Caracterizarea psihologica a varstei scolare

Caracterizarea psihologica a varstei scolare

Etapa de varsta 6,7-10,11 ani (varsta scolara mica sau marea copilarie)

Aceasta perioada reprezinta "cantecul de lebada al copilariei, cand miturile care au populat acest univers mirific, inclusiv cel al lui Mos Craciun, se destrama, treptat. Asa se explica de ce etapa aceasta de varsta a mai fost denumita si "copilaria adulta" sau "maturitate infantila".

Incadrare generala

Din perspectiva stadialitatilor clasice (Erikson, Piaget, Kohlberg) aceasta etapa se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte.

din punct de vedere al dezvoltarii cognitive apar operatiile concrete ale gandirii si inceputul operatiilor formale. In clasele mai mari unii copii pot fi capabili sa lucreze cu abstractiuni, dar cei mai multi dintre ei au nevoie de generalizari, pornind de la experiente concrete,

din punct de vedere moral, copilul de aceasta varsta trece printr-o tranzitie de la moralitatea constrangerii la moralitatea cooperarii, de la preconventional la conventional. Acum are loc perceperea regulilor drept intelegeri mutuale, dar pe de alta parte supunerea la regulile oficiale se face din respect fata de cei din jur sau pentru impresionarea lor,

din punct de vedere psihosocial copilul se poate caracteriza prin doua aspecte contrarii: harnicie sau inferioritate. Este important de oferit copilului activitati constructive, limitand comparatiile intre cei buni si cei slabi la invatatura. De aceea, in clasele I-IV s-a recurs la evaluarea prin calificative, unde criteriile de apreciere sunt mult mai largi (I, B, FB).

Caracterizare analitica

- caracteristici fizice:

La majoritatea fetelor apare un puseu de crestere si incepe si la o parte dintre baieti. Acest decalaj intre sexe creeaza sentimente de frustrare pentru ambele categorii. De aceea, daca profesorii sau parintii observa perturbatii generate de problema cresterii bruste (sau lipsa acestei cresteri), in comportamentul copilului, trebuie sa-i faca sa accepte situatia, explicandu-i lucrurile ce se vor intampla in viitor din acest punct de vedere.

Corpul si extremitatile se alungesc, ceea ce provoaca o modificare a proportiei dintre cap si trup. Sistemul muscular progreseaza, indeosebi sub raportul masei sale. Creste forta musculara, precizia si viteza motrica a micului scolar. Asistam si la o crestere in volum a creierului (aprox. 1200g) si la o organizare de cai functionale noi.

Acum copilul devine mult mai rezistent la boli, decat in perioadele anterioare. Datorita cresterii apetitului sau fata de exercitiul fizic, scolarul mic trebuie antrenat in activitati de calire a organismului (prin sport, dar si printr-o alimentatie corecta). Se intaresc acum si o serie de deprinderi igienice (spalatul pe maini, pe dinti) si deprinderile de autoservire.

Pe masura ce copiii se apropie de pubertate, interesul si curiozitatea asupra problemelor sexuale sunt aproape universale, mai ales in randul fetelor. Copiii devin curiosi intrucat incepe maturizarea sexuala, de aceea trebuie sa li se ofere raspunsuri precise, in mod direct sau prin intermediul unor filme adecvate, reviste, carti etc.

caracteristici socio-morale

La aceasta varsta copiii devin mai selectivi in alegerea partenerilor. Prezinta tendinta de a avea "cel mai bun prieten" sau "cea mai buna prietena", mai mult sau mai putin stabil si pot de asemenea sa-si fixeze un inamic, si acesta fiind mai mult sau mai putin stabil.

Se pot folosi tehnicile sociometrice (teste, chestionare, interviuri etc) pentru a urmari relatiile de prietenie si de asemenea trebuie acordata asistenta psihologica copiilor care au probleme de relationare. Trebuie acordata o mare atentie aparitiei grupurilor ostile (de multe ori ele se constituie pe baza rivalitatii fete-baieti). Profesorii, in acest caz nu trebuie sa fie partinitori, iar daca profesorul este respectat de catre elevi, punctul sau de vedere conteaza foarte mult in fata clasei.

La aceasta varsta copiii agreeaza jocurile si activitatile didactice organizate sub forma de joc, in grupuri mici, dar ele ii invata, adesea sa respecte reguli si sa dezvolte spiritul de echipa. Centrarea pe sarcina poate cadea, adesea, pe locul secund.

Profesorul trebuie sa stie ca la aceasta varsta moralitatea constrangerii il face pe copil sa inteleaga greu cum si de ce trebuie sa adapteze regulile la diferite situatii.

