Concepte, analiza terminologica, istoric - sport de performanta

Concepte, analiza terminologica, istoric - sport de performanta

Individualizarea, obiectivizarea si ierarhizarea indicatorilor modelului logic al performantei sportive moderne, coroborate de momentul participarii fiecaruia la procesul complex al realizarii ei impun o anumita succesiune in tratarea si analizarea eficientei lor. In viziunea noastra, performanta sportiva izvoraste din 3 surse principale: valoarea biologica si a personalitatii sportivului, cea intelectuala exprimata de corpul de specialisti, care conduce programarea modelului de antrenament, si timpul. In acest triptic, timpul este o constanta, iar celelalte doua surse sunt variabile. Dar cea mai importanta premisa ramane potentialul genetic, talentul copilului sau juniorului depistat oportun si incadrat intr-un sistem de pregatire, desfasurat in deplina armonie cu procesul de invatamant. Selectia presupune o actiune ampla de natura conceptuala si organizatorica de evaluare pe diferite planuri (anamneza, diagnosticarea starii de sanatate, nivelul de crestere si dezvoltare fizica si functionala, disponibilitatea psihica etc.) a unor colectivitati mari de copii si juniori. Prin urmare, cadrul organizatoric are nevoie de un ansamblu de criterii si indicatori, de fapt un model cu care se opereaza in alegerea celor mai dotati pentru un anumit tip de efort sportiv. Numarul criteriilor, structura lor (biologica, motrica, psihologica si sociologica), succesiunea aplicarii, procedeele de masurare si interpretare unitara a multitudinii de date izvorate din testarea subiectilor au generat un sistem. Prin caracterul sau atotcuprinzator, exprimat in tendinta de a aplica in tot spatiul de pregatire a sportului romanesc aceleasi criterii, aceeasi scalare a valorilor inregistrate, cu pastrarea specificului fiecarei discipline si probe sportive, de a opera cu aceleasi concepte si metode de testare si interpretare, de a grupa toti specialistii solicitati in diverse momente ale desfasurarii sale, acesta a devenit un sistem national de selectie, rod al gandirii si practicii sportive romanesti.

Selectia este un proces organizat si repetat de depistare timpurie a disponibilitatilor innascute a copilului, juniorului, cu ajutorul unui sistem complex de criterii (medicale, biologice, psiho-sociologice si motrice) pentru practicarea si specializarea lui ulterioara intr-o disciplina sau proba sportiva.

Conceptul de selectie a fost folosit initial intr-o actiune de profil economico-social, fundamentata stiintific inca de la inceputul secolului al XX-lea pentru diagnosticarea precoce a aptitudinilor profesionale si orientarea talentelor catre o profesiune sau alta, pe baza unor teste si metode menite sa evidentieze dexteritatea manuala, receptionarea si invatarea corecta si rapida a unor scheme motrice. Prin extensie, conceptul de selectie a fost preluat de activitatea sportiva in deceniul al III-lea al secolului XX, pentru a nominaliza o actiune similara de depistare a unor disponibilitati motrice pentru sportul de performanta. Ne fiind un concept clar conturat, selectia sugera doar inceputul unei actiuni de pregatire sportiva care, de-a lungul anilor, a cunoscut diferite exprimari consemnate in literatura de specialitate. Cea mai vehiculata expresie a fost specializarea timpurie, care exprima preocuparea spre dirijarea copilului catre o proba sau ramura sportiva inca din frageda varsta. Mai tarziu, in anii 60, a aparut expresia initiere precoce, care atenua directionarea specializarii sportive spre un proces premergator si preparator al viitoarei consacrari de la o varsta frageda. Apoi s-a folosit (si expresia s-a pastrat) selectia primara, care reprezinta momentul intrarii copilului - pe baza unor criterii - in unitatile sportive specializate. Dar, o data cu elaborarea Sistemului national de selectie si pregatire, s-a consacrat o alta expresie mai adecvata. Mai intai, actul selectiei nu este izolat si nu reprezinta in nici un caz un scop in sine pentru ca, odata terminat, determina un proces de pregatire care duce catre un alt moment al selectiei. Deci, selectia este un proces desfasurat pana la atingerea limitelor superioare ale performantei. Iata, de ce conceptele de selectie si pregatire, au fost reunite intr-o sintagma ce sugereaza un proces complex corelat si directionat catre o anumita specializare a copilului si juniorului.

Institutionalizarea sistemului unic de selectie si pregatire a copiilor si juniorilor se realizeaza in anul 1976, fiind precedata de analiza experientei acumulate pe plan national si international. Sinteza acestor cercetari a demonstrat ca avem de-a face cu o diversitate de opinii, de solutii si ca, de fapt, in lume nu exista sisteme verificate de timp, ci doar scoli dispersate, dar ne generalizate si ne investite cu autoritate metodico-stiintifica.

Ca urmare a acestei stari de lucruri, Centrul de Cercetari Stiintifice al Ministerului Tineretului si Sportului si-a propus, inca din anul 1970, sa elaboreze un sistem care sa unifice experientele avansate, dar razlete ale unor specialisti romani, sa valorifice adecvat informatiile provenite din cercetarea fundamentala si aplicativa, sa experimenteze si, in final, sa defineasca o gandire si un instrument practic, cu aplicabilitate in tot spatiul de pregatire si concurs al sportivilor din tara noastra.

