Conceptia de joc

CONCEPTIA DE JOC

Prin conceptie de joc se intelege modul de aplicare a tacticii de catre o echipa. Conceptia de joc trateaza jaloanele de baza ale practicarii handbalului intr-o anumita etapa a acestuia. De aceea ea trebuie privita intr-o continua evolutie. in stabilirea conceptiei de joc este necesar sa se tina cont de urmatoarele aspecte:

Caracteristicile jocului practicat de cele mai valoroase echipe din lume. Vor fi alese acele caracteristici strict necesare, fara de care nu se pot obtine performante pe plan international, precum si pe acelea care se potrivesc specificului sportivului si echipelor antrenate.

Tendintele de dezvoltare a jocului pe plan mondial: aceste tendinte trebuiesc anticipate, identificate si adaptate la maniera de joc a echipei, in scopul pastrarii permanente a contactului cu atributele jocului modern.

Valorificarea talentului handbalistilor romani: Romania a dat handbalului de inalta performanta numeroase talente care au ramas celebre de-a lungul timpului.

Toate cele trei aspecte trebuie sa actioneze sinergie si in conexiune pentru a-si amplifica eficienta, iar un rol important in acest plan il are capacitatea de creativitate a antrenorului. Aceasta presupune stabilirea dupa criterii eficiente a celor mai potrivite idei de joc, in stare sa valorifice deplina disponibilitate de performanta a echipei, sa completeze carentele proprii si sa le exploateze pe cele care le manifesta adversarul.

Conceptia de joc in atac

Fiecare jucator al unei echipe aflate in aparare si trecand in faza de atac, trebuie sa fie preocupat de declansarea in cel mai scurt timp a contraatacului, care trebuie folosit ori de cate ori se iveste o sansa. El trebuie realizat fara a mai da sansa adversarului de a se replia. in unele situatii plecarea unui jucator pe contraatac trebuie sa se faca cu anticipatie, chiar inainte de finalizarea actiunii.

Jucatorii care trebuie sa declanseze contraatacul sunt extremele, in special cele de pe partea opusa actiunii de atac a adversarului si zburatorii, in nici un caz jucatorii centrali din aparare.

Pentru initierea unui contraatac, jucatorii trebuie sa cunoasca bine formele de realizare a lui, cu un varf, cu doua varfuri, direct sau prin intermediar.

in multe situatii mingea nu poate fi pasata varfurilor de contraatac, ele fiind marcate de adversar. Acest lucru nu presupune oprirea jucatorilor, ci continuarea alergarii spre poarta adversa, pentru a produce dificultati adversarului care se retrage in aparare.

Varfurile de contraatac vor fi sustinute de catre jucatorii din linia a II-a (de 9 metri) care pleaca si ei din aparare in atac, tocmai pentru a nu da timp adversarului sa se organizeze. in acest caz mingea va fi dusa din aparare in atac, prin pase rapide, scurte, derutante si in ritm sustinut de alergare.

Aceasta actiune a primit denumirea de contraatac sustinut, finalizarea putandu-se realiza de la distanta sau de catre un jucator infiltrat pe semicercul advers. in acest caz jucatorii de pe semicerc primesc o dubla sarcina, de a se demarca permanent, iar in acelasi timp sa realizeze blocaje sau paravane pentru jucatorii din linia a doua.

Conducatorul de joc sau unul din jucatorii care au sesizat nereusita contraatacului sau a contraatacului sustinut, opreste jocul, trecand in faza de organizare a atacului. in aceasta fazajucatorii sunt obligati sa se aseze pe posturile ce le detin in echipa si sa actioneze in mod disciplinat in atacul pozitional, caracterizat printr-o circulatie intensa, precisa si rapida a mingii.

Ca urmare a patrunderilor permanente si succesive a jucatorilor de la 9 metri, a circulatiei rapide a mingii, aparatorii sunt obligati sa se deplaseze mereu in teren si sa fie foarte atenti, fapt ce le slabeste energia si vigilenta, acesta fiind momentul de trecere de la o faza la alta a atacului si anume atacul in sistem,cu o asezare precisa in teren, in functie de sistem (cu unul sau doi pivoti) si de tactica adoptata de echipa.

Tinand cont de sistemul de aparare, trebuie sa se actioneze cu unul sau doi pivoti, in circulatie sau pozitional. Pentru finalizare este necesara multa atentie, folosind cele mai indicate mijloace de tactica individuala sau colectiva, coordonate cu multa inteligenta. Dupa o incercare nereusita de realizare a unui gol, se trece obligatoriu la faza de organizare, pastrandu-se posesia mingii.

La atacul in sistem, actiunea individuala trebuie sa fie executata cu multa hotarare, viteza si forta, mai ales ca element de incheiere a unei actiunii colective. Actiunea individuala de patrundere trebuie sa fie subordonata jocului colectiv si intereselor generale ale echipei. Toti jucatorii unei echipe in atac, indiferent de sistem, sunt obligati sa actioneze pe un front larg, sa se plaseze in acelasi timp si in adancime, ceea ce va permite utilizarea la momentul oportun a unei combinatii stabilite.

Sistemul de atac va fi ales in functie de valoarea si specificul jucatorilor care compun echipa proprie si de particularitatile jucatorilor adversi. Indiferent de sistemul folosit, atacul trebuie sa fie desfasurat in mod variat, prin schimbarea continua a ritmului si a mijloacelor tacticii colective.

Conceptia de joc in aparare

In momentul pierderii mingii, prima preocupare a jucatorului o constituie replierea in aparare, desfasurata in cea mai mare viteza. Replierea se efectueaza cu fata spre propria poarta pana la mijlocul terenului si cu spatele in continuare, urmarind in acelasi timp desfasurarea actiunilor adverse.

Oprirea lansarii contraatacului se poate face de catre jucatorul aflat in imediata apropiere a portarului advers sau a jucatorului intermediar, actionand asupra lui regulamentar.

in situatia in care contraatacul a fost declansat, iar aparatorii n-au reusit cu totii replierea, se actioneaza in zona temporara, realizata de 2, 3 sau 4 jucatori, acestia incercand sa rezolve in fata semicercului apararea, pana se retrag toti. Zona temporara se aplica si in cazul in care toti jucatorii s-au repliat pe semicerc, dar actioneaza in alte zone decat cele repartizate in sistemul de aparare al echipei.

In aceasta situatie jucatorii trebuie sa gaseasca momentul optim de organizare a apararii. Acest lucru se poate realiza in timpul jocului, intre doi aparatori apropiati, sau in timpul intreruperii jocului intre alti aparatori.

Tinand cont de sistemul de atac al adversarului, echipa in aparare trebuie sa actioneze in sistem si sa aplice, in functie de situatie, formele de aparare in zona, om la om sau combinata. Fiecare echipa trebuie sa cunoasca si sa aplice cel putin doua sisteme de aparare.

Apararea, indiferent de sistemul folosit, trebuie sa fie mobila, elastica si darza, jucatorii actionand rapid si hotarat in lupta cu adversarul. Fiecare jucator raspunde de un atacant pe care trebuie sa-1 anihileze cu multa atentie. Aparatorul care ataca jucatorul cu mingea trebuie sa fie dublat in aparare de cel putin un coechipier invecinat, aceasta constituind jocul colectiv in aparare.