Particularitati ale evaluarii cunostintelor dobandite prin activitatea de predare - invatare a istoriei

.PARTICULARITATI ALE EVALUARII CUNOSTINTELOR DOBANDITE PRIN ACTIVITATEA DE PREDARE - INVATARE A ISTORIEI

Viata scolii sta sub semnul valorii si valorizarii. Nimic din ceea ce se petrece in acest spatiu nu scapa exercitiului axiologic, de atribuire a unor valori. Semnificarea si evaluarea reprezinta un moment esential al "lantului" didactic. Cum actiunea didactica este premeditata si vizeaza realizarea unor scopuri, este firesc ca cineva sa se intereseze daca ceea ce trebuia facut a fost facut.¹¹³ Asa cum nota Gilbert de Landsheere, "Evaluarea, in sens restrans, merita deci un loc important in invatamant, din care face parte integranta. Ea are intotdeauna un raport direct sau indirect cu progresul, in extensie si in calitate, al invatarii"^.114

Evaluarea scolara, in general, este procesul prin care se delimiteaza, se obtin si se furnizeaza informatii utile, permitand luarea unor decizii ulterioare. Actul evaluarii presupune trei momente relativ distincte : masurarea, aprecierea rezultatelor scolare si adoptarea masurilor ameliorative.

Evaluarea trebuie conceputa nu numai ca un control al cunostintelor sau ca mijloc de masurare obiectiva, ci ca o cale de perfectionare, ce presupune o strategie globala a formarii. Operatia de evaluare nu este o etapa supraadaugata ori suprapusa procesului de invatare, ci constituie un act integrat activitatii pedagogice. Evaluarea constituie o ocazie de validare a justetei secventelor educative, a componentelor procesului didactic si un mijloc de delimitare, fixare si interventie asupra continuturilor si obiectivelor educationale. Alain Kerlan considera ca evaluarea se face pornind de la urmatoarele intrebari - cheie:

- Pentru ce se face evaluarea (care sunt functiile ecesteia ) ?

- In raport cu ce ( care este sistemul de referinta, care sunt criteriile evaluarii) ?

- Pentru cine ( care sunt destinatarii evaluarii ) ?

- Ce se evalueaza (conduite, rezultate, procese, evolutii) ?

- Cu ajutorul caror instrumente si prin ce proceduri se face evaluarea ? ¹¹⁵

Evaluarea la istorie poate fi orientata pe urmatoarele directii :

evaluarea programelor si a manualelor de istorie ;

evaluarea mijloacelor de invatamant ;

evaluarea elevilor.

Actul didactic complex se refera la raspunsurile elevilor, apreciate prin judecati de valoare sau cuantificate prin simboluri, indicatori calitativi si cantitativi(nota, calificativ ).¹¹⁶

Baza intregii strategii de examinare, apreciere si notare a rezultatelor procesului instructiv - educativ la istorie o reprezinta obiectivele operationale, prin care se formuleaza standarde sau nivele cognitive, afective si comportamentale ce trebuie atinse de elevi, prin lectiile de istorie.

Scopul evaluarii este de a perfectiona procesul educativ prin functiile evaluarii, care reprezinta obiectivele, sarcinile, rolul si destinatia evaluarii. Functiile evaluarii au o semnificatie in plan social, dar si individual. Dupa parerea celor mai multi specialisti, acestea sunt : de constatare, de informare, de diagnosticare, de pronosticare, de selectie sau de decizie, pedagogica^{. 117}

Evaluarea trebuie integrata in procesul de predare / invatare, ea determinand ameliorarea acestui proces. O prima cerinta este compararea obiectivelor specifice istoriei cu obiectivele operationale ale fiecarei lectii. Trebuie sa fie o unitate intre cerintele obiectivelor si cerintele probelor de evaluare.

