FORMELE FARMACEUTICE HOMEOPATICE

Formele farmaceutice utilizate pentru medicamentele homeopatice sunt in practica aceleasi cu cele ale medicamentelor traditionale (picaturi, pomezi, fiole orale, siropuri, ovule, supozitoare etc.), in plus unele forme caracteristice pentru medicina homeopatica: granulele si globulele.

Tincturile-mama, dilutiile si trituratiile sunt utilizate ca atare sau incorporate in proportie determinata intr-un excipient.

Formele farmaceutice cele mai folosite sunt urmatoarele:

Picaturile: solutiile destinate pentru a fi administrate pe cale orala, sub forma de picaturi, sunt constituite din una sau mai multe tincturi-mama, din una sau mai multe dilutii, sau dintr-un amestec de tincturi-mama si dilutii.

Ele sunt preparate utilizand pentru ultima dilutie urmatoarele vehicole:

alcool de 60% V/V, pentru prima decimala obtinuta plecand de la o timctura-mama;

un amestec de 50 parti de glicerina, 30 parti de alcool si 20 parti de apa (m/m), pentru prima decimala obtinuta plecand de la un macerat gliceric;

alcool de 30% V/V, pentru celelalte dilutii.

Fiole: solutiile destinate pentru a fi dispensate sub forma de fiole pentru administrare pe cale orala sunt preaparate utilizand ca vehicol pentru ultima dilutie alcoolul de 15% V/V.

Pulberi: pulberile sunt preparate utilizand lactoza, fie pentru trituratie, fie pentru impregnare.

Granule si globule: granulele si globulele, cu baza de lactoza, sunt preparate prin impregnare 1% V/P.

Comprimate: comprimatele sunt preparate:

prin comprimarea trituratiei corespunzatoare, in cazul substantelor insolubile;

prin comprimarea masei impregnate sau prin impregnarea comprimatelor inerte, in cazul substantelor solubile, dupa raportul 2% V/P.

Supozitoare supozitoarele sunt preparate in general folosind ca excipienti glucidele semi-sintetice sau untul de cacao.

Substanta de baza homeopatica sau dilutia homeopatica preparata in alcool, in general de 30% V/V, este incorporata in excipient in procent de 12,5% in greutate.

Pomezi: pomezile sunt preparate utilizand in general ca excipient vaselina sau un amestec de vaselina/lanolina.

Fie substanta de baza homeopatica, fie dilutia homeopatica, sunt incorporate in excipient in mod normal in procent de 4% in greutate.

Intrebarile cele mai frecvente ale pacientilor

raspunsurile cele mai clarificatoare

Doctore, ce e homeopatia?

Este o terapie care, nascuta in urma cu doua secole, multumita genialei intuitii a medicului german Samuel Hahnemann, este mereu mai actuala, deoarece impaca integralitatea om-boala, si duce, "in mod firesc", la restabilirea echilibrului pierdut fara a provoca efecte colaterale.

Care invata de asemenea o "filosofie de viata", care ajuta sa se previna aparitia a numeroase patologii, si care, o data cunoscuta, nu poate sa nu fie pretuita.

In care raportul medic-pacient asuma o importanta fundamentala.

Care este raspandita in intreaga lume.

Doctore, cel care prescrie produsele homeopatice e un medic?

Homeopatia in aproape intreaga lume este prescrisa doar de catre medici licentiati regulamentar in medicina, care au urmat cursurile speciale de formare.

Doctore, ce trateaza homeopatia?

In literatura homeopatica se gaseste faptul ca homeopatia poate trata sau cel putin poate ameliora foarte multe afectiuni; in afara de maladiile varstei pediatrice, si de deranjamentele tipice ale graviditatii, unde e electiva, homeopatia da rezultate optime in maladiile considerate adesea "nevindecabile", cum ar fi astmul, alergiile, hemicrania (migrena) si cefaleea, starile de anxietate si de stress.

Chiar si in domeniul veterinar homeopatia furnizeaza rezultate interesante.

Medicul dumneavoastra homeopat va va informa despre toate posibilitatile pe care aceasta terapie le ofera.

Doctore, este adecarat ca vizita la un medic homeopat este diferita?

Homeopatia considera de fapt fiecare bolnav diferit de celalalt; astfel se poate considera o terapie individualizata.

Vizita homeopatica e, fara indoiala, inca un mod pentru a va cunoaste mai bine si va ajuta nu numai sa tratati anumite patologii, ci mai presus de toate, sa le preveniti pe acelea la care vo poate predispune constitutia dumneavoastra.

Doctore, aceasta este o reteta homeopatica, nu inteleg nimic!

Reteta homeopatica prezinta indicatiile foarte importante care indica numele medicamentelor (de obicei doar in limba latina), un numar care identifica gradul de dilutie al medicamentului, si o sigla (CH, DH, K, LM) pentru tipul de dilutie.

De exemplu, cu cat mai mare este numarul, cu atat mai mare este dilutia medicamentului.

In orice caz, medicamentele homeopatice nu sunt toxice si nu produc efecte colaterale, si de aceea trebuie sa urmam cu maxima incredere posologia indicata de medicul curant.

