Administratie | Alimentatie | Arta cultura | Asistenta sociala | Astronomie |
Biologie | Chimie | Comunicare | Constructii | Cosmetica |
Desen | Diverse | Drept | Economie | Engleza |
Filozofie | Fizica | Franceza | Geografie | Germana |
Informatica | Istorie | Latina | Management | Marketing |
Matematica | Mecanica | Medicina | Pedagogie | Psihologie |
Romana | Stiinte politice | Transporturi | Turism |
Alfred Nobel s-a nascut la Stockholm in data de
21 octombrie 1833.
Tatal sau, Immanuel Nobel, a fost inginer de profesie si s-a confruntat, nu de
putine ori, cu problema aruncarii in aer a blocurilor de piatra pentru a putea
construi poduri si cladiri in Stockholm. Desi mama sa, Andrietta Ahlsell,
provenea dintr-o familie bogata, anul 1833 avea sa fie un an nefast pentru
familia Nobel datorita falimentului caruia tatal sau a trebuit sa-i faca fata.
Tragicul eveniment, care se repeta de altfel cativa ani mai tarziu, ii desparte
pentru o buna bucata de timp pe cei doi soti, tatal sau plecand, in 1937, in
Finlanda si Rusia pentru a-si porni o noua cariera. Andrietta ramane la
Stockholm si, pentru a-si putea sustine financiar familia, deschide o bacanie
care ii aduce un venit modest.
Intre timp tatal sau isi pune pe picioare o afacere in St. Petersburg (Rusia).
El furniza echipament militar armatei rusesti si ii convinge pe generalii rusi
de utilitatea plasarii unor mine acvatice pentru a impiedica accesul navelor
britanice. Minele construite de Immanuel Nobel au tinut la distanta Flota
Britanica in timpul razboiului Crimeei (1854-1856).
In 1842 Immanuel isi poate permite sa-si aduca familia in St. Petersburg. Aici,
fiii sai sunt instruiti in stiintele naturii, limbi straine si literatura. La
17 ani, Alfred vorbea fluent suedeza, rusa, franceza, engleza si germana. Era
atras deopotriva de literatura engleza si de stiintele exactea€œ cum ar fi
fizica sau chimia.
Timp de 2 ani, Alfred avea sa viziteze Suedia, Germania, Franta si Statele
Unite. La Paris are sansa sa lucreze in laboratorul unui chimist renumit in
epoca, T.J. Pelouze. Aici il intalneste pe tanarul chimist italian Ascanio
Sobrero, care, trei ani mai devreme, inventase nitroglicerina, un lichid
exploziv deosebit de puternic si de instabil.
Descoperirea nitroglicerinei a fost considerata in epoca mult prea periculoasa
pentru a putea fi folosita in practica datorita faptului ca putea provoca
explozii la variatii mici de temperatura sau presiune. Alfred era insa
interesat de posibilitatea folosirii ei in constructii si incepe sa lucreze la
elaborarea unor metode de controlare a exploziei nitroglicerinei.
In 1852 Alfred este chemat sa lucreze pentru compania tatalui sau care cunostea
o dezvoltare continua datorita livrarilor catre armata rusa. Cu toate acestea,
sfarsitul razboiului avea sa aduca dupa el cel de-al doilea faliment al lui
Immanuel Nobel. El isi va lua doi dintre fiii sai, Alfred si Emil, si se va
reintoarce la Stockholm.
Ajuns in orasul sau natal, Alfred continua cercetarile prin care incearca sa
foloseasca nitroglicerina ca exploziv. Cercetarile sale vor avea insa urmari
tragice determinand, in 1864, moartea framelui sau Emil. Autoritatile se vad
nevoite, asadar, sa-i interzica experimentele in interiorul orasului iar Alfred
se muta pe un vas ancorat in Lacul Malaren.
In curand, inventatorul nostru avea sa afle ca prin amestecarea nitroglicerinei
cu cuart se formeaza o pasta care putea fi modelata in diferite forme si
dimensiuni.