A doua cerinta este eliminarea hazardului in evaluarea continuturilor la istorie. Acest lucru se face prin fise de lucru, miniteste, itemi. A treia cerinta se refera la caracterul stimulativ al evaluarii, inteleasa ca o sarcina comuna, fireasca, fara a deveni o sperietoare pentru elevi. Anuntarea tipurilor si formelor de evaluare este o cerinta care determina succesul scolar.¹¹⁸

Dupa momentul cand se efectuueaza evaluarea se pot distinge : evaluarea initiala sau "raul necesar" - este diagnostica, stimulanta si indica planul de urmat in procesul de invatare. Testele de evaluare initiale la obiectul istorie cuprind itemi formati din notiuni, concepte si continuturi din materia parcursa la acea data. Sunt recomandate raspunsurile de tip eseu si rezolvari de probleme. Acest tip de evaluare se poate aplica mai greu la clasa a IV-a. Evaluarea initiala la aceasta clasa poate fi relevanta daca, invatatorul / institutorul , in clasele a II-a si a III-a a avut in vedere si obiective operationale specifice istoriei, la disciplina limba si literatura romana - lecturi - cu continut istoric.

Evaluarea continua sau curenta se efectueaza pe tot parcursul predarii - invatarii istoriei, constituind secvente ale lectiei combinate sau mixte (verificarea cunostintelor predate anterior si evaluarea cunostintelor predate in lectia curenta cu realizarea feedback-ului).

Evaluarea periodica ( de regula dupa un capitol), evaluarea finala sau sumativa, cea mai complexa, se efectueaza in timpul orelor de recapitulare - consolidare - evaluare , prevazute pentru fiecare semestru, sau la sfirsitul anului scolar, de regula prin lucrari scrise ( mai putin folosita la clasa a IV-a ).

Metodele de evaluare sunt traditionale (probe orale, probe scrise si probe practice) si complementare ( observarea sistematica a elevilor, investigatia, portofoliul, tema pentru acasa, tema de lucru si clasa, autoevaluarea).¹¹⁹

Un rol important in evaluarea cunostintelor de istorie la clasele primare il are cunoasterea de catre cadrul didactic a elaborarii judicioase si corecte a itemilor(intrebarilor de evaluare), la probele scrise, in functie de tipul de evaluare( initiala, sumativa sau curenta), de nivelul clasei, de metoda de evaluare(proba scrisa sau orala).

Itemul este format dintr-un element independent al lucrarii scrise(testului), dintr-o unitate de continut care trebuie evidentiata pe baza unei intrebari, printr-o problema sau sarcina de efectuat. Baremul este o grila de evaluare, care curpinde punctaje pentru fiecare element esential din continutul evaluat.

La clasa aIV-a, la obiectul istorie, se pot folosi mai multe categorii de itemi, clasificati dupa modul de construire a raspunsurilor :

Itemi cu raspunsuri inchise, cuprinzand intrebari sau propozitii cu doua sau mai multe variante de raspuns, cerand asocierea unor elemente , doua cate doua, care prezinta intre ele o relatie oarecare.

Itemi de discriminare binara cu doua variante de raspuns, din care elevul alege raspunsul corect, dupa formula adevarat/fals, da / nu, corect / gresit, subliniaza sau incercuieste varianta aleasa. Exemplu : Incercuiti raspunsul corect - Batalia de la Posada a avut loc in anul : a) 1330 b)1331 c) 1329; Primul rege al romanilor a fost Carol I . Corect / gresit; da / nu.

Itemi de asociere care presupun asocierea unor elemente de continut doua cate doua, intre acestea existand o relatie.

Itemi de completare a lacunelor ; itemi de raspunsuri deschise care presupun formularea raspunsurilor de catre elevi; itemi de completare a unor propozitii lasate neterminate; itemi de explorare; Exemplu : Din ce cauza au avut loc razboaiele dacilor cu romanii?; itemi de descriere ; itemi de interpretare a unui document grafic, etc.

