Tehnica jocului de baschet

Tehnica jocului de baschet

1. Generalitati

Tehnica jocului de baschet reprezinta ansamblul de miscari specifice ca forma si continut, folosite in scopul practicarii cu randament maxim a unui joc sportiv, in concordanta cu cerintele jocului competitional.

Acest ansamblu de miscari specifice grupeaza elemente si procedee tehnice si se refera in egala masura atat la manevrarea obiectului de joc, cat si la deplasarile efectuate de jucatori in vederea acestei manevrari.

In procesul jocului, tehnica are o important deosebita, ea nefiind un factor izolat, din contra, intre tehnica si ceilalti factori ai continutului pregatirii (fizic, tehnic, tactic, psihic si teoretic), exista o stransa interdependenta si conditionare reciproca.

Tehnica isi are suportul in calitatile motrice. O tehnica corespunzatoare permite manifestarea aptitudinilor sportivului, aproape de nivelul maxim al posibilitatilor lui.

Tehnica este aceea care conditioneaza tactica, insa este subordonata acesteia, influentandu-se reciproc.

Tehnica are un caracter aciclic.

2. Elemente in subordine

Jocului de baschet ii corespund ca elemente in subordine:

elementul tehnic;

procedeul tehnic;

stilul.

a) Elementul tehnic

Reprezinta notiunea de generalizare a executiei mai multor procedee tehnice avand un caracter abstract si materializat prin procedee tehnice, ca mijloace de realizare.

Elementul tehnic se refera la mecanismul de baza al miscarilor specifice.

b)    Procedeul tehnic

Reprezinta concretizarea si adaptarea in joc a elementului tehnic, are un caracter concret in executie, cu un mecanism complex de miscari, executate constient, intr-o succesiune rationala si intr-un scop precis.

Spre exemplificare:

Cand insusirea procedeului tehnic se face izolat, in afara procesului de joc, avem de a face cu un procedeu simplu.

Acest procedeu simplu pentru a putea fi folosit in conditii concrete de joc se perfectioneaza numai daca este inlantuit cu alte procedee tehnice, in raport cu situatiile pe care trebuie sa le rezolve jucatorul in momentul dat, transformandu -se in procedee complexe.

Cu cat numarul de procedee tehnice insusite este mai mare, cu atat jucatorul va rezolva mai usor, mai rapid si mai operativ, situatia respectiva de joc.

c) Stilul

Insusirea mecanismului de baza al tehnicii are un pronuntat caracter individual, determinat de particularitatile psiho-fizice ale fiecarui jucator.

Automatizarea procedeelor tehnice ca deprinderi motrice, la nivelul maiestriei, sufera de cele mai multe ori de o nota particulara-personala, in procesul executiei.

Aceasta nota personala, cunoscuta sub denumirea de stil, se datoreaza particularitatilor individuale ale jucatorului.

3. Clasificarea elementelor si procedeelor tehnice

Jocul fara minge

Jocul cu minge

A. Tehnica fara minge

Pozitia fundamentala

Reprezinta pozitia initiala a tuturor procedeelor tehnice ale jocului de baschet.

Ea trebuie sa asigure jucatorului:

o pozitie convenabila, lejera si echilibrata;

stabilitate si posibilitate de trecere de la actiuni tehnico-tactice defensive la cele ofensive;

un consum energetic minimal, in cursul desfasurarii jocului

Prezentarea modelului

picioarele cu genunchii usor indoiti si departati aproximativ la proiectia

latimii umerilor;

gleznele indoite;

greutatea corpului repartizata egal pe suprafata fiecarei talpi, asezate pa-

ralel pe sol;

echilibrarea anteroposterioara este realizata prin ducerea inainte, cu ju-

matate de talpa a unuia din picioare( dreptul-dreptacii, stangul-stangacii);

- trunchiul- spatele arcuit este usor aplecat inainte, coborarea centrului de

greutate al corpului este realizata prin flexia articulatiilor, gleznelor, genunchilor si soldului;

- umerii relaxati, cu bratele usor departate lateral;

- capul si barbia se mentin in sus, privirea cautand sa cuprinda o zona cat mai mare din teren.