In 1867 isi breveteaza inventia sub denumirea de dinamita. Pentru a putea
determina aparitiei exploziei, Alfred breveteaza o alta inventie, un detonator
care permite activarea dinamitei prin aprinderea unui fitil.
Datorita faptului ca dinamita reducea substantial costurile aruncarii in aer a
blocurilor de piatra, Alfred a facut din vanzarea dinamitei o afacere
profitabila, astfel incat fabrica sa din KrA¼mmel (Germania) incepe sa-si
exporte produsele in alte tari din Europa si chiar in America si Australia.
Datorita pasiunii sale pentru calatorii, Victor Hugo l-a denumit cel mai
bogat vagabond al Europei”. Cu timpul, Alfred si-a deschis fabrici si
laboratoare in peste 20 de tari iar cand nu calatorea lucra intens in
laboratoarele sale.
Pana la moartea sa, in 1896, Alfred Nobel a brevetat peste 355 de inventii,
printre care cauciucul sintetic, pielea artificiala si matasea sintetica.
Centenarul Nobel
Alfred Nobel este considerat inventatorul
dinamitei fapt pentru care i s-au acordat numeroase distinctii si a castigat
importante fonduri.Nefiind un om egoist o mare parte a acestor fonduri le-a
donat pentru acordarea unor premii celor care promoveaza idei si “doctrine”
noi.Premiile Nobel sunt acordate din anul 1901 pentru literatura, pace, fizica,
chimie, si medicina.
In anul 1901, la 10 decembrie, au fost decernate primele premii Nobel, la cinci
ani dupa disparitia lui Alfred Nobel. Celibatar, mizantrop, dar generos,
inventatorul dinamitei a murit fara sa aiba mostenitori directi, lasand in urma
sa un testament de 300 de cuvinte in care erau foarte putine indicatii privind gestionarea
averii sale. El a fixat cinci domenii la care sa fie acordate premiile Nobel -
pace, medicina, chimie, fizica si literatura - si institutiile insarcinate sa-l
aleaga pe cel care in cursul anului respectiv a adus cele mai mari servicii
umanitatii. In fiecare an, cei 18 membri ai Academiei Suedeze, alesi pe viata,
ii desemneaza pe castigatorii premiilor. Pentru a marca 100 de ani la
infiintarea premiilor, anul acesta la 10 decembrie, aproximativ 200 de
nobelizati au participat la ceremoniile ce s-au desfasurat la Stockholm si
Oslo.
Premiile Nobel, care aniverseaza centenarul, au fost create de savantul si omul
de afaceri suedez Alfred Nobel (1833 - 1896), inventatorul dinamitei (1867),
care in testamentul sau a cerut ca veniturile imensei sale averi sa fie oferite
in fiecare an a€œsub forma de premii celor care, in anul precedent, au adus
cele mai mari servicii umanitatiia€ , se arata intr-un comentariu
AFP.
In consecinta, 31,5 milioane de coroane suedeze (ceea ce ar echivala in prezent
cu 1,5 miliarde de coroane, adica 154 de milioane de euro) au fost folosite
pentru crearea Fundatiei Nobel. Aceasta este independenta de societatile care,
aproape in intreaga lume, poarta inca numele lui Nobel.
Testamentul savantului suedez, redactat la Paris, cu un an inainte de moartea
lui, dispune ca premiile sa fie repartizate astfel: a€œo parte celui care a
facut descoperirea sau inventia cea mai importanta in domeniul fizicii, alta
celui care a facut descoperirea sau a inregistrat progresul cel mai remarcabil
in chimie, alta celui care a facut descoperirea cea mai importanta in domeniul
fiziologiei sau medicinei, alta celui care a produs in domeniul literar
lucrarea cea mai remarcabila de o tendinta idealista si o alta parte celui care
a actionat cel mai bine sau mai vizibil pentru fraternitatea popoarelor,
abolirea sau reducerea numarului armelor permanente, ca si pentru organizarea
si difuzarea congreselor de pacea€ .
