Administratie | Alimentatie | Arta cultura | Asistenta sociala | Astronomie |
Biologie | Chimie | Comunicare | Constructii | Cosmetica |
Desen | Diverse | Drept | Economie | Engleza |
Filozofie | Fizica | Franceza | Geografie | Germana |
Informatica | Istorie | Latina | Management | Marketing |
Matematica | Mecanica | Medicina | Pedagogie | Psihologie |
Romana | Stiinte politice | Transporturi | Turism |
CHISTUL HIDATIC PULMONAR
Hidatidoza toracica este o boala severa atat prin frecventa inca destul de crescuta in tara noastra, prin lipsa unui tratament medicamentos patogenic specific, prin gravitatea complicatiilor pe care le genereaza, cat si prin faptul ca se poate localiza in toate organele si tesuturile corpului uman.
Preferam termenul de hidatidoza toracica in locul celui de chist hidatic pulmonar, deoarece acesta se poate localiza in toate organele cavitatii toracice: plaman, pleura, mediastin, cord, diafragm, peretele toracic si unele asociatii simultane (ex.: cord si plaman, plaman si pleura, plaman si diafragm etc).
De obicei, chistul hidatic poate fi definit ca o boala parazitara frecventa la animale si intalnita accidental si la om, caracterizata prin dezvoltarea cu aspect tumoral a larvei de Taenia Echinococcus.
Consideram util sa
precizam de la inceput caracteristicile acestei afectiuni:
1. Boala, in aparenta benigna, datorita evolutiei lente si multa vreme
asimptomatice, dar grava prin complicatiile pe care le poate genera in cazul in
care nu este diagnosticata si tratata inaintea aparitiei complicatiilor.
2. Metodele de profilaxie si igiena pot contribui la scaderea endemiei printr-o
legislatie severa de politie sanitar-veterinara, asa se explica faptul ca in
multe tari occidentale aceasta boala nu este intalnita decat la imigranti.
3. Nu exista pana in prezent un tratament medicamentos specific. Au fost
incercate diverse preparate ex.: tartratul de antimoniu, saruri de piperazina,
timolul iodat, iar din 1970 deritii benizimida-zolului (15-20 mg/kilocorp),
albendazolul sulfoxid (10-l5 mg/kilocorp). Ultimile sunt recomandate in
tratamentul preoperator si postoperator, mai ales in cazuri in care accidental
intraoperator s-a spart hidatida.
4. Diagnosticul pozitiv in unele cazuri ar putea fi dificil in absenta unui
examen CT.
5. La femei, si mai ales in timpul sarcinii, se constatata o agravare in
evolutia chistului hidatic.
6. Exista si forme anatomo-patologice denumite maligne inoperabile, ca de ex.:
hidatidoza difuza bilaterala multiloculara.
7. Contrar afirmatiilor clasice, complicatia cea mai frecventa a chistului
hidatic este spargerea si evacuarea partiala a continutului cauzata de infectia
perichistului si nu de origine traumatica. Acest concept este demonstrat de
multiple aspecte ex.: chisturi hidatice gigante mai ales la copii, care practic
ocupa un hemitorace; chisturi pulmonare supradiafragmatice supuse continuu
traumatismului respirator dinamic .
Desi plamanul reprezinta al 2-lea filtru circulator in care se poate localiza taenia echinococus, primul filtru fiind cel hepatic, totusi localizarile pulmonare sunt cele mai frecvente, deoarece plamanul este singurul organ care primeste intregul debit cardiac.
Taenia echinococcus
are o existenta parazitara dubla:
1. Stare adulta, ca vierme in intestinul unor animale: caine, lup, vulpe,
sacal.
2. Stare larva, sub forma de chist hidatic, in viscerele unor animale-gazda
intermediare (ierbivore, rozatoare) si, accidental, la om.
ETIOPATOGENIE
Cauze favorizante:
mai frecvent in mediu rural si la anumite profesii: crescatori de animale,
ciobani, frizeri de caini, regiuni riverane marilor, fluviilor;
a) Calea digestiva. Ouale de taenia echinococcus inghitite de om ajung
in stomac, aici sucurile gastrice dizolva cuticula si pun in libertate
embrionul hexacant.