Greseli frecvente

departarea sau apropierea picioarelor modifica nefavorabil baza de sustinere a corpului;

articulatiile gleznelor si ale genunchilor prea indoite, determina o pozitie cu centrul de greutate prea ridicat, sau o aplecare exagerata a trunchiului;

crisparea musculaturii determina o atitudine rigida si mai putin mobila;

Utilizarea tactica

Pozitia fundamentala in aparare reprezinta mijlocul prin care se realizeaza marcajul, specific apararii om la om.

a. Pozitia fundamentala in atac

Jucatorul atacant va avea privirea orientata spre cos, tinand mingea la nivelul barbiei sau pieptului. Genunchii si gleznele usor indoite, corpul avand o pozitie stabila si echilibrata. Aceasta pozitie este intermediara in realizarea triplei amenintari.

b. Pozitia fundamentala in aparare

Determina o coborare mai accentuata a centrului de greutate.

Pozitia bratelor este determinata de plasamentul in teren al

aparatorului. Mana de pe partea piciorului mai avansat impiedica

prin ridicare in sus a bratului, aruncarea la cos efectuata de atacant.

Celalalt brat este indreptat lateral in scopul de a intercepta o even-

tuala pasa, sau in cazul unei depasiri, pentru a scoate mingea din

dribling.

Indicatii metodice generale

In invatarea pozitiei fundamentale accentul cade pe realizarea unei baze de sustinere corespunzatoare prin repartizarea egala a greutatii pe ambele picioare pentru asigurarea stabilitatii jucatorului. Acestui element tehnic ii va fi afectat unui numar mai mic de repetari in cadrul metodicii de invatare izolata. Consolidarea se va realiza odata cu celelalte executii tehnice unde apare ca pozitie de baza.

in aparare marcajul;

in atac pivotarile, opririle, depasirile.

Metodica invatarii pozitiei fundamentale

Pentru invatarea pozitiei fundamentale, exercitiile vor urmari gasirea pozitiei optime pentru stabilirea bazei de sustinere si a echibrului corpului. Aceste exercitii vor fi grupate astfel:

executii de pe loc:

balans bertical, lateral, anteroposterior;

dezechilibrari;

sarituri cu aterizare in pozitia fundamentala, cu accent pe balansul vertical;

cu schimbarea planului de aterizare;

fara schimbarea planului de aterizare:

executii din deplasare:

mers si alergare in diferite directii cu pastrarea permanenta a pozitiei echilibrate (deplasarea cu pasi alunecati);

sarituri cu aterizare in pozitia fundamentala:

pe directia de deplasare;

cu schimbarea planului fata de directia de deplasare.

executia poate fi:

de voie-liber fiecare;

la semnalul antrenorului (fluier, bataie din palme);

in dreptul diferitelor semne sau obstacole.

Exercitii pregatitoare

patru sarituri ca mingea pe loc, apoi din pozitia fundamentala alte patru sarituri cu accentuarea indoirii genunchilor la aterizare;

"saritura vrabiutei" executata fie de pe loc, fie din deplasare;

din pozitia fundamentala, saritura cu schimbarea alternativa a piciorului din fata;

cu elan redus, saritura peste capra, cu aterizare echilibrata in pozitia fundamentala;

din alergare, inainte si laterala, la semnal oprire in pozitia fundamentala.

Deplasarile in teren

Prin deplasari se urmareste:

castigarea unei viteze de deplasare;

executarea cu usurinta a diferitelor procedee tehnice necesare rezolvarii situatiilor de joc (schimbari de directie, franari, lucru cu mingea, fente, sarituri).

In jocul de baschet sunt folosite urmatoarele procedee de deplasare in teren:

1. Alergarea normala asemanatoare celei din atletism se foloseste pentru:

deplasarea jucatorilor in teren;

alergarea de viteza si in situatiile de contraatac;

2. Alergarea specifica inainte

"Specificul" consta in faptul ca prin aceasta alergare

este mentinuta permanent pozitia fundamentala a jucatoru-

lui in timpul deplasarii.