Totusi, din punct de vedere legal, testamentul nu desemna un legatar pentru
averea in sine, iar dupa lectura sa in ianuarie 1897 el a fost vehement
contestat de unii membri ai familiei Nobel. De altfel, Alfred Nobel nu
consultase diversele institutii in chestiune pentru a se asigura ca sunt de
acord sa-si asume responsabilitatea atribuirii premiilor. S-au mai scurs trei
ani pana cand problema a fost in fine rezolvata, atunci cand s-a decis sa se
instituie ca legatar Fundatia Nobel, care administreaza capitalul premiilor
Nobel, in timp ce diversele organisme mentionate in testament au acceptat sa se
ocupe de atribuirea premiilor.
In 1968, cu ocazia tricentenarului sau, banca centrala a Suediei (Riskbank) a
instituit un premiu in stiinte economice in memoria lui Alfred Nobel, punand la
dispozitia Fundatiei Nobel o suma anuala echivalenta cu valoarea celorlalte
premii.
Prin testamentul sau, Alfred Nobel constituia la 27 noiembrie 1895 Fundatia Nobel care avea sa acorde, incepand din 1900, premiul Nobel cercetatorilor care “au adus cele mai mari beneficii omenirii” si in particular celor care au facut cele mai importante descoperiri in domeniul fiziologiei si medicinei”.
In perioada 1901 – 2000 un numar de 172 de oameni de stiinta au primit premiul Nobel pentru Fiziologie si Medicina. Contributiile lor merg de la cercetarea fundamentala pana la cea clinica.
Prezentam in continuare un tabel cu cercetatorii care au primit premiul Nobel in ultimii 50 de ani si natura descoperirilor care le-au adus aceste premii.
Agenti infectiosi si insecticide |
|
Theiler (1951) |
Virusul febrei galbene |
Enders, Weller & Robbins (1954) |
Cultura in vitro a virusului poliomelitic |
Blumberg & Gajdusek (1976) |
Mecanisme noi de producere si diseminare a bolilor infectioase |
Prusiner (1997) |
Prionii, un nou principiu al infectiilor |
Imunologia |
|
Burnet & Medawar (1960) |
Toleranta imunologica capatata |
Edelman & Porter (1972) |
Structura anticorpilor |
Benacerraf, Dausset & Snell (1980) |
Reglarea reactiilor imune |
Jerne, Köhler & Milstein (1984) |
Controlul sistemului imunitar si anticorpii monoclonali |
Tonegawa (1987) |
Genetica formarii anticorpilor |
Doherty & Zinkernagel (1996) |
Imunitatea mediata a celulelor |
Dezvoltarea medicamentelor |
|
Waksman (1952) |
Streptomicina, primul antibiotic impotriva tuberculozei |
Bovet (1957) |
Substante care mimeaza efectele adrenalinei. Substante care paralizeaza muschii scheletici. |
Black, Elion & Hitchings (1988) |
Principii importante pentru tratamentele medicamentoase |
Cancer |
|
Rous (1966) |
Virusul gainilor care induce tumori |
Huggins (1966) |
Tratamentul hormonal al cancerului de prostata |
Baltimore, Dulbecco & Temin (1975) |
Interactiunea dintre tumoare si celula gazda |
Bishop & Varmus (1989) |
Oncogenele retrovirale |
Genetica clasica |
|
McClintock (1983) |
Elemente genetice mobile |
Biologie celulara |
|
Claude, de Duve & Palade (1974) |
Organizarea structurala si functionala a celulei |
Cohen & Levi-Montalcini (1986) |
Factorii de crestere |
Blobel (1999) |
Proteinele au semnale intrinseci care guverneaza transportul lor si localizarea in celule |
Biologie de dezvoltare |
|
Lewis, Nüsslein-Volhard & Wieschaus (1995) |
Controlul genetic in dezvoltarea initiala a embrionului |
Biologie moleculara/genetica |
|
Beadle & Tatum (1958) |
Reglarea activitatilor chimice definitive (o gena - o proteina) |