- este singura si
principala cale de infestare, celelalte cai descrise sunt indoielnice(totusi sucurile
digestive nu sunt indispensabile pentru eliberarea embrionului hexacant).
b) Inocularea directa a embrionului hexacant prin conjunctiva oculara
sau mucoasa pituitara(care tapeteaza fosele nazale si sinusurile), mucoasa
bucofaringiana sau direct prin muscatura de caine.
c) Inocularea embrionului hexacant pe cale traheobronsica prin inhalarea
oualelor de parazit prin praf.
Parazitul odata
grefat in tesutul pulmonar produce leziuni anatomo-patologice multiple asupra
gazdei si ele difera in functie de timpul scurs de la infestare astfel:
A. in faza initiala cuprinsa intre
momentul infestarii si al posibilitatii diagnostice, este etapa cel mai putin
cunoscuta clinic. Astfel dupa 6 ore de la infestare se constata o alveolita
catarala; dupa 72 de ore un focar de compensare pulmonara, iar dupa 10 zile se
constata prezenta unui nodul denumit pseudo-tubercul echinococic.
B. in faza chistului hidatic constituit-
chistul hidatic este decelabil radiologie.
C. in faza chistului complicat.
Complicatia cea mai frecventa a chistului hidatic este ruptura acesteia si
evacuarea completa sau partiala a continutului sau. Prof. Coman a emis ipoteza
ca infectia chistului se produce din afara, din perichist, infectie care
afecteaza gazda si parazitul. Infectia produce moartea hidatidei, membrana
hidatica devine friabila si lichidul hidatic tulbure, apare vomica, prin care se
evacueaza lichidul hidatic in totalitate sau partial, si membrana hidatica este
incarcerata pe fundul lojei chistice, o parte insa sau, in unele cazuri, in totalitate,
este evacuata odata cu vomica.
In supuratia
chistului hidatic, complicatia sa cea mai frecventa, se disting 4 stadii:
1. Stadiul preruptura: Radiologic- aparitia
unei imagini aeriene la polul superior al marginii chistice, aspectul de
semiluna(in acest stadiu chistul nu este supurat).
2. Stadiul de piopneumochist este
dominat de 2 elemente:
. Ruptura membranei chistice.
. Vomica si supuratia lojei chistice.
3. Stadiul de inchistare: fistulele
bronsice se pot obstrua si lichidul nu a fost evacuat in totalitate
complicandu-se cu supuratia lojei si a lichidului=aspectul unui abces pulmonar.
4. Stadiul de retentie a membranei.
Clinic se poate
prezenta sub 2 aspecte:
a) Persistenta lojei chistice cu membrana retentionata pe fundul chistului -
aspectul radiologie caracteristic a semnului "membranei ondulante' pe
fundul lojei chistice.
b) Membrana hidatica incarcerata cu lichidul evacuat fara cavitatea aeriana;
aici diagnosticul pozitiv este dificil, in absenta unei anamneze aprofundate
din care sa reiasa vomica in antecedente, chiar in prezenta unui examen CT.
SIMPTOMATOLOGIA este o lunga perioada foarte saraca, chiar ani de zile, deseori
diagnosticul fiind intamplator cu ocazia unui examen radiologic.
Simptomatologia depinde de urmatorii
factori:
a) Topografia chistului.
b) Volumul.
c) Stadiul de evolutie (necomplicat, complicat).
d) Varsta bolnavului (la copii de remarcat nanismul hidatic).
e) Profesia si nivelul cultural si economico-social.
f) Politica sanitara a statului(obligativitatea controalelor periodice prin MRF
(microradiofotografii);examenului radiologie la: angajare, armata, casatorie).
Simptomatologia in raport cu stadiul evolutiv al bolii.
1. In chistul hidatic necomplicat
A. Semnele subiective
a) Durerea toracica este un simptom inconstant, este prezent numai in chisturile periferice si voluminoase.
b) Dispneea este prezenta in chisturile hidatice gigante, sau in cele bilaterale, unice sau multiple.
c) Tusea de asemenea este mai rara in chistul necomplicat, aparitia tusei este semnalul de alarma al unor viitoare complicatii.
d) Hemoptizia. Denumit de Dieulafoy "marele simptom al chistului hidatic' mai rara in chistul hidatic necomplicat; alaturi de tuse el prevesteste aparitia complicatiei.
e) Urticaria- se intalneste mai rar in practica.