Prezentarea modelului

Alergarea inainte se face prin pasiri succesive, picioarele

calcand spre inainte si usor lateral in scopul maririi bazei de sus-

tinere. Contactul cu solul se ia, fie pe toata suprafata talpii, fie

prin rulajul talpilor (calcai - talpa - varf). Genunchii putin indoiti cedeaza impreuna cu gleznele in momentul contactului cu solul. Trunchiul este putin aplecat inainte, cu centrul de greutate coborat. Bratele penduleaza la pornire, in restul alergarii ele fiind pregatite pentru a prinde mingea.

Greseli frecvente

in deplasare exista tendinta de a sari, prin ridicarea talpilor de pe sol;

se micsoreaza baza de sustinere, deoarece contactul cu solul nu se ia pe toata talpa;

se alearga pe varfuri, micsorandu-se stabilitatea si eficacitatea actiunilor.

Utilizarea tactica

Aceasta alergare se foloseste in tot timpul jocului, in circulatia individuala din atac, cu precadere in demarcaj si in actiunile premergatoare intrarii in posesia mingii.

3. Alergarea specifica inapoi ( cu spatele)

Prezentarea modelului

Jucatorul se deplaseaza spre inapoi avand labele picioarelor usor departate, calcaiele orientate catre afara. Contactul cu solul se face prin rulare (varf - talpa - calcai) si mult inapoi, pentru a evita caderile pe spate. Deplasarile picioarelor se face prin alunecare. Trunchiul este usor aplecat inainte pentru a mentine centrul de greutate inainte. Bratele raman langa corp, usor departate si flexate din coate.

Greseli frecvente

se alearga cu trunchiul lasat pe spate, fapt ce provoaca dezechilibru - cadere;

picioarele se duc mult prea inapoi;

se sare in timpul alergarii;

Utilizarea tactica

Procedeul este folosit in retragerea din terenul de atac in terenul de aparare (repliere), in actiunile de flotare si aglomerare precum si in urmarirea unui adversar care se indreapta spre cos.

4. Pasul adaugat inainte sau inapoi

Acest procedeu de miscare in teren permite aparatorului  

mentinerea pozitiei fundamentale in orice moment al jocului.

El face parte din bagajul tehnic denumit "jocul aparato-

rului", reprezinta un mijloc de realizare a marcajului, fiind ase-

manator cu ,,pasii boxerului" si prezinta ca principala caracte-

ristica faptul ca piciorul din urma nu depaseste pe cel din fata.

Prezentarea modelului

Din pozitia fundamentala de aparare, jucatorul pastrand contactul cu solul pe toata talpa, incepe miscarea prin deplasarea spre inainte a piciorului din fata. Bratul ridicat determina o pozitie oblica a trunchiului si labei piciorului din spate. Piciorul din urma este tras cu repeziciune spre cel din fata, fara a fi ridicat de pe sol, aparatorul revenind in pozitia anterioara dar avansand cu lungimea pasului executat. Celalalt brat balanseaza in plan lateral.

Greseli frecvente

deplasarea se face prin saritura, care determina dezechilibrari;

se fac pasiri prea lungi;

se incruciseaza picioarele;

labele picioarelor sunt orientate cu varfurile catre directia de deplasare;

nu se mentine pozitia joasa, cu centrul de greutate coborat.

Utilizarea tactica

Pasul adaugat are o raza de actiune redusa, de 3-4 metri. Este folosit in actiunile de aparare pentru apropierea sau departarea de adversar, la retragerea pentru apararea cosului, la scoaterea mingii de la adversar precum si in plasament.

5. Pasul adaugat lateral

Reprezinta cel mai important

mijloc tehnic al ,,jocului de picioare

al aparatorului" folosit pentru urma-

rirea adversarului si pentru circulatia

de minge in apararea zona.

Prezentarea modelului

Pozitia fundamentala ramane cea fundamentala joasa.

Deplasarea incepe prin:

ducerea spre lateral a piciorului de pe directia deplasarii;

talpa piciorului fiind mentinuta cat mai sus aproape de suprafata solului;

celalalt picior se apropie, talpa acestuia alunecand pe suprafata solului.