In afara de aceasta, deoarece pe medicamentele homeopatice nu sunt trecute posologia si indicatiile terapeutice, este necesar sa se pastreze cu grija retetele, astfel incat sa se poata reaminti modul de administrare.

CELE ZECE REGULI DE AUR PENTRU REUSITA

TRATAMENTULUI HOMEOPATIC

Medicamentele homeopatice sunt caracterizate prin faptul ca au concentratii foarte joase ale pricipiilor active (doze infinitezimale), asadar trebuie avut grija in mod special la alegerea medicamentelor, si nu atat la modalitatea de administrare si conservare.

Regula I, II, III (orar si contraindicatii)

I.      Medicamentele  homeopatice cu absorbtie perilinguala (granule, doze, capsule, fiole si picaturi) vor fi luate la distanta de masa (cel putin ½ ora inainte, sau o ora dupa).

II.   Evitati substantele foarte aromate (cafea, tutun, bauturile sau caramelele din menta etc.) si alimentele foarte picante, cel putin 2 ore inainte si 1 ora dupa administrarea medicamentului.

III.   Respectati in fiecare caz posologia data de catre medic, tinand minte ca daca sariti peste una sau mai multe administrari la o anumita ora, in mod normal nu apar probleme daca sunt incluse intr-un arc de cura ciclica.

Regula IV (desfasurarea tratamentului si asocierea dintre homeopatie si alopatie)

IV.     Dupa primele administrari ale medicamentelor homeopatice, uneori se poate observa o recrudescenta a simpomatologiei; in general nu trebuie sa ingrijoreze, intrucat o astfel de evolutie este prevazuta de catre medicina homeopatica (agravarea homeopatica); cu toate acestea, in cazul in care se observa o prelungire a simptomatologiei, este cel mai bine sa se anunte medicul.

Cele mai recente cercetari au scos in evidenta faptul ca, in unele cazuri, terapia homeopatica poate sa fie de suport pentru terapia alopata, fara nuci un fel de contraindicatii.

Regula V, VI, VII si VIII (cum sa fie administrate medicamentele pe cale orala)

V.       Pentru dozarea numarului granulelor utilizati dozatorul potrivit, inclus in componenta tubului, si lasati-le sa se topeasca sub limba.

VI.     Varsati sub limba, corespunzator dozei, globulele continute in tub, si lasati-le sa se topeasca.

VII.       Pentru capsulele ce contin globule, deschideti cu delicatete, desfacand invelisul gelatinos, si depozitati sub limba continutul.

VIII.     Pentru picaturi sau fiole, varsati in putina apa necarbonatata, agitati si tineti sub limba pentru citeva secunde.

Regula IX si X (cum sa fie conservate corect medicamentele)

IX.     Toate celelalte forme farmaceutice precum pomezile, supozitoarele si ovulele vor fi administrate dupa modalitatea recomandata de medic.

X.       Toate medicamentele homeopatice vor fi conservate la rece, ferite de lumina, si nu se vor lasa la indemana copiilor.

Scopul initial al invatatorului este de a-l proteja pe elev sa "arunce in mare" toata greutatea psihica ce ar putea ingreuna evolutia Sinelui. Impulsurile, dorintele, ambitiile, frustarile, inhibitiile nu sunt decat greutati ce sunt agatate de picioare. E vorba, in definitiv, de a-l face pe elev sa inteleaga cum este el in realitate inauntrul sau, si apoi sa-l faca sa accepte acest Sine autentic care, de obicei, locuieste sub un "munte", deasupra unor structuri construite pentru aparare sau din teama. Si in sfarsit, e vorba de a face posibil schimbarea a tot ceea ce nu vibreaza in armonie cu acest Sine autentic.

Orice fiinta umana este o lume de sine statatoare. Orice om a ajuns aici si acum prin traversarea unor sentimente, dureri, vicisitudini si invataminte. O asemenea suma a fost cel putin traita printr-o serie de atitudini, reactii si ajustari ale acelui intreg personal. Viata psihica a unei fiinte umane este total diferita de aceea a unei alte fiinte umane. O invatatura profunda si profitabila nu poate fi continuta intr-o formula comuna, potrivita pentru toti. Pentru aceasta, caile sunt multiple, iar scolile sunt multe si diferite, dar la baza a toate sta acel proverb stravechi "Cunoaste-te pe tine insuti".

Cand, in sfarsit, se realizeaza cunoasterea Sinelui, aceasta devine un instrument, si nu un scop. Se abandoneaza acest stadiu si tot ceea ce a permis sa se ajunga pana aici, pentru a se trece la un stadiu succesiv, la alte instrumente.

Maestrul e, deci, ghidul indispensabil si, cu el, care dirijeaza cu propriile exemple, formeaza cu tacerea sa, ilumineaza sufletul cu propria stralucire. Maestrul e acela care te asculta, apoi te trezeste la constiinta de tine insuti, iti indica locuintele cele mai aproape de tine. El e un medic care cunoaste vindecarea pentru fiecare rau, si multe boli vor fi vindecate cu venin.

