Portofoliu didactic - metode active de invatare - exercitiul

UNIVERSITATEA "AUREL VLAICU"

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGATIREA

PERSONALULUI DIDACTIC

PORTOFOLIU DIDACTIC

METODE ACTIVE DE INVATARE

EXERCITIUL

1. Argument

Motto:'Este imposibil ca elevii sa invete ceva cat timp gandurile lor sunt robite si tulburate de vreo patima; intretineti-i deci intr-o stare de spirit placuta, daca vreti sa va primeasca cineva sfaturile.Este tot atat de imposibil sa imprimi un caracter frumos si armonios intr-un suflet care tremura.pe cat este de greu sa tragi linii frumoase si drepte pe o hartie care se misca.' (John Locke-'Some Thoughts Concerning Education')

Societatea prezentului dar mai ales a viitorului se circumscrie unui timp al informatiei al complexitatii.De aceea : inteligenta,creativitatea si capacitatea de inovare a indivizilor, a grupurilor va fi extrem de rentabila in viitor.

Copilul este un proiect 'aruncat' in lume .aflat intr-o stare de 'facere' .pentru ca apoi devenit adult,sa se formeze continu de-alungul vietii .

Fenelon compara creierul copilului cu o lumanare aprinsa expusa in bataia vantului care determina tremurul acestei mici flacari.Spiritul contemporan trebuie sa faca fata unor mari sfidari: explozia informationala , stresul, accelerarea ritmului vietii, este o crestere a gr adului de incertitudine.Aceste argumente duc la o noua ecologie educativa,care presupune dezvoltarea unei gandiri de tip holistic a unor competente de procesare informationala in.dezvoltarea memoriei vii.

Rolul invatatorului in procesul de modelare a omului este poate cel mai important.Punandu-se el in situatii variate de instruire,el transforma scoala 'intr-un templu si un laborator' (M. Eliade).

Invatarea activa inseamna,conform dictionarului, procesul de invatare calibrat pe interesele nivelului de intelegere si a nivelului de dezvoltare al participantilor la proces.In cadrul invatarii active se pun bazele unor comportamente de observabile:

*comportamente ce denota participare (elevul e activ,raspunde la intrebari,ia parte la activitati);

*gandirea activa( elevul are propriile sale sugestii propune noi interpretari);

*invatarea aplicata (elevul devine capabil sa aplice o strategie de invatare intr-o anumita instanta de invatare);

*construirea cunostintelor (in loc sa fie pasiv,elevul indeplineste sarcini care il vor conduce la intelegere).

Se recomanda ca exercitiile sa fie variate, atat in ceea ce priveste continutul cat si forma lor. Efectuarea de desene, harti, diagrame, tabele, rezolvarea de probleme, elabo-

rarea de compuneri, montarea de experimente, alte forme de exercitii ce pot fi utilizate in procesul de invatamant.

Se recomanda, de asemenea, ca exercitiile sa fie gradate si progresive, sa se porneasca de la exercitii usoare spre exercitii din ce in ce mai grele. Un exercitiu usor, programat la inceput, da incredere elevului in posibilitatile sale, iar esalonarea gradata a exercitiilor il ajuta sa constate progresele pe care le realizeaza necontenit si il stimuleaza in munca.

Fiecare deprindere noua trebuie incadrata in sistemul deprinderilor formate anterior. Exista o inlantuire logica si intre deprinderi, nu numai intre cunostinte. Aceasta impune esalonarea exercitiilor intr-o anumita ordine de efectuare, astfel ca noile deprinderi sa fie o continuare a celor vechi, o complicare treptata a lor.

Cantitatea si durata exercitiilor trebuie sa asigure formarea priceperilor si deprinderilor vizate.

Rezultatele obtinute prin exercitii sa fie analizate, la inceput sub indrumarea profesorului, iar mai tarziu prin autocontrol, pentru ca elevii sa stie ce au facut bine si ce au gresit. Analizand succesele si insuccesele din activitatea lor, profesorul va discuta cu ei asupra cauzelor si mijloacelor potrivite spre a le corecta. La aceasta analiza este bine sa fie solicitati si elevii, ca ei insisi sa descopere partile bune si pe cele slabe din munca lor, formandu-li-se in acest mod spiritul critic si autocritic si prin aceasta capa­citate de a-si imbunatati necontenit activitatea, comportarea.

Profesorul sa organizeze astfel exercitiile incat elevii sa treaca treptat de la o activitate imitativa, indrumati pas cu pas, spre o activitate din ce in ce mai independenta, spre o activitate creatoare. Astfel, daca la inceput rezolvarea problemelor de matematica se executa in intregime sub indrumarea invatatorului sau profesorului, treptat se va tinde ca elevii sa le rezolve independent.

Lucrarile cu caracter creator sunt exercitii care dezvolta intr-o larga masura aptitudinile elevilor si spiritul lor de independenta. Ele se practica sub forma de compuneri, referate, desene, lucrari practice etc. Pentru buna lor desfasurare este nceesar ca elevii sa stapaneasca temeinic cunostintele, priceperile si deprinderile solicitate de activitatea creatoare, sa fie indrumati, iar lucrarile executate sa fie analizate si apreciate, spre a se asigura obtinerea unor rezultate mai bune in viitor.

