Ocitocicele

Ocitocicele

Ocitocicele sunt medicamente care stimuleaza contractia miometrului prin actionarea unor receptori specifici. Oxitocina si prostaglandinele cresc predominant contractiile fazice, ritmice, ale uterului, fiind utilizate pentru inducerea si sustinerea travaliului sau pentru provocarea avortului (prostaglandinele). Ergometrina si metilergometrina cresc predominant tonusul uterin, fiind utilizate pentru tratamentul si profilaxia metroragiilor postpartum.

Actiunea ocitocica se datoreste stimularii unor receptori specifici, care determina excitarea celulelor musculare netede ale miometrului: receptori pentru oxitocina, receptori prostaglandinici, receptori alfa-adrenergici (in cazul ergometrinei). In general uterul gravid este mai sensibil, reactivitatea fiind maxima in preajma nasterii.

1. Oxitocina

Oxitocina este o nonapeptida secretata de neurohipofiza, hormon important pentru declansarea travaliului si a reflexului de ejectie a laptelui.

Administrata ca medicament, stimuleaza motilitatea fazica a uterului, crescand frecventa si forta contractiilor ritmice. Sensibilitatea uterului la oxitocina este dependenta de prezenta estrogenilor. In ultimele 9 saptamani de sarcina reactivitatea miometrului creste progresiv, prin cresterea importanta a secretiei de estrogeni care favorizeaza cresterea numarului de receptori pentru oxitocina. Injectarea de oxitocina unei gravide la termen declanseaza contractii ritmice de tip fiziologic, care vor avea tendinta de expulzie a fatului. Presiunea tinde sa stearga si sa dilate cervixul, usurand expulzia. Efectul ocitocic apare imediat dupa injectarea intramusculara; durata sa este scurta. Oxitocina actioneaza asupra miometrului atat direct, cat si prin cresterea producerii de prostaglandine.

Oxitocina contracta formatiile musculare care inconjura ramificatiile alveolare ale glandei mamare, favorizand ejectia laptelui si usurand suptul.

Oxitocina se foloseste pentru sustinerea contractiilor uterine, cand acestea sunt insuficiente, la inceputul si in timpul nasterii sau pentru inducerea travaliului in conditii de sarcina cu risc pentru mama sau fat (hipertensiune arteriala, diabet, anemie, izoimunizare, sarcina prelungita cu insuficienta placentara). Administrarea trebuie sa se faca cu mare prudenta deoarece oxitocina poate determina uneori reactii adverse grave: hipoxie fetala, rupturi uterine, nasterea unui copil imatur.

Demoxitocina, compus de sinteza, are aceleasi proprietati farmacodinamice ca oxitocina. Efectul ocitocic este mai intens si mai prelungit. Se absoarbe relativ bine prin mucoasa bucala. Se administreaza sub forma de comprimate pentru supt care se introduc in santul gingivo-jugal, apoi se deplaseaza pana se termina absorbtia. Lactatia poate fi favorizata administrand 1/2 comprimat cu 30 minute inaintea suptului.

Supradozarea provoaca suferinta fetala - tahicardie, asfixie - si materna - hipertonie, tetanie, chiar ruptura uterului. Are aceleasi contraindicatii cu oxitocina.

2. Prostaglandinele

Prostaglandinele sunt autacoide produse in multe tesuturi, pornind de la acidul arahidonic, pe calea ciclooxigenazei. (a se vedea 25. Influentarea sistemului eicosanoid). Prostaglandinele E si F au actiune ocitocica. Provoaca contractii uterine fazice puternice pe tot parcursul sarcinii, avand drept urmare avortul sau nasterea; inmoaie cervixul si favorizeaza deschiderea colului uterin.

Sunt indicate pentru provocarea avortului terapeutic, indeosebi in trimestrul II de sarcina. In ultima perioada a sarcinii pot perfecta maturarea cervicala, cand aceasta este insuficienta sau cand exista indicatia medicala de declansare a nasterii (fara caracter de urgenta). Se mai folosesc pentru inducerea travaliului in sarcina la termen precum si pentru tonificarea uterului si profilaxia metroragiilor post partum.

Prostaglandinele pot fi cauza de suferinta fetala si spasme uterine, daca doza administrata pentru inducerea travaliului este prea mare. Alte reactii adverse, relativ frecvente, sunt: greata, voma, diaree, frisoane, cefalee, ameteli. Distociile, interventia cezariana in antecedente, suferinta fetala, reprezinta contraindicatii. De asemenea, prostaglandinele nu trebuie utilizate la femeile cu astm bronsic sau cu glaucom.

Dinoprostona sau PGE2 este o prostaglandina naturala folosita in administrare intravenoasa pentru provocarea avortului terapeutic in trimestrul II al sarcinii, in caz de avort incomplet sau mola hidatiforma. Pentru maturarea cervixului, dupa ruperea membranelor sau pentru inducerea travaliului se administreaza un gel vaginal cu dinoprostona.

Reactiile adverse sunt frecvente, indeosebi pentru perfuzia intravenoasa - se pot produce greata, voma, diaree, dureri abdominale, uneori hipotensiune, febra. Dozele mari provoaca stimulare uterina excesiva, cu suferinta fetala si/sau materna.