Lederberg (1958) |
Recombinarea genetica si organizarea materialului genetic in bacterie |
Ochoa & Kornberg (1959) |
Mecanisme in sisteza biologica a acidului ribonucleic si dezoxiribonucleic |
Crick, Watson & Wilkins (1962) |
Structura moleculara a acizilor nucleic si semnificatia acesteia pentru transferul de informatie in material vie |
Jacob, Lwoff & Monod (1965) |
Controlul genetic al sintezei enzimelor si virusilor |
Holley, Khorana & Nirenberg (1968) |
Codul genetic si functiile sale in sinteza proteinelor |
Delbrück, Hershey & Luria (1969) |
Mecanismul de replicare si structura genetica a vitusilor |
Arber, Nathans & Smith (1978) |
Enzimele de restrictie si aplicatiile lor in poblemele de genetica moleculara |
Roberts & Sharp (1993) |
Genele split |
Metabolism intermediar |
|
Krebs (1953) |
Ciclul acidului citric |
Lipmann (1953) |
Coenzima A si importanta sa in metabolismul intermediar |
Theorell (1955) |
Natura si modul de actiune al onzimelor de oxidare |
Bloch & Lynen (1964) |
Metabolismul colesterolului si acizilor grasi |
Bergström, Samuelsson & Vane (1982) |
Prostanglandinele si substantele biologic active relationate |
Brown & Goldstein (1985) |
Reglarea metabolismului colesterolului |
Fischer & Krebs (1992) |
Fosforilarea reversibila a proteinelor ca mecanism builogic de reglare |
Gilman & Rodbell (1994) |
Proteinele G si rolul lor in semnalul transducerii in celule |
Hormoni |
|
Kendall, Reichstein & Hench (1950) |
Hormonii cortex-ului adrenal, structura lor si efetele biologice |
Sutherland, Jr. (1971) |
Mecanismele de actiune ale hormonilor |
Furchgott, Ignarro & Murad (1998) |
Oxidul nitric ca molecula de semnalare in sistemul cardiovascular |
Digestie, circulatie si respiratie |
|
Cournand, Forssmann & Richards (1956) |
Cateterizarea inimii si schimbarile patologice in sistemul circulator |
Neurobiologie |
|
Bovet (1957) |
Componentele sintetice care actioneaza in sistemul vascular si in muschii scheletului (curara) |
Eccles, Hodgkin & Huxley (1963) |
Mecanisme implicate in excitarea si inhibarea portiunilor periferiale si centrale membranei celulare a nervului |
Katz, von Euler & Axelrod (1970) |
Neurotransmitatori si mecanisme de stocare a lor relaxare si inactivare (conceptul de transmitere sinaptica) |
Guillemin & Schally (1977) |
Producerea hormonului peptida in creier |
Yalow (1977) |
Radioimunitatea hormonului perptida |
Sperry (1981) |
Specializarea functionala a emisferelor cerebrale |
Neher & Sakmann (1991) |
Functia canalelor de ion unic |
Carlsson, Greengard & Kandel (2000) |
Transducerea semnalului in sistemul nervos |
Chirurgie |
|
Murray & Thomas (1990) |
Transplantul de organe si celule in tratamentul bolilor la om |
Fiziologia senzoriala |
|
von Békésy (1961) |
Mecanismul fizic al stimularii in cochlea |
Granit, Hartline & Wald (1967) |
Procesele vizuale primare fiziologice si chimice in ochi |
Hubel & Wiesel (1981) |
Procesarea informatiei in sistemul vizual |
Stiinte ale comportamentului |
|
von Frisch, Lorenz & Tinbergen (1973) |
Organizarea si elicitarea modelelor comportamentale individuale si sociale |
Metode de diagnostic |
|
Cormack & Hounsfield (1979) |
Tomografia computerizata |
In ultima suta de ani, premiul pentru medicina si fiziologie a fost acordat unor importante descoperiri. Dar au fost si unele omisiuni ca si unele greseli.