S-ar parea ca folosirea exercitiilor ca metoda de invatamant ar pune in activitate numai pe elevi si ca profesorul ar avea un rol pasiv. In realitate nu este asa; si in aplicarea acestei metode, ca si in aplicarea celorlalte, cadrele didactice au rolul conducator. Ei aleg exercitiile potrivite cu pregatirea elevilor, asigura permanent controlul, ajutorul, indrumarea si evaluarea muncii elevilor.

2. Metode active

Metodele active sunt caile care folosesc actiunea, activitatea ca mijloc pentru instruirea si formarea elevilor. K. Marx si Fr. Engels, fondatorii socialismului stiintific, au dovedit rolul imens pe care-l are munca la formarea omului. Munca 1-a creat pe om, a provocat saltul calitativ de la animal la om. Prin activitatea sa omul transforma natura, dar in acelasi timp se transforma si pe sine, isi perfectioneaza propria sa fiinta. Munca, activitatea in general, a fost si ramane principala cale de dezvoltare a omului. In procesul de invatamant, elevii efectueaza uneori activitati preponderent imitative, alteori activitati creatoare. Acestea din urma au o influenta educativa mai multilaterala si mai adanca. Fiecare din metodele active de invatamant, pe care le prezint in continuare, cauta sa puna cat mai mult in valoare capacitatea creatoare a elevilor.

Exercitiile. Pregatirea elevilor pentru viata si dezvoltarea lor inte­lectuala, morala, estetica si fizica solicita nu numai cunostinte bogate, ci si formarea unor priceperi si deprinderi adecvate. E necesar ca elevii sa-si formeze priceperi si deprinderi de citire, de scriere, de desen, apoi priceperi si deprinderi de a manui unelte si masini atat in procesul de invatamant cat si in practica productiva. Pe de alta parte, este necesar sa-si formeze deprinderi si obisnuinte de comportare civilizata, de viata in colectiv, deprinderi igienice si estetice, sa-si formeze trasaturi de caracter. Exercitiul este metoda principala pentru formarea acestora.

Prin exercitiu se intelege   executarea repetata si constiena a unei actiuni, spre a o apropia de un model sau de a imbunatati performantele ei.

Unele exercitii se efectueaza fara o indrumare din partea educatorului, pe baza imitativa: copiii observa comportarea celor adulti si o imita, observa cum manuiesc adultii instrumentele de munca si-i imita, observa un desen si cauta sa-1 reproduca. Ucenicul care "fura' meseria de la mester, copilul care imita vorbirea, gesturile, atitudinile unui personaj luat ca model, efectueaza exercitii deosebit de utile pentru ei. Omul nu renunta niciodata la exercitii imitative, fiindca totdeauna are de invatat ceva de la altii.

Exercitiile imitative sunt legate de unele neajunsuri : copilul lipsit de experienta si de spirit critic poate alege modele inferioare ca valoare, isi poate forma deprinderi gresite ca structura, nu gaseste calea prin care sa-si insuseasca modelele complexe. De aceea in procesul de invatamant exercitiile sunt indrumate. Copilul este ajutat de educator sa-si insuseasca modele valoroase, printr-o organizare judicioasa a exercitiilor.

In procesul de invatamant, exercitiul este o metoda folosita pe scara larga, atat cu scopul de a consolida cunostintele insusite anterior si de a forma priceperi si deprinderi, cat si pentru a dezvolta capacitatile creatoare ale elevilor.

Folosirea cu succes a exercitiilor, fie ca ele vor fi efectuate in scoala, fie ca vor fi efectuate acasa, este conditionata de respectarea unor cerinte.

Modelul, pe care elevii tind sa si-l insuseasca prin exercitii, sa fie pe cat posibil perfect si accesibil de imitat.

La baza exercitiului trebuie sa stea idei clare,insusite in mod con­stient. Daca elevul lucreaza mecanic, fara sa-si dea seama de regula pe care o aplica, exercitiul are un caracter "mestesugaresc'. Daca insa elevul gandeste cand efectueaza exercitiul, daca intelege clar ceea ce face, atunci se consolideaza bine cunostintele, se formeaza priceperi si deprinderi corecte si prin fiecare activitate noua elevul se apropie de model..

Se recomanda ca exercitiile sa fie variate, atat in ceea ce priveste continutul cat si forma lor. Efectuarea de desene, harti, diagrame, tabele, rezolvarea de probleme, elaborarea de compuneri, montarea de experimente, sunt forme de exercitii ce pot fi utilizate in procesul de invatamant.

Se recomanda, de asemenea, ca exercitiile sa fie gradate si progresive, sa se porneasca de la exercitii usoare spre exercitii din ce in ce mai grele. Un exercitiu usor, programat la inceput, da incredere elevului in posibilitatile sale, iar esalonarea gradata a exercitiilor il ajuta sa constate progresele pe care le realizeaza necontenit si il stimuleaza in munca.

Fiecare deprindere noua trebuie incadrata in sistemul deprinderilor formate anterior. Exista o inlantuire logica si intre deprinderi, nu numai intre cunostinte. Aceasta impune esalonarea exercitiilor intr-o anumita ordine de efectuare, astfel ca noile deprinderi sa fie o continuare a celor vechi, o complicare treptata a lor.

