Temperatura

TEMPERATURA

Temperatura este diferenta dintre productia si pierderea de caldura. Variaza cu efortul fizic si cu temperaturile extreme. A fost masurata de Carl Wunnderlich in1869.

1. Reglarea temperaturii corpului

Termoreglarea, respectiv mentinerea temperaturii corpului este asigurata de un aparat nervos adecvat care ajusteaza procesele termogenetice si termolitice la necesitatile organismului, la variatiile termice ale mediului inconjurator.

Organismul uman bine protejat, poate rezista la variatiile de temperatura intre - 50⁰ C si +50⁰ C. Celule individuale nu pot suporta aceste variatii decat pentru putin timp(o t. interna de +41⁰ . Muschii si viscerele ( nucleul central al organismului ) produc cea mai parte a caldurii. Sunt protejate impotriva pierderii de caldura de catre tesutul celular subcutanat(transmite caldura cu o eficienta de 1/3 fata de alte tesuturi) si piele. Transferul de caldura de la nucleul central la piele se face pe calea circulatiei sanguine. Daca aceasta pierdere nu ar avea loc , organismul s-ar supraincalzi cu 1⁰ , iar in efort cu 2⁰ /h.

Temperatura se poate masura :

rectal, esofagian(termosenzor sensibil), indica temperatura centrala si este contraindicata in tulburari de hemostaza,

bucal, axilar, este cu 0,2⁰C - 0,5⁰C sub cea centrala.

Temperatura centrala este mai crescuta in a doua jumatate a ciclului si mai scazuta in prima perioada a ciclului (sub efectul hormonilor progestativi ).

Temperatura crescuta determina declansarea mecanismelor de termoliza, iar cea scazuta initiaza mecanisme de termogeneza.

Centrii termoreglarii sunt in hipotalamus(H). Hipotalamusul anterior prin aria preoptica coordoneaza pierderea de caldura. Hipotalamusul posterior coordoneaza termogeneza.

Neuronii din hipotalamusul anterior sunt irigati de o retea vasculara bogata si permeabila numita organum vasculosum laminae terminalis(OVLT) ale carei celule endoteliale cand sunt expuse la pirogeni endogeni elibereaza metaboliti ai acidului arahidonic responsabili de producerea febrei.

Punctul de referinta termostatica a centrului termoreglarii este fixat astfel ca temperatura corpului sa fie reglata in intervalul 35,8⁰ - 37,4⁰. Valori peste 41⁰ sau sub 34⁰ semnifica depasirea termoreglarii.

Termogeneza (lupta contra frigului), este un mecanism chimic. Producerea de caldura se explica prin:

Frison cu centrul in regiunea dorso - mediana a hipotalamusului posterior. Activarea lui este urmata de transmiterea unor semnale activatoare ritmice la neuronii motori din coarnele anterioare ale maduvei cu cresterea tonusului muscular. Frisonul creste producerea de caldura de 6-7 ori.

Activarea sistemului simpatic, care prin cresterea metabolismului celular participa la termogeneza chimica ; adrenalina, noradrenalina, sunt eliberate cand scade temperatura si influenteaza metabolismul celular astfel ca scade producerea de ATP si creste producerea de caldura(explica slabiciunea si oboseala care apar in febra)

Activarea secretiei de TRH hipotalamic cu cresterea hormonilor tiroidieni, proces ce se deruleaza mai lent(saptamani).

Vasoconstrictia periferica dirijeaza sangele din teritoriul superficial (piele) spre cele profunde.

Contractia musculaturii netede din piele(de gaina).

Cresterea metabolismului bazal(creste cu 7% pentru o crestere a T⁰ cu 0,56⁰ ).

Termogeneza este asigurata de muschi, ficat (40%), organele abdominale si creierul prin utilizarea glucidelor, grasimilor si proteinelor. Pielea, tesutul celular subcutanat, grasimea cutanata protejeaza corpul de pierderile mari de caldura.

Termoliza este un proces fizic. Cea mai mare parte a Q se pierde prin piele. La nivel subcutanat exista sunturi arterio-venoase care permit trecerea sangelui direct din sistemul arterial in cel venos (pot fi asimilate unui radiator dintr-un sistem de incalzire). Cand aceste anastomoze sun inchise, sub stimul simpatic, pierderea de caldura inceteaza.

Fluxul de sange este sub control simpatic. Contractia muschilor pilo erectori reduc suprafata de schimb. Pierderea caldurii se face prin: conductie 3%; radiatie 60%, convectie 15%; evaporarea apei, perspiratio insensibilis 22%; incalzirea si umectarea aerului inspirat; urina si fecale. Cand temperatura corpului este mai mare decat temperatura mediului, caldura se pierde prin radiatie. Invers se pierde prin evaporare. Orice conditie care impiedica evaporarea cauzeaza o crestere a T. corpului.

2. Tulburarile homeostaziei termice

Mecanismele termoreglarii functioneaza intre 36⁰ - 41⁰ C. Alterarea homeostaziei termice cuprinde doua forme:

Hipertermia, ce reprezinta acumulare de caldura si cresterea temperaturii corpului;

Hipotermia, ca pierdere de caldura si scaderea temperaturii corpului.