Verificarea scrisa prezinta multe avantaje, intre care : economia de timp; acoperirea unitara ca volum si profunzime pe care acest tip de probe o asigura la nivelul continutului evaluat; posibilitatea evaluatorului de a emite judecati de valoare mult mai obiective, intemeiate pe existenta unor criterii de evaluare clar specificate si prestabilitae; posibilitatea elevilor de a-si elabora independent raspunsul, reflectand cunostinte si capacitati demonstrate intr-un ritm propriu; diminuarea starilor tensionale, de stres, care pot avea impact negativ asupra performantei elevilor timizi sau cu alte probleme emotionale.¹²⁰

Inconvienentul major consta in relativa intarziere in timp a momentului in care se realizeaza ratificarea si corectarea probelor. Cu toate acestea, timpul de care dispun elevii pentru a intra in posesia rezultatelor evaluarilor poate fi utilizat pentru cunoasterea raspunsurilor corecte. De asemenea, probele scrise maresc rolul intamplarii in evaluarea rezultatelor, mai ales atunci cand continutul lor nu acopera decat o mica parte din materia a carei asimilare este verificata.¹²¹

Verificarea orala consta in realizarea unei conversatii prin care cadrul didactic urmareste identificarea cantitatii si calitatii instructiei, Conversatia poate fi individuala, frontala sau combinata. Avantajele constau in faptul ca se realizeaza o comunicare deplina intre profesor si clasa de elevi, iar feedback-ul este mult mai rapid. Metoda favorizeaza dezvoltarea capacitatilor de exprimare ale elevilor. Asa cum sublinia H.Piéron " La oral se aprecieaza intreaga personalitate. Modul de prezentare, tinuta, privirea directa sau nu, prezenta de spirit, prestigiul, concentrarea atentiei, demn sau servil, prestigiul, sarmul sunt importante."¹²²

Putem sa apreciem ca evaluarea orala este o forma particulara a conversatiei, prin chestionare, examinare, ascultare. Cadrul didactic verifica, cantitativ si calitativ, gradul de insusire a continuturilor,notiunilor, datelor isztorice. Evaluarea orala este limitata dupa unii cercetatori, deoarece vizeaza secvente din lectie si numai o parte din elevi. ¹²³

Examinarile orale impun respectarea unor cerinte privind frecventa (ritmicitatea) examinarii, enuntul intrebarilor si elaborarea raspunsurilor, necesitatea antrenarii intregii clase in completarea sau corectarea raspunsurilor elevilor chetionati, extinderea verificarii de la informatia memorata de elevi si a posibilitatii de a o reda la capacitatea de transfer si de a opera cu cunostintele in explicarea altor fenomene.

Sunt formulate intrebari privind memoria, date si fapte istorice, cauze, etape, desfasurari, dar si intrebari care solicita efort de gandire, prin care elelvii sunt solicitati sa faca analize si comparatii intre evenimente istorice, sinteze ale unei evolutii istorice, explicatii ale cauzelor acestor evolutii etc.

Evaluarea orala la disciplina istorie se desfasoara in trei moduri : prin chestionare

( intrebari adresate) elevilor, prin ascultarea, expunerea unui subiect istoric numit de cadrul didactic, prin ascultarea explicatiei unui proces istoric sau fenomen istoric( cauze, consecinte etc.).Un rol important in raspunsurile elevilor il joaca mijloacele didactice( harti istorice, geografice, izvoare istorice) cu ajutorul carora elevii pot demonstra mai convingator, argumentat, cunostintele de istorie.

Alaturi de metodele traditionale de evaluare in practica pot fi folosite si metode alternative de evaluare : observarea sistematica a comportamentului elevului : investigatia, proiectul, portofoliul, autoevaluarea etc.

Metodele alternative ofera cadrului didactic informatii suplimentare despre activitatea si nivelul pregatirii elevului.Ele completeaza datele furnizate de metodele traditionale.¹²⁴

Cunostintele de istorie la clasa a IV-a pot fi evaluate prin metodele alternative sau complementare, dintre acestea cele mai eficiente sunt : observarea sistematica a comportamentului elevului, care adeseori este insotita de aprecierea verbala asupra activitatii / raspunsurilor elevilor; autoevaluarea; portofoliul.