Exercitiul

Exercitiul presupune efectuarea constienta si repetata a unor actiuni ,in scopul formarii de priceperi si deprinderi motrice si intelectuale, a consolidarii cunostintelor dobandite, a dezvoltarii operatiilor gandirii si a capacitatilor creatoare a elevilor. In functie de capacitatea vizata, exercitiile se grupeaza in doua categorii:exercitii motrice, prin care se formeaza priceperi si deprinderi, a caror dominanta este componenta motrice, si exercitii operationale, care contribuie la formarea operatiilor intelectuale. Este o metoda care poate fi aplicata pe toata durata scolaritatii. In cadrul obiectului limba romana din ciclul primar, exercitiul se practica din clasa I, din perioada invatarii citit-scrisului, si pana in clasa a IV-a .

Pentru ca exercitiul sa-si indeplineasca rolul, invatatorul trebuie sa aiba in vedere ca elevii :

-sa cunoasca scopul exercitiului propus;

-sa cunoasca la ce pot apela pentru rezolvarea lui regula, principiu;

-sa inteleaga modelul actiunii;

..-sa-l execute de cateva ori, pentru a-l insusi;

-sa parcurga exercitiile in mod gradat,de la exercitii simple la exercitii cu un grad de complexitete mai ridicat;

-sa beneficieze de verificari , imediat dupa rezolvare.

Exercitiul este metoda de baza in invatarea comunicarii scrise, reprezentand calea prin care 'pe baza repetarii sistematice a unei activitati intelectuale, se dobandesc deprinderi'. In acest sens, exercitiile de comunicare gramaticala vizeaza formarea deprinderilor 'de a exprima oral si-n scris notiuni, judecati, rationamente cu aprobarea unitatilor lingvistice: cuvinte,propozitii, fraze.'

Introducerea metodei exercitiului necesita utilizarea unor exercitii cat mai variate, evitarea monotoniei, plictiselii, captarea atentiei elevilor. 0 astfel de cerinta implica alternarea continutului, formei exercitiului, gradarea lor de la simplu la complex, starnirea curiozitatii, a interesului. Avand in vedere ca prin aceasta metoda eforturile de munca independenta ale elevilor sunt din plin solicitate trebuie sa tinem cont de particularitatile de varsta individuale ale copiilor nostri.

Alte metode productive:

Portofoliul;

Proiectul

Instruire sub asistenta calculatorului;

Lectura independenta

Alaturi de povestire, conversatie si analiza literara, metoda exercitiilor constituie o achizitie importanta a teoriei si a practicii didactice traditionale, care nu poate fi ignorata, in stradania continua de perfectionare a procesului de invatamant. Subordonata realizarii telului major al modernizarii receptarii literaturii in scoala-cultivarea creativitatii, metoda in discutie isi dezvaluie nebanuite virtuti formative.

Schitind o definire, metoda exercitiilor consta in efectuarea de aplicatii in legatura cu cunostintele teoretice dobandite.

In viziunea moderna, scopul general al exercitiilor este fixarea cunostintelor teoretice, dar mai ales formarea priceperilor si deprinderilor de folosire practica a acestor

cunostinte, formarea deprinderilor de munca independenta, dezvoltarea creativitatii, cat si cunoasterea progresului scolar al elevilor.

Studiul literaturii in scoala dispune de o mare varietate de exercitii, care alcatuiesc sistemul compunerilor scolare. Subliniem aici ideea ca revitalizarea diferitelor tipuri de exercitii sau folosirea altora noi trebuie sa fie subordonata indeplinirii sarcinilor formative specifice ale disciplinei, in cazul nostru, un obiect de invatamant cu profil artistic. Aceasta inseamna ca utilizarea unuia sau altuia din exercitii in procesul receptarii literaturii trebuie adecvata specificitatii artistice a literaturii, pe de o parte, si unei finalitati formative concrete, pe de alta parte, pentru a ajunge, in final, la atingerea scopului general al studiului literaturii in scoala - formarea cititorului avizat, stapan pe criteriile de interpretare a operei, cu sensibilitate si bun gust, capabil sa exprime nuantat observatiile sale de lectura.

Avind in vedere specificul literaturii ca arta si finalitatea practica urmarita prin exercitii, acestea se constituie in mai multe grupe.

2.1. Exercitii de intelegere a notiunilor de teorie literara

Interpretarea operei literare nu poate fi conceputa fara dobandirea gradata a notiunilor de teorie literara, care alcatuiesc instrumentarul specific al disciplinei, limbajul ei tehnic. De aceea, insusirea temeinica a acestor notiuni este de o mare importanta pentru intelegerea stiintifica a operei si pentru formarea deprinderii de a le folosi in comentariu. Printre exercitiile de acest fel consemnam:

2.1.1.Identificarea intr-un text dat a faptelor care ilustreaza anumite notiuni de teorie literara (a elementelor esentiale care alcatuiesc structura unei opere, a trasaturilor caracteristice ale unei specii literare: imn, oda, pastel, nuvela etc., a cuvintelor care reprezinta anumite figuri de stil: epitet, comparatie, metafora etc., a particularitatilor de versificatie s.a.).

2.1.2.Cautarea de exemple ilustrative din texte la alegere.

2.1.3.Explicarea sistemului de relatii pe care il reprezinta totalitatea notelor definitorii ale unei notiuni. De exemplu, explicarea structurii mecanismului logic al unei comparatii, al unei metafore, personificari etc.

