Fenomene reglatoare

Fenomene reglatoare

Cordul este sub influenta sistemului nervs vegetativ (SNV) simpatic si parasimpatic (tabelul 1).

Tabelul 1. SNV simpatic si parasimpatic

In general, sistemul parasimpatic cuprinde celule  ganglionare situate proximal de organele tinta. Celulele ganglionare elibereaza acetilcolina ca neurotransmitator. Acetilcolina actioneaza asupra receptorilor nicotinici si muscarinici.

Sistemul simpatic include celule ganglionare situate distal de organele tinta, care elibereaza noradrenalina (norepinefrina) si adrenalina (epinefrina) ca mediatori. Cei doi mediatori actioneaza asupra receptorilor alfa (α) si beta (β). Noradrenalina este mediatorul majoritatii terminatiilor simpatice postganglionare. Catecolaminele (adrenalina si noradrenalina) sunt eliberate si din medulosuprarenala.

Inainte de a ajunge la inima, toate impulsurile autonome trec prin ganglioni simpatici sau parasimpatici:

-impulsurile ajung la cord prin fibre postganglionare si activeaza receptori celulari membranari ai celor 3 tipuri principale de celule excitabile cardiace: celule cu automatism, contractile si ale nodului atrioventricular. Nu toate celulele au toate tipurile de receptori (simpatici si parasimpatici). Impulsurile simpatice stimuleaza celulele excitabile; cele parasimpatice inhiba functia celulelor cardiace excitabile.

Tesutul muscular raspune, in mod diferit, la cele doua tipuri de mediatori ai sistemelor: simpatic si parasimpatic, precum si la substante cu actiune identica cu a acestora (denumite simpatico- si parasimpaticomimetice).

In cazul cordului, cele doua componente ale SNV influenteaza, mai ales: frecventa si forta de contractie cardiaca. Desi ritmul cardiac are o ritmicitate proprie, inervatia simpatica si parsimpatica exercita o serie de influente asupra frecventei cardiace.

1. Sistemul parasimpatic

Sistemul parasimpatic actioneaza asupra atriilor si tesutului nodal, avand efect cardiomoderator:

-reducerea  frecventei cardiace (FC) (bradicardie sinusala); efect cronotrop negativ

mecanism: acetilcolina eliberata ↑ pereabilitatea pentru K a celulor nodale → hiperpolarizarea celulei, ↓ pantei depolarizarii lente diastolice→↑ timpul necesar atingerii pragului

-alungirea conducerii atrioventriculare

-reducerea fortei de contractie (efect inotrop negativ)  

Centrii cardioregulatori parasimpatici sunt situati in bulb, in planseul ventriculului IV cerebral. Nervul motor este nervul pneumogastric (denumit si nervul vag, care reprezinta a X-a pereche de nervi cranieni) si determina un tonus vagal moderator (70-80 batai/minut). FC este de 120-130 batai/minut in inima izolata si creste dupa sectionarea nervului vag, demonstrand efectul cardiomoderator al sistemului parasimpatic.

2. Sistemul simpatic are efect cardioaccelerator:

efect cronotrop pozitiv (↑ FC); noradrenalina accelereaza depolarizarea, contractiile

-efect inotrop pozitiv

Nervii simpatici parasesc maduva la nivelul fiecarei vertebre si formeaza plexuri simpatice inainte de a ajunge la tesuturi

Centrul cardioaccelerator: este situat in coarnele anterioare ale maduvei, iar nervii  motori sunt simpatici.

-Receptorii sunt:

b1 miocardici: forta de contractie; FC

b2 pe vasele coronare, cerebrale, hepatice, muschii scheletici →efect vasodilatator

a1 vasculari → efect vasoconstrictor

Mediatorii sistemului simpatic ajung la nivelul tesutului nodal dar si la nivelul miocardului de lucru.

Tonusul simpatic este, in general, mascat de cel vagal.

Sistemul simpatic permite mentinerea perfuziei organelor vitale: inima, creier in conditii de soc prin "centralizarea circulatiei" (devierea sangelui spre organele vitale prin vasoconstrictie in celelalte teritorii: tegumente, musculatura striata, viscere) (figura 9).

Figura 9. Centralizarea circulatiei in soc