Pregatirea pacientului pentru bronhoscopie

Bronhoscopia: explorarea arborelui traheo-bronsic se face cu ajutorul bronhoscopului rigid sau flexibil (fibrobronhoscopul).

Bronhoscopul rigid se ompune dintr-o serie de   tuburi metalice de 30-40 cm lungime si 4-9 cm diametru prevazute cu un canal central "de observare si lucru' si laterale de ilu­minare, administrare de oxigen etc. Bronhoscoapele

rigide sunt prevazute cu orificii laterale, au extremitatea distala taiata oblic si fin polizata, pentru a nu

provoca leziuni; lumina este condusa prin fibra optica, tubul fiind conectat,  ca si opticele de examinare, la o sursa de lumina, printr-un sistem special de cabluri . Opticele - tuburi rigide ce se introduc prin tubul metalic descris - sunt conectate la aceeasi sursa de lumina si permit vizualizari cu ajutorul unor prisme speciale, la 180°, 45⁰ si 90°. Ca anexe bronhoscopul rigid are tuburi de aspiratie, pense de biopsie de diferite modele, porttampoane etc.

Fibrobronhoscopul e mai usor acceptat de pacient. Imaginea este transmisa printr-un sistem de fibre optice. Extremitatea lui este flexibila si examinatorul ii poate imprima diferite unghiuri de exa­minare, astfel incat se poate examina, si conducte aerifere de gradul IV sau V (bronhii segmentare si subsegmentare. Un fin canal permite introducerea unei fine si flexibile pense de biopsie sau a periei de brosaj, cu ajutorul careia se recolteaza material pentru examen citologic. Un alt canal, tot atat de fin, este conectat prin intermediul unui recoltor de sticla sau plastic (de unica folosinta) la un aspirator puternic.

Ambele sisteme au avantaje si dezavantaje. Astfel, sistemul rigid permite o mai larga gama de manevre terapeutice, dar nu vizualizeaza un camp de ramificatii de amploarea sistemului flexibil.

Pregatirea instrumentelor si materialelor necesare

- se face inventarul tuturor instrumentelor necesare:

. masti de unica folosinta sau casolete cu masti sterile, manusi sterile, casolete cu tampoane si comprese de tifon sterile; pense porttampon; oglinda frontala, seringa laringiana, tavita renala, aparatele (bronhoscop sau fibroscop) cu toate anexele sterilizate.

important

sterilizarea componentelor aparatelor principale si a anexelor se face tinand cont de instructiuni (fiecare component are alt mod de sterilizare, prevazut in instructiuni de ex. ultraviolete, glutaraldehide

- se verifica sursa de lumina si corecta cuplare a cablurilor

- se verifica aspiratorul si etanseitatea legaturilor

- vor fi la indemana: flaconul cu anestezic (xilina 2%, flaconul cu ser fiziologic, flaconul cu solutie de adrenalina 1%, seringi de 10 ml de unica folosinta, tampoane, comprese de tifon).

- suprafata mesei pe care se afla instrumentarul e incalzita la 40- 45°, pentru a preveni aburirea instrumentarului optic.

Pregatirea psihica si fi­zica  a pa­cientului

- pacientul trebuie convins de necesitatea examenului, asupra riscului pe care si-l asuma refuzandu-l, lipsind medicul de informare diagnostica esentiala

pacientul trebuie convins ca, desi neplacut, examenul nu e dureros in sine, iar incidentele sau accidentele survin foarte rar

- se creeaza pacientului un climat de siguranta, pentru a asigura cooperarea lui in toate momentele examinarii, punandu-l in legatura cu alti pacienti carora li s-a efectuat o bronhoscopie sau fibroscopie

- in ziua premergatoare examinarii, se executa o testare la xilina pentru a depista o alergie la acest anestezic; la indicatia me­dicului, pacientul va fi sedat atat in seara premergatoare explorarii, cat si in dimineata zilei respective

- pacientul trebuie anuntat ca nu trebuie sa manance dimineata

- pentru anestezie, e asezat pe un scaun, in mana dreapta va tine o tavita renala sau o scuipatoare, iar cu mana stanga, dupa ce isi deschide larg gura, isi scoate limba, si-o imobilizeaza cu doua degete deasupra si policele dedesupt

- intr-un prim timp, medicul, cu ajutorul unui spray cu xilina 2%, ii anesteziaza limba, orofaringele si hipofaringele, urmand sa anestezieze arborele traheobronsic, instiland, picatura cu picatura, anestezicul usor incalzit, cu ajutorul unei seringi laringiene

- pacientul este condus in camera de bronhoscopie

Bronhoscopia

Participarea la efectuarea tehnicii (sunt necesare doua asis­tente medi­cale)

asistenta I asaza pacientul pe masa de examinare in decubit dorsal, cu extremitatea cefalica in extensie

sub umerii lui, se plaseaza o perna tare, care, ridicand capul la 12-15 cm, ajuta la extensia acestuia

- orienteaza capul in directia indicata de medic, pentru a permite acestuia o orientare cat mai completa

- asistenta II serveste medicul cu instrumentele si materialele solicitate (Daca masa de examinare este prevazuta cu o tetiera, este nevoie doar de o singura asistenta)

ATENTIE:

ambele asistente, inainte de examinare, se vor spala pe maini si vor purta masca sau cagula

Suprave­gherea pa­cientului dupa bronho­scopie:

Dupa examinarea bronhoscopica, pacientul nu va manca o ora.Asistenta va supraveghea, in acest timp, parametrii vitali (puls, TA etc.), anuntand imediat pe medic daca survin modificari ale acestora.

Asistenta va avea la indemana hemostatice, pe care le va administra in cazul unei hemoptizii, chiar inainte de a anunta medicul (Adrenostazin, Dicinone, E.A.C., Venostat etc.)

Fibroscopia

Participarea la efectuarea tehnicii (sunt necesare doua asistente) 

pacientul este asezat pe un scaun; asistenta I conecteaza pacientul la sursa de oxigen, asigurandu-se ca acesta primeste debitul recomandat de medic

- asistenta I se plaseaza in spatele pacientului, ii fixeaza piesa bucala aflata in trusa fibroscopului, pe care o va avea sub control tot timpul examinarii, imobilizand-o din lateral cu indexul si degetul mijlociu, de la ambele maini

- asistentei II ii revine atributia de a servi medicul cu instrumentarul necesar

Suprave­gherea pa­cientului dupa fibro­scopie

Regulile sunt aceleasi ca si pentru bronhoscopie.

Incidente si accidente (de bronho­scopie si/sau ale fibro­scopului)

hemoragii,diseminari tuberculoase sau supra­infectii cu diferiti germeni, dureri in gura; disfagie sau orofagie, dureri retro­sternale, cefalee; in­somnie, tuse; expectoratie, stare subfebrila.