2.2. Exercitii de familiarizare cu specificul artistic al operei literare

Asa cum in repetate randuri s-a mai spus, ca disciplina de studiu, literatura romana ofera elevilor o suita de opere reprezentative din patrimoniul literar national, un sir de modele de arta literara. Receptarea literaturii in scoala inseamna familiarizarea treptata a elevilor cu specificul artistic al literaturi in general si cu particularitatile artistice ale operelor (modelelor) prevazute de programa, in special. Operatia este posibila prin actul sensibilizator al receptarii si prin nenumarate exercitii, care urmaresc constientizarea receptarii sensibile. In aceasta categorie se includ majoritatea tipurilor de exercitii pe baza textului literar, de exemplu :

- Delimitarea realului concret de realul imaginar dintr-o opera. Se stie ca opera de arta contine, in esenta, realitatea obiectiva sensibilizata, deci raportata la om, la universul sensibil al creatorului. Ideea ca ceea ce exprima I. Creanga in Amintiri din copilarie nu e lumea humulesteana, ci forma crengiana a acestei lumi, caracterizata printr-o nota de fabulos. Fenomenul se poate observa in oricare opera literara si constituie un element al specificului literaturii ca arta

- Caracterizarea personajelor. Realizat la diferite grade de dificultate, respectand particularitatile de varsta, exercitiul contribuie la familiarizarea elevilor cu modalitatea specifica de cunoastere in opera literara - imaginea artistica.

- Motivarea functionalitatii expresive a diverselor compartimente ale limbajului poetic (fonetic, lexical, gramatical, figurativ). In asemenea exercitii, aplicarea procedeului substitutiei poate releva elocvent notele specifice ale limbajului conotativ (reflexiv), comparativ cu acelea ale limbajului tranzitiv (stiintific).

Exercitii pentru cultivarea exprimarii orale si scrise

Operele literare care se studiaza in scoala sunt adevarate modele de limba literara artistica, iar analiza lor, da prilejuri de cultivare a vorbirii elevilor. Din registrul bogat al exercitiilor de acest fel selectam pe cele mai caracteristice.

Citirea expresiva. Sistematic practicata, aceasta contribuie la cultivarea organelor

articulatorii, la disciplinarea lor in vederea transpunerii sonore a valentelor afectiv-reflexive ale unui text literar sau, in genere, a unui mesaj verbal. Virtutile formative ale literaturii impun exersarea permanenta a elevilor, pentru realizarea citirii expresive a textelor literare analizate, concomitent cu insusirea tehnicii respective (respectarea pauzelor gramaticale si logice, a accentelor psihologice, folosirea corecta a parghiilor vocii, pentru redarea tonului fundamental al textului prin debit si ritm etc.).

2) Povestirea artistica (indicata a se folosi cu mai mare frecventa mai ales in scoala generala, pentru cultivarea imaginatiei reproductive, una din treptele importante ale educatiei estetice a preadolescentului). Exercitiul cere atat cunoasterea momentelor fabulatiei de relatat, cat si stapanirea mijioacelor elementare ale tehnicii narative (formule de adresare, de inceput, de incheiere, alternarea vorbirii directe cu cea indi-recta, formule de incantare a interesului ascultatorului etc.).

Memorarea unor fragmente si reproducerea lor dupa memorie. Rational folosit, fara exagerari si incurajand preferintele elevilor, exercitiul contribuie la imbogatirea vocabularului in general si la infrumusetarea vorbirii lor.

Compunerea pe diverse teme ale literaturii, urmarind cultivarea vocabularului elevilor. Un asemenea exercitiu vizeaza, in primul rand, imbogatirea, precizarea si infrumusetarea vocabularului, cu atetie pentru respectarea calitatilor generale ale stilului (claritate, corectitudine, puritate, proprietate, concizie) si pentru conturarea unor calitati particulare (armonie, naturalete, finete, distinctie).

Disertatia. Consta in expunerea orala a unui minimum de cunostinte pe o tema data sau la alegere, pe baza unui plan sumar de idei, efectuata intr-un timp limitat, de obicei cinci pana. la zece minute. Exercitiul cultiva capacitatea de a vorbi liber, cu respectarea tuturor cerintelor unei exprimari corecte.

Exercitii pentru dezvoltarea creativitatii

Pe oricare treapta s-ar afla studiul literaturii in scoala, textul literar ofera permanent ocazii de a servi ca punct de plecare pentru exercitii de dezvoltare a creativitatii elevilor. Functionalitatea formativa a acestor exercitii este in mare parte conditionata de gradul in care sarcina implicata este problematizata. Asemenea exercitii nu cer

reproducerea cunostintelor intr-o ordine stiuta dinainte, ci evaluarea acestora in combinatii inedite, care se constituie prin aportul gandirii, originalitatii sintetizatoare, imaginatiei creatoare, in functie de sarcina enuntata. Modernizarea insusirii literaturii prin activitatile scolare impune, printre alte sarcini prioritare, folosirea de exercitii cat mai variate in vederea dezvoltarii aptitudinilor elevilor si a integrarii creatoare a operelor literare in universul personalitatii lor.

Sugeram cateva tipuri de exercitii creatoare, urmarind cultivarea diferitelor facultati   ale constiintei elevilor. In formularea lor, inventivitatea profesorului are camp larg de manifestare, asa ca ceea ce oferim nu constituie decat jaloane orientative.

