Electrocardiograma

Electrocardiograma 

Inregistrarea grafica a fenomenelor electrice din cursul activitatii cardiace reprezinta electrocardiograma (ECG)..

ECG consta dintr-o serie de unde pozitive si negative, denumite cu litere P, Q, R, S, T, U. Portiunea dintre doua unde succesive se numeste segment, iar portiunea ECG care cuprinde cel putin o unda si un segment se numeste interval.

Unda P este unda de depolarizare atriala.

Segmentul PQ (PR) este portiunea de cca 80ms de la finalul undei P pana la inceputul complexului QRS, timp in care excitatia cuprinde nodul atrio-ventricular si sistemul de conducere.

Intervalul PQ (PR) cuprinde unda P si segmentul PQ (PR) si reprezinta timpul de conducere atrio-ventriculara (0,12-0,21 s).Curinde stadiul depolarizat atrial si repolarizat ventricular.

Complexul QRS reprezinta depolarizarea ventriculara. Unda de excitatie incepe simultan in cei doi ventriculi, dar ventricolul drept, avand peretii mai subtiri isi definitiveaza excitatia inaintea celui stg. Astfel, prima parte a complexului QRS este o insumare a activitatii ambilor ventriculi, in timp ce ultima parte reflecta predominant activitatea ventriculului stang.

Unda Q negativa, corespunde depolarizarii septului interventricular.

Unda R, pozitiva, are amplitudinea cea mai mare, reprezentand depolarizarea zonelor subendocardice ale peretilor ventriculari.

Unda S, negativa, se datoreste depolarizarii bazei ventriculului stang.

Segmentul ST, izoelectric, urmeaza dupa complexul QRS fiind produs prin insumarea potentialelor de la sfarsitul depolarizarii si inceputul repolarizarii.

Unda T reprezinta repolarizarea ventriculara , ce are loc in sens invers depolarizarii, dinspre epicard spre endocard.

Intervalul QT, masurat de la inceputul complexului QRS pana la sfarsitul undei T reprezinta sistola electrica ventriculara.

In mod obisnuit se folosesc 12 derivatii: 6 derivatii ale membrelor si 6 derivatii precordiale. Derivatiile membrelor sunt bipolare si unipolare, iar derivatiile precordiale sunt unipolare.

Derivatiile bipolare ale membrelor se mai numesc si derivatii standard si sunt notate DI, DII, DIII. Se formeaza prin unirea a cate doi electrozi plasati pe bratul drept (R), bratul stang (L), respectiv piciorul stang (F). DI uneste R-L, DII uneste R-F, iar DIII uneste L-F. Prin unirea celor trei puncte ia nastere un triunghi considerat echilateral (triunghiul Einthoven), in centrul sau fiind plasata inima.

Derivatiile unipolare ale membrelor sunt notate aVR, aVL, aVF (a de la augmentare, iar V de la volt).

Derivatiile precordiale sunt unipolare si au electrozii plasati pe tegumentele toracelui precordial. Se noteaza V1, V2, V3, V4, V5, V6. Plasarea electrozilor se face astfel: V1 in spatiul IV intercostal drept, parasternal; V2 in spatiul IV intercostal stang, parasternal; V3 la mijlocul distantei dintre V2 si V4; V4 in spatiul V intercostal stang pe linia medioclaviculara; V5 in spatiul V intercostal stang pe linia axilara anterioara; V6 in spatiul V intercostal stang pe linia axilara mijlocie.V1 si V2 exploreaza predominant ventricolul drept; V3 septul; V4, varful inimii, iar V5 si V6 exploreaza predominant ventriculul stang.

Aspectul ECG este diferit in cele 12 derivatii.

Analiza ECG presupune mai multe etape:

1. Precizarea ritmului cardiac, sinusal sau ectopic. Prezenta undei P normale, urmata de complexul QRS la interval PQ (PR) normal indica ritm sinusal.

2. Calcularea frecventei cardiace. La o viteza de derulare a hartiei de 25mm/s calculul se face dupa formula: FC=60/RRmasurat. Frecventa cardiaca normala este intre 60-100 batai/min. O frecventa sub 60b/min se numeste bradicardie, iar frecventa peste 100b/min se numeste tahicardie.

3. Determinarea axului electric al inimii. In practica se determina axul complexului QRS. Axul normal al inimii se situeaza intre 0-90 .

4. Analiza morfologica si cronologica a undelor, segmentelor, intervalelor.

Unda P este pozitiva, rotunjita, simetrica cu durata de 0,06-0,10s si amplitudinea de 0,10-0,25mV. Modificari de unda P apar in hipertrofiile atriale si in cazul inlocuirii ritmului sinusal cu un ritm ectopic, extrasinusal.

Segmentul PQ (PR) are durata de 0,06-0,10s. Intervalul PQ (PR) dureaza 0,12-0,21s si variaza cu frecventa cardiaca. Segmentul si intervalul PQ (PR) sunt modificate in tulburarile de conducere denumite blocuri atrioventriculare (BAV).

Complexul QRS are durata de 0,08-0,10s, poate avea aspect monofazic ®, bifazic (QR, RS) sau trifazic (QRS). Complexul QRS poate fi prelungit si/sau deformat in cazul tulburarilor de ritm ventriculare sau a tulburarilor de conducere intraventriculare. In cazul infarctului miocardic modificarile de comple QRS se insotesc de modificari de segment ST si unda T.

Unda T isi modifica aspectul in cazul ischemiei miocardice, iar segmental ST este supradenivelat in leziunile subepicardice si subdenivelat in leziunile subendocardice.