Politraumatisme

POLITRAUMATISME

I. Definitie: politraumatismul este o stare patologica acuta ce se produce ca urmare a actiunii bruste a unor agenti fizici, chimici, psihici, asupra accidentatului; si care se soldeaza cu leziuni izolate sau asociate, nervoase, vasculare, osoase, viscerale impreuna cu o dereglaregenrala a functiilor vitale cardiocirculatorii si respiratorie. Toate acestea impun masuri urgente la locul accidentului si in timpul transportului la spital.

Pentru ca se observa o crestere a numarului traumatismelor si pentru ca acestea imbraca forme foarte complexe s-a ajuns la concluzia ca in aceste situatii apare un sindom polivalent si anume politraumatismul.

Din punct de vedere etiologic (al cauzelor politraumatismelor) putem vorbi de o etiologie foarte variata ceea ce a facut dificila formularea unei definitii.

Astfel Vittori defineste politraumatismul si politraumatizatul ca fiind caracterizat prin « multiplicitatea agresiunilor suferite simultan sau succesive determinate de agenti bulversati unici sau multipli ».

Riennan defineste politraumatizatii ca « raniti care reprezinta doua sau mai multeleziuni traumatice majore, periferice viscerale sau complexe cu ris vital in evolutie imediata sau secundara ».

Noi ne oprim la definitia initiala conform careia politraumatizatul este un accidentat printr-unul sau mai multi factori etiologici cu asociere de leziuni cu tendinta de agravare ceea ce depaseste in importanta sumarea leziunilor.

II. Etiologia.

Politraumatismele sunt consecinta catastrofelor naturale (cutremure, inundatii), accidente de circulatie care reprezinta 50% din totalul politraumatismele, razboaie, accidente de sport, casnice, agresiuni.

In ceea ce priveste etiologia se poate face o clasificare utila mai ales din punct de vedere dialectic; conform careia agresiunile pot fi mecanice, fizice, chimice, termice, radiatii, sau pot actiona simultan sau separat. Dintre acestia cei mai frecventi sunt factorii mecanici.

Mecanismele de actionare pot fi :

- lovirea victimei,

- caderea victimei pe un corp dur,

- plagi penetrante (care perforeaza peretele abdominal),

- compresiune,

- unda de soc,

- arsuri,

- degerari,

- actiunea corozina a unor substante sau intoxicatii.

Leziunile sunt considerate in functie de topografie si impactul lor asupra functiilor vitale. Cunoasterea acestor leziuni este importanta pentru ca interventia terapeutica eficienta impune realizarea in prealabil a unui bilat lezional.

III. Clasificarea leziunilor.

1. Leziuni celebro-medulare, leziuni ale extremitatilor cefalice

notate C.

Acestea se insotesc de traumatism cranian inchis sau deschis, cu modificarea starii de constienta de la constient la coma profunda. Aceste leziuni duc la tulburari ale functiei cardio-respiratorii.

Leziunile medulare pot merge de la compresiune la sectiune partiala sau totala, ceea ce reprezinta o cauza in plus a disfunctiei respiratorii si hemodinamice.

2. Leziuni toracice - notate T - sunt cele care intereseaza componentele cutiei toracice (stern, coaste, diafragma, musculatura respiratorie, cavitatea pleurala, plaman, cord si vase mari).

Acestea se clasifica in:

a). leziuni parietale - care intereseaza peretele toracic si cuprind fracturile costale si care determina limitarea cutiei toracoce, compresiunea viscerelor toracice.

Leziunile parietale si frecvente care pot duce la insuficienta respiratorie sunt voletele costale, care reprezinta zone de perete toracic desolidarizate de restul peretelui prin linii de fractura care intereseaza acelasi arc costal pe mai multe coaste vecine.

b). leziuni parenchimatoase insotesc leziunile parietale si cuprind mai frecvent leziuni pleuropulmonare.a

3. Leziunile abdomino-pelvine - sunt leziunile abdomenului si bazinului, care se impart in leziuni ale:

a). peretelui abdominal - escoratii, hematoame, echimoze, plagi de patrundere.

b). leziuni viscerale care cuprind leziuni hemoragice -70% din leziunile abdominale produse prin ruperea organelor parenchimatoase (splina, ficat, rinichi, vase de sange) si leziunile viscerelor cavitate cu sau fara leziuni hemoragice, mai frecvente la nivelul tubului digentiv (intestin subtire, stomac colon, vezica urinara).