1) Exerctii care cultiva gandirea. Acest tip de exercitii solicita elevilor sa compare fapte, personaje, modalitati de creatie, procedee expresive, sa stabileasca. asociatii si disociatii, sa justifice anumite afirmatii sau puncte de vedere despre operele literare. De pilda, in cadrul comentarii Mioritei, la clasa a VIII-a, se poate da elevilor sa alcatuiasca o compozitie cu urmatorul enunt: Mihail Sadoveanu socotea balada "Miorita^u drept _ncea mai nobila manifestare poetica a neamului nostru. Ce credeti voi despre aceasta afirmatie? Motivul mioritic poate sugera subiectul unui alt exercitiu de gandire, cu prilejul analizei romanului Baltagul, la anul III de liceu. Formularea ar putea fi: Se afirma adesea ca "Baltagul^u este un fel de varianta moderna a "Mioritei'. Incercati sa motivati aceasta afirmatie.

Exercitii care dezvolta spiritul critic. Ele solicita raportarea informatiei literar-artistice, a mesajului operei la puterea de judecata proprie, la cultura si experienta de viata a elevilor. Pe langa stimularea atitudinii critice personale, asemenea exercitii trebuie sa duca la formarea elevilor in spiritul unei etici stiintifice elevate, care presupune, printre altele, respectarea punctelor de vedere ale altora, chiar daca nu intrunesc sufragiile noastre. Unul din personajele lui Camus spune: Je puis nier une chose sans me croire oblige de la salir ou de retirer aux autres le droit d'y croire'. Asemenea exercitii presupun o anumita maturizare a personalitatii elevilor, de aceea se indica a se folosi mai ales in clasele liceale. Insa ele pot fi adaptate si la particularitatile de varsta ale elevilor din scoala generala. Elevii anului III de liceu pot fi pusi sa rezolve exercitiul urmator: Criticul H. Sanielevici sustinea intr-un studiu publicat in revista galateana "Curentul nou' ca povestirile lui M. Sadoveanu sunt profund imorale, oferind un tablou al viciilor, de

la betie la adulter si crima. Comentati critic si argumentati opiniile lui Sanielevici. Elevilor din clasa a Vl-a a scolii generale li se poate da exercitiul: In schita "D-l Goe^u, Caragiale vorbeste despre un elev si despre felul in care parintii ii rasplatesc "stradaniile'. Judecati critic, cu cuvintele si argumentele voastre, atat purtarea lui Goe, cat si a"mamitelor^u.

Exercitii care dezvolta gustul literar. Prin formularea lor, aceste exercitii trebuie sa duca la relatarea de catre elevi a preferintelor intime privind una sau alta din opere, modalitati artistice, problematici literare, genuri de literatura (romantica realista, simbolista, moderna; anecdotica sau conceptuala; verosimila sau stiintifico-fantastica). Este de stiut ca preferintele pentru anumite opere sau pentru un anumit fel de literatura sunt determinate si de particularitatile de structura ale subiectului receptor, care in procesul educatie prin intermediul literaturii nu pot fi in nici un fel ignorate. Exercitiile in discutie contribuie la conturarea si constientizarea preferintelor literarestetice, la fundamentarea acestor preferinte pe anumite principii si criterii, concordante cu idealurile umaniste ale societatii noastre contemporane. Sa dam exemple. Elevilor din clasele a V-a - a VIII-a li se poate cere sa efectueze un exercitiu ca acesta: Scolari fiind, M. Sadoveanu se delecta cu lecturile de haiducie si de evocare a trecutului, B. St. Delavrancea prefera povestirile si basmele spuse de bunicul sau, G. Cosbuc se indeletnicea cu adunarea de poezii populare. Voi ce fel de opere preferati si de ce? La liceu, elevilor din anul III, de pilda, li se poate da un exercitiu cu acest enunt: Gherea era partizanul "artei cu tendinta^u, Maiorescu - dupa expresia unora - partizan al "artei pentru arta', iar Caragiale prefera "arta cu talent'. Voi ce atitudine impartasiti? Motivati preferitele.

4) Exercitii care cultiva imaginatia. Prin specificul ei, opera literara. apartine fictiunii, ea este rodul imaginatiei creative a scriitorului. Tinand seama de aceasta, receptarea operei in specificitatea ei artistica nu poate si altfel conceputa decat prin antrenarea capacitatii imaginative a subiectului receptor. Opera nu-si poate dezvalui universul sensibil, daca receptorul - fiecare in felul sau, bineinteles - nu este capabil sa proiecteze, in propria imaginatie, impulsurile ei sugestive. Intr-un fel, putem spune ca in procesul receptarii operei este implicata atat capacitatea reproductiva a imaginatiei receptorului, cat si disponibilitatile creatoare ale ei. In acest sens trebuie inteleasa ideea ca receptorul, intr-o anumita masura, este coautor al operei citite. A recepta o opera inseamna a fi

capabil sa-ti reprezinti mintal universul ei (imagini si sisteme de imagini, sentimente si idei) si sa continui chiar, prin proprie fantazare, fluxurile acestui univers. Operatia nu poate avea loc fara capacitatea de a imagina cuvantul care, in cazul receptarii artistice, implica, pe langa puterea de inchipuire, si alte sensuri ca, de pilda, a simti si a trai. Lipsindu-ne aceasta capacitate, trecem pe langa opere fara a le vedea, cum spune Nichita Stanescu, in Orfeu in vechea cetate: "Nu-l vede nimeni pe poet./ Unii nu-l vad pentru ca nu au vedere. / Altii nu-1 vad pentru ca nu au inima. / In fine, restul nu-1 vad pentru ca nu sunt.'

