Terapia prin sublimare: despre alternativele iesirii din tragic

TERAPIA PRIN SUBLIMARE: DESPRE ALTERNATIVELE IESIRII DIN TRAGIC

TIPURI DE SUBLIMARE:

sublimarea onirica, prin transferul starii pulsionare asupra unei situatii oniric- simbolice, simbolismul acesteia fiind o conditie absolut necesara somnului (odihnei); in caz contrar, dramatismul pulsiunii prefacute-n cosmar va impiedica somnul;

"sublimarea" patologica, prin izbucnirea aparent spontana - la multa vreme dupa cauza generatoare, si in conditii adesea doar simbolic posibil de corelat cu aceasta - a unei psihoze greu de controlat;

sublimarea profilactica, permisa de terapia psihanalitica, in masura sa caute si sa gaseasca si sa anuleze (prin constientizare) cauzele starii pulsionare;

sublimarea creatoare, prin transferul pulsiunii generata de cauza reala asupra unui demers creator;

- sublimarea simbolica, respectiv prin raportarea manifesta la un arhetip cultural, apartinind "inconstientului colectiv", respectiv zestrei culturale innascute a individului uman;

- sublimarea prin interactiune simbolica, adica prin detensionarea psihica permisa de comunicarea cu un "altul", de transferul social prin practici de tip "marturisire", "confesiune" etc.

CONCLUZII:

fiecare dintre aceste strategii de "iesire din tragic" reprezinta un posibil domeniu de afirmare a psihologiei teoretice sau / si clinice;

existenta acestor mecanisme de eliberare a pulsiunilor care, atunci cind sint duse la extrem, devin dramatice / tragice pentru fiinta umana supuse lor, permite o viziune mai generoasa, psiho-socio-culturala, asupra fenomenelor implicate;

principalele forme ale "tensiunii esentiale" se regasesc in dimensiunile majore prin care fiinta umana poate fi caracterizata: dimensiunea biologica, psihica, logica, sociala si culturala, pe de o parte, dimensiunea cosmica sau/si divina, pe de alta parte.

MODALITATI ALE IESIRII DIN TRAGIC IN PLAN:

biologic psihic logic social cultural relatia cu cosmosul relatia cu divinul

Incercarea de iesire din limitare, respectiv din de starea de "tensiune tragica", a fost aceea care a generat toate valorile pozitive pe care evolutia societatii umane se intemeiaza: utilul pentru biologic, eliberarea pentru psihologic, adevarul pentru logic, comunicarea pentru social, frumosul si originalul pentru cultural, ordinea si unitatea pentru cosmos, iubirea sacra pentru religios.

Pentru a iesi din tragic si pentru a-l transforma in opusul sau - in sublim - este suficient sa ne apropiem intr-o forma oarecare de aceste valori pozitive, indepartindu-ne de cele negative: inutilul, sclavia afectiva, minciuna, noncomunicarea, uritul, haosul, profanul. Printr-o astfel de atitudine omul stinge tensiunile cu care se confrunta, reconstruind de fiecare data o situatie integratoare de "coincidenta a opuselor".

MIMESIS SI CATHARSIS:

IPOSTAZE ALE SUBLIMARII PRIN CUVINT CREATOR

Vindecarea prin "rezonanta creatoare", prin mecanismele "purificarii iconice" pe care grecii de odinioara le-au numit distinct mimesis si kathársis, PRESUPUNE:

(1) MIMESIS: se refera la capacitatea artelor productive (cum ar fi cea a poetului, pictorului, sculptorului sau actorului) de a produce copii (eikones) ale "originalelor" pe care doar divinitatea poate sa le creeze.

Mecanismul terapeutic generic care se activeaza in aceasta situatie este surprins inca de Platon in teoria eidos-ului [Peters, 1997: 76-77], in doua ipostaze - subconstienta si constienta -respectiv prin:

- terapie regresiva (de tipul psihologiei transpersonale, a hipnozei moderne etc.) sau anamnesis, prin care sufletul individual recheama in minte eide-le cu care s-a aflat in contact inainte de a se naste;

- terapie cognitiva, cum am denumi astazi procesul cunoasterii realitatii suprasensibile (a "ideilor pure", eide) prin intermediul discursului filosofic rational (episteme).

(2) KATHÁRSIS: concept cu puternice conotatii axiologice, religioase in primul rind, desemneaza o modalitate specifica de purificare a sufletului. Pentru pitagoreici, aceasta purificare / armonizare sufleteasca se realiza pe dubla cale: prin muzica (incantatie sonora / semnificant) si prin filosofie (armonia sensurilor / semnificatie). Tamaduirea fiintei umane se face astfel pe doua cai si anume:

- prin sophrosyne (arta muzicii si a incantatiei), temei al terapiei holistice prin care grecii puneau in armonie trupul cu sufletul;

- prin ouranos (arta cuvintului filosofic), permitind purificarea sufletului prin armonizarea modulatiilor (sensurilor / intelesurilor) lui cu ordinea cosmica.