In timpul deplasarii:

corpul ramane orientat lateral fata de directia de deplasare;

bratele putin indoite din coate, orientate lateral, lucreaza activ pentru stanjenirea circulatiei mingii;

pozitia este joasa prin indoirea articulatiilor gleznei si genunchilor, trunchiul pastrand verticalitatea.

Greseli frecvente

incrucisarea picioarelor si trecerea greutatii corpului pe un singur picior de sprijin;

ridicarea centrului de greutate care determina dezechilibrari;

se executa sarituri in timpul deplasarii, jucatorul facand balans vertical sau lateral;

se ridica picioarele de pe sol in loc ca deplasarea sa se faca prin alunecare.

Utilizarea tactica

Acest procedeu se foloseste in actiunile de marcaj, in urmarirea adversarului care se deplaseaza si pentru obtinerea unui plasament bun in aparare.

6. Lucrul de brate si jocul de picioare

Procedeele tehnice ale deplasarilor in teren se manifesta in joc sub forma de procedee tehnice complexe , numite ,,jocul de picioare" insotite in aparare si de lucrul de brate.

Prezentarea modelului

Jucatorul, pentru a-si mentine pozitia fundamentala executa in mod cursiv o succesiune de procedee tehnice, mentinand caracteristicile de executie ale fiecareia.

La jocul de picioare se adauga activitatea permanenta a bratelor care lucreaza in plan lateral, acestea stand la baza marcajului.

Utilizarea tactica

Lucrul de brate se foloseste la actiunile defensive la realizarea marcajului, interceptarea si smulgerea mingii ,inchiderea patrunderilor si in apararea in zona. Jocul de picioare este utilizat in actiunile defensive pentru asigurarea rapiditatii de deplasare a aparatorului si in actiunile ofensive ca mijloc de realizare a demarcajului.

Indicatii metodice generale

Succesiunea de invatare a procedeelor de deplasare cuprinde:

alergarea normala in ritm variat;

alergarea specifica inainte;

alergarea specifica inainte-inapoi;

deplasarea laterala (pasul adaugat lateral);

deplasarea oblica (pasul adaugat inainte-inapoi);

jocul de picioare.

Metodica invatarii deplasarilor in teren

fiecare procedeu va fi executat separat;

prin imitare: in grup(antrenorul demonstrand in oglinda)sau pe perechi;

la semnale: auditive sau vizuale;

sub forma de concurs, pe distante limitate: stafete cu procedee izolate, stafete cu procedee combinate;

sub forma de complexe de procedee tehnice;

jocul de picioare al aparatorului:

   pe perechi;

   individual;

   pasi adaugati inainte, sprint, oprire si retragere cu spatele;

   joc de brate si picioare la un semnal, sprint pana la un semn, oprire si continuarea jocului de brate si picioare, la semnal retragere in alergare cu spatele.

Exercitii pregatitoare

alergare cu schimbarea ritmului;

din deplasare cu pasi adaugati lateral, rotari laterale de brate in afara si inauntru;

sarituri inainte cu bataie pe ambele picioare, cu schimbarea alternativa a piciorului din fata si rasucirea trunchiului in partea opusa piciorului;

rostogolirea si conducerea unei mingi pe sol, spre dreapta si stanga , cu pasi adaugati lateral.

Schimbarile de directie

Schimbarile de directie reprezinta un element tehnic folosit de atacanti in realizarea actiunii de demarcaj individual.

Prin acest element tehnic, jucatorul isi asigura trecerea de pe o directie de alergare pe alta, fara a mai fi nevoit sa se opreasca.

Deosebim doua procedee de executie:

schimbarea de directie cu franare pe un picior;

schimbarea de directie cu franare pe ambele picioare.

Prezentarea modelului

Schimbarea de directie cu franare pe un picior

Din deplasare declansarea schimbarii de directie se executa:

printr-o oprire cu o usoara ghemuire pe piciorul opus

noii directii, al carui genunchi ramane indoit;

printr-o pasire mai lunga pe acest picior , talpa se aseaza

oblic pe sol, fiind orientata spre noua directie;

apare un moment de franare, moment care pentru a nu ,,rupe" miscarea este amortizat printr-o indoire din articulatia gleznei, genunchiul si coxo-femurala a acestui picior.