Dinoprostul sau PGF2α este indicat pentru provocarea avortului in trimestrul II de sarcina administrat intraamniotic. In caz de avort incomplet sau mola hidatiforma se administreaza intravenos. Dinoprostul este folosit limitat in scopul inducerii travaliului in sarcina la termen, in perfuzie intravenoasa.

Reactiile adverse sunt asemanatoare celor ale dinoprostonei. In plus, se poate produce bronhospasm si dispnee, mai frecvent la bolnavii astmatici.

Sulprostona este un derivat de sinteza al PGE2. Se foloseste pentru dilatarea colului inaintea intreruperii chirurgicale a sarcinii in trimestrul I, pentru provocarea avortului in trimestrul II si pentru controlul metroragiei post partum. Este administrata obisnuit in perfuzie intravenoasa. Reactiile adverse si riscurile sunt aceleasi ca pentru dinoprostona.

Metenoprostul este alt derivat sintetic al PGE2 folosit pentru provocarea avortului in trimestrul II de sarcina.

Carboprostul un analog de sinteza al PGF2α mai stabil si cu efect mai durabil, se foloseste pentru provocarea avortului in trimestrul II de sarcina si pentru controlul hemoragiilor post partum. Reactiile adverse sunt asemanatoare celor ale dinoprostonei. Provoaca uneori cresteri tensionale si dispnee prin bronhospasm si edem.

Gemeprostul este un analog de sinteza al PGE1 folosit pentru provocarea avortului terapeutic in trimestrul I de sarcina. Este indicat, de asemenea, pentru intreruperea sarcinii in trimestrul II si chiar in caz de moarte fetala intrauterina. Se administreaza de obicei intravaginal.

Gemeprostul este relativ bine suportat, efectele sistemice fiind comparativ mai putin importante in conditiile administrarii intravaginale. Poate provoca greata, voma, diaree, relativ usoare, mai rar cefalee, ameteli, senzatie de congestie, palpitatii, dispnee, dureri toracice, slabiciune musculara. Uneori se produc sangerari vaginale si crampe uterine.

Misoprostolul este un derivat de sinteza al PGE1 folosit mai ales pentru profilaxia si tratamentul ulcerului iatrogen. Se poate administra oral pentru provocarea avortului terapeutic in trimestrul I de sarcina.

3. Ergometrina

Ergometrina este un alcaloid de secara cornuta cu actiune stimulanta asupra miometrului. Dozele terapeutice influenteaza pozitiv toti cei 3 parametri ai contractilitatii uterine: frecventa, amplitudinea si tonusul. Este caracteristica cresterea tonusului bazal - actiune uterotonica. Consecutiv maririi tonusului sunt inchise sinusurile venoase din miometru si poate fi oprita hemoragia - actiune hemostatica uterina. Uterul gravid este foarte sensibil. Initial se dezvolta o contractie tetanica prelungita, cu miscari contractile ritmice slabe, suprapuse, apoi se produce o relaxare progresiva, contractiile ritmice devenind mai intense. Stimularea motilitatii uterine prin ergometrina se datoreste, probabil, actionarii receptorilor alfa-adrenergici. Alcaloidul este indicat pentru profilaxia si tratamentul hemoragiilor post-partum si post-abortum. De asemenea poate fi util in caz de involutie uterina imperfecta si retentie de lohii. Ergometrina, mai mult decat oxitocina sau prostaglandinele, poate provoca tetanie uterina, cu diminuarea marcata a circulatiei utero-placentare, ruptura uterina, embolie de lichid amniotic, traumatizarea fatului (hipoxie, hemoragie intracraniana). Ea nu trebuie injectata inaintea eliberarii umarului anterior al copilului. Este necesara urmarirea presiunii arteriale, a pulsului si a raspunsului uterin. Alte reactii adverse, rare, sunt: greata si voma, cresterea presiunii arteriale (favorizata de anestezia regionala, vasoconstrictoare sau asocierea altor ocitocice), fenomene alergice (chiar soc).

Ergometrina nu este indicata pentru inducerea travaliului sau in caz de iminenta de avort spontan, deoarece poate fi cauza de accidente grave. Hipertensiunea arteriala, bolile cardiace, bolile vasculare obliterante, starile septice, tulburarile hepatice sau renale impun prudenta.

Metilergometrina obtinuta prin sinteza, are proprietati asemanatoare ergometrinei, dar o potenta mai mare. Efectul uterotonic apare imediat dupa injectarea intravenoasa, la 2-5 minute dupa injectarea intramusculara si la 5-10 minute dupa administrarea orala. Se foloseste sub forma de maleat sau tartrat. Obisnuit se injecteaza intramuscular dupa eliberarea umarului anterior; se poate repeta dupa 2-4 ore. Administrarea intravenoasa (in aceeasi doza) se recomanda numai in situatii de mare gravitate; injectarea se face lent (in cel putin 1 minut), sub controlul presiunii arteriale, deoarece sunt posibile cresteri bruste ale presiunii, chiar accidente cerebrovasculare.