Prestigiul premiului Nobel vine totusi de la faptul ca comunitatea stiintifica internationala e de acord cu majoritatea deciziilor care au fost luate.
Intentia lui Nobel a fost ca premiul ca faca posibil ca cercetatorii talentati sa-si continue cercetarile fara sa se ingrijoreze de situatia materiala. Acest luctru in ziua de azi e sub semnul intrebarii. In primul rand ca varsta la care castigatorii pot primi premiul este relativ ridicata si in al doilea rand premiantii sunt deja recunoscuti ca oameni de stiinta in momentul in care primesc premiul. Oricum, studiile medicale cer un buget considerabil si grupuri mari de studiu.
Deci, premiul Nobel difera foarte mult azi fata de cel de acum 100 de ani.
Pentru juriu, datoria de a selecta laureatii la premiul Nobel este una stimulativa iar momentul citirii discursului laureatilor este o ocazie memorabila. Anuntarea premiului Nobel din Octombrie cat si ceremonia si festivitatile de decernare sunt o atractie pentru mass-media internationala.
Un milion de celule intr-un gram de tesut.
Celulele avand cromozomi plasati in nucleu si separati de restul celulei, asa-numitele celule eucariote, au aparut pe pamant acum doua milioane de ani. Organismele continand asemenea celule pot fi unicelulare, ca cele de la amoebe, sau pluricelulare, ca cele de la plante sau animale. Corpul uman contine un numar imens de celule, in medie un milion de celule intr-un gram de tesut.
Fiecare nucleu contine intregul material ereditar (AND) plasat in 46 de cromozomi (23 de perechi de cromozomi).
De peste 100 de ani se cunoaste modul de diviziune al celulelor pluricelulare. Dar doar de 20 de ani a devenit posibila identificarea mecanismului ce regleaza ciclul celular. Acest mecanism fundamental este foarte bine conservat si functioneaza dupa aceeasi metoda in toate organismele eucariote.
Leland Hartwell a realizat la sfarsitul anului 1980 posibilitatea de a studia ciclul celular cu metode genetice. A folosit drojdia brutarului ca model de sistem care a fost foarte potrivit pentru studierea ciclului celular. Intr-o serie de experiente din anii 1970 – 1971 el a izolat celulele de drojdie care controlau ciclul celular si care au fost alterate. Prin acest experiment a reusit sa identifice mai mult de 100 de gene implicate in controlul ciclului celular, asa numitele gene CDC (gene ale ciclului celular). Unul din aceste gene, numit de Hartwell CDC 28, controleaza primul pas spre prima faza (G1), asa numita „start”. In plus, Hartwell a studiat sensibilitatea celulelor de drojdie la iradiere. Pe baza descoperirilor, el a introdus conceptul de „punct de control” care inseamna ca ciclul celular este oprit atunci cand ADN-ul este distrus. Scopul este sa lase timp pentru ca ADN-ul sa se refaca inainte ca celula sa treaca la cealalta faza a ciclului. Mai tarziu, Hartwell a folosit conceptul de „punct de control” pentru a stabili o ordine corecta intre fazele ciclului celular.
Un principiu general
Paul Nurse a urmarit descoperirile facute de Hartwell in folosirea metodelor genetice pentru studiile ciclului celular. A folosit un tip diferit de drojdie, Schizzosaccharomyces pombe, ca organism model. Aceasta drojdie este o ruda indepartata a drojdiei brutarului, pentru ca s-au separat in timpul evolutiei acum mai bine de un milion de ani.
La mijlocul anilor 1970, Ppaul Nurse a descoperit gena cdc2 in S. Pombe. A aratat ca aceata gena avea o anumita functie in controlul diviziunii celulare (tranzitia de la G2 la mitoza). Mai tarziu a aflat ca cdc2 avea o functie mai generala. Era identica cu gena „start” pe care Hartwell a identificat-o la drojdia brutarului, controland tranzitia de la G1 la S.