Rolul sau esential e de a elibera elevul de inlantuirea materiala constituita din prejudecati, pulsiuni, distractii, concepte traditionale de morala, de pacat; inhibitii si tot ceea ce e artificial si ceea ce vine din partea parintilor, pentru aceia care nu ajung la auto-determinarea iluminata. Prezenta maestrului este importanta: elevul lasat singur poate sa devieze de la drum datorita ambitiei, datorita dorintei de a se ridica pe sine insusi, datorita iluziei. Nu vede in el insusi cauzele propriei scindari; asa cum un ochi care poate vedea totul nu se poate vedea pe sine insusi (daca se vede intr-o oglinda, vede o reflectare a sa). Omul care vrea sa iasa in evidenta reactioneaza in scopul de a-si castiga popularitate; si altii, in schimb, actioneaza astfel incat sa fie respinsi de catre lume. Ambii au parerea lor fixa asupra opiniei oamenilor, si nu se inalta deasupra lor. Adevaratul maestru nu se mai ingrijoreaza de opinia oamenilor; e indiferent la punctul lor de vedere si la favoarea lor.

Elevul apoi trebuie sa-si dea seama ca, spre deosebire de ceea ce se intampla in Occident, el "nu alege ci este ales". Nu poate deci sa hotarasca prin propria vointa la ce maestru sa mearga, ci maestrul va fi cel care, dupa ce a judecat in tacere, il va pune la proba cu mijloace care ii sunt doar lui cunoscute, si va hotari "sa il accepte". Se va naste atunci o forma de intelegere tacita, care nu poate fi aflata in coduri; nu e codificabila: "legea supunerii pe care elevul trebuie sa o aiba fata de maestru". Toata viata maestrul va veghea ca o astfel de supunere sa nu devina un refugiu de inhibitii psihice care iti gasesc propria exprimare in cautarea simbolica a unei mame sau a unui tata, a unui stapan, a unui Dumnezeu. Sau sa nu fie vorba de o supunere oferita in mod incostient pentru a primi in schimb favoruri, recunoasteri, secrete. De fapt persoanele obisnuite se supun legilor pentru a se bucura inconstient de liniste, si nu dintr-o perceptie intima a binelui colectiv. Multi se supun ritualurilor religioase nu din dragoste fata de Dumnezeu, ci din siguranta inconstienta de a primi astfel un Paradis. Multi si multe se roaga astfel ca si cum s-ar apropia in mod superstitios de riturile magice.

Daca nu e usor sa devenim buni elevi, nu e usor nici sa fim buni maestri. Un maestru in schimb trebuie sa fie in stare sa inteleaga ceea ce are nevoie elevul. El trebuie, printre altele, sa fi fost ales de catre un altul pentru a ajunge in functia de a calauzi alte persoane. Nu toti aceia care au intrat pe cale au rechizitele necesare pentru a deveni maestru. Acesta a fost ales in mod direct de catre Gratia Divina pentru a calauzi oamenii, si nimeni nu-si poate alege din propria vointa dreptul de a indeplini aceasta functie. Un maestru este valabil daca cunoaste nu numai aspectele si dificultatile drumului, ci si pe cele ale sufletului: substanta psihica, adica discipolul pentru care el va fi ghid. Chiar si atunci cand un maestru poseda toate aceste rechizite, aceasta tot nu e inca suficient, deoarece trebuie sa posede si rechizitele necesare pentru a dirija acel anume discipol. Nu toti docentii pot sa fie maestri ai unui anume discipol, iar acesta trebuie sa caute maestrul care stie sa-si cucereasca propriul sau suflet ca si o acvila sau un soim care plonjeaza in jos asupra unei pasari.

Jalal Ad Dir Rumi din Mathnawi a scris despre figura maestrului:

"Pana cand corpul tau fragil nu va avea forta, fara soarele tau nu avem lumina.

Tu ai devenit flacara aprinsa si abajurul, tu esti calauza lumii, tu esti cel care descalceste ghemul de matase.

Se spune ca capatul firului se afla in mana ta, tu imparti cu generozitate boabele rozariului inimii.

Observa ceea ce-l priveste pe un maestru care cunoaste calea; alege maestrul, pentru ca pe calea ta el este indispensabil.

Maestrul e ca si vara, iar ceilalti ca si lunile de toamna; si daca ceilalti sunt ca si noaptea, maestrul e ca si luna.

Am dat destinului meu care se naste numele maestrului, pana cand acesta a devenit un batran prin adevar, si nu prin timp.

E atat de batran incat nu are inceput, si nu cunoaste rivali - o asemenea rara comoara.

In realitate vinul cu cat imbatraneste cu atat devine mai puternic; in realitate aurul vechi este cu atat mai mult pretuit.

Alege un maestru, pentru ca fara el calatoria aceasta este presarata cu nenorociri, cu pericole si cu spaime.

Fara indicatii poti sa te pierzi pe drumul pe care l-ai parcurs deja de mai multe ori.

De aceea nu calatori singur pe o cale necunoscuta, nu iti distrage mintea de la calauza."

Astazi a fi invatator a devenit o meserie, organizata dupa cea mai plata finalitate, cu un salariu insuficient. Studiile conduc la un document lipsit de valoare efectiva, pentru care acei care le urmeaza nu sunt ei insisi in masura de a pretinde ca sunt invatati spre binele lor.

Ce putem spune atunci de o societate care venereaza o serie de documente nesemnificative, si isi pune propria judecata sau isi incredinteaza propria subzistenta in mainile unei asemenea acumulari de vacuitate?

