Relatia medic-pacient

Relatia medic-pacient

Obiective:

Relatia medic-pacient

Care ar trebui sa fie atitudinea medicului in fata pacientului?

Cand stii ca trebuie sa schimbi medicul de familie

Lipsa de informatie creeaza confuzie

Prezentare

Analiza SWOT

• Puncte tari :Crearea unei bune relatii
• Puncte slabe :Neincrederea pacientilor
• Amenintari :Nerezolvarea unei afectiunii grave
• Oportunitati :O relatie de amicitie intre medic si pacient

Solutii

Obiective:

Relatia medic-pacient

Relatia medic-pacient reprezinta esenta psihologiei medicale. Ea este punctul central al relatiei de ingrijire si este, in cele mai multe cazuri, una dintre conditiile si un factor esential pentru procesul de vindecare.

Inainte de a vorbi de relatia medic-pacient, o atentie deosebita ar trebui acordata particularitatilor psihologice ale fiecaruia dintre participantii la relatie.

In ceea ce priveste psihologia pacientului, aceasta a fost prezentata mai pe larg in cadrul seminarului despre sanatate si boala.

Ceva mai putin discutata, de obicei, este psihologia medicului, ca participant si factor de sustinere a actului medical. Comunicarea se invata si poate avea un rol foarte important in intelegerea suferintei pacientului, in stabilirea corecta a diagnosticului si a tratamentului si, bine in teles, in vindecarea lui.

Despre comunicare am putea spune ca e un lucru natural, simplu, care vine de la sine si pentru care nu ai nevoie de vreun training special. Si totusi, pentru cei mai multi medici nu e asa. Concentrati pe munca lor, atenti sa nu le scape ceva, stresati de pacientii nerabdatori de la usa cabinetului, medicii uita adesea sa mai vorbeasca, sa mai asculte si altceva decat raspunsurile la intrebarile despre simptome sau tratament.

Care ar trebui sa fie atitudinea medicului fata de pacient?

Care ar trebuii sa fie atitudinea medicului in fata unui pacient care sufera de o boala incurabila (de ex cancer intr-un stadiu foarte avansat) si care are o speranta de viata foarte mica (de ex se prognozeaza ca mai are 6 luni - 1 an de trait

1) Sa protejeze si pacientul si apartinatorii (rudele) ne-spunindu-le diagnosticul real (sa nu le spuna de ex ca are cancer) - practic mintind bolnavul si aparinatorii pentru a-i proteja psihic - dar tratind bolnavul corect astfel incat sa incerce sa ii prelungeasca viata cat se poate de mult.

Atitudine justificata de faptul ca din momentul in care bolnavul afla ca sufera de o boala incurabila (daca ar afla ca are cancer intr-un stadiu incurabil), isi va traii restul zilelor in suferinta psihica si sufleteasca data de faptul ca stie ca nu mai are mult de trait.

Iar apartinatorii (rudele) daca afla ca bolnavul sufera de o boala incurabila se vor comporta cu bolnavul atit de protector (sau mai rau - compatimitor) incat bolnavul va simtii ca ei de fapt 'isi iau ramas bun de la el' si incearca sa-i faca ultimile zile cat mai fericite, ceea ce il va face pe bolnav sa banuie ca nu mai are mult de trait, iar aceasta banuiala ii va face viata un chin.

2) Sa protejeze doar pacientul dar nu apartinatorii - practic mintind doar bolnavul pentru a-l proteja psihic - dar tratind bolnavul corect astfel incat sa incerce sa ii prelungeasca viata cat se poate de mult.

Adica sa nu ii spuna bolnavului de ce boala sufera, dar sa le spuna apartinatorilor (rudelor) pentru ca rudele sa isi poata 'lua ramas bun' in felul lor de la bolnav si sa incerce sa ii faca viata mai fericita in ultimile clipe.

3) Sa protejeze doar partial pacientul in sensul sa ii spuna de ce boala sufera dar sa nu ii spuna cat de grav este si nici care e speranta de supravietuire ?