4. Leziunile aparatului locomotor.

Gravitatea acestor leziuni este data de caracterul inchis sau deschis al fracturilor, numarul oaselor interesate,complicatiile musculare si nervoase aparute.

5. Leziunile fetei - pot fi incluse in leziunile extremitatii cefalice si anume: leziunile viscero-craniului dar care conduc la asfixie si se insotesc de hemoragii grave.

6. Arsurile - insotesc frecvent politraumatismele constituind elemente de prognostic nefavorabile.

In cadrul politraumatismelor pot fi afectate concomitent una, doua, trei sau toate regiunile mentionate anterior.

Politraumatismele biregionale se pot datora din punct de vedere teoretic in functie de efectele clinice caracteristice astfel:

- asociere cranio-toracica (CT), care determina insuficienta respiratorie,

- asocierea cranio-abdomen (CA), grave prin leziunile viscerale interne care pot evolua prin agravarea sub un tablou mascat,

- asociere craniu-aparat locomotor (CL), care duc la accentuarea suferintei sistemului nervos central.

Asocierile biregionale pot fi:

- AT, TL, AL.

De asemenea asa cum am spus mai sus leziunile pot interesa trei regiuni sau toate regiunile anatomice, ceea ce mareste gravitatea.

Consecinta acestor leziuni este insuficienta circulatorie acuta- produsa ca urmare a leziunilor hemoragice, perturbarii, mecanicii, circulatorii, pierderilor hidroionice sau scaderii tonusului vasomotor cu vasodilatatie.

Acestea pot evolua spre soc

IV. Clasificarea politraumatismelor in functie de gravitate.

Urgenta I cuprinde: - stopul cardiorespirator,

- hemoragiile mari care nu pot fi oprite cu garoul.

Urgenta II cuprinde: -hemoragiile arteriale ce pot fi oprite cu garoul,

- amputatiile membrelor,

- plagile mari abdominale,

- traumatizatii in coma.

Urgenta III cuprinde: - traumatisme cranio-cerebrale,

- traumatismele vertebro-medulare si de bazin,

- fracture deschise.

Urgenta IV cuprinde: - traumatizatii constienti, cu leziuni superficiale,

- fracture ale membrelor superioare ce pot imobiliza

provizoriu.

V. Masuri de urgenta la locul accidentului.

Prognosticul vital al accidentatului depinde de masurile loate la locul accidentului .

In cadrul genturilor ce se impun in acel moment sunt cuprinse:

- evaluarea secretiilor, corpurilor straini bucofaringieni asociata cu anteductia mandibulei pentru a se evita asfixia.

- respiratia gura la gura, gura la nas.

- masaj cardic extern.

- compresia manuala directa in focarul de fractura si imobilizarea provizorie.

Primul ajutor cuprinde 2 etape:

A.    Prima etapa consta in:

a). degajarea victimei, cu blandete de la locul accidentului.

b). restabilirea unei respiratii normale care inclunde aplicarea manevrelor de resuscutare cardio-respiratorie dar si pansamente ocluzive pentru plagile toracice sau pentru fracturile costale.

c). supravegherea si controlul hemoragiilor.

d). imobilizarea fracturilor prin alte mijloace improvizate concomitent cu administrarea de antialgice.

B. A doua etapa consta in:

Efectuarea bilantului lezional, imperios necesar in special in cazul politraumatismelor biregionale sau trilezionare.

In functie de gravitatea acestora vom aminti cateva indicatii de principiu:

a). politraumatismele biregionale.

- asocierea cranio-torace (CT), in primul rand se asigura ventilarea corespunzatoare. Cei vu leziuni toracice nu beneficieaza de manevre care pot duce la lezarea pleurei sau plamanului (in cazul fracturilor costale).

- asocierea cranio-abdomen (CA), pentru ca in multe situatii exista leziuni ale arganelor interne insotite de hemoragii interne, bilantul este greu de facut de aceea se urmareste mentinerea functiei cardiocirculatorii.

- asocierea torace-abdomen (TA), sau torace-aparat locomotor (TL), se rezolva mai intai leziunile toracice.

b). asocierile trilezionale.

- se aplica masurile de urgenta pentru mentinerea functiilor vitale, dupa care se transporta cat mai repede la spital.