Hipertermia se caracterizeaza de cresterea temperaturii peste 37⁰ C si are doua forme: supraincalzirea indusa de dereglarea echilibrului intre termogeneza si termoliza in prezenta unor mecanisme de termoreglare normale dar depasite functional si febra.

3. Febra

Febra (pirexia), inseamna cresterea temperaturii corpului in conditii de repaus prin cresterea nivelului functional al centrului de termoreglare hipotalamic. Dupa ce inceteaza, nivelul functional al centrului revine la valoarea anterioara.

Febra este o reactie nespecifica a organismului determinata de: infectii virale, bacteriene, parazitare; boli imune si autoimune; neoplazii maligne; boli metabolice(guta); boli endocrine(criza de feocrocitom, tireotoxica); boli neurologice(hemoragii sau tumori prin HIC; distrugeri de tesuturi(infarct, traumatisme, rabdomioliza); sarcoidoza; febra de lunga durata.

In producerea febrei intervin pirogenii, factori declansatori care dupa origine sunt endogeni si exogeni.

Pirogenii exogeni sunt micro organisme sau produsii lor: endo sau exotoxine; fragmente rezultate din degradarea bacteriilor(lipopolizaharide); virusi, medicamente, substante chimice. Pirogenii endogeni sunt produsi in organism ca raspuns la diverse procese(inflamatie, infectie, neoplasme). Sunt polipeptide reglatoare produse de o mare varietate de celule nucleate. Sunt incluse in termenul de citokine. Cele mai frecvente sunt: IL-1alfa, IL-1 beta, TNF alfa; IFN beta, alfa₂ si gama; IL-6, IL-2, 8 si 11.

Fig.1. Mecanismul febrei

Pirogenii exogeni sunt preluati de macrofage, produc activarea lor si formeaza pirogeni endogeni, in special citokine. Citokinele ce induc febra rezulta din activarea macrofagului, fibroblastului, C.E. Ele actioneaza pe cale sanguina asupra centrului termoreglator din hipotalamus, stimuleaza si sinteza proteinelor de faza acuta din ficat si induc casexia prin T.N.F. alfa.

Citokinele actioneaza asupra C.E. din reteaua vasculara a zonei preoptice din H. anterior(organul vascular al lamei terminale- OVLT-) si elibereaza produsi de metabolism ai acidului arahidonic.

Pirogenii exogeni pot actiona direct pe celulele Kupffer de unde se transmit semnale prin fibre vagale aferente la nucleul solitar, langa un grup de celule noradrenergice de unde se proiecteaza prin cai noradrenergice la aria preoptica. Noradrenalina eliberata va declansa producerea de PG si febra.

Metabolitii acidului arahidonic(PGE₂) difuzeaza in zona preoptica a hipotalamusului anterior si declanseaza febra, dar pot produce febra si prin intermediul cAMP ca mesager secundar.

Pragul de reglaj hipotalamic incepe sa coboare cand dispar citokinele generatoare de febra sau se administreaza substante cu efecte inhibitorii pe productia locala de prostaglandine(aspirina).

Urmeaza sa se desfasoare procese de pierdere a caldurii prin radiatie si conductie(vasodilatatie, transpiratie), modificari comportamentale.

Distructia traumatica de tesuturi, interventiile operatorii induc febra timp de trei zile. In TCC, hemoragii intracraniene se produce febra neurogena caracterizata prin: rezistenta la antipiretice, ascensiuni termice foarte mari, nu este insotita de transpiratie.

Rolul febrei in organism

Rolul benefic al temperaturii crescute: intensifica reactia inflamatorie, intensifica raspunsul imun specific: creste activitatea limfocitelor T helper, sinteza de interferon, proliferarea LB, sinteza de Ac; fragilizeaza membrana virusurilor, scade proliferarea virala si bacteriana.

Rolul daunator al temperaturii crescute dezechilibru hidro electrolitic prin transpiratii in perioada de scadere, scadere ponderala prin hipercatabolism si anorexie; scade hematoza, scad secretiile digestive; apare acidoza metabolica ; imunodepresie la T⁰ foarte mari; aparitia edemului cerebral prin vasodilatatie si hipoxie urmata de cefalee; cresterea Fc cu 15 batai la cresterea temperaturii cu 1 grad, aparitia de extrasistole, cresterea DC si tahipnee pot decompensa o boala preexistenta.  

4. Tipuri de febra

1. Febra intermitenta, in care temperatura revine la valoarea normala cel putin odata pe zi, intre T. matinala si cea vesperala este diferenta foarte mare. Apare in pleurite si septicemii.

2. Febra remitenta, prezinta o diferenta de cel putin 2⁰ intre temperatura matinala si cea vesperala. Nu revine la normal in cursul zilei. Apare in: tbc, supuratii localizate, bronhopneumonie, afectiuni virotice, reumatism.

3. Febra continua prezinta variatii mai mici de un grad, apare in :pneumonia pneumococica, febra tifoida, febra para tifoida.