Daca clasa va fi impartita pe echipe poate aparea rivalitatea intre elevi, in mod spontan. Una dintre solutii este de a le aminti ca nu sunt in arena gladiatorilor si trebuie schimbata frecvent componenta echipelor. Certurile sunt frecvente la aceasta varsta (rafuiala verbala, iar la baieti si cea fizica); nu va speriati, este o caracteristica a varstei!

Spre sfarsitul etapei, grupul de elevi devine puternic, iar standardele adultilor in ceea ce priveste comportamentul si performantele sunt inlocuite de cele ale prietenilor de aceeasi varsta. Acum se organizeaza in gasti, parintii sunt sfidati, isi formeaza propriile reguli. De aceea trebuie acordata o mai mare atentie copiilor aflati la inceputul pubertatii, deoarece pot aparea tulburari comportamentale si chiar delincventa juvenila, in urma unor eventuale dezechilibre afective.

Imitatia adultului, dorinta copilului de a demonstra ca nu mai este mic, constituie o cale de socializare afectiva. Copilul recurge la acte de curaj, bravada, pentru a proba aceste trairi ( de exemplu, cand se loveste, pozeaza ca nu il doare, intra intr-o incapere fara lumina chiar daca ii este teama etc.). se modifica si exprimarea reactiilor emotionale - el devine mai cenzurat, mai discret. La 7 ani este mai retinut, mai meditativ, la 8 ani devine mai expresiv, mai bine dispus, iar la 9 ani recade intr-o stare meditativa, in timp ce la 10 ani dobandeste o mare expresivitate a fetei.

caracteristici aptitudinale

La aceasta varsta copiii au aptitudini diferite: fetele dau dovada de o mai buna fluenta verbala, prefera lectura, iau in considerare detaliile, sunt mai meticuloase in orice activitate. Baietii au mai mult indeletniciri practice, dand dovada de o mai buna orientare spatiala, dar si un stil mai impulsiv, ceea ce ii face sa de un randament mai bun in activitatea de invatare.

Entuziasmul initial pentru invatatura al copiilor de aceasta varsta ar putea sa se piarda pe masura ce caracterul de noutate se pierde, iar perfectionarea abilitatilor pretinde eforturi tot mai mari. Diferentele de cunostinte dintre cei ce invata mai repede si cei ce invata mai incet sunt vizibile.

Daca parintii si profesorii descopera la timp aptitudinile copilului, ei ii vor da acestuia sansa de a se perfectiona pe linia favorabila, in asa fel incat mai tarziu for obtine performante foarte inalte intr-un anumit domeniu.

Aparitia motivatiei pentru invatatura este regizata de legea succeselor si a insucceselor. Concret, daca debutul scolaritatii se face sub o zodie buna, in sensul ca micul scolar are o serie de succese, acest lucru va iradia favorabil in opinia invatatoarei si a clasei, primind emblema de elev bun, in virtutea careia ii vor fi trecute cu vederea eventualele erori sau lacune. Mai apoi, un asemenea debut fericit il va atentiona si asupra cailor pe care le-a urmat pentru a dobandi aceste mici victorii scolare. Dimpotriva, daca elevul va incepe cu o serie de note proaste, el va fi pecetluit cu statutul de elev mediocru, iar posibilele sale momente de inspiratie ulterioare la lectii vor fi privite cu maxima circumspectie si suspiciune de catre dascal, ele nereusind sa disloce parerea initiala. In timp, datorita opiniei eronate a dascalului, elevul va abandona cursa, complacandu-se in mediocritate. De aceea, espectantele (asteptarile fata de elev) cadrelor didactice constituie o sursa de diferentiere in scoala, dar si o sursa de progres.

Intrebari:

Amintiti-va care era comportamentul dv. la varsta scolara mica: comportamentul social, comportamentul de invatare, sentimente, atitudini, aptitudini?

Ce modele de comportament v-ati ales la aceasta varsta si de ce?

Care era motivatia invatarii la aceasta varsta?

Etapa de varsta 14-24,25 ani (pubertatea si adolescenta)

J.Jrousseau caracterizeaza adolescenta ca pe varsta celei de-a doua nasteri.

La randul sau, G.Stanley Hall, cel care a elaborat o disciplina noua, care sa se ocupe in special de varsta adolescentei, numita "hebeologie", afirma despre adolescenta ca ar fi o adevarata etapa de "furtuna si stres", deoarece adolescentul oscileaza intre extreme: exuberanta si apatie, cruzime si sensibilitate, harnicie si lene. Din acest motiv, etapa a capatat denumiri diferite: criza juvenila, criza de originalitate, varsta dificila, varsta dramei, varsta marilor idealuri, varsta de aur, varsta integrarii sociale etc. Oricum, perioada cea mai grea este cuprinsa intre 14-16 ani.

