, filologic, chimie-biologie, economic, de arta, sportiv, profesional, etc.)

Conceptia de imbinare a caracterului unitar si obligatoriu al procesului de instruire si educare a elevilor cu manifestarea autonomiei invatatorului si unitatii scolare in determinarea unei bune parti a continutului invatamantului corespunzator intereselor, aptitudinilor si optiunii elevilor, cit si solicitarilor parintilor si comunitatii locale, are la baza democratizarea si flexibilizarea invatamantului, transferul unor responsabilitati catre autoritarile locale.

Obligativitatea asigura un nivel uniform de instruire pentru elevii aflati in aceeasi clasa si in acelasi tip de scoala, prin disciplinele trunchiului comun; activitatile comune tuturor  elevilor din tara asigura egalitatea de sanse a acestora.

Principiile de elaborare a planului de invatamant

In elaborarea planului-cadru de invatamant, un loc important il ocupa o serie de principii (surprinse in OMEN 4150/1998) si pe care le prezentam in continuare:

Principiul selectiei si al ierarhizarii culturale consta in decupajul domeniilor cunoasterii umane si ale culturii - in sens larg - in domenii ale curriculumului scolar. Consecinta fundamentala a aplicarii acestui principiu la nivelul planului-cadru de invatamant o reprezinta stabilirea disciplinelor scolare, precum si gruparea si ierarhizarea acestora in interiorul unor categorii mai largi.

Conform acestui principiu, in noul plan s-a optat pentru gruparea obiectelor de studiu pe arii curriculare pentru intreg invatamantul preuniversitar (I-a XII-a /a XIII-a).

Ariile curriculare au fost selectate in conformitate cu finalitatile invatamantului, tinand cont de importanta diverselor domenii culturale care structureaza personalitatea umana, precum si de conexiunile dintre aceste domenii. Ariile curriculare asupra carora s-a convenit in invatamantul romanesc sunt urmatoarele:

Limba si comunicare;

Matematica si stiinte ale naturii;

Om si societate;

Arte;

Educatie fizica si Sport;

Tehnologii;

Consiliere si orientare.

Organizarea planului de invatamant pe arii curriculare ofera ca avantaje:

posibilitatea integrarii demersului mono-disciplinar actual intr-un cadru interdisciplinar;

echilibrarea ponderilor acordate diferitelor domenii si obiecte de studiu;

concordanta cu teoriile actuale privind procesul, stilul si ritmurile invatarii;

continuitatea si integralitatea demersului didactic pe intreg parcursul scolar al fiecarui elev.

Principiul functionalitatii vizeaza racordarea diverselor discipline, precum si a ariilor curriculare, la:

varstele scolare si la psihologia varstelor;

amplificarea si diversificarea domeniilor cunoasterii.

Conform principiului functionalitatii, asociat criteriului psihopedagogic vizand varstele scolaritatii, se propune asigurarea conditiilor pentru trecerea la structura sistemului de invatamant de tipul 4+5+3(4).

Principiul functionalitatii, coroborat cu o serie de strategii de organizare interna a curriculumului, a determinat structurarea procesului de invatare in cicluri curriailare. (vezi pag..).

Introducerea ciclurilor curriculare este asociata in principal, asigurarii continuitatii in momentul trecerii de la o treapta la alta, prin:

transferul de metode didactice;

stabilirea de conexiuni explicite la nivelul curricumului;

o mai buna corelare intre varsta psihologica si structura curricumului.

Principiul coerentei vizeaza caracterul omogen si echilibrat al parcursului scolar. Acest principiu are in vedere gradul de integrare orizontala si verticala a ariilor curriculare in interiorul sistemului, iar, in cadrul acestora, a obiectelor de studiu.

Principiul coerentei vizeaza in esenta raporturile procentuale, atat pe orizontala, cat si pe verticala, intre ariile curriculare, iar in cadrul ariilor, intre discipline.

S-a avut in vedere pastrarea in trunchiul comun, cu un numar suficient de ore, a limbii si liuteraturii romane si a unei limbi moderne la toate filierele si profilurile, precum si acelor discipline care contribuie la formarea competentelor profesionale si civice de baza. In acelasi timp, ponderea detinuta de aria curriculara corespunzatoare specializarii este aproximativ aceeasi in cadrul fiecarei specializari.

Principiul egalitatii sanselor are in vedere asigurarea unui sistem care da dreptul fiecarui elev in parte la o educatie comuna pentru   a-si descoperi si a-si valorifica la maximum potentialul de care dispune. Aplicarea acestui principiu impune:

obligativitatea invatamantului general si existenta trunchiului comun, in masura sa asigure elevilor accesul la ,,nucleul' fiecarei componente a parcursului scolar;

respectarea principiului egalitatii sanselor impune garantarea pentru fiecare elev, in numarul de ore al trunchiului comun, a unui nivel optim acceptabil de cunostinte si capacitati.

Principiul descentralizarii si al flexibilizarii curricumului vizeaza trecerea de la invatamantul pentru toti la invatamantul pentru fiecare. Acest lucru poate fi realizat prin descentralizarea curriculara si in primul rand prin cresterea ponderii disciplinelor si a activitatilor aflate in componenta CDS.