La interferenta dintre cele doua tipuri de discurs se deruleaza competenta purificatoare a discursului poetic, deopotriva muzical (armonic) si filosofic. Prefacindu-si permanent universul interior si exterior, devenind homo axiologicus, omul - creator de intelesuri - isi va ipostazia demiurgic cuvintul in Ars Poetica.

Sintetizind, vom putea spune ca intreaga putere optimizatoare a cuvintului oscileaza istoric intre mimesis si catharsis, fiind urmarita cind de filosofie, pentru intelegerea teoretica a functiilor si mecanismelor sale, cind de poezie, pentru valorificarea acestei puteri in viata traita a fiintei umane. Aceasta este ratiunea pentru care putem considera ca studierea limbajului creator s a efectelor sale purificatoare echivaleaza in mod indirect cu cercetarea relatiei dintre filosofie (metafizica / teologie) si poezie.

*

Ca o concluzie deschis lasata, putem aprecia ca puterea cuvintului de a (re)apropia logica mintii si logica inimii, ratiunea si credinta, se constituie ca un nepretuit instrument de vindecare a sufletului, mai intii, a trupului, mai apoi, care tinjeste dupa echilibru. Iata de ce, privilegiind in acest context conotatiile cuvintului creator, putem parafraza:

CIT CUVINT ESTE, ATITA SANATATE ESTE !

ADEVARATA LIBERTATE NU ESTE ESTE ACEEA TRUPULUI, CI ACEEA A SPIRITULUI

In loc de concluzii:

ALOPAT SI COMPLEMENTAR: O NECESARA REGASIRE

Procedurile mentionate conjuga doua categorii de actiuni 'complementare' Prima categorie de practici, care apartine medicinii clasice (occidentale), vizeaza cu precadere 'corpul fizic', stimulind generarea si emisia (eliberarea) de resurse energo-informationale la nivelul structurilor organismului uman (celula, organ, organism). Este perspectiva pe care prin excelenta o urmareste si TLB.

A doua categorie de practici, traditional utilizata mai ales de medicina orientala, actioneaza asupra 'corpului energetic' (a componentei sale informationale, cu precadere) produs de activitatea 'corpului fizic', pentru a contribui la optimizarea receptiei de energie si informatie cosmica la nivelul biocimpului uman. Este perspectiva pe care TFEI o dezvolta cu precadere.

Procedurile 'tehnologice' (instrumentale) sau 'naturale' (biologice) de terapii complementare sint in masura sa valideze realitatea unor fenomene esentiale pe care TLB le postuleaza, cum ar fi:

prezenta radiatiei 'bioluminoase' (bioluminiscenta) in interiorul si in exteriorul organismului uman;

posibilitatea de actiune asupra cimpului bioluminiscent (profund sau extern) prin mijloace de stimulare / inhibare cu ajutorul unor radiatii electromagnetice capabile sa-l moduleze

faptul ca omul este un 'macrocristal', datorita cristalelor lichide membranare si intracelulare, explica proprietatile sale de rezonator complex

CONCLUZIE

Atributele structurale si functionare ale organismului uman permit manifestari 'metafizice', mai mult sau mai putin ignorate, intemeiate insa pe un fond 'fizic' care devine tot mai posibil de explicat.

SPRE O MEDICINA COMPLEMENTARA (HOLISTICA)

Depasirea prejudecatilor cu privire la practicarea terapiilor neconventionale

PRINCIPII:

* practicile complementare cuprind adevaruri pe care inca spiritul rational le ignora

* incercarea de a cunoaste practicile traditionale de valoare si de a le recupera cu ajutorul analizei stiintifice

ARGUMENTE FAVORABILE:

a) In comparatie cu 'viata' tratamentelor medicamentoase conventionale, care este relativ limitata in timp, istoria medicinei neconventionale denota ca mijloacele acesteia sint vechi de cind lumea.

b) Efectele pe care terapiile neconventionale le au asupra pacientului presupun un spectru mai larg actiune, putind determina vindecari si pentru boli insuficient controlate de medicina alopata.

c) Costurile presupuse de aplicarea medicinii complementare sint mult mai scazute decit cele ale medicinei alopate, care utilizeaza produse industriale si tehnologii medicale greu accesibile - financiar vorbind - omului de rind.

DIRECTII DE ACTIUNE

- studierea obiectiva a tuturor practicilor manifeste in domeniul terapiilor complementare

- cercetarea practicilor bioterapeutice actuale din perspectiva unei competente si originale abordari stiintifice

- consemnarea obiectiva, explicita a cazuisticii si performantelor pe care reprezentantii terapiilor complementare le realizeaza in contextul practicarii lor actuale.

In virtutea dualismului corp-suflet, principiul esential al medicinii holistice, - vindecarea trupului presupune interventia terapeutica asupra sufletului si reciproc - medicina viitorului va trebui sa ia in seama ambele cai terapeutice, regasind astfel calea de a unifica intuitia arhaica cu rationalitatea practicilor moderne.