Noi am sustinut mereu ca invatamantul este baza insasi a identitatii unui individ si a unei colectivitati in actiunile lor conditionate. Metoda noastra de invatamant este in mod tendentios emotionala. Noi recuperam valorile emotive ale elevului, preferandu-le celor culturale. Si cum se pot descrie emotiile, traducand corespunzator termenii, si dand drumul si la participarea altor sentimente ale noastre? Nu te poti indragosti la comanda, nu poti adormi la vointa, pentru ca este vorba de lucruri spontane, si atunci cand sunt dorite ele inceteaza a mai fi spontane, asadar de a mai exista. Nu se poate lasa mostenire cuiva propria cunoastere a unei limbi, daca toti sunt in masura, potential, de a invata o limba straina, ci trebuie sa fie invatata personal. In sfera noastra., trebuie sa inveti sa simti despre sine, si aceasta este ca si cunoasterea: maestrul nu o poate transmite ca si cum ar fi vorba despre o tabla de ciocolata. De aceea nu se poate da vina pe istoric, pentru ca orice opera didactica sau stiintifica nu este in masura sa transmita emotiile. Aceasta se poate reusi prin similitudine, si de aceea poezia si muzica sunt tinute la mare stima de catre Scoala noastra. De ce te-ai oprit la scoala noastra de gandire? Calea perceptiva sugereaza sa tragi propriile concluzii din exemple, educand propria simtire; insa stiind sa preiei si din informatiile istorice tot ceea ce poate fi indicativ de a fi preluat din cultura.

Aceasta povestioara poate fi clarificatoare:

"Un pescar foarte intelept ducea in barca sa un invatat. Traversand un lac foarte agitat, pescarul spune o fraza incorecta din punct de vedere gramatical. Invatatul, un pedant, il intreaba: ,Dar tu nu ai studiat niciodata gramatica?'

,Niciodata', raspunde pescarul. ,Ah', raspunde pedantul, ,asadar ai pierdut jumatate din viata ta.'

La putin timp dupa aceasta, pescarul il intreaba pe invatat: ,Si dumneavoastra ati invatat sa inotati?'  ,Nu, niciodata' raspunse invatatul.

,A', raspunse pescarul, ,asadar v-ati pierdut intreaga viata, pentru ca barca este pe cale sa se scufunde!'

Este un lucru sa te numesti maestru, si alt lucru sa fii maestru. Astfel exista metode valide si sisteme neconsecvente pentru a parcurge drumul maestrului. In rezumat, calea este reculegerea, apoi tacerea; apoi descoperirea; apoi desacralizarea. Aceasta este argila, apoi focul, apoi caldura si frigul; apoi umbra; apoi soarele! In aceasta ordine de idei maestrii opereaza dupa doua directii: propria evolutie intima, si calauzirea altora de-a lungul cararii; pentru a obtine acestea ei folosesc in general doua modalitati: practica si invatamantul esoteric; cercetarea si exemplele exoterice. Cercetarea si exemplele sunt din afara, iar practica si invatamantul trebuie sa vina dinauntru.

De fapt, cum se poate descrie intr-un manual procedeul corect pentru a ajunge la crearea unei opere de arta?

Un prost s-a suparat pe asinul sau, care nu il asculta; un intelept, care il observa, ii spune: "Asinul nu va invata niciodata limba ta; deci, sau taci, sau invata tu limbajul asinului!"

PATOLOGIILE CELE MAI FRECVENTE

In terapia clasica hahnemanniana se folosesc remedii UNICISTE: un remediu dat acelui teren constitutional care prin alterarea sa a creat o serie de simptome.

Exemplu: o cistita poate fi consecinta unui granulom apical, adica a unui fapt septicemic (infectie in sange) - rezulta ca, evident, cistita nu este o boala, ci este consecinta altui tip de tulburare.

Atunci cand noi vrem sa vindecam simptomul, si in acest caz de apropiere de medicina alopatica, noi folosim terapia homeotoxicologica, adica ceea ce francezii numesc "compusi". Cum cursul se bazeaza pe terapia hahnemanniana, noi nu tinem cont de-a lungul lectiilor de alte remedii, care fac parte din domeniul homeopatic dar nu corespund vointei fondatorului sau: Hahnemann.

Alte remedii care se folosesc (in afara celor uniciste) sunt preparate izoterapice (organoterapuce), homeotoxicologice, moleculare, fitoterapice (aromoterapia, remediile florale Bach), homeopunctura, homeoacupunctura, homeocromoterapia etc.

Psiho-neuro-imuno-genetica prenatala a lui Stromillo

Principiul Psiho-neuro-imuno-geneticii prenatale se bazeaza pe nucleii energetici. Acesti nuclei energetici au un loc al lor in fascii. Principiul care a dus la aceasta descoperire este urmatorul: un "TIR" de 5-10 tone este asezat pe sosea pe patru sau sase cauciucuri cu aer. Asadar trebuie sa admitem ca camionul sta pe nimic, dupa conceptiile legilor fizice. De fapt, in cauciucuri se afla aer, si acest aer suporta incarcatura de 5-10 tone.