Din cele spuse mai sus, se desprinde limpede rolul mare pe care il pot avea exercitiile pentru dezvoltarea imaginatiei reproductive si creatoare in procesul receptarii literaturii in scoala. Punctul de plecare pentru aceste exercitii il constituie textul literar, impresiile produse de opere si, se intelege, aptitudinile creatoare ale elevilor. Iata un exemplu. La clasa a Vlll-a, pornind de la unele imagini din poezia Lidice de Eugen Jebeleanu, se poate da ca exercitiu o compunere in care elevii sa-si imagineze viata pasnica a localitatii cehoslovace inainte de a fi distrusa de trupele hitleriste. Punctele de sprijin sunt obiectele pe care poetul le enumera, in prezentarea micului muzeu. La anul I de liceu, in cadrul comentarii comediei Chirita in provincie de V. A1ecsandri, se poate formula ca tema exercitiul: Un ispravnic de prin 1854 asista la spectacolul cu piesa "Chirita in provincie' si- si exprima impresiile. Faceti-va purtatorul de cuvant al acestui spectator.

2.5. Exercitii pentru insusirea unor modalitati artistice de exprimare

Este vorba de aplicatiile practice care urmaresc deprinderea elevilor de a realiza naratiuni, descrieri, dialoguri, in stil artistic. Asemenea exercitii pun elevii in situatia de a continua intamplari, scene, tablouri sau dialoguri din opere literare sau de a imagina integral datele unor naratiuni, descrieri, dialoguri. Pe o anumita treapta de familiarizare a elevilor cu tehnica elementara a exercitiilor narative, descriptive si dialogate, in parte, se pot aborda exercitii creatoare complexe, in care ei sa utilizeze, alternativ, cele trei moduri de expunere, in functie de cerintele infatisarii literar-artistice a evenimentelor, faptelor, personajelor, convorbirilor dintre ele. La anul II de liceu, de exemplu, cu prilejul

receptarii dramei Apus de soare de B.St. De1avrancea, se poate da un asemenea exercitiu de creatie, al carui enunt sa fie formulat in felul urmator: Petru Rares in fata evidentelor. Creativitatea elevilor va fi din plin solicitata, ei trebuind sa relateze drumul calaretului de la Suceava la Harlau, cu intamplarile si locurile prin care a trecut, cat si convorbirea revelatoare cu mama sa.

Se intelege de la sine ca virtutile formative ale categoriilor de exercitii discutate nu trebuie considerate izolat, fara legatura intre ele. Este adevarat ca unele exercitii cultiva indeosebi gandirea, ca altele stimuleaza mai ales intelegerea specificului literaturii ca arta sau dezvolta aptitudinile creatoare. Indiferent de aceasta asa-zisa. specializare formativa, toate tipurile de exercitii utilizate in procesul receptarii literaturii in scoala. contribuie, in acelasi timp, dar in grade diferite, la formarea diverselor facultati si deprinderi. Nu trebuie uitat apoi ca exercitiile nu sunt decat mijloace pentru atingerea unui tel. Functionalitatea lor real-formativa este legata de respectarea unor conditii, cum sunt: formularea simpla si precisa, sa. contina sarcini moderate ca dificultate, sa stimuleze interesul elevilor, sa se practice sistematic si in mod gradat; sa fie corectate si discutate.

In practica scolara a receptarii literaturii, metodele despre care am vorbit se imbina, in functie de diversi factori, in cadrul unei aceleiasi forme de organizare a procesului receptarii. Intr-o viziune moderna, greu poate fi conceputa o asemenea forma, (lectie, activitate in echipa, ), in care sa se utilizeze numai una din metode. Imperativele invata-mantului activ impun de la sine alternarea a doua sau mai multe metode, in cadrul aceleiasi unitati didactice. Ca metoda-cadru, analiza literara scolara. presupune integrarea intr-un intreg didactic, a unor metode diferite: expunerea, conversatia, problematizarea, ivatarea prin descoperire, brainstormingul, exercitiul.

3. Metode de receptare a operelor literare clasice si moderne

Metoda este un mod de actiune transformatoare exercitata asupra celui educat in procesul de ivatamant, avand ca insusiri normativitatea, finalitatea, caracterul constient.

Adeseori, in procesul didactic, invatatorul foloseste un ansamblu de metode si procedee. Procedeul constituie invelisul schemei didactice a metodei, fiind un exercitiu

de pricepere, dar si nativ. Procedeul este "o actiune menita sa faciliteze intelegerea mai clara de catre elevi a modalitatilor de actiune didactica". (loan Cerghit).

Alegerea unei metode si adoptarea unui procedeu pentru a da eficienta metodei alese se fac in functie de "parametrii campului educativ' care cuprinde particularitatile individuale ale elevilor, specificul si volumul informatiilor transmise si scopurile urmarite, prin comunicarea lor precum si maiestria invatatorului de a utiliza aceste metode.

