Metodele de invatamant clasificate dupa demersul logic care duce la invatare

De calitatea predarii si a pregatirii psihopedagogice a celor ce predau religia va depinde fie buna perceptie si reprezentare a acestui obiect de studiu, fie compromiterea lui in fata opiniei publice. Nu credem ca libertatea de alegere este incalcata prin faptul ca elevul poate sa aleaga ora de religie in acord cu confesiunea lui. Aceasta realitate conduce insa la separare, ceea ce din punct de vedere pedagogic nu este de dorit. Daca realizarea educatiei religioase pe culte sau confesiuni este justificata in oarecare masura in invatamantul primar sau gimnazial, nu la fel stau lucrurile in situatia invatamantului liceal. Consideram ca realizarea educatiei religioase in comun la aceasta varsta constituie o cerinta obligatorie ce deriva nu numai din exigentele psihologiei genetice, dar si din cerintele bunei convietuiri intr-o comunitate solidara.¹

Metodologia didactica este definita ca un ansamblu de metode, procedee, tehnici si mijloace de invatamant ce urmaresc realizarea obiectivelor propuse. Metoda este un mod o actiunea cu ajutorul carui profesorul, impreuna cu elevii, realizeaza obiectivele propuse. Etimologic, cuvantul provine din grecescul MετL (spre) si oδǒs (cale), inseamna "calea spre", "drum catre".²

In functie de demersul logic urmat de catre profesor in transmiterea cunostintelor, de la particular la general, de la general la particular, de la intreg la componente, de la componente la intreg si prin inlaturarea logica, in studiul religiei vom utiliza metoda inductiva, deductiva, analitica, sintetica si metoda genetica. Aceste metode se utilizeaza in lectiile din domeniul: istoric, sistematic si liturgic.³

1. Metoda inductiva.

Prin metoda inductiva comunicarea, asimilarea si verificarea cunostintelor se fac parcurgandu-se demersul logic inductiv, adica de la particular la general, de la concret la abstract, de la exemple la reguli, de la cunoscut la necunoscut.

Metoda inductiva se foloseste atunci cand intentionam sa predam generalitati, cunostinte abstracte si definitii, pornind de la cazuri cunoscute, concrete.⁴

In activitatea Sa, Mantuitorul Iisus Hristos, a folosit aceasta metoda sub diferite forme, pentru a usura intelegerea de catre Apostoli si oamenii simpli a invataturilor Sale dumnezeiesti:

sub forma actiunilor de exemplu: saturarea multimile si apoi spune: "Eu sunt painea vietii" Ioan 6,35

sub forma individualizarii (de exemplu vorbind impotriva iubirii de arginti spune: "Caci unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta" Matei 0,21)

sub forma parabolelor, de exemplu pilda semanatorului, a bogatului nemilostiv, a fiului respectuos, a samarineanului milostiv, etc.

Sfantul Ioan Casian, considera ca educatia religioasa trebuie sa se faca treptat, de jos in sus: "Dupa parerea noastra, este necesar in insusirea oricarei arte si invataturi, sa se inceapa de la cunostintele cele mai simple si de incercarile cele mai usoare, pentru ca mintea, hrana cu laptele acestora, sa-si dezvolte incetul cu incetul si sa se ridice treptat de la cele mai de jos, pana la cele mai inalte cuceriri ale mintii. Dupa ce a inteles principiile elementare si mergand mai departe i s-au deschis intr-un fel portile marturisirii de credinta, mintea poate sa ajunga fara greutate la tainele si culmile desavarsirii. De aceea si in cea mai inalta invatatura care ne leaga pentru totdeauna cu Dumnezeu, exista, fara indoiala, o temelie care trebuie bine asezata, pentru ca pe ea sa se construiasca toata cladirea pana la varful cel mai inalt".⁵

Metoda inductiva se utilizeaza in etapa comunicarii noilor cunostinte in lectia de transmitere si insusire de noi cunostinte si in cea mixta, iar lectia de formare a deprinderilor, in etapa efectuarii activitatii practice, respectiv intelectuale.

Metoda inductiva insoteste explicatiile profesorului mai ales cand acesta utilizeaza in lectie material inductiv. Mantuitorul, urmand sa vorbeasca multimilor si ucenicilor in Predica de pe munte la arata mai intai cetatea aflata pe varful de munte, care nu poate sa se ascunda si faclia care nu se pune sub obroc, ci in sfetnice pentru a lumina, Matei 5,14 - 15. Apoi face legatura intre cele observate si generalizeaza: "Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, incat vazand faptele voastre cele bune sa slaveasca pe Tatal vostru Cel di ceruri" Matei 5,161.