O alta observatie este ca toate bolile definite ca "hiper" sunt in schimb datorate unui "hipo", deoarece in bolile hipertrofice exista un deficit de coezionalitate.

Exemplu: o camera de aer (din cauciuc) noua, si o camera de cauciuc de aceeasi dimensiune insa uzata, daca noi dam trei atmosfere primei camere de aer noua, avem o forma omogena; aceleasi trei atmosfere date camerei de aer uzate, vom obtine o camera de aer mai mare decat prima, si deformata (a pierdut coeziunea).

Psihicul este domeniul sufletului (spiritului) si al mintii; psihicul, vointa actioneaza asupra nervilor, care sunt de domeniul neurologiei. Nervii, la randul lor, actioneaza asupra distributiei energetice a Nucleilor Energetici - acestia sunt comandati de catre vointa mentala/vointa spiritului.

Copilul in uterul matern in primele 2-3 luni de graviditate nu are un sistem nervos format, deci nu e autonom, si este influentat de sistemul nervos al mamei. Acest sistem nervos al mamei, la randul sau, este influentat de starea psihica, emotiva a mamei. Copilul are o emotivitate proprie, care ii permite sa inmagazineze stimulii emotionali ai mamei, pe care ii primeste si ii transmite copilului.

Am invatat in prima lectie de homeopatie ca nu exista in intreaga lume un tratat stiintific care poate invata emotivitatea. Ceea ce poate influenta aceasta e vorbirea, muzica, si poezia ca maxima expresie a artei. Prin muzica se modifica starea emotionala a mamei, si copilul primeste unde vibrationale de bucurie. Chiar si ritmul muzicii are un defect determinant asupra cresterii fiziologice a copilului in uterul matern, pentru ca organismul uman este in intregime ritm. Daca mama are vibratii disritmice, copilul va primi impulsuri non-ritmice si se va crea o dizarmonie chiar si dintr-un punct de vedere antropometric. De exemplu: mama, prin intermediul unei gimnastice aerobice, da impulsuri dinspre interior si exterior si ii transmite copilului aceasta senzatie de ritm. Aceasta este asociata cu starea de suflet pe care muzica o trezeste in mama.

Autorul acestui principiu se refera la cercetarea sa precedenta, aceea ca sufletele sunt entitati inteligente si sensibile la toate mesajele pe care universul le poate transmite, astfel incat celula poate fi definita ca un microcosmos in macrocosmos.

O data stabilit ca exista carente la nicel de teren (ne referim la bolile cronice ale mamei: lues, tbc, diabet etc.), este bine sa fie folosite produse homeopatice care sa modifice terenul mamei. Astfel se face profilaxia copilului.

In toate acestea se pot ameliora mai multe conditii genetice ale copilului prin vizualizare din partea mamei si prin produse farmaceutice homeopatice dinamizate ad personam.

Patologiile sunt de doua tipuri:

hiper-energetice

hipo-energetice

Si in alimentatie e la fel: nu se cunoaste un aliment care sa fie in afara celor doua categorii: exista o alimentatie centripeta si o alimentatie centrifuga. Nasterea podalica nu este altceva decat un exemplu de o carenta energetica expansionala, deoarece copilul nu reuseste sa se roteasca. Acest fenomen se intampla frecvent la femei carora le este teama de nastere. In cazuistica personala a Profesorului Stromillo, in 20 de ani de cercetare, 50 de femei tratate, femei culte, au avut copii cu sindrom Down. Aceasta s-a intamplat pentru ca intelectualizarea nasterii absoarbe energia copilului, iar entuziasmul mamei, emotivitatea nasterii este indepartata, si rezultatele sunt nefaste.

Predispozitia mentala a mamei determina starea copilului nascut.

Nasterea este un eveniment predominant emotional, si atunci cand se inlatura emotivitatea se inlatura energia, se inlatura entuziasmul, bucuria, si predomina rationamentul - iar acesta este un aspect nefavorabil.

EXAMENUL CILINIC AL BOLNAVULUI

Bolnnavul intra in cabinetul de consultatii, si primul contact ne da deja cateva indicatii pretioase asupra starii sale generale, asupra totalitatii sale si chiar asupra bolii sale. Se ia aminte la culoarea pielii sale, la expresia privirii sale, la culoarea buzelor, a unghiilor (acrocianoza), la dishidrie (maini umede).

Scriem apoi o fisa medicala:

numele

varsta

profesiunea

greutatea

numarul copiilor (daca exista).

Apoi il intrebam pe bolnav ce il deranjeaza in prezent, fara a intra in detalii si il intrebam despre somnul sau (calitatea si cantitatea), despre apetit (pofta de mancare), despre digestie, despre functia intestinala (frecventa etc.), asupra urinilor (culoare, cantitate/24 h etc.). Daca pacientul e femeie, intrebam daca menstruatiile sunt regulate, abundente, cu sau fara cheaguri. Incepem apoi exemenul bolnavului: un examen complet si sistematic ne da detalii majore pe care nu ni le poate da interogatoriul, deoarece e obiectiv si permite urmarirea cu exactitate a evolutiei bolii.