Trebuie sa recunoastem, insa, ca adolescenta cunoaste aspectul spectaculos al transformarilor pe care le traverseaza individul sub toate aspectele. Criza apare deoarece persoana nu reuseste ca pe baza noului echipament bio-psiho-social, pe care l-a dobandit, sa treaca dintr-o data de la statutul de copil la cel de adult. Astfel, adolescentul oscileaza intre copilarie si maturitate, chiar daca se orienteaza preponderent spre varsta adultului.

Exista cateva dominante care confera acestei varste elemente specifice:

aspiratia individului spre independenta;

interiorizarea activitatii mentale;

individualizarea, ce se structureaza odata cu desavarsirea particularitatilor de sex si a impactului provocat de influentele mediului.

Astfel, adolescenta se sub-etapizeaza astfel:

pubertatea (10-14,15 ani) - varsta gimnaziului;

adolescenta propriu-zisa (14,15-18,20 ani) - liceul;

adolescenta prelungita (18,20-24,25 ani) - studii superioare, stagiu militar, scoli postliceale, serviciu etc..

caracteristici somato-fiziologice

La aceasta varsta exista doua "revolutii": una fiziologica (de crestere) si una hormonala (se instaleaza odata ce se tempereaza cresterea).

In pubertate ritmul de crestere este spectaculos; el se instaleaza mai repede la fete (la 10 ani) decat la baieti (12, 13 ani). De asemenea este mai intens la adolescentii din mediul urban decat la cei din mediul rural. Individul creste mai intai in inaltime si mai apoi in greutate. O data cu dezvoltarea masei musculare creste si puterea fizica.

Maturizarea sexuala demareaza vertiginos, atat la fete cat si ulterior la baieti.

Debutul, ritmul si nivelul cresterii este influentat de mai multi factori: conditii climaterice, clasa socio-economica, premise genetice, nutritia, gradul de sanatate al persoanei etc.

Ca aspect, puberul are o alura caricaturala, intrucat isi ajusteaza cu dificultate gestica la noua sa configuratie. Ansamblurile vestimentare sunt adeseori grotesti, obligatoriu facute pentru a epata anturajul. Moda grupului devine imperativa pentru adolescent. De asemenea adolescentul este mult prea preocupat de parul sau, incercand noi freze, tot din dorinta de a epata.

In adolescenta, ritmul de crestere se tempereaza treptat, dar continua lent pana la 25 de ani.

caracteristici psihologice

In pubertate coexista doua stadii de evolutie a intelectului: atat stadiul operatiilor concrete cat si stadiul operatiilor formale. Este prezenta indeosebi capacitatea de sinteza, generalizare, analiza, abstractizare, comparatie, schitandu-se abia mai tarziu capacitatea de a utiliza algoritmi.

Treptat se formeaza judecati si rationamente tot mai complexe, precum si o curiozitate intelectuala deosebita, gandirea capatand un caracter critic.

In adolescenta este specific stadiul operatiilor formale (asa cum spune Piaget - punctul terminus in evolutia gandirii si inteligentei). Acum individul opereaza usor cu domeniul abstractiunilor, rezolva probleme complexe, ipotetice, logice. Se constata si o nevoie de sistematizare a cunostintelor, un spirit experimental, capacitatea de a folosi strategii euristice, dar si fapte din realitate.

Curiozitatea atinge un apogeu, precum si nevoia de a filosofa, ceea ce contribuie la aparitia primei conceptii despre lume si viata a individului.

In pubertate este specifica memoria voluntara, logica, de scurta durata, desi functioneaza si cea de lunga durata.

In ceea ce priveste limbajul, creste debitul verbal oral si cel scris.. vocabularul se imbogateste prin termeni din stiinta, tehnica, literatura si dispar expresiile fonematice parazite. Exprimarea devine mai fluenta, mai logica, mai elocventa. Este specifica vorbirea in jargon, populata cu expresii pitoresti, teribilisme, vulgarisme. Apare un anumit stil personal in exprimare, se consolideaza corectitudinea gramaticala a limbii materne, dar apare si placerea discutiilor in contradictoriu.

Motivatia si afectivitatea sunt elemente dominante in aceasta perioada. Conform piramidei trebuintelor (Maslow, 1954), adolescentul le parcurge acum pe toate:

fiziologice (foame, sete, sex, odihna);

securitate;

dragoste si afiliere la grup;

stima si statut;

cunoastere;

estetice;

autorizare, valorificare a propriului potential.

In pubertate specifice sunt trebuintele de securitate, precum si cele de dragoste si afiliere la grup.