Pentru a-i lasa bolnavului o speranta si astfel sa lupte cu boala lui.

Existind riscul ca pacientul sa de documenteze singur despre boala lui si sa traiasca cu indoiala ca poate scapa, poate nu scapa - iar aceasta indoiala sa il macine pina la a ajunge sa nu mai lupte cu boala lui la fel de tare ca si cum ar fi luptat daca nu ar fi avut nici o indoiala ca se va vindeca - si astfel bolnavul va traii putinul care i-a mai ramas macinat de indoieli si suparare, dar va putea sa isi rezolve problemele ramase - ex: sa isi ia ramas bun de la cei dragi, sa isi faca testamentul, locul de veci, etc ?

4) Sa ii spuna pacientului de ce boala sufera si cat de grav este (sa ii spuna ca e intr-o faza incurabila), dar sa nu ii spuna care este speranta de supravietuire (sa nu ii spuna ca mai are de trait 6 luni), pt a-l proteja psihic - sa nu ajunga pacientul sa fie obsedat de ideea mortii ca 'in medie mai are de trait atat'.

Existind riscul ca speranta de supravietuire sa scada pentru ca bolnavul renunta sa mai lupte cu boala daca stie ca batalia este pierduta si oricum calitatea vietii acelui bolnav este compromisa pt ca bolnavul stie ca va murii (dar nu stie cam in cat timp se va intimpla asta)

5) Sa ii spuna intreaga realitate pacientului pentru ca asa este etic si pentru ca pacientul sa stie ca daca vrea sa isi rezolve problemele ramase (testament, loc de veci, etc) sa stie ca ar trebuii sa o faca intr-o anume limita de timp (termenul dat de speranta de supravietuire).

Cand sti ca trebuie sa schimbi medicul de familie

Relatia medic de familie-pacient este foarte importanta pentru detectarea la timp si tratarea oricarei afectiuni pe care o poti resimti. Tocmai de aceea ea va fi bazata pe incredere si buna comunicare. Exista cazuri insa cand este necesar sa iti schimbi medicul pentru ca acesta nu iti mai ofera siguranta si increderea de care ai nevoie.

Potrivit psihologilor americani, foarte putine persoane iau decizia de a-si schimba medicul, chiar daca acesta nu mai raspunde nevoilor noastre. Din comoditate poate sau chiar teama, unele persoane evita sa apeleze la serviciile altui cadru medical, chiar daca sunt nemultumiti de relatia pe care o au cu medicul lor, informeaza webmd.com.

'Trebuie sa ne gandim ca relatia medic-pacient este un parteneriat de incredere si el nu functioneaza intr-un singur sens. Atat medicul cat si pacientul vor trebui sa fie multumiti de acest parteneriat pentru ca el sa functioneze', este de parere medicul american Gregory Makoul.

Cele mai frecvente nemultumiri ale pacientilor, legate de relatia lor cu medicii, sunt legate de faptul ca nu sunt intelesi corect. Astfel, exista cadre medicale care nu asculta in totalitate istoricul de boala sau simptomele resimtite de pacientii lor si cred ca stiu remediul inca din primele discutii.

Nu intotdeauna acest lucru este adevarat si uneori, tratamentul prescris poate fi ineficient. Acesta este un semn clar al faptului ca trebuie sa iti schimbi medicul de familie.

Lipsa de informatie creeaza confuzie

Atunci cand lipseste comunicarea in relatia medic-pacient se pot crea confuzii deoarece pacientii nu respecta intotdeuna prescrierile medicilor.Uneori acestia iau decizii fara a consulta medicul,aceste cauzand uneori complicatii care pot fi fatale.

"Buna relatie medic-pacient, prima escala in odiseea vindecarii."