B. Semnele obiective. Sunt de asemenea sarace
in majoritatea cazurilor, dar prezente in chisturile gigante sau multiple.
Astfel, palpitatia, percutia, auscultatia sunt asemanatoare ca in orice opacitate
toracica.
2. In chistul hidatic complicat.
Complicatia cea mai frecventa a chistului hidatic pulmonar este ruptura acestuia.
Pentru ruperea chistului
hidatic sunt necesare 3 conditii:
a. prezenta fistulelor bronsice;
b. infectia perichistului;
c. existenta traumatismului static si dinamic de mecanica ntilatorie.
Simptomul patognomonic al rupturii chistului hidatic este vomica; ea are urmatoarele caracteristici: este brutala, cu chinte de tuse pre- si in timpul vornicii; este rapida; volumul ei este in raport cu dimensiunile chistului; lichidul eliminat este clar, limpede "ca apa de stanca', cu gust amarui, salciu; poate contine fragmente de membrana hidatica cu aspect de albus de ou, iar examenul microscopic poate pune in evidenta scolecsi sau carlige de embrion hexacante.
Vomica hidatica poate
genera unele complicatii in raport cu: volumul chisturilor; varsta bolnavilor
(la copii sau batrani), daca apare in timpul somnului sau in public cand
bolnavii au tendinta sa se opuna vomei:
a. inundatia traheo-bronsica sau chiar sindrom Mendelson, cu stop resirator;
b. soc anafilactic cu urticarie, convulsii, edem Quinke- combatut cu
corticoterapie;
c. complicatii hemoragice: in unele cazuri vomica este precedata de hemoptizii
sau dupa vomica pot apare hemoptizii;
d. complicatia cea mai frecnta si practic obligatorie este supuratia lojei
chistice..
Examenele clinice
1. Anamneza este foarte importanta prin urmatoarele elemente:
a. Profesia: cioban, frizer de caini, macelar;
b. Domiciliu: zonele endemice (Dobrogea, judetele riverane Dunarii, judetele de
munte).
c. Simptome: dureri toracice, urticarie, tuse, spute, hemoptizie.
2. Examenele clinice: starea generala buna in contrast cu imaginile
radiologice; examenul obiectiv: matitate neta bine delimitata cu murmur vezicular
abolit la acest nivel.
Metode de investigatie paraclinice
1. Eozinofilia 5%;
2. Eozinofilia provocata, inainte si dupa intradermoreactia Casoni;eozinofilia↑-reactie
+.
3. Intradermoreactia Casoni cu antigen hidatic uman; se injecteaza intradermic
2-3 diviziuni de 1 ml si pe celalalt antebrat idem, ser fiziologic; rezultatul
se citeste din 10 in 10 minute.
4. Reactia Weinberg-Pirvu de fixare a complementului.
5. Reactia ELISA (reactia de hemoaglutinare indirecta, contraimunoforeza).
6. Examenul sputei- material hidatic.
7. Examenul radiologie este cel mai important: radiografia de fata si profil:
imagine tipica de chist hidatic pulmonar (o opacitate ovalara, bine delimitata,
omogena, intensitate subcostala prin intermediul careia se vad coastele).
Imaginea clasica de opacitate rotunda trasa cu compasul nu este patognomonica
pentru chist hidatic pulmonar.
8. Examenul radioscopic are avantajul examinarii in dinamica; semnul
Brjozovshi-Linberg cunoscut si sub numele de respiratie a chistului, care isi
modifica diametrele in raport cu fazele respiratorii: inspir, expir.
9. in chistul hidatic complicat examenul radiologie este caracteristic:
a. in stadiul de preruptura imaginea de semiluna la polul superior al opacitatii,
iar clinic- tuse si spute hemoptoice;
b. in cel evacuat: cavitatea intraparenchimatoasa bine delimitata cu semnul
membranei ondulate pe fundul lojei chistice.
c. in cel cu membrana incarcerata si lichid evacuat apare o opacitate omogena
bine delimitata (vomica in anamneza).
10. Examenul CT: cel mai valoros,precizeaza si continutul lichidian al opacitatii.
11. Examenul RMN- de asemenea valoros.
12. Ecografia poate aduce date privind continutul lichidian al opacitatii.
13. Examenul bronhoscopic- poate vizualiza membrana hidatica.
TRATAMENTUL - este exclusiv chirurgical.