Drept consecinta, in programul scolilor si al claselor, are loc o imbinare a trunchiului comun cu o componenta a planului de invatamant aflata la decizia scolii. Libertatea oferita scolilor, pentru a decide asupra unei parti a programului scolar a elevilor (aproximativ, 20-25%) pornind de la planul-cadru de invatamant, determina elaborarea de catre acestea a unui proiect propriu definit in functie de resursele umane si materiale ale scolii, de interesele si motivatiile elevilor, precum si de specificul legaturilor dintre scoala si comunitatea locala. Pe baza acestor principii este posibila diferentierea parcursurilor de invatare, tinand cont de interesele si motrivatiile elevilor si permitand acestora o mai buna orientare scolara si profesionala.

Numarul total de ore alocat prin planurile-cadru variaza intre un minim si un maxim. Planurile-cadru prevad de asemenea, pentru majoritatea obiectelor de studiu, o plaja orara ce presupune un numar de ore minim si unul maxim. Aceasta variabililate permite concretizarea la nivelul scolii a planului-cadru prin schemele orare.

Plaja orara ofera:

elevilor, posibilitatea optiunii pentru un anumit domeniu de interes;

profesorilor, flexibilitate in alegerea unui demers didactic mai adaptat posibilitatilor unei anumite clase de elevi;

managerilor de scoli, organizarea unei activitati didactice corelate cu resursele umane si baza materiala de care dispune scoala.

Curriculumul la decizia scolii, prin cele trei variante ale sale - curriculum-nucleu aprofundat, curriculum extins si optionale, umareste sa coreleze mai bine resursele scolii cu dorintele copiilor, contribuind in final la valorizarea fiecarei scoli, la crearea unei personalitati proprii acesteia prin diferentierea ofertei de educatie. Competitia intre scoli poate deveni astfel o competitie a valorilor, avand ca efect sporirea calitatii procesului de invatamant.

Diferentierea creata in acest mod intre scoli este echilibrata prin prezenta in plan a trunchiului comun.

Sa retinem ca descentralizarea presupune si implicarea elevilor, parintilor si comunitatii locale in stabilirea proiectului scolii.

Principiul racordarii la social are drept consecinta asigurarea unei legaturi optime intre scoala si comunitate, intre scoala si cerintele sociale. Astfel, planul de invatamant trebuie sa fie astfel conceput incat sa favorizeze diverse tipuri de iesiri din sistem. Gimnaziul ofera orientarea catre:

liceul teoretic;

liceul tehnologic;

liceul vocational;

scoala profesionala.

Principiul descongestionarii programului scolar al elevilor.

Una din contradictiile descoperite de filosofie si care vizeaza raportul dintre "variabilitate" si "stabilitate" este aplicabila si domeniului nostru din perspectiva obiectivelor si continutului acestuia: cu cat este mai mare variabilitatea, cu atat  mai mica este stabilitatea achizitiilor elevului si invers. Un continut mai redus, esentializat adica in direca legatura cu a sti sa faci, a sti sa fii si sa devii, este mai probabil in sensul ca mareste cantitatea de timp alocata "repetarii" si "aplicarii" celor invatate in contexte cit mai reale formarii pentru profesie, pentru viata.

Problema descongestionarii a aparut din momentul in care s-a constatat o supradimensionare a unor componente ale procesului de invatamant dincolo de necesitatile educative. Un elev nu poate insusi temeinic, in timpul de studiu, oricat de multe cunostinte.

Vorbim in context de supraancarcarea elevilor prin:

programa;

demersul didactic la clasa;

evaluare;

volumul si continutul temelor pentru acasa.

In invatamantul preuniversitar se constata in foarte multe situatii o suprasolicitare a elevilor in ceea ce priveste rezolvarea temelor curente pentru acasa si a celor de vacanta, de pana la 70%.

Fixarea unor parametri cantitativi rezonabili in constructia planurilor-cadru in invatamantul general nu rezolva de la sine problema supraincarcarii elevilor. Acest demers urmeaza sa fie completat printr-o revizuire a:

Cerintelor formale ale programelor scolare;

A demersului didactic la clasa;

A evaluarii;

A redimensionarii pertinente a volumului si continutului temelor pentru acasa, astfel incat studiul individual al elevilor sa poata fi orientat in mai mare masura decat pana acum in raport cu propriile lor interese si preocupari.

Descongestionarea trebuie sa creeze posibilitatea ca elevii claselor  I-VIII sa petreaca mai putin in scoala in fiecare saptamina, pentru ca timpul liber castigat sa fie utilizat mai mult cu propriile interese si preocupari pentru pregatirea personala in acord cu coirea metodelor individuale de pregatire.

In cadrul activitatilor de timp liber ale elevilor, dirigintii vor recomanda lecturi la alegerea elevilor, activitati sportive, muzicale, activitati pe calculator, reuniuni, etc.