Febra recurenta prezinta episoade de ascensiuni termice de cateva zile ,urmate de cateva zile de afebrilitate. Apare in granulomatoza maligna si bruceloza .

Febra neregulata apare in bronsiectazii, colecistita, prostatita, tbc extrapulmonara, ricketioze.

Manifestarile organismului cu febra

Perioada prodromala de latenta dureaza pana la cresterea minima a T. Sunt prezente simptome nespecifice ca :cefalee, oboseala, mialgii, artralgii.

Perioada de instalare de frison termic este perioada in care predomina termogeneza. Are loc reducerea fluxului sanguin si excitarea receptorilor de frig. Senzatia generala de frig coincide cu introducerea pirogenului in circulatie.

Perioada de stare corespunde perioadei febrile propriu zisa. Pielea este rosie si calda. Este perioada de stabilire a noului nivel termogenetic.

Perioada de declin, defervescenta. Se produce in lisis, lent si progresiv sau in crisis rapid si brusc. Predomina procesul de termoliza. Caldura se pierde prin transpiratie. Manifestari clinice comune: anorexia, mialgia, artralgia, astenia.

5. Hipertermia

Hipertermia reprezinta cresterea temperaturii corpului prin neafectarea centrului hipotalamic de reglare ci doar a mecanismelor de control a temperaturii corpului, urmare a expunerii la temperatura ambientala ridicata, efort fizic intens. Mecanismele de deperditie calorica sunt eficiente.

Sincopa termica "heat syncopa" episod brusc de pierderea cunostintei. Se datoreaza unei vasodilatatii cutanate ce determina hipotensiune. Apare in efortul fizic prelungit. Se manifesta prin: puls slab, tensiune scazuta, piele umeda si rece.

Crampele termice "heat creams" contractii musculare aparute la nivelul muschilor scheletici ca rezultat al depletiei de saruri cu pierderea prin transpiratie abundenta. Se manifesta prin piele umeda, temperatura crescuta, aparitie dupa efortul fizic intens.

Epuizarea termica "heat exhantion". Apare dupa efort fizic intens intr-un mediu cu temperatura ridicata. Manifestari clinice: sete, senzatie de oboseala, greata, vertij, delir, temperatura centrala peste 37,80 C, oligurie, tahicardie. Hiperventilatia cu starea de epuizare duc la alcaloza respiratorie, crampe termice si la tetanie. Epuizarea poate fi insotita de sincopa.

Insolatia: "heat stroke", tulburare severa a termoreglarii. Temperatura centrala creste peste 40⁰ C., transpiratia lipseste, starea de constienta este abolita. Are rata de mortalitate mare si apare mai frecvent la batrani. Manifestari clinice: oboseala, greata, varsaturi, ameteli, delir, convulsii, tulburari de vedere, coma, piele fierbinte si uscata, hipotensiune arteriala cu colaps vascular, modificari EKG, tulburari de coagulare, tulburari electrolitice: hipo Na, hipo K, semne de suferinta hepatica, leziuni tisulare cand T. centrala creste peste 43⁰C.

6. Hipotermia

Reprezinta scaderea temperaturii centrale sub 35⁰C prin scaderea termogenezei, cresterea termolizei sau ambele.

Hipotermia accidentala prin expunere la temperatura scazuta din mediu (apa sau aer). Hipotermia de submersie prin imersia corpului in apa rece. Copii rezista mai mult datorita unui reflex de scufundare care permite redistribuirea DC spre organele vitale.

Hipotermia indusa artificial (in interventii chirurgicale pe cord, creier pentru scaderea metabolismului). Hipotermia reduce metabolismul energetic la 1/16 din cel normal, deci scade necesarul de oxigen si formarea de acid lactic.

Hipotermia apare in general la: persoanele varstnice, alcoolici(deprimarea SN scade termogeneza si creste termoliza prin vasodilatatie), cardio-vasculari, cerebro vasculari, malnutriti, hipotiroidieni, consumatori de droguri.

Manifestari:

Forma usoara: frisonul termic , vasoconstrictia cutanata, cresterea frecventei cardiace, a debitului cardiac, a temperaturii sangelui, hiperventilatia, cresterea diurezei.

Forma moderata: scaderea frisonului ,dispare la 27⁰ C, rigiditate musculara, scaderea F.C., volum bataie, TA, tulburari de memorie, de deglutitie, aritmii cardiace prin hipoxia miocardului, fibrilatia ventriculara, cauza de mortalitate, hiperglicemie prin scaderea metabolismului glucidic si a activitatii insulinei, tulburarile metabolismului acido-bazic, cand temperatura scade sub 25⁰C, hemoconcentratia(aspect pufos al pielii, la iesirea lichidului din vas)datorita pierderii lichidului din vase, cu cresterea vascozitatii si a agregarii plachetare.

Forma severa: tulburari de coordonare, tulburari de vorbire, bradipsihie, amnezia, halucinatiile, cianoza, midriaza, scaderea frecventei respiratorii, puls slab neregulat, stupoare, coma.