Fracturile extremitatii superioare a femurului

FRACTURILE EXTREMITATII SUPERIOARE A FEMURULUI

Acestea se clasifica dupa localizare:

-fracturile colului femural

-fracturile transtrohanteriene

-fracturiea subtrohanteriene

-decolarile epifizare.

Fracturile colului femural

Sunt cele mai frecvente fracturi ale extremitatii superioare. Exista mai multe clasificari dupa diversi autori:

1.clasificarea Delbet, dupa localizarea traiectului de fractura:

mediocervicale,

cervicoepifizare,

cervicotrohanteriene.

2.clasificarea Cooper:

intraarticulare,

extraarticulare.

3.clasificarea Bohler:

angrenate (cele in abductie cu coxa valga)

neangrenate (cele in adductie cu coxa vara)

4.clasificarea Garden:

tipul I - fracturi incomplete,

tipul II - fracturi complete fara deplasare, cu travee rupte dar orientate transversal,

tipul III - fracturi complete cu deplasare partiala mentinute de sinoviala posterioara,

tipul IV - fracturi complete, cu deplasare totala, cu traveele capului paralele cu ale colului.

In fracturile cervicotrohanteriene, traiactul fracturii este intre col si masivul trohanterian. Fragmentul cervical patrunde adesea in trohanter, infundarea facandu-se spre partea posterioara si inferioara a trohanterului, cu realizarea de coxa vara si micsorarea unghiului de declinatie, orientand coapsa in adductie si rotatie externa.

In fracturile mediocervicale linia de fractura merge oblic de sus in jos si din afara inauntru la jumatatea colului, mai rar este un traiect vertical sau oblic in afara. Aici fragmentul extern este deplasat in sus si rotit extern.

Fracturile cervicoepifizare, de fapt dezlipiri epifizare, sunt rare. Trebuie facuta deosebirea de epifizioliza, ce apare pe os patologic.

Simptomatologie . Bolnavul acuza durere vie la baza triunghiului Scarpa, tinand membrul inferior in adductie si rotatie externa, cu piciorul culcat pe planul patului. Prezinta o scurtare de membru inferior, deformarea triunghiului Scarpa, hipotonia musculaturii fesiere, impotenta functionala totala si crepitatii osoase. Tardiv apar echimoza si hidartroza genunchiului. Examenul radiologic in doua incidente si uneori comparativ confirma diagnosticul si tipul fracturii.

Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni:

-contuzia soldului,

-luxatia traumatica de sold,

-epifizioliza

-fractura de bazin.

Evolutie, prognostic Evolutia este lenta spre vindecare, cu posibilitatea aparitiei pseudartrozei, indeosebi in cele mediocervicale. Pot aparea consolidari vicioase, indeosebi la fracturile in abductie, cu coxa vara.

Tratament Tratamentul ortopedic se adreseaza fracturilor de tipul Garden I si II : imobilizare in aparat gipsat pelvipodal in abductie si rotatie interna. Fracturile de tipul Garden III si IV au indicatie chirurgicala de la inceput: reducere sangeranda si osteosinteza cu manunchi de brose, suruburi, cui-placa. Postoperator se imobilizeaza 4 - 6 saptamani in aparat gipsat pelvipodal, dupa care incepe recuperarea functionala.

Fracturile subtrohanteriene

Sunt fracturi inalte ale diafizei si apar mai des la copilul mare. Se produc prin mecanism direct. Traiectul de fractura este transversal sau oblic, cu deplasare importanta: fragmentul superior in abductie, flexie si rotatie externa datorita tractiunii muschilor pelvitrohanterieni si a psoasului, iar fragmentul inferior tras in sus de muschii ischiogambieri si inauntru de muschii adductori. Rezulta o angulatie cu varful anteroextern ce da coapsei aspect de carja.

Simptomatologie. Pacientul prezinta durere, crepitatii osoase, impotanta functionala, mobilitate anormala a coapsei, care are aspect de carja si este culcata cu fata externa pe planul patului. Examenul radiologic confirma diagnosticul.

Tratament. Tratamentul ortopedic consta in reducere in anestezie generala si imobilizare, este rareori eficient deoarece este dificila mentinerea reducerii fragmentelor osoase. Tratamentul chirurgical este necesar in majoritatea cazurilor : reducere sangeranda si fixare cu tija Kuntscher sau cui-placa.