In ceea ce priveste trecutul sau bolile, ele fie au lasat urme (si voi trebuie sa le gasiti) fie nu au lasat nici o urma si asadar nu ne intereseaza pentru problema actuala. Orice mica alterare pe care examenul vostru o va descoperi va face parte dintr-un "portret" fizio-patologic al bolnavului dumneavoastra, in care va reasumati opinia dumneavoastra asupra starii sale, si care va va indica tratamentul.

Trebuie sa il vedeti pe bolnavul dumneavoastra "in mod panoramic", trecand cu gandirea dumneavoastra asupra fiecarei dintre functiile sale, si asupra fiecaruia dintre organele sale, pentru a descoperi disfunctiile.

Daca bolnavul dumneavoastra va aduce radiografii sau examene de laborator, este de preferinta sa consultati aceste materiale dupa ce examenul si judecata dumneavoastra au ajuns la final, ca o confirmare, sau mai putin, a diagnosticului pe care dumneavoastra l-ati stabilit.

Instrumentele de care va serviti sunt simple:

un stetoscop biauricular

un stetoscop monoauricular (din lemn/metal) care amplifica mai putin timbrul zgomotelor ascultate

un tensiometru (sfigmomanometru)

un ciocan pentru reflexe

un cronometru

un centimetru

urechile dumneavoastra

mainile dumneavoastra, si

logica dumneavoastra clinica.

Se ia pulsul bolnavului, mai intai asezat, si apoi in picioare. Diferenta intre numarul de pulsatii numarate in pozitia sezand si cele numarate in picioare traduce adaptarea miocardului la efort. Daca diferenta intre cele doua nu depaseste numarul 8, adaptarea miocardului este perfecta.

Observati chiar si caracterul pulsului: intins (renal), saltator (hipertensiune arteriala - HTA), rotund (aortic), dur sau comprimabil cu usurinta (aortic). Daca numarul de pulsatii este mai mic decat 64, este vorba de un puls hepatic.

Observati mainile si vedeti daca sunt umede (tulburari urinare sau circulatorii), reci si violacee (acrocianoza), sau umflate (suculente) (tulburari venoase, edeme). Apoi bolnavul se aseaza in fata noastra cu spatele, mainile asezate pe genunchi, spatele destins, pentru a putea percuta apofizele spinoase ale vertebrelor cervicale, dorsale, lombare. Daca percutia este dureroasa, sau daca ea lasa eritem, trebuie sa va ganditi la o decalcifiere a coloanei vertebrale.

Cu acul din ciocanul de reflexe atingeti usor spatele pacientului si testati raspunsul cutanat (linia alba sau rosie, dermografismul simplu sau urticaria, va informeaza asupra capacitatii de reactie a sistemului capilar, asupra atoniei sale sau asupra excitabilitatii sale exagerate).

Examinati pielea si vedeti daca aceasta este uscata (deshidratare), grasa, infiltrata, vie.

Percutia plamanilor - o matitate a spatiilor interscapulare va va face sa va ganditi la o congestie limfo-glandulara. O sonoritate, la bronsiectazie, la cavitate, la emfizem, la pneumptorax.

Ascultatia plamanilor: bolnavul trebuie sa respire tinand mainile pe genunchi si gura deschisa. Ascultati cu atentie varfurile plamanilor, liniile omoplatilor, si bazele. Printre semnele pulmonare, bronhiale sau pleurale obisnuite, incercati sa dozati volumul respirator care, daca este insuficient, este o cauza a multor boli. Luati notite pe hartia dumneavoastra daca respiratia este bogata, mediocra, sau slaba; daca e veziculara, bronhiala, amforica, neregulata, daca expiratia este prelungita; apoi cereti bolnvului dumneavoastra sa spuna susurand: "KISS - KISS - KISS", ascultand si comparand in mod sintetic timbrul pe care il asuma vocea susurata de-o parte si de alta a coloanei vertebrale. Daca timbrul este amforic, ganditi-va la o microcaverna, la o microbronsiectazie. Se pot descoperi astfel bronsiectaziile microscopice care scapa la examenul radiologic. Marile cavitati sunt deja percepute la auscultatie. O cavitate de importanta medie poate fi descoperita cu auscultatia si vocea susurata, insa o cavitate mica poate fi descoperita doar prin intermediul lui "kiss - kiss - kiss". Timbrul bronhial localizat intr-o zona restransa semnalizeaza o condensare a tesutului pulmonar (kiss - kiss - kiss bronhial si bolnav fara febra), o neoformare a tesutului conjuctiv intr-un lob pulmonar. Ralurile sibilante acute indica bronhostenoza. O rezonanta mare este semn de tumefactie glandulara. Daca astfel de tumefactii sunt simetrice, ele sunt rezultatul Bordetella Pertussis; daca ele sunt unilaterale, sunt rezultatul unei lobite specifice.

Apoi cereti bolnavului sa spuna ceva (de exemplu numele lui), cu voce grava, taraganata, cavernoasa. In functie de rezonanta auscultatiei, ganditi-va la o cicatrice conjuctiva localizata (rezultat al unei peribronsite, al unei lobite sau a unei bronhopneumonite) sau la o infiltratie masiva a tesutului conjuctiv care, impreuna cu hipoxemia consecutiva, va sta la baza multor disfunctii.