Portofoliul, tot mai folosit in predarea / invatarea / evaluarea cunostintelor de istorie la ciclul primar, mai este cunoscut in literatura de specialitate si sub numele de " dosarul progresiv" sau " dosarul de invatare". Este un instrument de evaluare complex, ce include experienta si rezultatele prin celelalte metode de evaluare. Portofoliul urmareste progresul global inregistrat de elev, nu numai in ceea ce priveste cunostintele achizitionate pe o unitate mare de timp ( semestru, an scolar, ciclu de invatamant), ci si atitudinile acestuia. De asemenea, portofoliul, reprezinta un mijloc de a valoriza munca individuala a elevului, actionand ca un factor de dezvoltare a personalitatii, iar elevului i se rezerva un rol activ in invatare.

Un portofoliu intocmit de un elev de clasa a IV-a la istorie ar putea cuprinde : harti istorice intocmite de elev; fragmente din izvoare istorice scrise, relevante pentru diverse teme istorice; caracterizari proprii sau preluate din lucrari de specialitate, cu privire la personalitati istorice; dictionar de termeni istorici intocmit de catre elev; colectii filatelice sau numismatice; diverse imagini(fotografii, tablouri, portrete, desene) care reproduc personalitati, evenimente sau momente istorice etc.

Aprecierea elevilor depinde de masurare, iar masurarea la randul ei, de fidelitatea cu care reuseste sa surpinda si sa exprime cu ajutorul calificativelor sau notelor, ceea ce este specific si caracteristic fenomenelor pe care le are in vedere. Forma principala prin care se realizeaza masurarea in procesul de invatamant in ciclul primar este calificativul. Ca indicator sintetic calificativul concentreaza o multitudine de rezultate sau determinari individuale.¹²⁵

In invatamantul primar, incepand cu anul scolar 1998/1999, au avut loc schimbari importante, mai mari poate decat in cele din alte paliere ale sistemului de invatamant. Cea mai importanta modificare este cu siguranta legata de evaluarea rezultatelor scolare ale elevilor, care se adauga schimbarilor comune celorlalte niveluri ale invatamantului ce vizeaza planurile, programele si manualele scolare.

Unul dintre elementele esentiale ale modernizarii proceului evaluativ este introducerea de criterii unitare, a unor indicatori de performanta.

Acestia sunt necesari nunumai pentru evaluarea propriu-zisa dar si pentru monitorizarea la diferite nivele ale demersului.¹²⁶

Calificativele acordate elevilor sunt determinate de gradul de exigenta sau comportamentul docimologic al cadrului didactic. Indulgenta in acordarea calificativelor infuenteaza in mod negativ activitatea elevilor in clasa, contribuind la dezinteresul copiilor pentru istorie.

Cadrele didactice indiferente fata de acordarea calificativelor, fata de evaluare in general, demonstreaza, in ultima instanta, neimplicarea lor in procesul de predare / invatare / evaluare, sub aspect afectiv. Pe de alta parte, dascalii foarte exigenti in aprecierea copiilor, indeparteaza pe elevi de disciplina istorie. Examinatorii optimisti sunt aceia care nu au uitat faptul ca au fost si ei elevi, inteleg manifestarile lor si ii ajuta sa depaseasca momentele dificile din activitatea de predare / invatare / evaluare. ¹²⁷

De retinut

Baza intregii strategii de examinare, apreciere si notare (acordarea calificativelor) procesului instructiv - educativ la istorie o reprezinta obiectivele operationale, prin care se formuleaza standarde sau nivele cognitive, afective si comportamentale ce trebuie realizate de elevi prin lectiile de istorie.

Formularea standardelor diferentiate( minimal sau maximal) se poate realiza pentru fiecare lectie. Alegerea itemilor, numarul si tipul lor depind de fiecare cadru didactic, care trebuie sa respecte metodologia consacrata , recunoscuta in activitatea de evaluare la clasele primare.

Pentru ca rezultatele evaluarii la disciplina istorie sa aiba o anumita semnificatie pentru elevi, instrumentele de evaluare (probele) prin care se efectueaza masuratorile trebuie sa aiba anumite calitati, intre acestea retinem : validitatea (masurarea exacta); fidelitatea( calitatea unei probe de a da rezultate constante in accesul aplicarii ei succesive); obiectivitatea si aplicabilitatea (calitatea unei probe de evaluare de a fi administrata si interpretata cu usurinta).