Tratamentul chirurgical al chisturilor hidatice pulmonare necomplicat
Obiectivele
tratamentului chirurgical:
1. Extragerea hidatidei.
2. Tratamentul lojei chistice.
1. Abordul chistului hidatic se face prin toracotomie- exista mai multe procedee:
a. procedee care prin
punctia evacueaza lichidul si apoi extrag membrana hidatica:
- Punctionarea chistului cu evacuare lenta a lichidului.
- Punctionarea cu un ac gros a chistului si evacuarea brutala a lichidului cu
ajutorul unui aspirator si apoi a membranei hidatice.
- Punctionarea chistului cu un ac subtire si evacuarea unei mici cavitati de
lichid hidatic pentru detensionarea chistului si apoi o incizie a perichistului
la nivelul exteriorizarii chistului si se extrage apoi hidatida.
b. Metode de
extragere intacta a hidatidei
-incizia perichistuiui la nivelul exteriorizarii chistului-si se extrage
chistul.
- abordul perichistuiui la jonctiunea dintre parenchimul pulmonar si
exteriorizarea chistului facand o pneumonie la acest nivel.
-. abordarea chistului printr-o pneumonie la distanta de exteriorizarea
chistului.
. tuseul perichistuiui perforandu-l, in acest
moment, membrana hidatica herniaza la acest nivel.
- efectuarea unei rezectii pulmonare, segmentare, lobare, plurisegmentare sau
atipice- indicatie de exceptie si numai atunci cand teritoriul pulmonar este
compromis.
2. Atitudinea fata de loja chistica.
- rezectia perichistuiui pana la jonctiunea cu parenchimul pulmonar si lasa
libera loja chistica.
- sutura fistulelor bronsice si plombarea lojei chistice cu un lambou din
muschii intercostali.
-drenarea loja chistica cu un tub de dren subtire introdus prin parenchimul
pulmonar in loja chistica si fc sutura perichistuiui, pe unde s-a evacuat
chistul.
- Procedeul DOR. Face sutura fistulelor bronsice si capitonajul lojei chistice.
- Procedeul prof. Coman.- capitonajul lojei chistice prin fire in "U' sau
prin fire in cerclaj supraetajate, sutura perichistuiui cu surjet in "X'
dus-intors. Nu rezeca marginile perichistuiui pe care-l foloseste ca material
de plombaj.
Tratamentul chistului hidatic complicat
a) in chistul hidatic evacuat si supurat dupa un tratament preoperator cu
antibiotice cu spectru larg: incizia perichistuiui, evacuarea membranei
hidatice incarcerate, deterjarea mecanica a lojei chistice; spalarea acesteia
cu betadina; introducerea a 5 milioane pulbere de penicilina si capitonajul
lojei chistice fara sutura fistulelor bronsice.
b) Exereza pulmonara- indicatie de exceptie si se recomanda numai atunci cand tesutul pulmonar
respectiv este distrus si inexplicabil la inflamarea acestuia dupa evacuarea
membranei hidatice.
Alte metode de tratament
- Procedee endoscopice: cu ajutorul bronhoscopului se vizualizeaza, prin
intermediul fistulei bronsice, membrana hidatica; se perforeaza si se aspira
lichidul hidatic si membrana hidatica.
- Chirurgia video-asistata. Prin toracoscopie se abordeaza chistul la nivelul
perichistuiui, se evacueaza lichidul si membrana hidatica.
- Procedeul Akhan. Face punctie dirijata transtoracica, cu ajutorul CT evacueaza
continutul sub protectia unui tratament cu Mebendozal.
COMPLICATII- cele mai
frecvente sunt urmatoarele:
- Empiemul pleural- cand sutura perichistului nu a fost etansa, sau in
tehnicile fara capitonajul lojei chistice.
- Recidiva lojei chistice cand capitonajul a fost incorect executat.
- Supuratia lojei chistice.
- Hemoragia secundara- complicatie grava cu hemoptizii uneori masive -generata
de capitonajul incorect si cand nu au fost respectate hemostaza lojei chistice
in timpul capitonajului, s-au lezat vasele.
- Echinococoza secundara -cand s-a efractionat chistul hidatic, se spala
cavitatea pleurala cu solutie de apa oxigenata.
Acest document nu se poate descarca
E posibil sa te intereseze alte documente despre: |
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
ComentariiCaracterizari
|
Cauta document |