Daca aceasta auscultatie obisnuita va va lasa o cat de mica incertitudine, puneti bolnavul dumneavoastra in alte pozitii: culcat pe burta, pe flancul drept si stang, pentru a decomprima aceasta sau acea regiune pulmonara, si ascultati, si comparati.

Acest examen pulmonar complet va va invata despre una din cele 4 mari functii ale organismului: respiratia, ale carei tulburari au intotdeauna repercursiuni care depasesc planul local, dand o hematoza necorespunzatoare.

Apoi cereti-i bolnavului dumneavoastra, inca asezat pe scaunul sau (fara spatar), sa se aplece inainte si percutati flancurile sale drept si stang cu marginea cubitala a mainii. Daca aceasta manevra provoaca o durere sau o senzatie neplacuta, ganditi-va la o congestie a bazinetului renal.

In continuare, bolnavul se ridica si dumneavoastra ii examinati palatul si gatul. Un palat palid trebuie sa va faca sa intelegeti o respiratie insuficienta (adica ceea ce va va confirma datele pe care le-ati primit in urma auscultatiei) - ceea ce inseamna ca constrictia capilarelor palatului este reflectarea constrictiei capilarelor pulmonare!

Din contra, o disfunctie respiratorie cu un palat roz este de origine recenta. Venulele dilatate pe valul palatin, pe lueta si pe pilierii palatini corespund unei staze venoase, unui ficat marit, unei spline marite si, probabil, a hemoroizilor.

Ganditi-va in acest caz la paludismul cronic al lui Stromillo.

Examinati dupa aceea auscultatia apexurilor, in fosele supra- si subscapulare, si cu bolnavul care isi retine un moment respiratia, zgomotele cardiace la orificiile aortic si pulmonar, si la apex. Accentuarea zgomotului II in orificiul aortic va va face sa cautati o HTA sau o insuficienta renala; o accentuare la orificiul pulmonar va va confirma diminuarea suprafetelor pulmonare.

Apoi comprimati la nivelul punctelor de emergenta a nervilor supra- si suborbitali, si veti fi informati asupra starii sinusurilor frontale si maxilare. O durere poate fi semn ca exista o inflamatie a sinusurilor (sinuzita).

Confruntand sensibilitatea (gasita cu degetele voastre) la nivelul foselor supraclaviculare (la insertia muschiului streno-cleido-mastoidian) puteti gasi la dreapta (nervul frenic, nervul laringeu superior) o sensibilitate la nivelul vezicii biliare, si la stanga o sensibilitate a regiunii duodeno-pancreatice.

Cautati cu degetele sensibilitatea cardiaca de o parte si alta a sternului. Daca "punctele aortice" sunr exagerat de sensibile, ganditi-va la aortita sau la angor (angina). Apoi masurati matitatea cardiaca cu percutia simpla (ne amintim ca rezultatul corespunde matitatii cardiace relative prin expansiunea pulmonara in acea zona) si notati diametrul aortic (ectazia aortei) si diametrul medial al inimii (inima marita in dreapta sau in stanga).

Pentru a examina matitatea hepatica - ficatul este foarte adesea marit in volum, cu consecinte corespunzatoare din punct de vedere mecanic: diminuari ale excursiilor diafragmatice, si compresia bazei pulmonare drepte, staza venoasa in sustemul portal. Sangele care stagneaza in lacurile sanguine ale ficatului si ale splinei este pierdut pentru marea circulatie; pierdere care se traduce in tulburari circulatorii ale suprafetei respiratorii, in obstacol pentru excursiile diafragmatice, in staze venoase ale viscerelor, si intr-o diminuare a debitului cardiac.

Mentinand bolnavul in picioare, se examineaza articulatiile: umerii, coatele, articulatiile mainii si se cauta eventualele semne de nevrita sau de bloc al articulatiei. Apoi bolnavul se intinde si se masoara tensiunea arteriala.

Examen al abdomenului: palpati usor regiunea veziculara, si cadranele superioare ale abdomenului. Cu aceasta palpare usoara si prelungita se gasesc usor cardio-spasmul, pilorita, duodenita, colecistita, colita spastica, megacolonul, tumorile abdominale. Palpati cele doua fose abdomibale, cautand durerea, spasmele, apararea sau contractura.

In punctul lui MacBurnez, si la fel in stanga, incercati sa palpati un cordon care coboara oblic, de la flancuri catre vezica: ureterul. Daca acesta este dilatat si sensibil, va demonstreaza o congestie a cailor urinare mari, litiaza, nisipul, si va da indicatii formale pentru o curatire a aparatului urinar.

In concavitatea epigastrica se vor cauta pulsatiile aortei abdominale, care sunt usor de simtit la subiectii slabi sau la persoanele nervoase (angor abdominal). Apoi se va percuta traiectul colonului, observand zonele de matitate, de distensie, de meteorism.

Alaturi de acest examen obisnuit, orice alta explorare ramane in mod evident valabila, in special in ascita, in tumorile abdominale, in peritonita, in hemoroizi, in afectiunile cailor genitale.

Observati si comparati temperatura picioarelor, a gambelor, a coapselor (arterita, flebita). Cautati pulsatiile arterei pedioase, edemele gleznei; examinati articulatiile membrului inferior de la genunchi in jos, apoi cautati reflexele, semnul lui Lasegue.