In imbinarea metodelor de invatamant cu mijloace inductive pot aparea aspecte negative, din cauza materialului inductiv, cum ar fi: distragerea atentiei, supraincarcarea lectiei, prezentarea materialului intuitiv, utilizarea in mod incorect.⁶

Exemplu: In lectia despre Sfanta Filofteia se poate utiliza icoana sfintei ca material intuitiv, in fixarea cunostintelor.

Metoda deductiva

Prin metoda deductiva comunicarea, asimilarea si verificarea cunostintelor se fac parcurgandu-se demersul logic deductiv: de la general la particular, de la abstract la concret, de la reguli la exemple, de la necunoscut la cunoscut. Acest demers este invers celui inductiv. Metoda deductiva, se foloseste atunci cand elevi au cunostinte religioase mai bogate, cand opereaza mai usor cu notiunile abstracte.⁷

Domnul Iisus Hristos, foloseste metoda deductiva atunci cand vorbeste celor care "credeau ca sunt drepti si priveau cu dispret pe ceilalti" (Luca 18,8) spunandu-le pilda vamesului si a fariseului.

Clement Alexandrinul explica prima metoda deductiva pedagogica cea dupa Dumnezeu: "Cuvantul pedagog are mai multe intelesuri: Este o pedagogie a celui care este educat si instruit; este o pedagogie a celui care educa si instruieste, in al treilea rand este insasi pedagogia. Pedagogia care dupa Dumnezeu insa este calea in linie dreapta spre adevar pentru contemplarea lui Dumnezeu si aratarea faptelor sfinte pentru o dainuire vesnica. Pe scurt, toate cate le cerem in chip binecuvantat de la Dumnezeu ca sa ni se dea noua, pe acelea le dobandim daca ascultam pe Pedagog"⁸

Metoda deductiva se poate utiliza in diferite etape ale lectiei: in comunicare, fixarea noilor cunostinte sau in asociere in lectia mixta, in efectuarea activitatii practice respectiv intelectuale in lectia de formare a deprinderilor.

Metoda analitica

Prin metoda analitica, comunicarea, asimilarea si verificarea cunostintelor se fac parcurandu-se demersul analitic: de la intreg spre descompunerea acestuia in spatiile componente.

Domnul Iisus Hristos a explicat apostolilor Sai in mod analitic - alegoric pilda semanatorului (Matei 13,18) si a neghinelor din tarana (Matei 13,36).

Metoda Poate fi utilizata in special de Sfintii Parinti in exegeza biblica.

Aceasta metoda poate fi utilizata in mod restrans in cadrul unei lectii sau in cadrul unor cicluri de lectii subiectul tratat necesita mai multe ore pentru intelegerea lui.⁹

Exemplu: in lectiile de istorie biblica: aplicarea evenimentelor din Saptamana Mare.

Metoda sintetica

Prin metoda sintetica, comunicarea, asimilarea si verificarea cunostintelor se fac parcurgandu-se demersul logic sintetic: de la partile componente spre compunerea intregului. Aceasta metoda se utilizeaza in mod restrans in cadrul unei singure ore sau in cadrul unor cicluri de lectii.

In predica de pe munte Domnul Iisus Hristos, dupa ce a expus Invatatura Lui despre superioritatea Legii Noi fata de Legea Veche, a sintetizat prin cuvintele - indemn adresate tuturor: "Fiti, dar voi desavarsiti precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este" (Matei 5,48).

Omul il cauta pe Dumnezeu insa de multe ori nu il gaseste. Sintetizand, Sfantul Macarie Egipteanul, spune "Daca Il cauti pe Domnul in adancuri acolo il afli, in groapa in mijlocul leilor. Deci pretutindeni este: sub pamant, deasupra cerurilor si in noi" ¹⁰

Exemple: in lectiile de istorie biblica: dupa ce invata despre Avraam, Isaac, Iosif si fratii sai elevii pot sintetiza cunostintele despre viata poporului ales in perioada Patriarhilor Vechiului Testament.