Intr-un asemenea context, Centrul de Cercetari Stiintifice al MTS, impreuna cu Institutul de Medicina Sportiva si cu specialistii din unitatile sportive ale Ministerului Invatamantului si Stiintei au procedat la testarea somatica si motrica a intregului efectiv de elevi din unitatile sportive scolare. In intervalul 1969-1972, Centrul de Cercetari efectuase masuratori asupra potentialului biomotric al unui esantion semnificativ de elevi, eleve si prescolari (deci de la 4 la 18 ani) din populatia scolara a tarii, din medii sociale diferite (oras si sat) si din medii geografice variate (munte, deal, campie) pentru a constata care este relatia dintre dezvoltarea fizica (antropometrica) si cea motrica a unei generatii in crestere. O astfel de cercetare era cu atat mai necesara, cu cat se inregistrase si in tara noastra, in perioada postbelica, o accelerare (secular trend) a dezvoltarii generatiei in crestere, comparativ cu valorile inregistrate la generatiile anterioare (interbelice, de la inceputul secolului etc.). In asemenea situatie, cunoasterea raportului real intre indicii antropometrici crescuti si motricitatea fiintei umane respective, parte esentiala a functionalitatii ei organice, depasea cadrul unor simple concluzii stiintifice. Ea putea surprinde o perfecta compatibilitate, ceea ce era de dorit, sau, dimpotriva, o discrepanta in favoarea motricitatii, obligata sa suporte si sa transporte o incarcatura antropometrica (greutate mai mare, talie mai inalta, perimetre superioare) sporita si consemnata prin procesul de accelerare a dezvoltarii fiintei umane. Concluziile cercetarii potentialului biomotric, care a fost terminata in 1972 (in prima ei editie, pentru ca avea sa fie reluata peste 10 ani, cu aceeasi baterie de teste, pe aceleasi trasee sociale si geografice, cu acelasi numar de subiecti dintr-o generatie imediat urmatoare), au evidentiat lipsa de paralelism intre cele doua evolutii (antropometrica si motrica) dupa varsta de 10 ani, indeosebi in randul fetelor, la capitolul motricitatii inregistrandu-se indici scazuti si chiar o anume involutie dupa varsta de 16 ani. Rezultatele cercetarii s-au concretizat in imbunatatirea programelor didactice din domeniul educatiei fizice si sportului scolar, pe toate treptele lui (de la prescolar la terminarea liceului) si in elaborarea "Sistemului unitar de verificare si apreciere" (SUVA), menit sa obiectivizeze si sa stimuleze dezvoltarea motrica a elevilor, pe de o parte, iar pe de alta parte sa ofere profesorilor de specialitate un instrument concret de evaluare ritmica, periodica si longitudinala a evolutiei motrice a elevilor. Cercetarea a furnizat o experienta bogata in sensul obiectivizarii datelor asupra potentialului biomotric al populatiei scolare, din randul careia trebuie sa fie depistati copiii si elevii superdotati pentru efortul de performanta.

Masuratorile facute in unitatile specializate ale sportului de performanta (cluburile sportive) aveau sa evidentieze valorile motrice ale colectivitatilor deja incadrate intr-un proces de initiere si instruire sportiva, disponibilitatile si limitele motrice de care s-a tinut seama la stabilirea unor criterii si norme pentru depistarea resurselor biomotrice existente, care, prin comparare cu datele culese de la populatia scolara obisnuita, ne-au condus spre statuarea unor criterii biomotrice de selectie sportiva. Dar experienta si observatiile efectuate timp de aproape trei decenii asupra fenomenului de coborare a varstei optime pentru marile performante, ca urmare a initierii precoce a copiilor si juniorilor, ne-au demonstrat ca singur examenul motric nu poate constitui o solutie atotcuprinzatoare si definitorie pentru actul selectiei, ca el nu poate reprezenta girul reusitei si consacrarii viitoare a sportivului depistat numai pe aceasta cale. Legitatile biologice si psihice ale antrenamentului si concursului sportiv modern reclama gasirea acelor subiecti care sa asigure, prin fondul lor genetic, prin starea lor de sanatate, prin potentialitatea adaptativa a organelor si functiilor vitale ale organismului, prin motivatia particularitatilor temperamentale si caracteriale, acel ansamblu de insusiri cerute de marea performanta sportiva. Pornind de la aceste idei, Centrul de Cercetari al MTS, impreuna cu Institutul de Medicina Sportiva au elaborat un sistem complex de testare a subiectilor si, derivat din acesta, un sistem de criterii si cerinte, care se aplica in operatia efectiva de selectie a copilului sau juniorului dintr-o masa eterogena, care prezinta certitudini in ceea ce priveste integrarea, stabilitatea, receptivitatea si capacitatea de afirmare in activitatea sportiva nationala si internationala.

Acest sistem imbina intr-un tot unitar o multitudine de criterii care actioneaza intr-o ordine prestabilita, impusa de o metodologie verificata in practica. La actul de selectie participa o echipa interdisciplinara de specialisti, fiecare actionand in acord cu rigorile instrumentelor de masurat si evaluat.

Concret, in "Sistemul national de selectie" actioneaza 5 tipuri de criterii (medico-sportive, somato-fiziologice, biochimice, psihologice si motrice), ale caror continut, norme, cerinte, cazuistica si sinteze le prezentam in continuare.