Cele mai eficiente metode, care contribuie la realizarea obiectivelor prevazute pentru lectura (citire) sunt: citirea explicativa, conversatia, expunerea, analiza literara si exercitiu.

3.1 Metoda exercitiului

Aparent o metoda neliterara, exercitiul ramane totusi o forma de stimulare si dezvoltare a capacitatilor creative, a originalitttii, a spiritului de independenta si initiativa. La lectiile de citire, exercitiile au un caracter mintal, nu motoriu si constau in formarea deprinderilor de citire expresiva, de caracterizare a personajelor, de extragere a ideilor principale, a expresiilor frumoase. Prin urmare, exercitiile devin aplicatii eficiente ale cunostintelor teoretice insusite. Invatatorul are posibilitatea de a folosi o gama variata de exercitii cum ar fi:

identificarea intr-un text a unor cuvinte cu valoare de epitet, comparatie, metafora (fara a denumi notiunile);

cautarea unor exemple care sa ilustreze o anumita nuanta a sensurilor cuvintelor;

aflarea elementelor reale si a celor imaginare dintr-o opera literara;

caracterizarea unor personaje dupa un model;

In vederea formarii si dezvoltarii exprimarii orale si scrise, invatatorul poate folosi exercitii de citire expresiva (ca exercutiu permanent), de memorizare, de reproducere dupa memorie, de povestire, de imbogatire a vocabularului prin nuantare, infrumusetare si claritate a exprimarii.

In diferite lectii se pot folosi exercitii de dezvoltare a creativitatii, in sensul ca elevii nu reproduc informatiile intr-o anumita ordine stiuta, ci le folosesc in combinatii originale, dupa imaginatia lor creatoare, inspiratie si dorinta de inedit. In efectuarea demersului pentru finalizarea corecta a metodei exercitiului, este esentiala stabilirea unui "reper fundamental', adica a unui model.

Metodele amintite se pot imbina intre ele sau / si cu alte procedee; nu metodele sunt importante, ci eficienta lor in realizarea obiectivelor propuse. Invatatorul imbina metodele in cadrul lectiei, astfel incat sa obtina o eficienta maxima, iar randamentul unitatii didactice sa fie in favoarea elevilor.

4. PROIECT DIDACTIC

ARIA CURRICULARA:Limba si comunicare

PROPUNATOR: Nita BeatriceDiana

CLASA a VI-a

SUBIECTUL:Complementele necircumstantiale(direct/indirect)

TIPUL LECTIEI:Dobandire de noi cunostinte

OBIECTIVE FUNDAMENTALE:

-dobandirea de noi cunostinte si formarea deprinderilor de a depista complementele necircumstantiale in text;

-capacitatea de a recunoaste partile de vorbire prin care pot fi exprimate complementele necircumstantiale;

-capacitatea de a recunoaste cazurile in care se gasesc complementele necircumstantiale.

OBIECTIVE OPERATIONALE:

*COGNITIVE:

Elevii vor fi capabili:.

1.-sa reactualizeze notiunile generale despre complement;

2.-sa identifice partile de vorbire prin care se exprima complementele necircumstantiale;

3.-sa recunoasca cazurile complementelor necircumstantiale;

4.-sa alcatuiasca propozitii cu diferite parti de vorbire care sa aiba functia sintactica de complement direct si complement indirect,in cazuri diferite;

*AFECTIV-ATITUDINALE:

1.-Sa fie dispusi sa primeasca informatii noi;

2.-sa manifeste interes in rezolvarea sarcinilor de invatare;

*PSIHO-MOTORII:

1.-sa respecte ritmul cerut de desfasurarea activitatii.

METODE.SI.PROCEDEE: -conversatia,invatarea prin descoperire,explicatia,exercitiul,jocul didactic.

MIJLOACE MATERIALE:

-"Limba si literatura romana"-manual pentru clasa a VI-a,autori:Elena Mazilu-Ionescu,Valentina Jercea,Editura Didactica si pedagogica,Bucuresti,2006;

-fise de lucru(joc didactic-rebus);

-tabla,creta;

-caietele elevilor;

-portofoliu-clasa a V-a.

FORME DE ORGANIZARE:

-individual;frontal.

EVALUARE:

-initiala:la inceputul orei;

-continua:pe tot parcursul orei,prin analiza raspunsurilor si prin stimularea creativa a elevilor;

-finala:prin aprecieri asupra realizarii obiectivelor propuse.

TIMP DE LUCRU:50min

DESFASURAREA ACTIVITATII

JOC DIDACTIC-REBUS

(anexa 1)

Completati careul urmator,raspunzand la intrebarile de mai jos:

1.pronume personal,forma accentuata,persoana I,nr.plural;

2.parte de vorbire flexibila care arata actiunea,starea,existenta;

3.pronume

4.parte principala de propozitie care arata ce face subiectul;

5.parte de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv;

6.parte principala de propozitie care arata cine face actiunea;

7.intrebare specifica complementului circumstantial de loc;

8.parte secundara de propozitie care determina un verb;

9.parte de vorbire flexibila care denumeste lucruri,fiinte,obiecte;

10.parte secundara de propozitie care determina un substantiv;

11.moduri la care verbul are functie sintactica de predicat verbal;

12.intrebare specifica complementului circumstantial de timp;

13.denumirea atributului exprimat prin substantive,insotit de prepozitie;

14.diateza este de trei feluri:activa,reflexiva si . . . . . . .;

15.denumirea atributului exprimat prin substantive in cazul G.;

16.denumirea atributului exprimat prin adverb.