Metoda genetica

Comunicarea, asimilarea si verificarea cunostintelor se fac prin inlantuirea logica cronologica a desfasurarii evenimentelor sau in modul in care se sprijina intre ele. Metoda genetica se foloseste atunci cand se predau evenimente din istoria biblica, bisericeasca, invataturi de credinta, s.a.¹¹

In drum spre Emaus Domnul pentru ai incredinta pe Luca si Cleopa ca el este Fiul lui Dumnezeu care a patimit pentru oameni si a Inviat "incepand de la Moise si de la toti proorocii, le-a talcuit lor din toate Scripturile cele despre El" (Luca 24,27).

Episcopul Teofil al Antiohiei, bazandu-se pe cronologia data de Sf. Scriptura pe scrierile unor istorici pagani, demonstreaza faptul ca credinta in Dumnezeu este mai veche decat religiile pagane si ca profetiile au fost scrise inaintea literaturii profane: "se poate vedea vechimea cartilor profetice si dumnezeirea invataturii noastre, se poate vedea ca invatatura noastra nu e noua si nici nu sunt mituri si minciuni, cum gandesc unii evenimentele istoriei noastre, ci mai vechi decat ale celorlalti"¹².

Exemplu: Evenimentele referitoare la Nasterea Domnului vor fi prezentate in ordine cronologica.

Asadar imbinand cele cinci tipuri de metode impreuna cu celelalte tipuri in procesul de predare invatare, vom nadajdui ca vom obtine performanta instructiv - educativa dorita.

Constantin Cucos, Educatia religioasa. Repere teoretice si metodice, Ed. Polirom, Iasi, 1999, P.29

2. Pr. Prof. Univ. Dr. Sebastian Sebu, Prof. Monica Opris, Dorin Opris, Metode a predarii religiei, Ed. Reintregirea, Alba - Iulia 2000, p. 63
3. ibidem, p 66
4. ibidem

Sfantul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicesti, traducere de Prof. Vasile Cojocaru si Prof. David Popescu, in P.S.B., vol. 57, Ed. Institutului Biblic si de Misiunea al Bicericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1990, p 448

Dorin Opris, Monica Opris, Musata Bocos, Cercetare pedagogica in domeniul educatiei religioase. Editura Reintregirea, Alba Iulia, 2004, p 137

Pr. Prof. Dr. Sebastian Serbu, Prof. Dorin Opris, Prof. Monica Opris, op. cit. p 70

Sf. Clemente Alexandrinul, Pedagogul, traducere de Pr. D Fecioru si Pr. N. Caciula, in P.S.B, vol.4, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1982, p 197.

Pr. Prof. Dr. S.Sebu, D. Opris, Monica Opris, op. cit., p 72.

Sf. Macrie Egipteanul, Umilii duhovnicesti, trad. Pr. Constatin Cornitescu, P.S.B 34, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1992, p 146.

Pr. Prof S. Sebu, Prof. D. Opris, Prof. M. Opris, op. cit, p 75.

Teofil al Antiohiei, Catre Autolic in Apologeti de limba greaca, trad. Pr. T. Bodogoe si colectivul, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1997, p 463.

Bibliografie

1. Sfanta Scriptura sau Biblia, tiparita sub indrumarea P.F Teoctist, Ed. Institutului Biblici si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti 1993.

2. Clemente, Alexandrinul, Pedagogul, trad. Pr. D. Fecioru si Pr. N. Caciula, in P.S.b., vol.4, Ed. Institutului Biblici si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane Bucuresti 1992.

3. Cucos, Constantin, Educatia religioasa: repere teoretice si metodice, Ed. Polirom, Iasi 1999.

4. Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicesti, trad. Prof. Vasile Cojocaru si Prof. David Popescu, in P.S.B., vol.57, Ed. Bucur Institutului Biblici si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane Bucuresti, 1999.

5. Sf. Macarie Egipteanul, Umilii duhovnicesti, trad. Pri. Constantin Cornitescu, P.S.B. 34, Institutului Biblici si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1992.

6. Opris, Dorin; Opris, Monica; Bocos; Musata; Cercetare pedagogica in domeniul educatiei religioase, Ed. Reintregirea, Alba - Iulia, 2004.

7. Sebu, Pr. Prof. Dr. Sebastian; Opris Dorin, Opris Monica, Metodica predarii religiei, Ed. Reintregirea, Alba - Iulia, 2000.

8. Teofil al Antiohiei, Catre Autolic, in Apologesti de limba greaca, trad. Pr. S. Bodogae si colectivul, Ed. Institutului Biblici si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1997.