Orientarea culturii si civilizatiei organizationale

ORIENTAREA CULTURII SI CIVILIZATIEI ORGANIZATIONALE

Cultura a fost definitǎ ca multimea informatiilor umane achizitionate la un moment dat de o persoanǎ (om cult), o organizatie (cultura organizationalǎ), o natiune (culturǎ nationalǎ), etc. Este o formǎ potentialǎ de energie, care se dezvoltǎ permanent in societatea umanǎ.

Educatia umanǎ inzestreazǎ individul cu o nouǎ componentǎ a bioenergiei: energia intelectualǎ, cuantificatǎ in informatii de tip uman.

Energia intelectualǎ permite personalitǎtii (individului uman educat) sǎ devinǎ un amplificator si un decident al utilizǎrii energiilor naturale cunoscute (mecanicǎ, chimicǎ, termicǎ, electricǎ, nucloearǎ, etc.) pentru a produce transformǎri imposibile prin posibilitǎtile naturale proprii.

Dacǎ cele de mai sus suntv acceptate atunci managerul educational are mult mai clar directiile si metodele de promovare a culturii si civilizatiei organizationale:

a) In orientarea culturii (nivel acumulat al informatiilor) organizationale managerul trebuie sǎ stimuleze:

adoptarea domeniilor e varf ale stiintelor tehnice, economice si sociale, astfel incat oferta educationalǎ sǎ fie de cea mai inaltǎ calitate;

- formarea personalului didactic in tot spectrul stiintific necesar specializǎrilor organizatiei;

- cunoasterea sistemicǎ, ce ar putea fi caqracteristica de bazǎ a unei culturi performante, putin stresante si eficiente. Pe aceastǎ bazǎ, culturile individuale ale personalului didactic pot deveni coerente si interdisciplinare cu cea organizationalǎ, prin insǎsi faptul cǎ toti pornesc, in cunoastere, de la un singur concept, "sistem", definit si acceptat in mod unitar. Cultura sistemicǎ pregǎteste oamenii pentru a intelege, accepta si promova "schimbarea" (variatia, dinamica) in sens pozitiv si a se opune schimbǎrii, in sens negativ (antidemocratice, antisociale, etc.);

- asigurarea continuitǎtii formative dintre nivelele educationale de la prescolar la doctorat, prin dezvoltarea conceptelor de bazǎ ale cunoasterii: sistem, energie, energie intelectualǎ, autoadaptabilitate;

- autoadaptarea continuǎ a nivelului minimal al culturii organizationale la evolutia celei locale, nationale si mondiale, etc.

b) Civilizatia organizatiei (nivel de aplicare a culturii) este direct proportionalǎ cu nivelul de informare si de finantare.

Managerul poate influenta pe mai multe cǎi civilizatia organizationalǎ si individualǎ (concretizare a nivelului cultural):

achizitioanarea tehnologic de varf, pentru cele 13 componente organizationale;

pregǎtirea anticipatǎ a intregului personal angajat si cursantilor pentru utilizarea  corectǎ a acestor tehnologii;

organizarea ordinei interioare prin regulament si alte mijloace (audiovizuale, marcaje, etc.) in vederea diminuǎrii comportamentelor anormale sau dǎunǎtoare (fumatul, consumul de alcool, droguri, etc.)

utilizarea stilurilor, simbolurilor, traditiilor pozitive, ceremoniilor specifice organizatiei.

Concluzionand se poate afirma cǎ: "Dezvoltarea organizationala este un efort planificat, dependent de dimensiunile organizatiei, gestionat de sus, vizand ameliorarea sanatatii si eficacitatii organizatiei prin interventii planificate asupra proceselor organizatiei, recurgand la cunostinte din sfera comportamentului" (R. Beckhard)

W. L. French si C. H. Bell se opresc asupra rolului culturii organizationale in sustinerea procesului de dezvoltare organizationala, definindu-l ca "efort pe termen lung, sustinut de directie, vizand ameliorarea proceselor de solutionare a problemelor si de revitalizare a organizatiei. Acest obiectiv se atinge cu ajutorul unui diagnostic efectiv stabilit in colaborare si gestionand cultura organizatiei, punand accent pe echipele formale de lucru, echipele temporare si culturile intergrupuri, cu asistenta unui consilier - facilitator si utilizand teoriile si tehnologiile stiintelor comportamentului.