FISA DE LUCRU

(anexa 2)

1.Scoateti pe coloane separate complementele directe si complementele indirecte din urmatoarele propozitii:

-I s-a dat de rezolvat o problema.

-Arat colegului tema.

-Fotbalistii s-au aruncat asupra balonului.

COMPLEMENT DIRECT COMPLEMENT INDIRECT

2.Alcatuiti propozitii in care sa aveti:

-c.d. exprimat prin verb la modul infinitiv;

-c.d.exprimat prin pronume posesiv in cazul Ac.;

-c.i.exprimat prin substantive in cazul D.;

-c.i. exprimat prin numeral in cazul G.

5. Concluzii.

Privire critica asupra metodelor active. Multi pedagogi din trecut si din prezent subliniaza in operele lor importanta deosebita pe care o au diferitele forme de activitate pentru formarea omului sub toate aspectele.

Metodele active asigura insusirea unor cunostinte adevarate si temeinice. Cunostintele insusite de elev prin activitatea sa sunt mai clare si mai sigure decat cele primite pe cale verbala, prin explicatia altuia sau prin lectura cartilor. Nici cunostintele verbale si nici cele intuitive nu au precizate siguranta celor scoase din practica. Acestea din urma se pastreaza adesea pentru toata viata si elevul se poate folosi de ele cu succes oricand are nevoie.

Cunostintele dobandite prin metodele active pot fi usor aplicate in practica. Cunostinte adevarate sunt cele de care ne putem servi in activitatea noastra

Alta este insa situatia cand cunostintele sunt insusite de elevi prin activitatea lor creatoare prin efortul lor. Cunostintele ,,stoarse' din experienta modifica in acelasi timp si deprinderile de actiune in acel domeniu. Intre teorie si practica este unitate perfecta. Actionand asupra obiectelor, transformandu-le dupa un plan stabilit, racordarea cunostintelor cu realitatea este permanenta. Invatand astfel, elevul dobandeste treptat simtul realitatii, capacitatea de a-si da in data seama daca drumul pe care la ales in cercetare este cel ce duce la rezultate fericite sau nu. Racordarea cu realitatea fereste pe elev de speculatii vide, de rationamente sterile.

Cel mai de seama merit al metodelor active este ca prin ele se asigura la un nivel ridicat afirmarea elevilor.Cunostintele dobandite prin activitate sunt incorporate in personalitea copilului, ca elemente inseparabile de aceasta. Asemenea cunostinte sunt legate intim de starile afective traite in timpul descoperiri lor (indoieli, sperante, bucurii, dezamagiri), de procese voluntare si trasaturi 'de caracter implicate in activitatea desfasurata (incordare, hotarare, perseverenta, rabdare), de mobilizarea proceselor de cunoastere (alegerea mijloacelor potrivite spre a atinge scopul propus, spirit critic, inventivitate). De aici rezulta ca metodele active ajuta la dezvoltarea intregii persoalitati a copilului.

Descoperirea unui adevar prin metode active este un proces mult mai complex decat asimilarea lui pe cale verbala. De aceea ea cere mai mult timp si o activitate mai variata, decat receptarea unor cunostinte oferite de-a gata. Procesele gandirii se desfasoara nu in conditiile unei simplificari excesive a realitatii, ci in conditiile unor situtii complexe, care prezinta mai multe solutii. Elevii trebuie sa gaseasca cea mai eficienta, ceea ce mobilizeaza intreaga lor fiinta. Desfasurand asemenea activitati, ajutati si indrumati cu tact de cadrele didactice, elevii isi vor insusi treptat instrumentele de cercetare : vor invata sa desprinda intrebrile pe care le pun faptele si obiectele, vor invata sa puna ei intrebari, sa construiasca ipoteze rationale, vor invata sa aleaga instrumentele potrivite spre a transforma realitatea conform unor scopuri fixate anterior, vor invata strategia cercetarii. Desigur nu toti elevii isi vor insusi metoda de cercetare in acelasi ritm si la acelasi nivel. Profesorul va tine seama de aceasta si ajutorul sau va fi diferentiat de la elev la elev.

Bibliografie

Dalea, I, Curs de metodica limbii si literaturii romane, Timisoara, 1986

Casa Corpului Didactic Deva, Metode si mijloace de predare invatare, suport de curs, Deva 2004

Gugus, C., Ora de limba romana, Ghid metodologic, Constanta, 2006

Cucos, C., Pedagogie, Iasi, 1996

Herlo, D., Metodologie educationala, Editura Universitatii Aurel Vlaicu,

Arad, 2002

Ilica, A., Didactica limbii romane, Editura Universitatii "Aurel Vlaicu",

Arad, 2007

Balan,B, Boncu,S, Cosmovici,A, Cozma,T, Cretu,C, Cucos,C, Dafinoiu,I, Iacob,L, Moise,C, Momanu,M, Neculau,A, Rudica,T, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare, Polirom 1998

Tircovnicu, V, Invatamant frontal, invatamant individual, invatamant pe grupe, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981

Jude, I, Psihologie scolara si optim educational, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2002