Ulcerul ischemic de presiune- escara

ULCERUL ISCHEMIC DE PRESIUNE- ESCARA

Sunt leziuni ulcerative la nivelul pielii si partilor moi subcutanate aparute in urma compresiunii zonelor de sprijin ale corpului, datorata imobilizarii prelungite a pacientului. In practica, ele sunt complicatii suplimentare ale unor boli diverse, care au ca element comun imobilizarea prelungita la pat a persoanei - paralizii de diverse tipuri si cauze, traumatisme, fracturi, interventii chirurgicale laborioase, arsuri etc.
In general persoanele varstnice, imobilizate la pat datorita unei anumite suferinte, sunt mai predispuse escarelor datorita circulatiei sanguine mai deficitare, metabolismului mai slab, deshidratarii organismului datorat varstei precum si altor boli asociate.
Principalul factor generator de escare este presiunea exercitata asupra pielii si partilor moi la nivelul zonelor de sprijin ale corpului - ceafa, regiunea omoplatilor, coatelor, calcaielor si in special a regiunii sacrate; in toate aceste zone sunt proeminente osoase, fara muschi sau grasime subcutanata astfel incat pielea este 'strivita' intre oasele proprii si planul dur al patului. La acesta se adauga starea de denutritie datorata bolii de baza care duce la 'topirea' grasimii subcutanate si, eventual, umezeala pielii datorata transpiratiei sau incontinentei urinare, factori care contribuie la macerarea pielii si aparitia ulceratiilor caracteristice.
Oricare ar fi cauza imobilizarii, inca de la inceput trebuie luate masuri complexe de ingrijire care sa previna aparitia escarelor, fie ca pacientul se afla intr-un spital, fie la domiciliu. Aceste masuri sunt pe cat de simple si usor de aplicat, pe atat de eficiente si chiar salvatoare pentru pacientul nevoit sa depaseasca, uneori o perioada determinata de imobilizare. Astfel de masuri sunt:

1. mobilizarea frecventa si schimbarea pozitiei in pat in limitele permise de boala de baza;
2. lenjeria de corp a bolnavului va fi mentinuta curata si se va schimba de cate ori este nevoie;
3. asternutul  va fi permanent uscat (prin montarea unei sonde urinare in caz de incontinenta), bine intins, fara firimituri sau alte resturi alimentare;
4. bolnavului i se vor oferi la timp si in mod regulat urinarul si plosca, pentru a nu murdari lenjeria;
5. igiena riguroasa a pielii prin spalare zilnica cu apa si sapun (pe portiuni), uscarea cu un prosop moale si pudrarea cu talc; sub zonele de sprijin predispuse la escare se vor pune colaci umpluti moderat cu aer;
6. masajul regulat ajuta la revigorarea circulatiei si implicit la tonifierea tegumentului expus presiunii indelungate;
7. mijloace moderne, dar mai greu accesibile: saltea cu apa sau cu rulouri orizontale.

Trebuie precizat ca aparitia escarelor este o nota negativa pentru cel care s-a angajat sa ingrijeasca un bolnav imobilizat, fie cadru medical, fie ruda a acestuia. Odata aparuta escara, trebuie revazute masurile de preventie amintite mai inainte si aplicate cu mai mare atentie, pentru a preveni extinderea lor sau aparitia si in alte zone. O escara simpla neinfectata va fi acoperita cu pansamente sterile, schimbate zilnic. O escara suprainfectata (fapt certificat de aparitia puroiului) necesita o mini-interventie chirurgicala, care sa indeparteze pielea necrozata (moarta), spalare abundenta si repetata cu substante dezinfectante, plus antibioterapie pe cale generala, pentru ca dupa un timp sa se incerce o grefa cutanata care sa acopere zona escarei. Succesul tratamentului chirurgical depinde in primul rand de ameliorarea starii de nutritie a pacientului, fapt care se poate realiza printr-o alimentatie completa si diversificata. In fapt, succesul in ingrijirea bolnavului imobilizat depinde esential de atitudinea mentala pozitiva si constructiva a celui ce se angajeaza sa-l ajute. Escarele nu trebuie privite ca rele obligatorii, pentru ca ele pot fi prevenite chiar la cei cu pronostic vital nefavorabil (boli incurabile), asigurand acestor semeni ai nostri un grad de confort, care sa le faca din suferinta o stare suportabila cu demnitate.