Unele masuri pentru descongestionare:

Pornind de la ca timpul efectiv de lucru al unui elev nu trebuie sa depaseasca 8 ore zilnic (redus la 6 ore pentru invatamantul primar), rezulta ca timpul necesar efectuarii temelor pentru acasa nu trebuie sa fie mai mare de 2-3 ore (la debutul clasei I, acesta va fi de aproximativ 30 de minute), la un regim de activitate scolara de aproximativ 6 ore zilnic. In plus, trebuie facuta distinctia, in ceea ce priveste timpul utilizat, intre efectuarea temelor pentru acasa si studiul individual al elevului, necesar pentru recapitularea si consolidarea cunostintelor.

Asadar, timpul zilnic necesar realizarii temelor pentru acasa pentru un elev este de cel mult 2-3 ore, insumand toate dis-cisciplinele, in asa fel incat media zilnica a pregatirii elevului, in clasa si in afara ei, sa se incadreze in 8 ore. Timpul alocat poate fi mai mic in unele situatii obiective: sustinerea unei teze in ziua urmatoare; apropierea concursurilor scolare si a vacantelor; nivelul de varsta al elevilor s.a.

Tema pentru acasa trebuie stabilita diferentiat, dupa urmatoarele criterii:

a) tema obligatorie, de nivel mediu de dificultate, pentru toti elevii clasei;

b) tema - suplimentara si individuala - fara caracter permanent, pentru situatii adecvate, precum:

activitati de recuperare;

activitati de dezvoltare, pregatirea pentru concursuri etc.

Temele pentru acasa cu scopul realizarii unor lucrari ample/de sinteza (de exemplu; referate, proiecte), la o disciplina, pot fi date elevilor la un interval de minimum o luna, fara a avea o frecventa mai mare de 2-3 ori pe luna, pe ansamblul tuturor disciplinelor.

In scopul descongestionarii temelor pentru acasa, cadrele didactice vor utiliza, pe cat posibil, teme si activitati asemanatoare in clasa, in special in perioada de evaluare.

Verificarea/evaluarea temei pentru acasa se realizeaza;

a) frontal;

b) prin rezolvarea in clasa a unor parti reprezentative ale temei;

c) prin discutarea in clasa a partilor dificile, la care elevii au intampinat dificultati;

d) printr-o testare a elevilor de aproximativ 10 minute, numai din tema pentru acasa.

Reducerea incarcarii programelor (strict, la nivelul numarului minim de ore de TC) si manualelor scolare, prin deplasarea accentului de la asimilarea de informatie nerelevanta si memorizare sterila spre demersuri formative. Aceasta presupune in numeroase situatii o schimbare profunda de viziune didactica asupra predarii/invatatii unei discipline sau unui grup de discipline dintr-o anumita arie curriculara. Schimbarea profunda a viziunii didactice este in special necesara in situatia unor discipline si/sau arii curriculare acuzate de o incarcare excesiva a programelor si de cerinte formale exagerate fata de posibilitatile elevilor.

TC permite o esentializare reala a programelor scolare astfel incat cerintele obligatorii ale curriculumului scris pentru toti elevii sa fie mult reduse

Eliminarea paralelismelor privind acelasi continut prezent la mai multe discipline (de multe ori prezentat chiar neunitar, ceea ce produce confuzie in mintea elevului).

Renuntarea la caracterul excesiv teoretizant al programelor si manualelor scolare, in paralel cu cresterea caracterului aplicativ al tuturor cunostintelor si al activitatilor de invatare.

Reducerea numarului de ore de trunchi comun in invatamantul obligatoriu la anumite discipline (de pilda Stiinte ale naturii) nu are menirea de a diminua importanta educatiei stiintifice a tinerei generatii. Dimpotriva, MEN intentioneaza ca prin aceasta masura sa fie realizata o regandire profunda a obiectivelor predarii Stiintelor naturii in invatamantul obligatoriu, astfel incat curiozitatea cognitiva si capacitatea de intelegere a specificului cunoasterii stiintifice sa fie stimulate adecvat in situatia fiecarui elev, nu numai in cazul elevilor capabili de inalte performante intelectuale.

Parintii pot solicita Consiliului de administratie al scolii ca activitatea elevilor sa se desfasoare pe baza orarului minim, ceea ce poate insemna reducerea programului saptamanal de ore de curs cu doua pana la patru ore.

Prezenta in orarul saptamanal a unui procent important de discipline optionale

Principiul adaptarii curriculumului la conditiile clasei, scolii si mediului geografic si social al acestora prin consultarea elevilor si parintilor si vaslorificarea optima a resurselor umane si materiale ale scolii, precum si a traditiilor locale.

Principiul obtinerii eficientei maxime, reprezinta tocmai esenta reformei sistemului invatamantului romanesc: a asigura calitatea si eficienta actiunilor instructiv/educative, pentru cat mai multa lume posibil.Invatamantul trebuie sa contribuie la formarea unei personalitati active, motivate si creative, capabile de optiune si de decizie.

Noul curriculum trenuie sa permita o adaptare suficienta la necesitatile pe termen lung ale economiei ca urmare a viitoarelor restructurari complexe la nivelul societatii.

Cu cat principiile enuntate pana aici vor fi aplicate mai bine, mai rational, cu atat eficienta reformei curriculare va fi mai mare.