Centrul de greutate este proiectat in interiorul ocolirii, greutatea corpului fiind orientata spre exterior. Prin impulsia acestui picior se determina rasucirea energica a corpului urmata de asezarea pe sol, pe noua directie.

Schimbarea de directie cu franare pe ambele picioare

Din deplasare jucatorul executa:

o usoara saritura;

picioarele se duc inainte si iau concomitent contact cu solul;

varfurile vor fi orientate spre noua directie;

greutatea corpului va fi repartizata mai mult pe piciorul din afara ocolirii si pe marginea talpilor din interiorul ocolirii;

indoirea gleznelor amortizeaza socul franarii, genunchii fiind proiectati spre noua directie;

plecarea executandu-se cu piciorul din interiorul ocolirii.

Greseli frecvente

pozitia inalta determina dezechilibrari;

piciorul din interior prea departat pe noua directie, intarzie pornirea;

centrul de greutate nu se proiecteaza suficient in interiorul ocolirii, fapt ce determina dezechilibrari.

Utilizarea tactica

Este elementul specific activitatilor de demarcaj. Este folosit pentru provocarea greselilor de marcaj precum si ca fenta, cand precede iesirea la minge.

Indicatii metodice generale

Este un procedeu de baza, mai ales in instruirea incepatorilor, precum si in predarea jocului de baschet in scoala. Cel mai frecvent si eficient procedeu de-a lungul jocului este cel cu franare pe un picior.

Metodica invatarii schimbarilor de directie

deplasarea pe toata suprafata terenului cu efectuarea schimbarilor de directie (lucru individual);

schimbarea de directie in dreptul unor jaloane;

din deplasare, schimbare de directie la semnal vizual sau auditiv;

sub forma complexelor de procedee tehnice de deplasare:

alergare normala, schimbare de directie spre inainte, urmate la semnal de sprint;

alergare normala, schimbare de directie, franare, retragere cu spatele;

joc de brate si picioare, sprint cu schimbare de directie, franare si retragere cu spatele.

Exercitii pregatitoare

fandari laterale, inainte, inapoi pe loc;

jucatorii in formatie de sir cate unul, se vor deplasa in teren, imitandu-l pe primul, folosind elemente de schimbare de directie;

leapsa in doi pe suprafata limitata.

Pirueta

Este o pivotare fara minge in care piciorul pe care se face intoarcerea poate fi ridicat in timpul executiei.

Se executa de pe loc ( din pozitie statica) sau din deplasare ( ca element de schimbare de directie).

Utilizarea tactica

Se foloseste ca procedeu in executare schimbarilor de directie, la plecarile din blocaj, la blocajele defensive, la evitarea

blocajelor de aparator si in con-

tinuarea actiunii de marcaj.

Sariturile

Sunt foarte frecvent folo-

site in jocul de baschet, ele asi-

gurand un grad sportiv de spec

taculozitate.

O buna saritura va pune

in valoare executia unor proce-

dee tehnice sau actiuni tactice

cum ar fi:

urmarirea si recuperarea mingii ricosate din panou, atat in atac cat si in aparare;

executia aruncarii la cos din saritura, din deplasare, din dribling sau din voleibolare;

in executia procedeelor tehnice de capac impotriva aruncarii la cos;

angajarea mingii la 1x1.

Sariturile folosite in jocul de baschet, urmaresc mentinerea unei pozitii cat mai echilibrate in timpul sariturii in vederea executiei unor procedee de mare precizie.

Sariturile pot fi executate:

de pe loc;

din deplasare;

cu desprindere:

pe un picior;

pe doua picioare.

Verificati- va cunostintele

Definiti tehnica jocului de baschet

Ce reprezinta elementul tehnic, procedeul tehnic, stilul? Exemplificati.

Care sunt elementele si procedeele tehnice ale jocului fara minge? Dar cele a jocului cu minge?