Relatia medic-pacient constituie una dintre aspectele fundamentale cu care se ocupa psihologia medicala. Hipocrate cerea medicilor vocatie, studii, timp, loc prielnic si dragoste de munca. Acesta considera ca succesul terapeutic depinde in primul rand de cuvant si apoi de planta sau cutit. Desi medicul este mai mult criticat decat onorat, medicina ramane, totusi, cea ma frumosa profesie.

Relatia medic-pacient trebuie privita in situatii diferite si etape diferite. Personalitatea bolnavului este importanta, dar tot atat de importanta este si personalitatea medicului care se ocupa de bolnav (functia apostolica, in viziunea psihoanalistului Michael Balint).

Intalnirea dintre medic si pacient este o intalnire dintre doua personalitati diferite, care stau pe pozitii diferite. Bolnavul poate veni cu diferite prejudecati la medic, dar si medicul are propriile aspiratii, dorind ca

pacientul sa corespunda acestora. Aceste asteptari ale medicului tin de temperamentul sau, in primul rand. Daca medicul este autoritar el isi va dori un pacient docil, daca este foarte ocupat, isi va dori un caz mai simplu etc. Balint subliniaza ca relatia medic-pacient lasa curs liber tendintelor personale, sentimentelor inconstiente, convingerilor si prejudecatilor. Adeseori deciziile esentiale si vitale se iau fara ca cineva sa se simta pe deplin responsabil. Acest anonimat al raspunderii este cultivat mai ales in cadrul institutiilor sanitare de stat, prin instituirea unor relatii 'oficiale' si a unor stereotipuri.

Analiza SWOT:

Puncte tari:Existenta unei bune relatii intre medic si pacient poate ajuta pacientul pentru a duce o viata cat mai sanatoasa,ferita de boli si complicatii aparute in urma administrarii medicamentatiei.

Puncte slabe:Neglijenta medicului duce uneori la administrarea gresita a medicametelor cauzand astfel complicatii grave starnind neincrederea pacientiilor.

Amenintari:Lipsa de comunicare intre medic si pacient poate duce agravarea situatiei medicale.de asemenea tratarea cu superficialitate a unor anumite probleme de sanatate aparent minore,dde catre medic, poate duce la afectiunii grave si chiar la deces.

Oportunitati: 'Pot 40 de secunde de compasiune sa reduca teama pacientului?'. Studiul a fost realizat pe 123 de femei care au supravietuit cancerului la san si alte 87 femei care nu au fost atinse de aceasta maladie. Ele au avut ocazia de a viziona o caseta in care un medic isi exprima compasiunea in fata pacientului sau. Un alt grup de femei (de control) a urmarit o consultatie standard. Femeile care au vazut caseta in care medicul isi expima compasiunea au spus despre el ca este cald, mult mai atent, sensibil, empatic. Nu acelasi lucru l-au sustinut femeile care au vazut cealalta caseta. In cazul primelor, anxietatea (teama) a fost sensibil redusa dupa vizionarea casetei, spre deosebire de femeile din grupul de control. De asemenea, primele au afirmat ca medicul voia clar ce era mai bine pentru pacient, il incuraja sa puna intrebari si il implica in luarea deciziilor.

Solutii:

1. Ascultarea cu rabdare a pacientul.

2. Gasirea explicatiilor, totdeauna, foarte clare.

3. Acordarea sfaturilor de medicina preventiva;

4. Comportarea franc si onest.

5. Pastrarea informatiilor pacientului in stricta confidentialitate.

6. Respectarea dorintelor pacientului.

7. A nu se critica pacientii in public.

8. Aratarea sprijinului afectiv (emotional).

9. Privirea pacientul in ochi in timpul convorbirii.

10.Respectarea intimitatii pacientului.

11.A nu se angaja in raporturi intime (sexuale) cu pacientii.

12.A nu se folosi juraminte si promisiuni in compania pacientului.

13.A nu se arata supararea, stresul ori anxietatea in fata pacientului.

14.A nu se pretinde pacientilor ajutor material.

15.Incercarea alcatuirii diagnosticelor limpezi, clare.

16.Prezentarea in fata pacientului in lumina cea mai favorabila.