Dupa acest examen general, trebuie sa aveti deja o idee completa asupra bolnavului dumneavoastra, si tulburarile sale ar trebui sa va apara clar.

Va trebui sa completati intotdeauna examenul dumneavoastra cu o analiza completa a urinei, si adesea cu un examen al sangelui (numarul de globule rosii, formula leucocitara, trombocitele, V.S.H., glicemia).

In final, o interogare discreta asupra vietii, asupra muncii depuse, asupra preocuparilor bolnavului, va va da adesea cheia problemei.

Ramane de stabilit o ierarhie de valori a ceea ce s-a gasit.

Care este punctul de plecare? Alterarile respiratorii sunt cele care au provocat hipoxemia, deficienta diferitelor tesuturi, sau tulburarile circulatiei periferice, sau acumularea metabolitilor in lichidele extracelulare, cele care au deschis poarta bolii?

Tratamentul, asa cum am spus deja, va fi indreptat asupra omului ca intreg, tinand cont de fortele sale, de tulburarile sale. Va trebui sa tineti seama, mai ales, de restabilirea celor 4 mari functii ale organismului:

Respiratia - Circulatia - Asimilatia - Eliminarea

sa redati organismului mijloacele sale naturale de aparare impotriva diversilor agresori care, gasindu-si sprijin in scaderea rezistentei organismului, au creat boala.

Noi atribuim o mare valoare diagnostica examenului complet de urina, care este un adevarat "stetoscop renal" al metabolismului general.

ANALIZA URINEI:

Cu o alimentatie obisnuita (paine, carne, cartofi, unt, lapte) si o activitate medie, densitatea urinei in mod normal oscileaza intre 1018-1022. La o densitate de 1018 si un volum de 1500 grame, substantele solide vor fi de la 37 la 43 gr.-litru, sau 35 gr./zi.

O densitate de 1022, cu un volum urinar de 1200 gr., reprezinta un reziduu solid de 45 gr./litru si de 54 gr./zi.

O densitate de mai mult de 1023 indica o iritatie potentiala a tubilor contorti, a ureterelor, a vezicii si a uretrei. Daca densitatea urinei ajunge la 1027-1030, cu un volum exagerat, trebuie sa ne gandim la diabet. Daca densitatea, masurata in mod repetat, ramane mult timp sub 100-1010, se poate pune diagnosticul de nefroscleroza.

Cresterea seriei proteice: 23-25 gr. uree/litru, 1 gr. acid uric, si 1 gr. amoniac, indica un metabolism crescut.

Daca se normalizeaza aportul de carne, de peste si de branza al bolnavului, si daca in acelasi timp volumul ramane normal (1200-1500 cc/zi), si seria proteica ramane exagerata, trebuie sa ne gandim la tuberculoza ulceroasa si evolutiva (cresterea ureei deriva din distructia masiva a protoplasmei celulelor alveolare).

In boala Basedow, tirozina (extractul tiroidian proiectat in sange) actioneaza ca o foale ce determina o combustie mai rapida si mai intensa a albuminelor protoplasmatice in toate celulele organismului, sau o tumora maligna.

In mod firesc, se poate avea o combinatie de tuberculoza evolutiva cu insuficienta renala. In acest caz se gaseste si o diminuare a eliminarii de NaCl (de la 4 la 5 - 6 gr./l).

Eliminarea Ca²⁺

O asemenea eliminare este in mod normal de 180mg/l. Daca aceasta e scazuta la 100 mg/l, trebuie sa ne gandim la:

a) la adulti: reumatism cronic hipertrofic; spondiloza rizomelica; boala lui Paget; sclerodermie;

b) la copii: la mongolism.

Daca in schimb exista un exces de calciu in urina, trebuie sa ne gandim :

c) la adulti: la osteomalacie; la reumatism cronic hipotrofic (osteoporoza);

d) la copii: la rahitism tardiv. In aceste forme se gaseste o eliminare a calciului de 300 si chiar 600 mg/zi. Acest exces de eliminare ar putea provoca obstructia tubilor contorti, blocati de nisip sau de calculi.

Daca ne dam seama de multiplicitatea datelor si de precizarile pe care ni le-a dat o buna analiza a urinei, bine interpretata, putem sa botezam aceasta metoda de investigatie "stetoscop renal" - mult superioara citoscopiei.

Pentru a avea o analiza care sa ofere o masurare exacta a cantitatii diverselor elemente eliminate in decursul unei zile, este indispensabil:

urina emisa in timpul unei perioade de 24 h. In acest scop, se incepe prin a arunca prima urina emisa, si incepand cu acest moment se recolteaza toate emisiile succesive, pana la cele ale zilei urmatoare. Se noteaza volumul total recoltat si se examineaza urinile, cu toate caracterele indicate:

Se poate adauga la anamneza:

preferintele pentru un gust: dulce, sarat, acru, amar, picant

dulce: un temperament flegmatic

amar: temperament puternic

acru: pacient anemic

sarat: temperament sanguin (hepatic)

picant: sanguin (se transforma in foc, caldura - ceea ce creste elementul Yang)

(un mare Yang necesita un mare Yin - pacientul bea multa apa).