Gena cdc2 descoperita regleaza diferitele faze din ciclul celular. In 1987, Paul Nurse a izolat gena corespondenta la oameni si a numit-o mai tarziu CDK1. Nurse a aratat ca activarea CDK e dependenta de fosforilarea reversibila prin care grupurile de fosfat sunt legate de sau dislocate din proteine. Pe baza acestei descoperiri, au fost descoperite 6 molecule diferite de CDK la oameni.
Descoperirea primului ciclin
Tim Hunt a descoperit primele molecule de ciclin la inceputul anilor 80. Ciclinele sunt proteine care se formeaza si se degradeaza in cursul fiecarui ciclul celular. Au fost numite cicline din cauza faptului ca nivelul acestor proteine variaza periodic in timpul ciclului celular. Descoperirea ciclinelor a fost facuta folosindu-se bureti de mare Arbacias, ca sistem model. Rezultatul descoperirii lui Hunt a fost ca aceasta proteina a fost modificata periodic in ciclul celular. Modificarea periodica este un mod de control al mecanismului, foarte important in ciclul celular. Mai tarziu, Hunt a descoperit cicline si la alte specii si a descoperit ca si aici ciclinele erau conservate in cursul evolutiei. Astazi au fost descoperite in jur de 10 cicline la oameni.
Motorul si cutia de viteze a ciclului celular
Cei trei laureati ai premiului Nobel au descoperit mecanisme moleculare care regleaza ciclul celular. Cantitatea de molecule este constanta in timpul ciclului celular, dar functiile difera datorita functiei regulatorii a ciclinelor. CDK si ciclinele impreuna conduc ciclul celular de la o faza la alta. Moleculele de CDK pot fi comparate cu un motor iar ciclinele cu o cutie de viteze controland daca motorul va merge in stadiul urmator mai domol sau daca conduce celula mai departe in faza urmatoare.
Impactul acestor descoperiri
Multe studii bio-medicale vor beneficia de aceste descoperiri de baza, care pot avea rezultatul in diferite subiecte. Descoperirile sunt importante in intelegerea medului in care cromozomii instabili se dezvolta in celulele canceroase, cum partile din cromozomi sunt rearanjate sau dsitribuite intre celulele fiice. Este posibil de asemenea, alterarea unor cromozomi in urma onui ciclu celular deficitar. Moleculele din CDK si cicline colaboreaza de asemenea in timpul ciclului celular cu genele de suprimare a tumorilor (p53 and Rb).
Descoperirile din domeniul ciclului celular vor fi folosite in diagnosticul tumorilor. In tumorile umane se gaseste adesea un nivel ridicat de molecule CDK si cicline, ca de exemplu in cancerul de san sau in cel la creier. Pe termen lung, descoperirile pot sa deschida noi principii in terapia cancerului. Deja sunt in derulare cercetari clinice care utilizeaza inhibitori ai moleculelor CDK.
|
Diferitele faze ace ciclului celular. In prima faza (G1) celula creste.
Atunci cand atinge o anumita dimensiune intra in faza de sinteza a ADN (S)
cand cromozomii se dubleaza. In faza urmatoare, (G2), celula se pregateste
pentru diviziune. In timpul mitozei (M), cromozomii se separa si se impart in
cele doua celule fiice, care astfel capata exact acelasi set de cromozomi.
Celulele revin la faza G1 si ciclul este terminat. Moleculele CDK si
ciclinele conduc celula dintr-o faza in alta. PREMIUL NOBEL SECTIUNEA STIINTE SI TEHNOLOGIE |
Premiile Nobel
au fost create de inventatorul si omul de afaceri suedez Alfred Nobel.
Inventatorul dinamitei a cerut prin testament ca veniturile imensei sale
averi sa fie oferite in fiecare an sub forma de premii celor care, in anul
precedent, au adus cele mai mari servicii umanitatii. Alfred Nobel s-a nascut
la Stockholm in data de 21 octombrie 1833. |
Acest document nu se poate descarca
E posibil sa te intereseze alte documente despre:
|
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
ComentariiCaracterizari
|
Cauta document |