In adolescenta intregul set este prezent, critice fiind trebuintele sinelui (de cunoastere si estetice).

In adolescenta prelungita se manifesta cu pregnanta trebuinta de autorealizare.

In ceea ce priveste motivatia si parghia recompensa-pedeapsa, s-a constat ca succesul si recompensa sunt mai stimulative decat insuccesul si pedeapsa. Nu trebuie pedepsit un esec pentru ca accentueaza sentimentul de insecuritate. In pubertate daca pedeapsa este supradimensionata apare revolta, daca e subdimensionata apare culpabilitatea. Pentru elevii slabi este mai stimulativa incurajarea, iar pentru cei buni reprosul discret.

In pubertate afectivitatea are un caracter vulcanic. Emotivitatea oscileaza intre extreme. Toata gama de stari afective este prezenta: anxietate, teama, timiditate. S-a constatat ca fata de stres puberul manifesta intoleranta, reactionand recalcitrant. Relatiile sunt mai tensionate in raport cu familia, deoarece aceasta manifesta cea mai veche si cea mai perseverenta tutela, iar adolescentul vrea independenta. La aceasta varsta, copilul prefera prieteni de acelasi sex, manifestand o atitudine ostila fata de sexul opus, la inceputul perioadei pubertatii.

In adolescenta viata afectiva se nuanteaza; emotivitatea devine mai echilibrata. Apar sentimentele superioare: intelectuale, estetice, morale. In ceea ce priveste relatiile cu familia asperitatile se estompeaza si armonia se restabileste. Fata de sexul opus apare o deschidere particulara, adolescenta fiind caracterizata ca varsta celor mai frenetice iubiri. La inceput adolescentul are aspiratii inalte fata de alegerea partenerului asupra caruia sa-si rasfranga dragostea (un star de muzica, o vedeta etc.), dar mai apoi iubirea devine terestra, astfel incat, dupa 18 ani adeseori apar primele cupluri maritale.

Pubertatea si adolescenta se caracterizeaza prin definitivarea si stabilizarea structurilor de personalitate, fenomen care se produce pe la 14-15 ani. Procesul de consolidare si diferentiere a eu-lui intim si a eu-lui social, proces care demareaza inca din copilarie, devine alert in pubertate, dar nu cunoaste o autentica desavarsire decat in adolescenta. Exista trei dominante care dau culoare si specificitate adolescentei:

cristalizarea constiintei de sine;

identitatea vocationala;

debutul independentei.

Fenomenul de cristalizare a constiintei de sine implica, la randul sau, trei fatete: identificarea eu-lui corporal (preocuparea fata de propriul corp, vestimentatie, freza etc.), a eu-lui spiritual (capacitatea individului de a-si evalua corect propria activitate, precum si nivelul de cunostinte si aptitudinile pe care le poseda) si a eu-lui social (reputatia sociala a individului si constientizarea statutului si rolului pe care le indeplineste in prezent sau cele pe care le proiecteaza in viitor).

Identitatea vocationala desemneaza abilitatea persoanei de a-si cunoaste calitatile si defectele, ca pe baza lor sa poata decide asupra viitoarei cariere, optiunea sa profesionala. Daca puberul manifesta abilitate, indeosebi in cunoasterea trasaturilor de caracter si a intereselor, la adolescent apare capacitatea de a-si defini aptitudinile.   Progresul pe care copilul si adolescentul le inregistreaza in ceea ce priveste capacitatea de autocunoastere poate fi datorat exercitiilor special organizate in cadrul scolii. Rezulta de aici necesitatea proiectarii unor programe, care sa stimuleze formarea si dezvoltarea imaginii de sine.

Dobandirea independentei se refera la trei planuri majore pe care si le face individul pentru el insusi: valoric, afectiv, material. Intrucat adolescentul este orientat predominant spre viitor, asistam acum la cristalizarea unui ideal, ceea ce se realizeaza prin identificarea cu alte persoane renumite. Idealul, in adolescenta are cateva note distinctive: adolescentul refuza orice sablon, isi asuma responsabilitati si isi reconstruieste personalitatea.

Intrebari:

Care era comportamentul dv. la pubertate, din punct de vedere social, al invatarii, moral si atitudinal?

Faceti un jurnal al starilor dv. sufletesti (pozitive si negative) din perioada pubertatii si a adolescentei. (ex. : frustrat, nervos, descurajat, furios, nemultumit, anxios, optimist etc.).

Descrieti un caz problema pe care l-ati intalnit in perioada pubertatii si adolescentei, si analizati-l din punct de vedere psihologic. Cum a fost rezolvat acest caz?